Pretenţii. Decizia nr. 1562/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1562/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 21291/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1562/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător F. C. P.
Judecător D. R.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul P. V., domiciliat în B., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 6757 din 22.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. E. M., domiciliată în B., ., ., județul B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Sbarcea C. L., pentru recurentul reclamant P. V., lipsă fiind intimata pârâtă D. E. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că procedura de citare este legal îndeplinită și că la dosarul cauzei s-a depus, la data de 21.08.2013, întâmpinare formulată de intimata pârâtă D. E. M..
Avocat Sbarcea C. L., pentru recurentul reclamant P. V., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Se comunică recurentului, prin apărător, un exemplar al întâmpinării formulată de intimata pârâtă D. E. M., spre a lua cunoștință.
Avocat Sbarcea C. L., pentru recurentul reclamant P. V., precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare, că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind recursul în stare de judecată.
Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, acordă cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Avocat Sbarcea C. L., pentru recurentul reclamant P. V., critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A) Obiectul acțiunii
1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.07.2012 sub numărul de dosar_, reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta D. E. M., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei, datorată de aceasta cu titlu de cheltuieli de judecată, efectuate de reclamant în dosarul de executare nr. 1213/2010 al B. A. A. și în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B..
1.2. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 274 C.proc.civ., s-a arătat că reclamantul a avut calitatea de debitor în dosarul execuțional nr. 1213/2010, pârâta în cauză având calitatea de creditor, că, deși reclamantul a arătat că executarea silită este greșită și i s-a solicitat creditoarei pârâte să renunțe la executare, aceasta a refuzat, fiind nevoit să promoveze contestație la executare, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., soluționat prin sentința civilă nr. 7900/2011, prin care s-a admis contestația la executare formulată, că, pentru efectuarea lucrărilor de asistență juridică și reprezentare, reclamantul a încheiat contract de asistență juridică cu un apărător, achitând și un onorariu de 1000 lei, chitanța rămânând în posesia sa, precum și că se impune obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
B)Soluția instanței de fond și motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe
2.1. Prin sentința civilă nr. 6757/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , a fost respinsă, ca fiind nefondată, acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta D. E. M..
2.2. Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut, în esență:
- că cererea reclamantului privește obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli pretins efectuate de către acesta în dosarul nr._ al Judecătoriei B.;
- că reclamantul a solicitat, în cadrul dosarului nr._, îndreptarea erorii materiale, pe motivul că instanța de judecată nu se pronunțase asupra cheltuielilor de judecată ale acestuia, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, adică exact aceeași sumă pe care o solicită în prezentul dosar;
- că, prin încheierea de ședință din data de 13.01.2012, Judecătoria B. a respins cererea de îndreptare a erorii, pe motiv că dovada achitării onorariului de avocat nu se regăsea la dosar;
- că, verificând încă odată actele dosarului, se constată că mențiunile instanței au fost corecte, la dosarul cauzei neexistând dovada achitării acestei sume;
- că solicitarea cheltuielilor pe cale separată se poate realiza dacă nu au fost solicitate în procesul care le-a prilejuit, sau, deși au fost solicitate, instanța a omis să se pronunțe asupra lor;
- că, în speță, se constată că în dosarul nr._ al Judecătoriei B., reclamantul din prezentul dosar a solicitat cheltuieli de judecată, iar instanța s-a pronunțat asupra lor, conform dovezilor existente la dosar;
- că, la dosarul prezent, reclamantul a depus copia chitanței nr. 405/20.04.2011, despre care afirmă că ar constitui cheltuieli de judecată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., conform contractului de asistență juridică nr._/20.04.2011, dar, verificând obiectul contractului, se constată că acesta a fost reprezentat de asistarea și reprezentarea reclamantului atât în fața executorului judecătoresc, dar și în fața instanței, suma stabilită fiind unică, nefiind defalcată pe activități, respectiv, cât anume reprezintă asistarea și reprezentarea în fața executorului judecătoresc și cât anume pentru instanță, în cuprinsul chitanței nefiind făcută vorbire că suma reprezintă în mod exclusiv onorariu achitat în dosarul nr._ ;
- precum și că trebuie respinsă solicitarea reclamantului, indiferent de faptul că solicitarea sa de obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost sau nu admisă, deoarece copia chitanței depusă în prezentul dosar este echivocă, pentru motivele deja arătate, iar reținerea sumei ca și cheltuieli de judecată ar reprezenta o sarcină eventuală și imprevizibilă a judecății pentru petenta din acel dosar, pârâtă în prezenta cauză.
C) Recursul exercitat de către reclamant împotriva sentinței nr. 6757/22.04.2013
3.1. Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul P. V. a declarat, în termen legal, recurs, înregistrat la data de 17.06.2013.
Pe această cale, s-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se modifice sentința atacată, în sensul de a se admite acțiunea, așa cum a fost formulată.
3.2. În motivarea recursului, s-a reliefat, în esență, după reiterarea obiectului acțiunii introductive și a dispozițiilor sentinței atacate, că, în baza contractului de asistență juridică încheiat, s-a stabilit un onorariu de avocat în cuantum de 1.200 lei, din care suma de 200 lei a fost achitată pentru asistența de la B. A. A., iar 1.000 lei pentru contestația la executare, că, la momentul la care s-au pus concluziile pe fond, reclamantul a solicitat cheltuielile de judecată, cu convingerea clară că toate cheltuielile efectuate au fost depuse la dosarul cauzei pentru a fi dovedite, că, văzând soluția instanței de fond, s-a formulat și cerere de îndreptare a omisiunii, plecându-se de la ideea că, la dosarul cauzei, au fost depuse toate dovezile pentru cheltuielile de judecată, că, însă, reclamantul a găsit în posesia sa chitanța care atestă plata sumei de 1.000 lei, cea aferentă asistenței și reprezentării în dosarul privind contestația la executare, precum și că prima instanță nici nu a invocat excepția puterii lucrului judecat, nici nu a cerut lămuriri reclamantului cu privire la această situație.
