Fond funciar. Decizia nr. 1803/2013. Tribunalul BUZĂU

Comentarii

0

Decizia nr. 1803/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1814/277/2010*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1803/2013

Ședința publică de la 16 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător G. I. R.

Judecător V. B.

Grefier R. - A. S.

Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de pârâtele T. M. și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr.523/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu reclamanții N. G., N. M.-M., R. E., R. E.-NĂNUȘA și pârâții S.C. M. I. S.A., P. E., I. M. și C. L. PÎRSCOV DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR.

Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 09.10.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările depuse și a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013

INSTANȚA

Deliberand asupra prezentelor recursuri civile, constata:

Prin cererea înregistrată inițial sub nr._, reclamanții N. G., N. M., R. E. și R. E. Nănușa au chemat în judecată pe pârâții M. A., P. M. și T. M., solicitând instanței să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2005, emis pe numele M. A., P. E. și T. M., pentru suprafața de 165 m.p. și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața menționată.

În fapt, reclamanții au arătat, în esență, că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1056/2006 de B.N.P. T. M., au dobândit de la S.C. „M.-I.” S.A. B., imobilele construcții C1, C2, C3 și suprafața de 414,81 m.p. teren aferent, toate situate în .; că, deși C. locală Pârscov a avut cunoștință că terenul aparținea societății vânzătoare, a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților, pentru 165 m.p., ce face parte din terenul cumpărat.

Pârâții au depus întâmpinare (fila 46), prin care au solicitat respingerea acțiunii, menționand că autorii lor, M. D. și A. au avut în proprietate, înainte de colectivizare, suprafața de 3,5000 ha, în care era inclusă aceea de 0,1000 ha reprezentând teren aferent casei bătrânești și grădină; ca reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament, prin procesul verbal de punere în posesie nr._/15.10.1996, terenul a fost mereu în posesia și folosință familiei lor, iar S.C. „ M.-I.” S.A. nu a deținut niciodată terenul.

Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2007, s-a dispus conexarea dosarului civil nr._ la dosarul civil nr._ . În dosarul civil nr._, reclamanții M. A., T. M. și P. M. au solicitat, în contradictoriu cu S.C. „M.-I.” S.A. N. G., N. M. M., R. E. și R. E.-Nănușa, constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ., nr. 0023/17.09.1999 emis în favoarea S.C.”M.-I.” S.A. și a actului subsecvent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1056/2006.

Prin sentința civilă nr. 1171/2007, pronunțată în dosarul civil nr._ s-a dispus, în baza art. 165 Cod procedură civilă, disjungerea cauzelor, admițându-se excepția de necompetență materială a Judecătoriei în soluționarea dosarului civil nr._ și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului B. – Secția de C. Administrativ.

S-a dispus, în baza art. 244 alin. 1 pct. l Cod procedură civilă, suspendarea judecății dosarului civil nr._ .

După soluționarea conflictului negativ de competență de către Curtea de Apel Ploiești, prin sentința comercială nr. 633/27.05.2010, Tribunalul B. – Secția Comercială și de C. Administrativ a admis excepția tardivității plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de M. A. ș.a. în contradictoriu cu S.C.” M.-I.” S.A. ș.a. De asemenea, s-a disjuns capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare susmenționat, trimițându-se cauza la Judecătoria Pătârlagele pentru soluționare.

Cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Prin sentința civilă nr. 314/22.02.2011, s-a admis acțiunea reclamanților N. G., N. M. M., R. E. și R. E. Nănușa în contradictoriu cu pârâții M. A., P. M., T. M., S.C. „M.-I.” S.A., C. L. Pârscov și C. Județeană B. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.2005 pentru suprafața de 165 m.p.; au fost obligați pârâții M. A., T. M. și P. M. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 165 m.p. și a respins cererea pârâților privind anularea actului subsecvent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare.

Împotriva sentinței au declarat recurs I. M., P. E. și T. M., iar prin decizia civilă nr. 141/16.02.2012 s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se că sentința atacată a fost dată în condițiile în care pârâtul M. A. era decedat la momentul încheierii dezbaterilor la prima instanță, astfel încât, față de acesta, toate actele de procedură sunt lovite de nulitate absolută.

Conform deciziei, în cauză s-a dispus citarea moștenitorilor părții decedate și s-a procedat la refacerea actelor de procedură cu privire la administrarea probelor și dezbaterea fondului.

Cauza a fost înregistrată sub nr._ /07.03.2012.

Având în vedere decizia de casare, instanța a solicitat relații de la Camera Notarilor Publici Ploiești, iar prin certificatul nr. 367/22.06.2012 (fila 49) s-a răspuns că succesiunea defunctului M. A. nu a fost înregistrată în registrele succesorale.

Prin înscrisul depus la arhiva instanței, înregistrat sub nr. 2753/28.08.2012 (fila 51), I. M. a comunicat că moștenitorii defunctului M. A. sunt I. M., P. E. și T. M., toți pârâți în dosar.

În cauză, s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martori, la propunerea părților și proba cu expertiză topo ce a avut ca obiective: identificarea terenurilor înscrise în certificatul de atestare a dreptului de proprietate aparținând S.C.”M.-I.” S.A., respectiv a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărarea cărui anulare s-a solicitat, identificarea terenului înscris în titlul de proprietate nr._/2005, plasarea pe schița de plan, cu precizarea dacă terenurile din certificatul de atestare a dreptului de proprietate și titlul de proprietate se suprapun total sau parțial, dacă există vreo acaparare de teren din partea vreuneia dintre părți în detrimentul celeilalte și măsurarea terenului situat între magazinul proprietatea reclamanților și latura de S-E a terenului pe care l-a împrejmuit familia M., iar în cazul în care există vreo acaparare să se precizeze suprafața și valoarea.

Expertiza a fost efectuată de expert N. G..

Prin s.c. nr. 523/17.04.2013, Judecatoria Patarlagele a admis acțiunea formulată de petenții N. G., N. M.- M., R. E. și R. E. –NĂNUȘA, în contradictoriu cu intimații I. M., T. M., P. E., C. L. PÂRSCOV DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B. și S.C. M. I. S.A.; a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2005, pentru suprafața de 228 m.p; a obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamanților terenul în suprafață de 228 m.p; a respins cererea pârâților privind anularea actului subsecvent reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1056/2006; in baza art. 247 C.p.c., a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de 4305 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat din oficiu, onorariu expert, taxă timbru, în toate ciclurile procesuale, conform chitanțelor.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: reclamanții au dobândit proprietatea terenului în suprafață de 414,81 m.p. cu construcțiile aflate pe el, C1,C2 și C3 de la S.C. „M.-I.” S.A., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1056/12.04.2006 (fila 10 din dosarul nr._ ).

La rândul său, vânzătoarea a dobândit bunurile imobile în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate .. nr. 0023/17.09.1999 (fila 16 din același dosar), emis în baza Legii 15/1990.

La data de 30.01.1995 s-a întocmit procesul verbal nr. 22 cu privire la delimitarea incintelor societăților comerciale cu capital de stat, referitor la terenul balastieră Pârscov, ocazie cu care, pe latura de nord, s-a stabilit ca vecin M. A., care a semnat respectivul act (fila 153).

Se reține, din declarațiile martorilor I. G., Ș. A. C., R. A. și E. F. (fila 92-95), că pe terenul menționat anterior, se afla o baracă aparținând balastierei S.C.” M.-I.” S.A.

Pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate și s-a emis titlul de proprietate nr._/143/2005 (fila 49 din dosarul nr._ ), în care este inclusă suprafața de 0.0166 ha, intravilan, T.189.

Referitor la cele două titluri de proprietate, instanța a reținut că în data de 30.01.1995, când s-a efectuat delimitarea terenului aparținând S.C.”M.-I.” S.A., defunctul M. A. a semnat procesul verbal de delimitare, rezultând că a fost de acord cu stabilirea limitelor respective față de terenul proprietatea sa.

La punerea în posesie a pârâților, prin procesul verbal nr._/15.10.1996 (fila 50 din dosarul nr._ ) pentru terenul de 166 m.p., C. L. Pârscov nu a respectat prevederile art. 27 alin. 2 din Lg. 18/1991, potrivit cărora în toate cazurile în care reconstituirea se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor, comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietăților de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare.

Raportat la aspectele menționate, instanta a retinut ca procesul verbal de punere în posesie invocat de către pârâți este nelegal, situație în care se constată că și titlul de proprietate pentru suprafața în litigiu este nelegal întocmit.

Referitor la revendicare, din concluziile expertizei rezultă că pârâții ocupă fără drept o suprafață de 228 m.p., din care 184 m.p. sunt incluși în certificatul de atestare a dreptului de proprietate și încă o suprafață de 44 mp., ce nu face parte din titlul de proprietate.

A rezultat din declarațiile martorilor că moștenitorii lui M. A. au edificat un gard cuprinzând suprafața menționată, fapt constatat și de către expert.

