Uzucapiune. Decizia nr. 1370/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1370/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 751/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1370/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta T. A. domiciliată în Rm. S., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 683 din 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Rm. S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. RM. S. PRIN PRIMAR cu sediul în Rm. S., ..1, județul B., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă T. A., personal și asistată de avocat I. C., lipsă fiind intimatul pârât M. Rm. S. prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că la dosarul cauzei s-a depus de către recurentă, la data de 30.05.2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 1,5 lei, că la dosarul cauzei s-au depus, la data de 7.06.2013, Precizări formulate de intimatul pârât M. Rm. S. prin Primar.
Se comunică recurentei, prin apărător, un exemplar al Precizărilor formulate de intimatul pârât M. Rm. S. prin Primar, spre a lua cunoștință.
Avocat I. C., pentru recurenta reclamantă T. A., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv actul de donație încheiat de către notariatul Public „M. R.” din Caracal în anul 1994, prin care Uratoriu E. i-a donat cota sa parte din avere lui Z. V., apreciind a fi necesar să se solicite acest act de către instanță, prin adresă, de la arhiva notarială ce se află la Notariatul Public „L. I.” din Caracal.
Instanța respinge cererea formulată de recurentă, prin apărător, având în vedere faptul că instanța de fond s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Rm. S. prin Primar iar recursul trebuie să vizeze această excepție.
Avocat I. C., pentru recurenta reclamantă T. A., solicită admiterea recursului, apreciind că în cauză M. Rm. S. prin Primar are calitate procesuală pasivă întrucât acesta ține evidența tuturor imobilelor din municipiul Rm. S..
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs se constată
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul judecătoriei Râmncu- S., reclamanta T. A.,, în contradictoriu cu M. Rm S. prin Primar, a solicitat să se constate că printr-o posesie de peste 30 de ani a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. Rm S., ., jud. B. – casă și teren în suprafață de 291,60 mp.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că la data de 21.01. 1914, numitul D. Z. a cumpărat în municipiul Rm S., .- actualmente nr. 27, conform adeverinței nr._/17.09.2012 a Primăriei Municipiului Rm S. - suprafața de 290 m.p. pe care a construit o casă.
La data de 24.01.1963, a decedat D. Z., cu moștenitor legal Z. V., Z. A., Z. A., succesiunea fiind dezbătută conform certificatului de moștenitor 45/28.03.1963 a Notariatului de Stat Rm. S. în care din eroare s-a trecut suprafața de 350 m.p. în loc de 290 m.p., în prezent 291,60 m.p. Reclamanta a mai arătat că la data de 24.10.1965 a decedat Z. A., cu moștenitori Z. Vaslica – soră - și Uratoriu E. – nepoată de frate – succesiunea fiind dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 565/29.07.1993 la Notariatul de Stat Rm S..
La data de 16.01.1967 a decedat Z. A., cu moștenitori Z. C. – soție – și Uratoriu E. – fiică- succesiunea fiind dezbătută conform certificatului de moștenitor nr. 67/19.05.1967 a Notariatului de Stat Caracal.
Z. V., ultima moștenitoare a autorului Z. D. a continuat să locuiască efectiv în imobilul din ., jud. B., după decesul tatălui, imobil ce i s-a transmis de acesta încă din timpul vieții.
Reclamanta a arătat că începând cu anul 1981, când a început cursurile liceale, a locuit cu chirie în imobilul numitei Z. V., datorită vârstei înaintate, Z. V. i-a predat începând cu anul 1982 imobilul în care locuia deși avea doar 15 ani, iar plata impozitelor și susținerea financiară s-a făcut cu ajutorul părinților săi, iar din 1982 s-a comportat ca un adevărat proprietar.
În anul 1988, reclamanta s-a căsătorit, continuând să locuiască în imobilul pe care îl administra și în care locuia și Z. V.. În anul 1995 Z. V. a făcut un testament în favoarea celor doi soți T., prin care le-a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă.
În data de 7.08.1995 a decedat Z. V., succesiunea fiind acceptată de soții T., conform certificatului de moștenitor nr. 5/9.01.1996.