D)Apărările intimatei în recurs
4. În apărare, intimata a depus, la data de 21.08.2013, întâmpinare, solicitând a se respinge recursul, ca nefondat.
S-a susținut, în esență, că, chitanța reprezentând contravaloarea onorariului de avocat nu a fost depusă la dezbaterea în fond și că, contractul de asistență juridică nu defalcă onorariul avocatului pe categorii de prestații, existând dubii serioase că suma pretinsă ca onorariu de avocat a fost efectiv achitată.
II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată recursului
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed.
5. Astfel, este esențial de subliniat că obiectul cererii formulate în prezenta cauză de către reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta D. E. M., rezidă în obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată pretins efectuate de către acesta în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Este vorba despre cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de avocat în cuantum de 1.000 lei, (pretins) achitat de către reclamant cu chitanța nr. 405/20.04.2011.
6. Or, în mod judicios, a reținut prima instanță prin sentința recurată că solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată se poate realiza doar dacă acestea fie nu au fost solicitate în procesul care le-a prilejuit, fie, deși au fost solicitate, instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
Nu este, însă, incidentă această ipoteză în dosarul de față.
7. Într-adevăr, în primul rând, se observă – din analiza încheierii de dezbateri (fila 134-dosar nr._ - că, la termenul la care s-au pus concluzii în fond în dosarul nr._ al Judecătoriei B., respectiv la termenul din data de 14.10.2011, reclamantul din prezenta cauză, P. V., având calitatea de contestator în acea pricină, a solicitat „ și obligarea intimatei (n.red. pârâtei din cauza de față, D. E. M.) la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta contestație”.
Cu toate acestea, trebuie remarcat – așa cum a făcut-o și judecătoria- că, la acel termen, nu s-a depus vreo dovadă de către reclamantul (contestatorul) P. V. pe capătul de cerere accesoriu vizând cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de avocat.
Altfel spus, se cuvine evidențiat că, până la închiderea dezbaterilor în dosarul nr._, partea sus-amintită nu a probat efectuarea altor cheltuieli de judecată decât cele constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantum de 195 lei, la plata cărora, de altfel, intimata D. E. M. a și fost obligată prin sentința nr. 7900/21.10.2011.
Or, o atare omisiune procesuală este imputabilă exclusiv părții respective, care a fost reprezentată la acel termen de judecată de un avocat, care ar fi trebuit să cunoască faptul că este inadmisibilă probarea acestor cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul de avocat ulterior momentului procesual al închiderii dezbaterilor asupra fondului în dosarul sus-menționat.
8. Apoi, în al doilea rând, se observă că, prin „cererea de îndreptare de omisiune”, formulată la data de 20.12.2011 în dosarul nr._, reclamantul (contestatorul) P. V. a solicitat obligarea intimatei D. E. M. și la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat în sumă de 1.000 lei.
Or, nici cu ocazia judecării acestei cereri, reclamantul – deși sarcina dovezii pe acest aspect îi incumba, conform art. 274 alin. 1 C.proc.civ. și art. 1169 C.civ. 1864- nu a probat efectuarea acestor cheltuieli, așa cum corect a remarcat și prima instanță în motivarea sentinței recurate.
Astfel, trebuie relevat că, chitanța care ar dovedi plata acestui onorariu de avocat nu este atașată împuternicirii avocațiale, așa cum afirmă reclamantul în motivarea cererii formulate la data de 20.12.2011 în dosarul nr._, după cum nici nu a fost depusă la dosar până la închiderea dezbaterilor asupra cererii respective, respectiv până la data de 13.01.2012, când a fost pronunțată încheierea prin care s-a respins acea cerere.
9. În al treilea rând, se observă că, pentru prima dată, dovada cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat în sumă de 1.000 lei a fost făcută în prezentul dosar.
Într-adevăr, este de remarcat că, chitanța nr. 405/20.04.2011 a fost atașată cererii de chemare în judecată promovate la data de 4.07.2012 de către reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta D. E. M..
10. Concluzionând cele ce preced (pct. 7-9), Tribunalul constată că, în prezenta pricină, reclamantul a pretins, pe cale separată, obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată pe care le-a solicitat în dosarul în care susține că ar fi fost efectuate, dar pe care, din culpa sa exclusivă, nu le-a probat în acel dosar, motiv pentru care, în mod legal și temeinic, instanța care a judecat dosarul nr._ nu le-a luat în considerare, respingând solicitarea de obligare a pârâtei la plata acestora.
Or, în aceste condiții, nu se poate susține că, respingând acțiunea, prima instanță nu ar fi aplicat corect prevederile legale incidente cauzei, în raport cu probele administrate în cauză.
Prin urmare, nu este incident în speță motivul de recurs – invocat implicit de către recurentul-reclamant- prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
III) Soluția Tribunalului
11. Pentru aceste considerente, expuse pe larg în cele ce preced, care completează ori, după caz, suplinesc sau înlocuiesc motivarea primei instanțe, făcute în considerentele sentinței atacate, Tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., constatând că nu se verifică incidența vreunuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 și de art. 3041 C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat, sentința recurată fiind legală și temeinică.
Prezenta hotărâre, față de stadiul procesual în care a fost pronunțată, este irevocabilă, în baza art. 377 alin. 2 pct. 5 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P. V., domiciliat în B., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 6757 din 22.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. E. M., domiciliată în B., ., ., județul B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Septembrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, F. C. P. | Judecător, D. R. |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./12.09.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. N. N.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 762/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 1803/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