Potrivit art. 480 Cod civil, aplicabile în speță, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege.

Prin acapararea terenului identificat de către expert, reclamanții sunt împiedicați să-și exercite atributele drepturilor de proprietate, dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1056/2006.

Față de cele expuse, instanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2005, pentru suprafața de 165 m.p.

A obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților, terenul în suprafață de 228 m.p., identificat prin raportul de expertiză.

Având în vedere că certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a fost anulat, a respins cererea pârâților privind anularea actului susmenționat, contract de vânzare cumpărare autentificat sub. nr. 1056/2006.

In baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de 4305 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, onorariu expert, taxa judiciară de timbru, în toate ciclurile procesuale.

Impotriva sentintei a declarat recurs T. M., care a criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente:

Cu privire la situația de fapt dedusa judecații instanței de fond, urmează ca instanța de recurs sa aiba in vedere următoarele aspecte: prin acțiunea inregistrata la Judecătoria Patarlagele sub nr._, reclamanții N. G., N. M. M., Rotarescu E. si Rotarescu E. Nanusa au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/05/2005 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate B. pentru suprafața de 165 mp. Acțiunea a fost admisa prin Sentința Civila 523/17.04.2013, sentința care nu a analizat in cuprinsul sau intreg probatoriul administrat in cauza si nici situația de fapt expusa de parați.

Astfel, la dosarul cauzei, s-au atașat o . inscrisuri care confirmau fara dubiu faptul ca autorul paraților, M. A., era titularul dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,5 ha teren pe raza Comunei Parscov, suprafața ce include si cei 165 mp care fac obiectul acțiunii reclamanților. In urma decesului acesteia, moștenitori au rămas M. A., P. E. si T. M., continuatori ai dreptului de proprietate al defunctei asupra terenului indicat, formulând totodată si cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Ca urmare, in 1991, C. Comunala Parscov, in temeiul Legii 18/1991, emite adeverința nr. 1440/24.10.1991, prin care se confirma patrimoniul imobiliar rămas de pe urma defunctei M. A., in suprafața totala de 3,90 ha, conform Tabelului Anexa nr 3 Parscov, la poziția nr. 128. In perioada anterioara anului 1990, in vecinătatea proprietății autoarei partilor, ., beneficiind de privilegiile regimului comunist, a deschis un punct de lucru, pe latura de sud a proprietății, ulterior, construind o baraca pentru materiale intre proprietatea vecinului I. N.G. (la vest), Drum comunal (la sud), M. A. (la nord si la est).

Ulterior emiterii adeverinței nr. 1440/24.10.1991, a fost eliberat Procesul Verbal de delimitare a proprietăților nr. 22/30.01.1995, prin care se delimita incinta proprietății . cu următoarele granițe: la nord - A. M. (moștenitor devalmas al lui M. A.), la est - drum comunal, la sud - drum comunal, la vest - G. G..

In 1996, C. Comunala pentru reconstituire dreptului de proprietate Parscov emite succesiv 2 procese verbale de punere in posesie a moștenitorilor defunctei M. A., respectiv Procesul verbal nr._/19.06.1996, prin care se dispune punerea in posesie cu suprafața de 673 mp (categoria curți construcții) si suprafața de 1670 mp (intravilan) si Procesul verbal nr._/15.10.1996, prin care se pun in posesie, aceeași moștenitori, pentru suprafața suplimentara de 166 mp (categoria intravilan arabil). Un aspect important de remarcat in legătura cu acest din urma PV este faptul ca, pentru prima data, apare in vecinătatea proprietății recurentei, la Vest, Balastiera (punct de lucru al .).

Ca urmare a punerii in posesie, in 2005 a fost eliberat de C. Județeană B. Titlul de Proprietate nr._/143/2005, prin care moștenitorii M. A., P. E. si T. M. primesc in proprietate o suprafața totala de 3,5 ha teren extravilan si intravilan. Inca o data, prin emiterea acestui titlu de proprietate, se confirma suprafața de 166 mp ca aparținând paraților din dosarul de fond si, mai mult decât atat, punctul de lucru denumit Balastiera apare ca fiind in vecinătatea graniței de vest a proprietății lor.

Cat privește dreptul de proprietate al reclamanților si implicit al ., trebuie remarcat faptul ca in 1999, in aplicarea Legii nr. 15/1990 si a HG 834/1991, a fost emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, iar in 2001, prin încheierea nr. 955, aceștia isi intabulează dreptul de proprietate pentru suprafața de 414 mp, suprafața in care se includ si cei 166 mp ce fac obiectul litigiului. Ulterior, in 2006, . vinde, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1056/12.04.2006, suprafața de 414 mp reclamanților din dosarul de fond.

Cu privire la Sentința Civila nr 523/17.04.2013, urmează ca instanța de recurs sa observe faptul ca aceasta a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor legale in materie, atrăgând aplicabilitatea art. 304, pct. 6, 7 si pct. 9 Cod Pr.Civ.

In ceea ce privește incalcarile prevăzute de art 304, pct 6, apreciaza ca instanța, in mod eronat, a pronunțat o sentința prin care constata nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr._/2005 pentru suprafața de 228 mp si obliga parații sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 228 mp, atâta timp cat acțiunea acestora a fost formulata in sensul constatării nulității absolute parțiale a TP doar cu privire la suprafața de 165mp si obligarea acestora sa lase in deplina proprietate si posesie aceeași suprafața de 165 mp. Astfel, este evident ca instanța de fond, ignorând obiectul cererii, s-a pronunțat si asupra a ceea ce nu s-a cerut, imbogatind fara justa cauza reclamanții.

In ceea ce privește incalcarile prevăzute de art. 304, pct. 7, arata ca instanța de fond isi intemeieaza hotărârea pe motive contradictorii in cuprinsul considerentelor, la aliniatele 10 si 11, de la fila 4 din Sentința Civila recurata. Astfel, se menționează in primul rand faptul ca se constata nulitatea absoluta parțiala a TP cu privire la suprafața de 165 mp pentru ca ulterior, la aliniatul

11, sa se vorbească despre obligarea paraților sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 228 mp. Ne aflam astfel in prezenta unei contradicții evidente care nu releva decât faptul ca instanța de fond nu a inteles, nici pana in momentul

pronunțării hotărârii, situația juridica a terenului in discuție, aflandu-se .. Mai mult, neclaritatea sentinței se dovedește si prin faptul in dispozitivul sentinței, fila 5 aliniat 3 instanța ,,constata nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr._/2005 pentru suprafața de 228 mp. "

F. de incalcarile prevederilor art. 304, pct. 9, apreciaza ca instanța de fond a făcut o greșita aplicare a legii, in sensul analizării superficiale a materialului probator administrat in cauza si a interpretării normelor legale. Astfel, instanța nu face referire la inscrisurile depuse de parați in dovedirea dreptului lor, omitand sa analizeze in mod corect inscrisuri de o importanta fundamentala pentru judecară echitabila a cauzei; in mod nejustificat, instanța omite sa analizeze efectele juridice create de Adeverința nr. 1440, eliberata de C. Comunala Parscov la 24.10.1991, act doveditor al dreptului de proprietate, care conduce la eliberarea ulterioara a proceselor verbale de punere in posesie nr._/19.06.1996 si_/15.10.1996 si a TP nr._/143/2005.

Instanța se mulțumește sa soluționeze cauza doar prin prisma analizării Procesului verbal de delimitare a proprietăților nr. 22/30.01.1995, analiza prezentata superficial la pagina 4, alin 3 din Sentința recurata. Astfel, instanța de fond conferă in mod nejustificat atat in fapt cat si in drept, o importanta juridica acestui act, care, de altfel a fost incheiat in mod nelegal. Nelegalitatea acestui act rezida din faptul ca a fost semnat de M. A., in calitate de moștenitor al defunctei M. A., fara ca acesta sa aiba acceptul si celorlalți moștenitori, respectiv P. E. si T. M.. Conform normelor generale de drept civil aplicabile la acea data, actele de dispoziție asupra proprietății comune devalmase sunt valabile doar cu acordul tuturor coindivizarilor, ori, in cazul de fata, acest act nu a purtat si semnătura celorlalți 2 moștenitori. Mai mult decât atat, M. A., dupa cum rezulta si din depozițiile martorilor audiați de instanța de fond, suferea de un handicap cronic, respectiv era surdo-mut, ceea ce ridica serioase semne de intrebare asupra valabilitatii conținutului procesului-verbal de delimitare, aspect de care instanța face abstracție.