La data de 15.01.1996 Z. C. a vândut soților T. F. și A. cota ce îi revenea din imobilul din municipiul Rm S., .. Uratoriu E., moștenitoarea lui A. Z. a decedat în anul 2004 și a avut doi moștenitori legai – Uratoriu D. și Uratoriu C., în calitate de fii –
Reclamanta a mai arătat că din anul 1982 se comportă ca un proprietar al imobilului din ., apreciază că a dobândit acest imobil integral – casă de locuit și teren în suprafață de 291,60 m.p. - prin uzucapiune.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1846, 1850 C.civ. rap. la art. 201 din Legea nr. 71/2011.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu acte, în cadrul căreia au fost depuse în copie acte și proba cu martori
Pârâta M. Rm S., prin Primar, a depus întâmpinare prin care a arătat că în evidențele fiscale privind imobilul din ., figurează T. F. și T. A. cu cota indiviză formată din clădire în suprafață de 50, 40 m.p., anexă în suprafață de 15 m.p. și teren în suprafață totală de 169,20 m.p. și contribuabilul defunct Uratoriu E. prin Uratoriu D., figurează cu cota indiviză formată din clădire în suprafață de 36 m.p. și teren în suprafață de 120,85 m.p., ambii contribuabili au depus declarații pentru stabilirea impozitului pe teren și clădire și au taxele achitate la zi. Lasă la aprecierea instanței acțiunea formulată de reclamanta T. A..
La termenul de astăzi, instanța, din oficiu a pus în discuție calitatea procesuală pasivă a pârâtei având în vedere că există moștenitori acceptanți ai succesiunii din care face parte imobilul în litigiu și a întrebat reclamanta cu cine dorește să se judece, aceasta, prin apărător, precizând că Uratoriu D. și Uratoriu C. sunt în viață și că înțeleg să se judece cu M. Rm S. prin Primar deoarece în administrarea acesteia se află toate terenurile.
Analizând excepția invocată, instanța a pronunțat sentința civilă nr.683/27.03.2013 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Rm.S. prin Primar și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la calitatea procesuală că aceasta presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului afirmat – calitate procesuală activă – și pe de altă parte, între pârât și cel obligat în baza aceluiași raport juridic dedus judecății – calitatea procesuală pasivă - .
Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietății, constituie o sancțiune aplicată proprietarului nediligent care a lăsat mult timp proprietatea sa în posesia altei persoane, și în același timp un beneficiu acordat posesorului care a stăpânit tot termenul defipt de lege un bun și s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Prin urmare, în cererile având drept obiect uzucapiune, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât adevăratul proprietar sau moștenitorii acestuia ( în același sens a statuat și ICCJ prin decizia nr. 356/2006)
Din actele depuse la dosar reiese că terenul în suprafață de 291, 60 m.p. situat la nr. 27 din . a fost dobândit în anul 1914, prin cumpărare de D. Z., teren pe care acesta a construit o casă de locuit.
Ulterior, prin transmisiuni succesive pentru cauză de moarte, casa și terenul au fost împărțite între moștenitorii primului dobânditor, D. Z..
Unul dintre dobânditori a fost Z. V., care potrivit certificatului de moștenitor nr. 45/1963, alături de frații săi, Z. A. și Z. A., au acceptat succesiunea, fiecăruia revenindu-le cota de 1/3 din moștenire.
Moștenirea rămasă de pe urma numitului Z. A. - decedat fără posteritate – a fost culeasă de Z. V. și Uratoriu E. – fiica lui Z. A. – masa succesorală fiind formată din cota de 1/3 din casa și terenul în suprafață de 290 m.p., dobândiți de defunct în baza certificatului de moștenitor nr. 45/1963. Z. V. a lăsat prin testament întreaga sa avere mobilă și imobilă reclamantei și soțului său, moștenirea fiind acceptată de aceștia, iar masa bunurilor succesorale fiind menționată în certificatul de moștenitor nr. 5/9.01.1996 –printre care și ½ din terenul în suprafață de 290 m.p. și casa de locuit situate în Rm S., ., judetul Buzau
C. de 1/3 din casa și terenul în suprafață de 290 din ., rămas de pe urma defunctului Z. A. a fost culeasă de soția supraviețuitoare – Z. C. ( care și-a înstrăinat cota sa de 1/12 din terenul în suprafață de 291 m.p. și casa de locuit a reclamantei și soțului său, prin act autentificat sub nr._ ) – și de fiica sa, Uratoriu E., a cărei moștenire a fost culeasă de fii săi, Uratoriu D. și Uratoriu Cameila.