Motivarea in drept a acestei aprecieri din partea instanței, cum ca, acceptarea limitelor proprietății ale ., de către M. A. se incadreaza in condițiile prevăzute de art. 27, alin 2 din Legea 18/1991, este eronata, deoarece, asa cum a arătat, nu a fost o acceptare unanima a tuturor coindivizarilor. Concluzia instanței de fond conform căreia punerea in posesie ulterioara a moștenitorilor a fost nelegala nu poate fi primita de instanța de recurs si trebuie astfel inlaturata, atâta timp cat aceasta se fondează pe o premisa greșita, respectiv un act de delimitare semnat doar de una dintre parti. Mai mult decât atat, având in vedere ca aceasta delimitare crea efecte juridice atat de importante, apreciaza ca . avea obligația informării Comisiei Comunale Parscov in legătura cu intocmirea unui proces-verbal de delimitare a unei suprafețe de teren, pentru a preintampina eventualele efecte negative, lucru care s-a si intamplat, deoarece la distanta de doar 1 an de la intocmirea acestui PV de delimitare, C. Locala emite 2 procese-verbale de punere in posesie a moștenitorilor defunctei M. A., pe aceeași suprafața de teren.

Deoarece Titlul de Proprietate nr._/143/2005 nu face decât sa confirme si sa recunoască pentru persoana care a adus in C.A.P. la un moment anterior bunuri imobile, continuitatea dreptului de proprietate, odată cu emiterea Adeverinței 1440/1991 precum si a Proceselor verbale de punere in posesie nr._/19.06.1996 si_/15.10.1996, instanța ar fi trebuit sa aprecieze ca acest titlu este valabil in raport cu cel al S.C. M. I. S.A. Astfel intrucat, S.C. M. I. S.A. i s-a constituit un drept de proprietate prin incalcarea dreptului de proprietate al autorului, reclamanților, prin interpretarea in mod eronat a dispozițiilor prevăzute de art. 27 din Legea 18/1991, sentința recurata este nelegala.

In aprecierea cauzei dedusa judecații, instanța de fond nu face o analiza a inscrisurilor prin care se confirma posesia îndelungata si netulburata asupra terenului de 165 mp, pe rand de către M. A. si apoi dupa decesul acesteia de către moștenitorii sai.

Astfel, in confirmarea acestui aspect, s-au depus copii de pe Registrele Agricole ale Primăriei Comunei Parscov, de unde rezulta ca inca din anul 1959, autoarea reclamanților deținea „langa casa" suprafața de 0.90 ha teren arabil. Mai mult,,, din Contractul de vânzare cumpărare nr. 372/P/28.06.1973, prin care numitul I. N. G., cumpăra in vecinătatea de vest a proprietății, numitei M. A. o suprafața de teren, act de vânzare din care nu rezulta existenta in zona a vreunei, proprietăți a ..A.. Totodată, alături de acest contract de vânzare cumpărare, face referire si la Autorizația de construcție nr. 6027 din 03.06/1977 prin care Consiliul Popular al Județului B. ii da dreptul numitului I. G. sa construiască pe proprietatea sa, vecina cu proprietatea autoarei, paraților recurenți o locuința. La aceasta Autorizație se anexează si o schița de topo, din care rezulta fara dubiu ca in anul 1977 proprietara a terenului vecin pe partea de est cu proprietatea lui I. G. era numita M. A., autoarea paraților.

La toate aceste elemente probatorii subliniaza si faptul ca instanța de fond nu face referiri la depozițiile martorilor, care confirma ca anterior deschiderii unui punct de lucru al ., pe terenul pe care i se constituie acestei societăți un drept de proprietate abia in anul 1999, acel teren se afla in stăpânirea numitei M. A..

Martorul I. N. G. intareste si mai mult ideea conform căreia pe suprafața de teren pentru care se solicita nulitatea parțiala a T.P. nr._/143/2005, respectiv 165 mp se afla o locuința ,,pe latura de sud-est a graniței terenului, care s-a dărâmat la cutremurul din 1977". Acest aspect este confirmat si de către documentele de evidenta a contracțiilor, ale Primăriei Comunei Parscov, care arata existenta unei case de locuit in suprafața de 100 mp, construita in 1925.

Cu privire la toate aceste aspecte, instanța de fond nu face o analiza clara si prefera sa se mulțumească in soluționarea cererii pe aprecierea conform căreia, Procesul Verbal de delimitarea a suprafețelor de teren nr. 22/30.01.1995, semnat doar de M. A., confirma actul de improprietarire al . (Cerificat de atestare a dreptului de proprietate, nr. 023/17.09.1999), in interpretarea art. 27 alin. 2 din Legea 18/1991.

Instanța de fond isi intemeiaza soluția oferita, in mare parte pe concluziile raportului de expertiza, care arata, ca in urma măsurătorilor efectuate se apreciază ca parații au acaparat fara drept suprafața de 228 mp, deoarece 44 mp nu se afla trecuți in T.P. nr._/143/2005, iar 184 mp, sunt deținuți de aceștia, dar vina aparține Comisie Locale care a introdus aceasta suprafața in titlu fara sa tina cont ca aceasta suprafața se afla deja in proprietatea altor persoane.

Astfel, soluția instanței este si mai neclara atâta vreme cat nu aprecieaza in mod just care este titlul de proprietate prioritar, având in vedere existenta a doua astfel de acte, precum si in ce temei anulează absolut parțial, T.P. nr._/143/2005, aparținând moștenitorilor defunctei M. A., pentru suprafața de 228 mp.

Arata ca Procesele verbale de punere in posesie emise de C. Locala in anul 1996, fac referire la doua suprafețe de teren, respectiv 673 mp. Si 166 mp, insumand un total de 839 mp, suprafața aproximativ egala cu măsurătoarea efectuata de expertul topo, conform schiței nr. 2 si schiței nr. 3 (Sl+S4=838 mp.) Acest aspect intareste si mai mult ideea ca obligația instanței de fond era sa clarifice situația titlurilor si mai apoi pe acea a atribuirii suprafeței de teren.

F. de toate considerentele expuse mai sus, apreciaza sentința recurata ca netemeinica si nelegala, solicitând instanței de recurs admiterea recursului formulat si modificarea in tot a sentinței, in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanti, prin constatarea valabilității Titlului de Proprietate nr._/143/2005, prin care se confirma dreptul de proprietate al moștenitorilor defunctei M. A., asupra intregii suprafețe de teren trecuta in acest act.

Impotriva sentintei a declarat recurs si C. Judeteana B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, care a aratat urmatoarele: prin sentința criticata, a fost admisa acțiunea formulata de petentii N. G., N. M.-M.. Rotarescu E. si Rotarescu Elene-Nanusa, în contradictoriu cu intimații I. M., T. M., P. E., C. locala pentru aplicarea legilor fondului funciar Pirscov si C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate B. si in consecința.

Referitor la cheltuielile de judecata reținute in sarcina Comisiei județene, in mod extraordinar, prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila, comisiei județene i s-a recunoscut calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, in contenciosul administrativ special reglementat prin dispozițiile art. 51 si următoarele din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Desi poate figura ca parte in astfel de litigii, comisia județeană nu are capacitate de folosința, nefiind inzestrata cu personalitate juridica. Nefiind subiect de drept distinct, nu poate dobândi in mod valabil calitatea de debitor . obligational, asa cum este si cel stabilit prin dispozițiile instanței, in conformitate cu prevederile art. 274 alin. l cod proc. civ., având ca obiect plata cheltuielilor de judecata făcute de partea adversa.

Mai mult decât atat, punerea in posesie, prin delimitarea in teren a persoanelor indreptatite sa primească teren si completarea fiselor titlurilor de proprietate, sunt atribuții stabilite in sarcina comisiilor locale de fond funciar, potrivit H.G.nr. 890/2005; de asemenea, conform art.. 36 alin. l din același act normativ, comisia județeană procedează la eliberarea titlului de proprietate numai pe baza documentației inaintate de comisia locala, care cuprinde: anexele validate, planurile parcelare, procesul verbal de punere in posesie si schitele terenurilor. In mod concret, aceste operații premergătoare eliberării titlului de proprietate sunt realizate de Comisa locala de fond funciar, căreia ii revine astfel întreaga culpa pentru emiterea eronata a unui titlu de proprietate anulat de către instanța.

In acest sens, considera ca nu trebuia sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata, tinand cont ca acestea se suporta potrivit interesului si in funcție de culpa flecarei parti.

Intimatul N. G. a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care a aratat, in legatura cu recursul declarat de către C. JUDEȚEANĂ B., ca este de acord ca cheltuielile de judecata sa fie achitate de parații T. M., P. E. si lonescu M., întrucât aceștia au fost cei care au tergiversat judecarea pricinii mai mulți ani la rand si nu C. Județeană B.. C. Județeană B. doar a pus in aplicare actele emise si puse la dispoziție de către comisia locala Parscov, iar paratele au fost in cunoștința de cauza si au consimțit la eliberarea unor acte ulterioare fata de actele de proprietate emise

anterior, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate

pentru ., fata de actele care au stat la baza eliberării

titlului de proprietate nr._ /2005, care s-a anulat prin sentința civila

523/2013.

De asemenea, prin decizia nr. 1204 a Tribunalului B., s-a

respins acțiunea acestor parate, prin care s-a cerut nulitatea absoluta

parțiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor înregistrat cu .-0023 DIN 17.09.1999 si a actului

subsecvent, respectiv al contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. l056/2006.

Subiectii de drept vinovați de acumularea acestor cheltuieli de judecata prin onorarii către experți si avocați sunt doar recurentele persoane fizice din prezenta cauza

si nu C. Județeană B..

In ceea ce priveste recursul formulat de T. M., intimatul a aratat, prin intampinare, ca solicita respingerea lui ca nefondat si menținerea sentinței civile recurate, ca fiind temeinica si legala.

Arata ca prin sentința comerciala si de contencios administrativ înregistrata sub nr. 1204/20.101.2009, Tribunalul B. a admis excepția tardivității plângerii prealabile si a respins acțiunea ca inadmisibila, actiune formulata de către T. M., M. A., P. E., privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate înregistrat cu .-0023 din 17.09.1999 si a actului subsecvent, respectiv contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1056/2006.

De asemenea, sentința civila 314 care a fost casata pe motivul ca judecata s-a făcut si in contradictoriu cu un decedat a motivat deja compararea titlurilor in sensul ca titlul reclamantului N. G. este mai vechi si preferabil fata de al paraților T. M. si ceilalti.

Titlul cu nr._/2005 a fost emis in baza procesului verbal de punere in posesie din 15.10.1996. Certificatul de atestare fiscala s-a emis in baza procesului verbal emis in data de 30 ianuarie 1995.

Au fost încălcate disp. art. 27 din legea 18/1991, care obliga C. LOCALA ca, la punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate, se fac mai intai delimitări in teren cu măsurători, vecinătăți si schița pentru a nu se suprapune suprafețele de teren si a se emite acte duble. De asemenea, M. A. s-a înscris cu 673 mp teren loc de casa si nu si cu suprafața de 165 mp. Eliberarea certificatului de atestare fiscala s-a făcut in baza aplicării legii 15/90 si HG 834/91, comisia fiind constituita in baza DECIZIEI DELEGAȚIEI PERMANENTE a CONSILIULUI JUDEȚEAN B. 132 /1991.

Actiunea intimatului are caracter si de revendicare a terenului, iar din raportul de expertiza întocmit in cauza reiese faptul ca recurenta ocupa 228 mp din terenul proprietatea numitului N. G. si ceilalți, astfel ca s-a dispus constatarea nulității parțiale titlului de proprietate_/2005 pentru 165 de mp si lăsarea in deplina proprietate si posesie a suprafeței de 228 mp, este adevărat ca s-a făcut o greșeala de dactilografiere in dispozitivul sentinței, insa aceasta greșeala poate fi rezolvata printr-o cerere de îndreptare si lămurire a înțelesului hotărârii.

Examinand recursurile prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, dar si sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 cod de procedura civila, tribunalul retine ca sunt nefondate si urmeaza sa fie respinse, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept:

1. In ceea ce priveste recursul formulat de intimata C. Judeteana Buzau de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, aceasta critica, exclusiv, obligarea sa, în solidar cu ceilalti parati, la plata sumei de 4305 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expert, taxă timbru, în toate ciclurile procesuale, conform chitanțelor.

Arata ca, in mod extraordinar, prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila, comisiei județene i s-a recunoscut calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, in contenciosul administrativ special reglementat prin dispozițiile art. 51 si următoarele din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare; ca, desi poate figura ca parte in astfel de litigii, comisia județeană nu are capacitate de folosința, nefiind inzestrata cu personalitate juridica; ca, nefiind subiect de drept distinct, nu poate dobândi in mod valabil calitatea de debitor . obligational, asa cum este si cel stabilit prin dispozițiile instanței, in conformitate cu prevederile art. 274 alin. l cod proc. civ., având ca obiect plata cheltuielilor de judecata făcute de partea adversa; ca, punerea in posesie, prin delimitarea in teren a persoanelor indreptatite sa primească teren si completarea fiselor titlurilor de proprietate, sunt atribuții stabilite in sarcina comisiilor locale de fond funciar, potrivit H.G.nr. 890/2005; de asemenea, conform art.. 36 alin. l din același act normativ, comisia județeană procedează la eliberarea titlului de proprietate numai pe baza documentației inaintate de comisia locala, care cuprinde: anexele validate, planurile parcelare, procesul verbal de punere in posesie si schitele terenurilor; ca, in mod concret, aceste operații premergătoare eliberării titlului de proprietate sunt realizate de Comisa locala de fond funciar, căreia ii revine astfel întreaga culpa pentru emiterea eronata a unui titlu de proprietate anulat de către instanța; ca, in acest sens, considera ca nu trebuia sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata, tinand cont ca acestea se suporta potrivit interesului si in funcție de culpa flecarei parti.

Tribunalul retine faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 52 al. 2 din legea fondului funciar, comisia judeteana si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispozitiile codului de procedura civila, calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, în cadrul litigiilor privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în baza dispozițiilor legii speciale, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar.

Mai mult, prin prevederile art. 52 alin. 3 din Legea 18/1991, introdus prin Titlul IV al Legii 247/2005, se stabilește că „prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile”.

Art. 274 alin.1 Cod procedură civilă arata ca părțile căzute in pretenții sunt obligate la plata cheltuielilor de judecata.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.

Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.

In speta, actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Patarlagele de catre reclamanti a fost admisa, ceea ce semnifica faptul ca paratii sunt in culpa procesuala, asa cum este ea reglementata de prevederile art. 274 cod de procedura civila.

Așadar, apreciem că în temeiul art. 129 alin. 1 C.pr.civ., partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Această parte are sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pretinde că le-a efectuat (conform adagiilor latine actori incumbit onus probandi sau ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat). Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.

Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată/executare avansate de partea care a câștigat procesul îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de intimati, în speță, cu avocatul lor, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul (aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respective) în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.

Prin urmare, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv), precum si contravaloarea onorariului de expertiza, dar instanta are in vedere si practica judiciara in aceasta materie a CEDO, conform careia partea care a cistigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei, S. si alti impotriva Romaniei).

Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoana fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, iar pentru această activitate avocatul are dreptul la onorariu, element care trebuie menționat obligatoriu în cuprinsul contractului de asistență juridică, conform art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat.

Așadar, cuantumul onorariului plătit de client avocatului său este stabilit prin contractul de asistență juridică, iar depunerea în proces a originalului chitanței de plată a onorariului, emisă în baza contractului de asistență juridică, naște prezumția că acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică pentru respectiva cauză.

In speta, reclamantii au facut dovada achitarii sumei de 4305 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert, taxă timbru, în toate ciclurile procesuale, conform chitanțelor, motiv pentru cate tribunalul apreciaza ca acestia au fost indreptatiti sa li se restituie aceste cheltuieli de catre parati, care sunt parte cazuta in pretentii, in conformitate cu prevederile art. 274 cod de procedura civila.

Întrucât, în speță, atât ceilalti parati, cat si comisia locală și comisia județeană de fond funciar au căzut în pretenții, conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, este justificată obligarea acestora (ambelor) la plata cheltuielilor de judecată.

In acest fel, s-a ajuns ca pârâții C. L. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a Comunei Parscov, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate B., I. M., P. E. si T. M. sa plateasca suma mentionata anterior catre reclamanti, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A incercat recurenta C. Judeteana Buzau sa invoce faptul ca stabilirea amplasamentului nu este atribuția sa, ci a comisiilor locale, care stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, ca respectiva comisie județeană nu are buget propriu, capacitate de folosință și nu este înzestrată cu personalitate juridică si ca nu poate dobândi în mod valabil calitatea de debitor într-un raport juridic obligațional, așa cum este și cel stabilit prin dispozițiile instanței în conformitate cu prevederile art. 274 al. 1 Cod proc.civ, având ca obiect plata cheltuielilor de judecată făcute de partea adversă.

Aceste sustineri nu pot fi retinute, avand in vedere tocmai prevederile legale mai sus enuntate, respectiv ale art. art. 52 al. 2 din legea fondului funciar, prin care se confera comisiei judetene si locale, prin derogare de la dispozitiile codului de procedura civila, calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, în cadrul litigiilor privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în baza dispozițiilor legii speciale, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar.

Mai mult, prin prevederile art. 52 alin. 3 din Legea 18/1991, introdus prin Titlul IV al Legii 247/2005, se stabilește că „prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile”.

La acestea se adauga si prevederile art. 6 din Hotararea nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, in care se stabilesc clar atributiile comisiei judetene, constand in: verificarea legalitatii propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora; soluționarea contestațiilor formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale; validarea sau invalidarea propunerilor comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare; emiterea titlurilor de proprietate pentru cererile validate; soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere; identificarea terenurilor atribuite ilegal și sesizează prefectul, care va promova acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare; exercitarea oricaror altor atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament.