Așa fiind, constatarea îndeplinirii condițiilor legale ale uzucapiunii, în sensul că posesia exercitată de reclamantă putea să conducă la dobândirea dreptului de proprietate în acest mod trebuia promovată în contradictoriu cu Uratoriu D. și Uratoriu C. și nu cu M. Rm S. pârâtă cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fio dobândit vreun drept real asupra imobilelor în litigiu care să legitimeze calitatea de proprietar a acesteia cu privite la suprafața de 291,60 m.p. teren și a casei de locuit situată pe acesta, ce fac obiectul cererii pendinte.
În urma analizării probelor de la dosar, întâmpinării depuse de pârâtă, prin care se arată că reclamanta figurează în evidențele fiscale cu clădiri în suprafață de 50,40 m.p. și respectiv anexe 15 m.p. și teren în suprafață de 169,20 m.p. situate la adresa din ., și cu privire la imobilele de la aceeași adresă, figurează cu rol fiscal și defunct Uratoriu E. prin Uratoriu D. cu cota indiviză din clădire în suprafață de 36 m.p. și teren în suprafață de 120,85 m.p. conform certificatului de moștenitor nr. 565/29.07.1993, împrejurări care se coroborează cu actele depuse și cu susținerile reclamantei din cererea introductivă, instanța reține că imobilele nu se află în proprietatea unității administrativ teritoriale, chiar în pofida faptului că această pârâtă nu a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Instanța a apreciat că nici pe fond acțiunea reclamantei nu poate fi primită întrucât, cu privire la cota de ½ din terenul în suprafață de 291 m.p. și casa de locuit acesteia, alături de soțul său, i s-a transmis, respectiv au dobândit dreptul de proprietate în altă modalitate – prin moștenire testamentară ( în anul 1995), respectiv prin cumpărare ( în anul 1996), și nu prin uzucapiune.
Cu privire la restul cotei indivize din imobile, succesiunea a fost acceptată în anul 1993 de Uratoriu D. și C., așa încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitor la dobândirea dreptului de proprietate prin posesia de lungă durată cel puțin sub aspectul termenului, fără a analiza și celelalte condiții. În situația în care în anul 1996 au cumpărat cota indiviză din casă și teren, deținută de bunica susnumiților, nu se poate pretinde că pârâții au deținut sau au crezut că dețin imobilul din . ca proprietari, în întregul lui din anul 1982, acest simplu fapt al cumpărării unei cote indivize contrazicând o astfel de susținere, fără a mai pune în discuție și împrejurarea că prin gestul de a testa averea sa reclamantei și soțului său, autoarea Z. V., decedată în anul 1995, a făcut dovada deplină că acesta nu s-a desistat niciodată de bunurile sale și că reclamanta a fost un simplu detentor precar.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta T. A. care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemenicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, invocând dispozițiile art 304 pct9 cod proc civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a apreciat că soluția instanței de fond este netemeinică prin neadministrarea probelor solicitate, nu s-a stabilit cu exactitate situația de fapt, situație care nu a fost cunoscută întocmai nici de recurentă în momentul introducerii acțiunii, dar a fost descoperită în cursul judecății cauzei și că instanța de fond ar fi administrat probele solicitate și ar fi acceptat introducerea în cauză a celor doi – Uratoriu E. și Uratoriu G. în acestă situație s-ar fi ajuns la altă concluzie.
Recurenta a apreciat că în situația de față, calitatea procesuală pasivă, o are M. Rm S. prin Primar, invocând în acest sens și practică judiciară în materie, respectiv: Sentința civilă nr 8240/1993 a Judecătoriei Sector 3 București, nr 6937/1999, nr 6996/1995, nr 6540/1995 și 5601/03.09.1996 a aceleiași instanțe. Mai arată că instanța de fond a dat o interpretare restrictivă și care îi creează un prejudiciu, în sensul că Z. V. nu s-a desistat niciodată de bunurile sale și că recurenta ar fi fost un detentor precar. Precizează că o asemenea concluzie nu poate fi reținută pentru că actele făcute de către Z. V. față de recurentă, nu vin decât să întărească calitatea sa iar prin invocarea uzucapiunii, chiar dacă ar fi detentor precar, dobândirea proprietății se face doar cu împlinirea dispozițiilor art 1890 din codul civil respectiv: să posede bunul timp de 30 ani; posesia să fie utilă, neafectată de vreun viciu .
Prin urmare, inclusiv detentorul precar este cel care poate invoca dobândirea proprietății prin uzucapiune.