Rezulta din textul de lege mai sus enuntat faptul ca nu numai comisia locala are atributii in ceea ce priveste verificarea cererilor, reconstituirea dreptului de proprietate, ci si C. Judeteana Buzua, care este cel care verifica legalitatea propunerilor facute de comisiile locale si, in final, emit titlul de proprietate.

F. de cele expuse mai sus, tribunalul constata ca, in mod corect, prima instanta, retinand culpa procesuala a Comisiei Judetene Buzau, a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, motiv pentru care va respinge recursul declarat de aceasta, in conformitate cu prevederile art. 312 cod de procedura civila.

2. In ceea ce priveste recursul formulat de T. M., tribunalul retine faptul ca aceasta critica solutia primei instante, in primul rand, pe considerentul ca instanța de fond, ignorând obiectul cererii, s-a pronunțat si asupra a ceea ce nu s-a cerut, imbogatind fara justa cauza reclamanții; ca instanța, in mod eronat, a pronunțat o sentința prin care constata nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr._/2005 pentru suprafața de 228 mp si obliga parații sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 228 mp, atâta timp cat acțiunea acestora a fost formulata in sensul constatării nulității absolute parțiale a TP doar cu privire la suprafața de 165 mp si obligarea acestora sa lase in deplina proprietate si posesie aceeași suprafața de 165 mp.

Acest motiv de recurs este reglementat de art. 304 pct. 6 cod de procedura civila, in care se arata ca se poate cere modificarea unei hotarari daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Tribunalul retine faptul ca, prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Patarlagele, reclamanții au chemat în judecată pe pârâții M. A., P. M. și T. M., solicitând instanței să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2005, emis pe numele M. A., P. E. și T. M., pentru suprafața de 165 m.p. și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața menționată.

In urma administrarii probelor cu inscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza de specialitate cadastrala, a rezultat ca paratii ocupa fara drept suprafata de 228 mp, din care 184 mp sunt inclusi in certificatul de atestare a dreptului de proprietate si inca o suprafata de 44 mp, ce nu face parte din titlul de proprietate al paratilor, dar este ocupata de acestia fara drept, fiind mentionata in certificatul de atestare fiscala a dreptului de proprietate pentru intimati.

Dupa depunerea raportului de expertiza, aparatorul reclamantilor intimati a solicitat, la termenul de judecata din data de 09.04.2013, constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr._/2005 pentru suprafata de teren de 165 mp, cat se regaseste in respectivul titlu de proprietate, precum si admiterea capatului de cerere avand ca obiect revendicarea, pentru suprafata de teren de 228 mp, diferenta de teren fiind ocupata de parati, in lipsa unui titlu legal de proprietate.

Tribunalul retine ca, in acest fel, instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului cererii cu care a fost învestită, în baza art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Din aceste considerente, tribunalul apreciaza ca nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 cod de procedura civila, invocate de recurenta in primul motiv de recurs.

Chiar daca, in dispozitivul sentintei recurate, se face vorbire despre constatarea nulitatii titlului de proprietate pentru suprafata de teren de 228 mp, tribunalul apreciaza ca este vorba despre o simpla eroare materiala, care poate fi indreptata in urma unei simple cereri, in conformitate cu prevederile art. 281 cod de procedura civila, cu atat mai mult cu cat in minuta aflata la fila 39 dosar fond, judecatorul fondului scrie ca se constata nulitatea absoluta partiala a TP nr._/2005 pentru suprafata de 165 mp.

In ceea ce privește incalcarile prevăzute de art. 304 pct. 7, arata recurenta ca instanța de fond isi intemeiaza hotărârea pe motive contradictorii in cuprinsul considerentelor, la aliniatele 10 si 11, de la fila 4 din Sentința Civila recurata; ca se menționează, in primul rand, faptul ca se constata nulitatea absoluta parțiala a TP cu privire la suprafața de 165 mp pentru ca ulterior, la aliniatul 11, sa se vorbească despre obligarea paraților sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 228 mp; ca este vorba despre o contradicție evidenta, care nu releva decât faptul ca instanța de fond nu a inteles, nici pana in momentul

pronunțării hotărârii, situația juridica a terenului in discuție, aflandu-se .; ca neclaritatea sentinței se dovedește si prin faptul ca in dispozitivul sentinței, fila 5 aliniat 3, instanța ,,constata nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr._/2005 pentru suprafața de 228 mp. "

Tribunalul reține, pe langa precizarile facute anterior, că, potrivit art. 304 pct. 7, coroborat cu art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, modificarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

A doua ipoteză prevăzută de art. 304 pct. 7, invocată și în motivele de recurs, a fost în legătură cu motivele contradictorii, însă nu există contradicție între considerente și dispozitiv (motivarea sentinței este în sensul admiterii acțiunii principale, iar soluția a fost de admitere) și nici între considerente.

F. de incalcarile prevederilor art. 304, pct. 9, apreciaza recurenta ca instanța de fond a făcut o greșita aplicare a legii, in sensul analizării superficiale a materialului probator administrat in cauza si a interpretării normelor legale; ca instanța nu face referire la inscrisurile depuse de parați in dovedirea dreptului lor, omitand sa analizeze in mod corect inscrisuri de o importanta fundamentala pentru judecară echitabila a cauzei; in mod nejustificat, instanța omite sa analizeze efectele juridice create de Adeverința nr. 1440, eliberata de C. Comunala Parscov la 24.10.1991, act doveditor al dreptului de proprietate, care conduce la eliberarea ulterioara a proceselor verbale de punere in posesie nr._/19.06.1996 si_/15.10.1996 si a TP nr._/143/2005; ca instanța se mulțumește sa soluționeze cauza doar prin prisma analizării Procesului verbal de delimitare a proprietăților nr. 22/30.01.1995, analiza prezentata superficial la pagina 4, alin 3 din Sentința recurata; ca instanța de fond conferă in mod nejustificat atat in fapt cat si in drept, o importanta juridica acestui act, care, de altfel a fost incheiat in mod nelegal. Nelegalitatea acestui act rezida din faptul ca a fost semnat de M. A., in calitate de moștenitor al defunctei M. A., fara ca acesta sa aiba acceptul si celorlalți moștenitori, respectiv P. E. si T. M.. Conform normelor generale de drept civil aplicabile la acea data, actele de dispoziție asupra proprietății comune devalmase sunt valabile doar cu acordul tuturor coindivizarilor, ori, in cazul de fata, acest act nu a purtat si semnătura celorlalți 2 moștenitori; ca motivarea in drept a acestei aprecieri din partea instanței, cum ca, acceptarea limitelor proprietății ale ., de către M. A. se incadreaza in condițiile prevăzute de art. 27, alin 2 din Legea 18/1991, este eronata, deoarece, asa cum a arătat, nu a fost o acceptare unanima a tuturor coindivizarilor; ca, având in vedere ca aceasta delimitare crea efecte juridice atat de importante, apreciaza ca . avea obligația informării Comisiei Comunale Parscov in legătura cu intocmirea unui proces-verbal de delimitare a unei suprafețe de teren, pentru a preintampina eventualele efecte negative, lucru care s-a si intamplat, deoarece la distanta de doar 1 an de la intocmirea acestui PV de delimitare, C. Locala emite 2 procese-verbale de punere in posesie a moștenitorilor defunctei M. A., pe aceeași suprafața de teren; ca, deoarece Titlul de Proprietate nr._/143/2005 nu face decât sa confirme si sa recunoască pentru persoana care a adus in C.A.P. la un moment anterior bunuri imobile, continuitatea dreptului de proprietate, odată cu emiterea Adeverinței 1440/1991 precum si a Proceselor verbale de punere in posesie nr._/19.06.1996 si_/15.10.1996, instanța ar fi trebuit sa aprecieze ca acest titlu este valabil in raport cu cel al S.C. M. I. S.A; ca pentru S.C. M. I. S.A. s-a constituit un drept de proprietate prin incalcarea dreptului de proprietate al autorului reclamanților, prin interpretarea in mod eronat a dispozițiilor prevăzute de art. 27 din Legea 18/1991; ca instanța de fond nu face o analiza a inscrisurilor prin care se confirma posesia îndelungata si netulburata asupra terenului de 165 mp, pe rand de către M. A. si apoi dupa decesul acesteia de către moștenitorii sai; ca, in confirmarea acestui aspect, s-au depus copii de pe Registrele Agricole ale Primăriei Comunei Parscov, de unde rezulta ca inca din anul 1959, autoarea reclamanților deținea „langa casa" suprafața de 0.90 ha teren arabil; ca, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 372/P/28.06.1973, prin care numitul I. N. G., cumpăra in vecinătatea de vest a proprietății, numitei M. A. o suprafața de teren, act de vânzare din care nu rezulta existenta in zona a vreunei, proprietăți a ..A. si prin Autorizația de construcție nr. 6027 din 03.06/1977 prin care Consiliul Popular al Județului B. ii da dreptul numitului I. G. sa construiască pe proprietatea sa, vecina cu proprietatea autoarei, paraților recurenți o locuința, face dovada proprietatii si a vecinatatilor terenului; ca instanța de fond nu face referiri la depozițiile martorilor, care confirma ca anterior deschiderii unui punct de lucru al ., pe terenul pe care i se constituie acestei societăți un drept de proprietate abia in anul 1999, acel teren se afla in stăpânirea numitei M. A., precum si la adeverintele aflate la dosar; ca instanța de fond isi intemeiaza soluția oferita, in mare parte pe concluziile raportului de expertiza, care arata, ca in urma măsurătorilor efectuate se apreciază ca parații au acaparat fara drept suprafața de 228 mp, deoarece 44 mp nu se afla trecuți in T.P. nr._/143/2005, iar 184 mp, sunt deținuți de aceștia, dar vina aparține Comisie Locale care a introdus aceasta suprafața in titlu fara sa tina cont ca aceasta suprafața se afla deja in proprietatea altor persoane; ca soluția instanței este si mai neclara, atâta vreme cat nu aprecieaza in mod just care este titlul de proprietate prioritar, având in vedere existenta a doua astfel de acte, precum si in ce temei anulează absolut parțial, T.P. nr._/143/2005, aparținând moștenitorilor defunctei M. A., pentru suprafața de 228 mp; ca procesele verbale de punere in posesie emise de C. Locala in anul 1996, fac referire la doua suprafețe de teren, respectiv 673 mp si 166 mp, insumand un total de 839 mp, suprafața aproximativ egala cu măsurătoarea efectuata de expertul topo, conform schiței nr. 2 si schiței nr. 3 (Sl+S4=838 mp.).

Referitor la lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii, tribunalul reține că acest motiv de modificare este reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

O hotărâre este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii atunci cand nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci cand interpretează greșit o norma juridica aplicabila. Prin urmare, o instanța ar fi culpabila atunci cand ignora o lege ce este in vigoare la data judecații sau recurge la texte de lege aplicabile litigiului, dar le da o greșita interpretare.

Prima instanța a dat o interpretare corecta a actului juridic dedus judecații, fara a schimba interesul lămurit si vădit neîndoielnic al termenilor, reținând in mod judicios ca a fost investita cu o acțiune ce are ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr._/2005, pentru suprafata de 165 mp si revendicarea suprafetei de teren detinute fara titlu de parati, careia ii sunt aplicabile prevederile legii fondului funciar si ale revendicarii, conform dreptului civil, comun in materie. Din aceste considerente, se constata ca nu au fost incalcate prevederile acestor texte de lege anterior enunțate, care ar duce la modificarea soluției primei instanțe.

Instanța de fond a indicat textele legale, astfel că nu se poate reține că hotărârea ar fi lipsită de temei legal, ceea ce contestă recurenta fiind însă aplicarea greșită a acestor norme. Pentru a verifica dacă au fost sau nu aplicate în mod greșit normele legale, urmează ca tribunalul sa analizeze stabilirea situației de fapt de către instanța de fond, pe baza probelor administrate, în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Examinand cauza sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 cod de procedura civila, tribunalul retine urmatoarele aspecte: obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamantii petenti N. G., N. M.- M., R. E. și R. E. –NĂNUȘA, în contradictoriu cu intimații I. M., T. M., P. E., C. L. PÂRSCOV DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B. și S.C. M. I. S.A., prin care au solicitat sa se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2005, pentru suprafața de 165 m.p; sa fie obligati pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamanților terenul în suprafață de 165 mp.

Tribunalul consideră că, pentru stabilirea situației de fapt, trebuie să analizeze, cu prioritate, nu capătul de cerere având ca obiect revendicarea, ci nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate, invocată de către reclamanti, în funcție de care se poate determina dacă există două titluri valabile ce urmează a fi comparate, pentru ca apoi sa fie solutionata si actiunea in revendicare.

Se observă că obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat nulitatea absolută partiala (invocată sub forma excepției de nelegalitate, reglementată de legea contenciosului administrativ) a titlului de proprietate nr._/2005, pentru suprafata de 165 mp.

Tribunalul reține că nulitatea este o sancțiune care lipsește un act de efectele sale, cauzele fiind existente la data încheierii actului.

Nulitatea este o sancțiune care intervine atunci când actul este lovit de vicii de legalitate, fiind specific actelor administrative existența nulităților virtuale, care nu sunt prevăzute în mod expres. Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau chiar numai într-un interes legitim, ca urmare a unui act administrativ, este îndreptățită la recunoașterea dreptului pretins sau a interesului, anularea actului, dreptul fiind consacrat expres de art. 52 din Constituția României (și de Legea contenciosului administrativ, dar care nu este aplicabilă în prezenta cauză, față de reglementările speciale, în materia fondului funciar).

Nulitatea actelor emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar a fost reglementată de art. III din Legea nr. 169/1997, care, la alin. 1 prevede: „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi (…)”. Norma conține aplicarea principiului general al aplicării legii, nulitatea fiind guvernată de legea în vigoare la data emiterii actului.

Este însă esențial, după cum s-a arătat mai sus, ca titlul să fie analizat în raport de legislația aplicabilă la data emiterii (art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997), respectiv legislatia existenta in anul 2005.

In analiza capatului de cerere ce are ca obiect constatarea nulitatii titlului de proprietate, tribunalul retine faptul ca reclamanții au dobândit proprietatea terenului în suprafață de 414,81 m.p. cu construcțiile aflate pe el, C1,C2 și C3 de la S.C. „M.-I.” S.A., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1056/12.04.2006 (fila 10 din dosarul nr._ ).

La rândul său, vânzătoarea a dobândit bunurile imobile în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate .. nr. 0023/17.09.1999 (fila 16 din același dosar), emis în baza Legii 15/1990.

In ceea ce-i priveste pe parati, autoarea acestora, M. A., era titularul dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,5 ha teren pe raza Comunei Parscov, suprafața ce include si cei 165 mp care fac obiectul acțiunii reclamanților.

In urma decesului acesteia, moștenitori au rămas M. A., P. E. si T. M., continuatori ai dreptului de proprietate al defunctei asupra terenului indicat, formulând totodată si cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Ca urmare, in 1991, C. Comunala Parscov, in temeiul Legii 18/1991, emite adeverința nr. 1440/24.10.1991, prin care se confirma patrimoniul imobiliar rămas de pe urma defunctei M. A., in suprafața totala de 3,90 ha, conform Tabelului Anexa nr 3 Parscov, la poziția nr. 128.

Ulterior emiterii adeverinței nr. 1440/24.10.1991, a fost eliberat Procesul Verbal nr. 22/30.01.1995, cu privire la delimitarea incintelor societăților comerciale cu capital de stat, referitor la terenul balastieră Pârscov, prin care se delimita incinta proprietății . cu următoarele granițe: la nord - A. M. (moștenitor devalmas al lui M. A.), la est - drum comunal, la sud - drum comunal, la vest - G. G.. Cu acea ocazie, pe latura de nord, s-a stabilit ca vecin M. A., care a semnat respectivul act (fila 153). Din declarațiile martorilor I. G., Ș. A. C., R. A. și E. F. a reiesit faptul că, pe terenul menționat anterior, se afla o baracă aparținând balastierei S.C.” M.-I.” S.A.

In 1996, C. Comunala pentru reconstituire dreptului de proprietate Parscov emite succesiv 2 procese verbale de punere in posesie a moștenitorilor defunctei M. A., respectiv Procesul verbal nr._/19.06.1996, prin care se dispune punerea in posesie cu suprafața de 673 mp (categoria curți construcții) si suprafața de 1670 mp (intravilan) si Procesul verbal nr._/15.10.1996, prin care se pun in posesie, aceeași moștenitori, pentru suprafața suplimentara de 166 mp (categoria intravilan arabil).

Ca urmare a punerii in posesie, in 2005 a fost eliberat de C. Județeană B. Titlul de Proprietate nr._/143/2005, prin care moștenitorii M. A., P. E. si T. M. primesc in proprietate o suprafața totala de 3,5 ha teren extravilan si intravilan, in care este inclusa si suprafata in litigiu, de 0.0166 ha, intravilan, T.189.

În raport de data emiterii titlului a cărui nulitate s-a solicitat, 2005, tribunalul observă aplicabilitatea actelor normative reținute de către instanța de judecată: art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 (cu următorul cuprins – „punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile”), precum si art. 27 al. 2 din aceeasi lege, in care se arata ca, in toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor, comisia ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini și le consemnează în documentele constatatoare, intocmind planurile parcelare si inainteaza documentatia comisiei judetene sau prefectului pentru validare si, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate."