A mai arătat, că din anul 2001 s-a comportat ca un adevărat proprietar, plătind impozitele și alte dări la Primăria Rm sărat, fie în numele lui Z. D., apoi Z. V., iar în ultima perioadă, chiar în numele său și al soțului.
Intimatul M. Rm S. prin Primar, a formulat precizări – considerate de instanță drept întâmpinare, arătând următoarele:
În evidențele fiscale din cadrul Serviciului de taxe și impozite, potrivit adresei nr 3874/12.03.2013 figurează următorii contribuabili impuși pentru imobilul situat în .:
- la poziția de rol nominal unic 5413 figurează T. A. cu cotă indiviză formată din clădire în suprafață de 50,40 mp cu valoare de impozitare de_ lei, clădire anexă în suprafață de 15 mp cu valoare de 2174 lei și teren în suprafață totală de 169,20 mp, conform contractului de vânzare cumpărare nr 138/15.01.1996 și certificatului de moștenitor nr 5/09.01.1996.
- la poziția de rol nominal unic_ figurează defunct Uratoriu E. prin Uratoriu D. cu cotă indiviză din clădire în suprafață de 36 mp cu valoare de impozitare de 36.763 mp și teren în suprafață totală de 120,85 mp conform certificatului. De moștenitor nr 565/29.07.1993.
Contribunabilii care figurează la cele două proprietăți de rol cu imobil situat în municipiul Rm S. ., Jud B. au depus declarații pentru stabilirea impozitului pe clădire și teren, având impozitele și taxele achitate la zi.
A mai arătat intimata că lasă la aprecierea intimatei soluționarea cererii de recurs.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente . În mod corect a respins instanța de fond acțiunea având ca obiect constatarea dobândirii prin uzucapiune a imobilului casă de locuit și teren aferent în suprafață de 291,60 mp situate în mun Rm S., în contradictoriu cu M. Rm S. ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recurenta reclamantă fiind cea care a pornit acțiunea trebuia să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persona reclamantului și cel ce ar fi titular al dreptului afirmat ( calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății ( calitatea procesuală pasivă).
Uzucapiunea invocată în cauza de față drept temeni juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui bun imobil, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra bunului imobil în temeiul și în condițiile legii.
Însă, având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său înmâna altei persoane, reprezentând în același timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acțiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
Din actele dosarului rezultă că terenul în suprafață de 291,60 mp situat în ., Rm S., a fost dobândit în anul 1914 de numitul D. Z., teren pe care a construit o casă de locuit.
După decesul acestuia, imobilele care au fost transmise prin succesiune moștenitorilor acestuia, care la rândul decedând, moștenirea astfel transmisă a ajuns în final, o cotă îndiviză prin cumpărare a revenit în proprietatea reclamantei, iar o cotă indiviză prin moștenire revenind numiților Uratoriu D. și Urătoriu C..
Așa cum rezultă din întâmpinarea formulată de intimată, în evidența fiscală din cadrul Serviciului de taxe și impozite figurează cu cote indivize cele două familii T. F. și T. A. ( recurenta ) și Urătoriu D..
Constatarea îndeplinirii condițiilor legale ale uzucapiunii în sensul că posesia sa exercită în toată acestă perioadă de reclamantă ar fi aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate se putea solicita, în aceste condiții, numai în contradictoriu cu Urătoriu D. și Urătoriu C. și nu cu M. Rm S., cum s-a solicitat în acțiune, nefăcându-se niciun fel de dovezi că intimata chemată în judecată ar fi dobândit vreun drept real asupra terenului respectiv.
Ca atare, întrucât recurenta nu a făcut dovada că intimata M. Rm S. este succesor în drepturi al proprietarului imobilului cu privire la care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, pentru a sta în judecată în calitate de pârât, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă .
Față de considerentele exprese, Tribunalul în baza art. 312 cod proc. civ, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T. A. domiciliată în Rm. S., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 683 din 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Rm. S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. RM. S. PRIN PRIMAR cu sediul în Rm. S., ..1, județul B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S., fiind în CO prezenta s-a semnat de Președinte Secție | Judecător, A.-M. D., fiind în CO prezenta s-a semnat de Președinte Secție |
Grefier, V. P., fiind în CO prezenta s-a semnat de Grefier Șef Secție |
Red.A.D.
2 ex/09.07.2013
Judecătoria Rm-S.
Judec.fond: P. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1962/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