O normă asemănătoare celei precizate, în sensul reglementării unor obligații în sarcina comisiilor speciale de a proceda la delimitarea terenurilor, întocmirea schiței, înainte de emiterea titlului, exista si in H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aplicabil prezentului dosar.

Astfel, in art. 34 si urmatoarele din HG nr. 890/2005, se arata care este procedura de urmat in cazul emiterii titlului de proprietate, respectiv etapele premergatoare emiterii acestui act final.

Din procedura reglementata de acest act normativ se desprinde ideea ca procedura este urmatoarea:

-punerea in posesie cu terenuri agricole a persoanelor indreptatite, pe baza de masuratori topografice, se va efectua in conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de catre specialisti in masuratori topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, imbunatatiri funciare si cadastru general.

-in cazurile in care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente ale proprietarilor deposedati, iar proprietarii vecini recunosc limitele acestor proprietatii pe toate laturile, comisia locala ia act de recunoasterea reciproca a limitelor proprietatii, formulata in scris, intocmeste planurile parcelare si inainteaza in termen de 10 zile documentatia comisiei judetene sau prefectului pentru validare si, respectiv, pentru eliberarea titlurilor de proprietate.

-punerea in posesie se face prin intocmirea procesului-verbal, conform machetelor prevazute in anexa nr. 19, si prin semnarea acestuia. Un exemplar al procesului-verbal se inmaneaza proprietarului impreuna cu schita terenului.

Art. 36 (1) din acelasi regulament arata ca, pe baza documentatiilor inaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie si schitele terenurilor, comisia judeteana emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat in anexa nr. 20.

In al. (6) al art. 36 se arata ca procedura privind delimitarea, intocmirea planului parcelar, punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate pentru terenurile forestiere solicitate in baza prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 1/2000, cu modificarile ulterioare, se face conform dispozitiilor cap. VIII, expuse anterior.

In speta, asa cum a stabilit instanta de fond, la punerea în posesie a pârâților cu terenul in suprafata de 165 mp prin procesul verbal nr._/15.10.1996, comisia locala nu a respectat prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991, asa cum fusese el modificat, potrivit căruia, în toate cazurile în care reconstituirea se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor, comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietăților de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare.

Astfel, comisia locala nu a avut in vedere ca la data de 30.01.1995, când s-a efectuat delimitarea terenului aparținând S.C.”M.-I.” S.A., defunctul M. A. a semnat procesul verbal de delimitare, rezultând că a fost de acord cu stabilirea limitelor respective față de terenul proprietatea sa.

Tocmai datorita acestei recunoasteri a limitelor proprietatilor, in 1999, in aplicarea Legii nr. 15/1990 si a HG 834/1991, a fost emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru ., iar in 2001, prin încheierea nr. 955, aceștia isi intabulează dreptul de proprietate pentru suprafața de 414 mp, suprafața in care se includ si cei 166 mp ce fac obiectul litigiului.

Rezulta, din cele expuse pe larg anterior, ca la data emiterii titlului de proprietate pe numele paratilor, terenul nu se mai afla la dispozitia comisiei locale de fond funciar pentru a putea reconstitui, in mod valabil, dreptul de proprietate acestora cu privire la suprafata de teren de 165 mp, asa cum s-a intamplat in cazul de fata.

In sprijinul acestei sustineri vin si urmatoarele argumente:

-Adeverința nr. 1440, eliberata de C. Comunala Parscov la 24.10.1991, este act doveditor al dreptului de proprietate, respectiv al intinderii dreptului de proprietate pentru defuncta M. A. cu privire la suprafata de 3,90 ha teren, cu cat s-a inscris in fostul CAP, dar nu se precizeaza, in cuprinsul acelei adeverinte, amplasamentul terenului, procedura de urmat fiind cea reglementata, la vremea respectiva de prevederile art. 26 si 27 din Legea nr. 18/1991 in forma initiala, precum si de HG nr, 131/1991.

Art. 4 lit. h din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 131/1991 stabilea în sarcina comisiilor locale obligația de a proceda la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite a primi terenuri, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute. Art. 35 din același regulament prevede: „În baza titlului de proprietate eliberat pe baza opțiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condițiile art. 26 din lege, comisia comunală, orășenească sau municipală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puși în posesie titularii, ținând seama de condițiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosință, distanța față de localitate și căile publice de comunicație, amenajările pentru îmbunătățiri funciare). Această delimitare, precum și parcelarea pe proprietari, se fac pe planul de situație al fiecărei localități, în cadrul actualei organizări teritoriale”.

-Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei T. M. ca procesul verbal de delimitare a proprietăților nr. 22/30.01.1995 a fost incheiat in mod nelegal, pe considerent ca a fost semnat numai de M. A., in calitate de moștenitor al defunctei M. A., fara ca acesta sa aiba acceptul si celorlalți moștenitori, respectiv P. E. si T. M.; ca, in conformitate cu normele generale de drept civil aplicabile la acea data, actele de dispoziție asupra proprietății comune devalmase sunt valabile doar cu acordul tuturor coindivizarilor; ca, având in vedere ca aceasta delimitare crea efecte juridice atat de importante, apreciaza ca . avea obligația informării Comisiei Comunale Parscov in legătura cu intocmirea unui proces-verbal de delimitare a unei suprafețe de teren, pentru a preintampina eventualele efecte negative.

In art. 27 din Legea nr. 18/1991, modificata prin Legea nr. 247/2005 si HG nr. 890/2005 nu exista obligativitatea semnarii procesului verbal de delimitare de catre toti mostenitorii, astfel incat acolo unde legea nu distinge, nici legiuitorul nu are drept sa distinga. De asemeni, acest proces verbal de delimitare nu reprezinta un act de dispozitie, pentru ca nu a avut loc o instrainare a proprietatii defunctei M. A. de catre unul dintre mostenitori, cand se putea pune problema anularii actului, ci este un act de administrare, care profita si celorlalti coindivizari si poate fi facut numai de catre unul dintre ei, fara ca legea sa impuna un mandat expres sau acordul tuturor.

-S-a mai aratat de catre recurenta faptul ca terenul, in suprafata de 165 mp, reprezinta vechiul amplasament al autoarei M. A. si ca acesteia trebuia sa i se dea preferinta. Art. 14 din Legea 18/1991 prevedea ca reconstituirea dreptului de propreietate se face, de regula, pe vechile amplasamente, insa cu respectarea legislatiei in vigoare.

In speta, nu este vorba despre o actiune in reconstituirea dreptului de proprietate, ci de constatare a nulitatii absolute partiale pentru suprafata de teren de 165 mp; avand in vedere cele expuse pe larg anterior, tribunalul apreciaza ca titlul de proprietate a fost emis cu incalcarea prevederilor legale expuse mai sus, motiv pentru care, in mod legal, instanta de fond a admis actiunea reclamantilor si a dat preferinta titlului acestora.

-Recurenta a atacat in instanta certificatul de atestare fiscala a dreptului de proprietate emis pe numele ., de la care au cumparat reclamantii din prezenta cauza, iar prin sentinta comercială nr. 633/27.05.2010, Tribunalul B. – Secția Comercială și de C. Administrativ a admis excepția tardivității plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de M. A. ș.a. în contradictoriu cu S.C.” M.-I.” S.A. ș.a., titlul acestora fiind apreciat ca valabil.

Tribunalul nu poate retine apararea recurentei, in conformitate cu care instanța ar fi trebuit sa aprecieze ca titlul sau de proprietate este valabil in raport cu cel al S.C. M. I. S.A; ca pentru S.C. M. I. S.A. s-a constituit un drept de proprietate prin incalcarea dreptului de proprietate al autorului, reclamanților, prin interpretarea in mod eronat a dispozițiilor prevăzute de art. 27 din Legea 18/1991, sentința recurata este nelegala; ca procesul verbal de delimitarea a suprafețelor de teren nr. 22/30.01.1995, semnat doar de M. A., confirma actul de improprietarire al . (Cerificat de atestare a dreptului de proprietate, nr. 023/17.09.1999), avand in vedere faptul ca, asa cum am aratat, titlul de proprietate al ., respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a facut obiectul controlului judecatoresc, fiind considerat valabil emis.

In acest fel, tribunalul va avea in vedere efectul pozitiv al hotararii judecatoresti respective, manifestat sub forma prezumtiei de lucru judecat

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Cum, potrivit art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Principiul securității raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat (Brumărescu vs. Romania, par. 62), care este principiul caracterului final al hotărârilor. Acest principiu presupune că nicio parte nu are dreptul să ceară reanalizarea unei hotărâri definitive și obligatorii numai în scopul obținerii unei rejudecări și a unei noi hotărâri în cauză. Puterea instanțelor superioare de a revizui ar trebui să fie exercitată pentru corectarea greșelilor de judecată, a erorilor judiciare și nu pentru a substitui o analiză. Excepții de la acest principiu sunt justificate numai atunci când sunt necesare datorită unor circumstanțe esențiale și imperative.

Prezumția de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești (ce nu trebuie confundată cu excepția autorității de lucru judecat, ce presupune identitate de acțiuni, sub aspectul părților, obiectului și cauzei juridice) impune consecvența în judecată, și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre irevocabilă nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.

Puterea de lucru judecat urmărește un scop legitim, anume garantarea securității raporturilor juridice în materie civilă, astfel incat nu mai pot fi puse in discutie aspectele solutionate in mod irevocabil prin sentinta comercială nr. 633/27.05.2010, Tribunalul B. – Secția Comercială și de C. Administrativ, dispozitivul si considerentele sentintei respective intrand in puterea lucrului judecat.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 al 1 din Convenție trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca și element al patrimoniului comun al statelor semnatare, principiu enunțat în preambulul Convenției, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (cauza Brumărescu contra României).

Recent, în cauza A. c. României din data de 23.09.2008, Curtea europeană a mers mai departe, arătând că instanțele trebuie să țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, finalizate prin hotărâri definitive și să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, constatările din hotărârile anterioare să poată fi opuse chiar și terților.

Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie relevat că dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante, că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care urmărește, între altele, ca soluția pronunțată în mod definitiv în orice litigiu de către instanțe să nu poată fi repusă în discuție, că, altfel spus, principiul securității raporturilor juridice impune ca, atunci când o dispută civilă a fost examinată pe fond de instanțe, ea ar trebui decisă o dată pentru totdeauna, precum și că, de aceea, autoritatea de lucru judecat urmărește un scop legitim, vizând, fără îndoială, asigurarea securității raporturilor juridice în materie civilă.

Repunerea în discuție, într-o nouă procedură judiciară, a acelorași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți sau cu succesorii lor, ar însemna ignorarea efectelor juridice ale sentinței anterior menționată, rămasă definitivă și irevocabilă și menținerea, pe termen nelimitat, a unui conflict între părți sau între aceștia și succesori, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar.

S-a mai aratat de catre recurenta faptul ca instanța de fond nu face o analiza a inscrisurilor prin care se confirma posesia îndelungata si netulburata asupra terenului de 165 mp, pe rand de către M. A. si apoi dupa decesul acesteia de către moștenitorii sai; ca, in confirmarea acestui aspect, s-au depus copii de pe Registrele Agricole ale Primăriei Comunei Parscov, de unde rezulta ca inca din anul 1959, autoarea reclamanților deținea „langa casa" suprafața de 0.90 ha teren arabil; ca, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 372/P/28.06.1973, prin care numitul I. N. G., cumpăra in vecinătatea de vest a proprietății, numitei M. A. o suprafața de teren, act de vânzare din care nu rezulta existenta in zona a vreunei, proprietăți a ..A. si prin Autorizația de construcție nr. 6027 din 03.06/1977 prin care Consiliul Popular al Județului B. ii da dreptul numitului I. G. sa construiască pe proprietatea sa, vecina cu proprietatea autoarei, paraților recurenți o locuința, face dovada proprietatii si a vecinatatilor terenului; ca instanța de fond nu face referiri la depozițiile martorilor, care confirma ca anterior deschiderii unui punct de lucru al ., pe terenul pe care i se constituie acestei societăți un drept de proprietate abia in anul 1999, acel teren se afla in stăpânirea numitei M. A., precum si la adeverintele aflate la dosar; ca instanța de fond isi intemeiaza soluția oferita, in mare parte pe concluziile raportului de expertiza, care arata, ca in urma măsurătorilor efectuate se apreciază ca parații au acaparat fara drept suprafața de 228 mp, deoarece 44 mp nu se afla trecuți in T.P. nr._/143/2005, iar 184 mp, sunt deținuți de aceștia, dar vina aparține Comisie Locale care a introdus aceasta suprafața in titlu fara sa tina cont ca aceasta suprafața se afla deja in proprietatea altor persoane.

Raportat la aspectele menționate, instanta observă că, asa cum am aratat anterior, capatul principal de cerere il reprezinta actiunea in constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr._/2005, iar in functie de solutia data acestui capat de cerere urmeaza a fi solutionata si actiunea in revendicare, intemeiata pe dispozitiile art. 480 cod civil.

Capătul de cerere având ca obiect revendicarea, dupa cum am precizat mai sus, urmează să fie analizat de tribunal în condițiile constatării nulității absolute partiale a titlului de proprietate cu privire la suprafata de 165 mp, situație în care reclamantii au un titlu, iar recurenta parata are posesia și nu are titlu.

Conform expertizei întocmite de către expertul N. G., suprafata de teren inscrisa in certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor BZ nr. 0023 pentru ., eliberat la data de 17.09.1999 si care a facut obiectul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1056/12.04.2006, prin care sotii N. G. si N. M. M. au cumparat, impreuna cu sotii Rotarescu E. Nanusa si Rotarescu E. S. suprafata de teren de 414 mp este suprafata delimitata de punctele de contur 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 4, avand suprafata masurata de 406 mp.

Ea se compune din suprafata S2 de 228 mp, ocupata in prezent de mostenitorii defunctei M. A., respectiv paratii din prezenta cauza si din suprafata de 178 mp, aflata in posesia celor doua familii cumparatoare.

In schita anexa nr. 3 la raportul de expertiza, expertul a aratat ca suprafata S4 de 184 mp a fost inscrisa atat in certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0023, emis pentru ., cat si in titlul de proprietate nr._/2005, emis pe numele lui M. A., P. E. si T. M., in calitate de mostenitori ai defunctei M. A., pentru suprafata totala de 3,80 ha.

De asemenea, expertul a stabilit ca paratii, pe langa suprafata anterior aminitita, care se regaseste in titlul de proprietate, mai ocupa din terenul proprietatea reclamantilor si suprafata de teren de 44 mp, fara ca aceasta sa faca parte din suprafata reconstituita in calitate de mostenitori ai defunctei M. A..

A rezultat din declarațiile martorilor că moștenitorii lui M. A. au edificat un gard cuprinzând suprafața menționată, fapt constatat și de către expert, cu privire la intreaga suprafata, atat cea inclusa in titlul de proprietate, cat si cea de 44 mp, pentru care nu detin acte, prejudiciindu-i pe reclamanti de o portiune insemnata din terenul cu privire la care au calitatea de proprietari.

In temeiul art. 480 din Codul civil, tribunalul constată că reclamantii au titlu pentru terenul de 165 m.p., pentru care s-a solicitat constatarea nulitatii partiale absolute a titlului de proprietate al paratilor, în timp ce pârâta recurenta nu are titlu, având posesia, după cum a rezultat din actele dosarului. De asemenea, acestia au titlu pentru suprafata de 44 mp, cuprinsa in certificatul de atestare a dreptului de proprietate si in contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1056/12.04.2006, pe cand recurenta nu detine nici un fel de titlu.

Potrivit art. 480 Cod civil, aplicabile în speță, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege.

Prin acapararea terenului identificat de către expert, reclamanții sunt împiedicați să-și exercite atributele drepturilor de proprietate, dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1056/2006.

F. de cele expuse pe larg anterior, tribunalul constată ca nu sunt incidente motivele de modificare reglementate de art. 304 pct. 6, 7 si 9 din Codul de procedură civila, motiv pentru care, in temeiul prevederilor art. 312 alin. 1, alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 320 alin. 3, cu trimitere la art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge recursurile formulate de intimata T. M., domiciliată în comuna Voluntari, ., județul Ilfov si C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B., impotriva s.c. nr. 523/17.04.2013, pronuntata de Judecatoria Patarlagele in dosarul nr._ 201*, in contradictoriu cu petenții N. G., N. M.-M., R. E. și R. E. –NĂNUȘA, cu domiciliul ales în municipiul B., ., ., . si intimații I. M., domiciliata în sector 3, București, .. 3, .. B, . E., domiciliată în sector 2, București, ., . L. PÂRSCOV DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și S.C.M. I. S.A., cu sediul în mun.B., ., județul B., ca nefondate.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013

Președinte, D. R.	Judecător, G. I. R.	Judecător, V. B.
	Grefier, R. - A. S.

Red. RD /Tehnored RD

2 ex/21.10.2013

Operator de date cu caracter personal

înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214

Dosar fond –_

Judecătoria Pătârlagele

← Pretenţii. Decizia nr. 1562/2013. Tribunalul BUZĂU		Plângere contravenţională. Decizia nr. 1962/2013. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Decizia nr. 1962/2013. Tribunalul BUZĂU Uzucapiune. Decizia nr. 1370/2013. Tribunalul BUZĂU Contestaţie la executare. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul BUZĂU Succesiune. Decizia nr. 1228/2013. Tribunalul BUZĂU