Fond funciar. Decizia nr. 1921/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1921/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 26512/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1921/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător V. B.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea cererii de completare dispozitiv formulată de intimații D. B. și D. M. ambii domiciliați în București, sector 2 . 107, . în sensul că în mod greșit nu a fost cuprinsă în dispozitivul deciziei civile nr 1740/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr_, suma pe care recurenta . CU SEDIUL PROCESUAL ALES LA C.. AV. C. - R. P. in București, ., ., ., SECTOR 3 – BUCUREȘTI, o datorează cu titlu de cheltuieli de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat G. R. pentru recurenta ., și av A. R. pentru intimații D. B. și D. M. lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Av A. R. pentru intimații D. B. și D. M. solicită admiterea cererii formulate și în baza art 2812 cod proc civ să se dispună completarea minutei și a dispozitivului deciziei civile 1740/09. octombrie 2013 în sensul obligării recurentului la cheltuielile de judecată, respectiv onorariu de avocat. Se poate observa că la momentul când s-a finalizat cauza a solicitat în numele clienților, oblicarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. A depus la dosar înscrisuri doveditoare, respectiv extrasul de cont din care rezultă achitarea onorariului de avocat. Consideră că din eroare nu a fost soluționat acest capăt de cerere și se impune completarea dispozitivului conf art 2812 cod proc civ cu mențiunea obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Av G. R. pentru recurenta . precizează că se impun două precizări suplimentare, respectiv: 1 - dacă s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată în dosar și 2 - dacă s-ar fi făcut acestă dovadă, dacă respectivele cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, sunt proporționale cu munca depusă de apărător în prezenta cauză. Se poate observa că singurul înscris depus în susținerea cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, este un extras de cont din 31 mai, potrivit căruia unul dintre intimați, D. B., a achitat apărătorului său 20 000 lei cu titlu de onorariu. Apreciază că ar fi trebuit depus și înscrisul din care să rezulte nașterea obligației de plată a acestui onorariu, respectiv factură. Invocă prevederile 155 alin 5 litera a din Codul Fiscal. Mai apreciază că se cuvine a se face discuție cu privire la legătura de cauzalitate, întrucât singurul document în justificarea cererii este un extras de cont potrivit căruia s-a plătit un onorariu. Nu se știe dacă acest onorariu s-a plătit pentru o factură emisă în acest dosar, factură emisă în baza unui contract de asistență juridică pentru acest dosar. Invocă art 274 cod proc civ. Nu s-a făcut dovada unui prejudiciu și nici a legăturii de cauzalitate. Nu există veriga care ar fi trebuit să conducă la concluzia că onorariul de 20 000 lei s-a plătit pentru reprezentare în cauza de față. În subsidiar solicită aplicarea prevederilor 274 alin 3 cod proc civ și să se dispună micșorarea onorariului de avocat. Recursul a fost soluționat în două termene de judecată. Apărătorul advers a pretins 20 000 lei pentru prezența la un termen de judecată, pentru concluziile exprimate verbal la al doilea termen și pentru întâmpinare. Onorariul este nepotrivit de mare. Indiferent în ce circumstanțe acestă muncă îndeplinită de avocat dacă poate fi remunerată de client cu o anumită sumă de bani, nu poate fi obligată partea adversă la plata cheltuielilor de judecată, fiind în mod evident excesive și disproporționate față de activitatea apărătorului. Depune concluzii scrise.
Pentru intimații D. B. și D. M., apărătorul ales în replică în ceea ce privește obligativitatea facturii emise de către Asociația Civilă de Avocați se poate observa că deși se invocă Codul De Procedură Fiscală din punct de vedere juridic și al naturii cauzei și al relației dinte apărător și client acestea nu sunt obligatorii. Se poate observa Codul De Procedură Fiscală se aplică în ceea ce privește natura obligațiilor fiscale. În cazul de față nu este obligatorie factura fiscală. Faptul că acel onorariu a fost pus în contul societății, existând numărul de contract în împuternicirea depusă în cauză, consideră că este o dovadă mai mult decât clară a faptului că acest onorariu a fost stabilit pentru acest contract și pentru acest dosar. Cu privire la depunerea unor alte înscrisuri, arată că este confidențial contractul. Din punct de vedere al statutului profesiei și legilor profesiei de avocat contractul este confidențial și nu poate fi prezentat instanței la solicitarea acesteia. Consideră că în cazul de față nu este nevoie acest lucru având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Cu privire la solicitarea subsidiară, respectiv de micșorare a onorariului, concluziile nu sunt elocvente. Pentru pregătirea apărării a trebuit să răspundă la un recurs cu 32 pagini, a depus la dosar o întâmpinare foarte amplă. Dosarul are o complexitate mare și arată că a avut nevoie de foarte multe ore de studiu. Consideră abuzivă solicitarea de micșorare a onorariului având în vedere complexitatea dosarului. Solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată fără micșorarea onorariului.
Pentru recurentă, apărătorul ales precizează că orice persoană care prestează un serviciu trebuie să emită factură fiscală. Invocă art 155 alin 5 litera a Cod Fiscal. Trebuie să se facă dovada legăturii de cauzalitate. În extrasul de cont depus în susținerea cheltuielilor de judecată nu se face o asemenea dovadă nu există indicarea facturii fiscale, nu există dovada contractului de asistență și nici numărul de dosar cu mențiunea „recurs” pentru a se arăta că onorariul depus s-a achitat în prezenta cauză. Este adevărat că instanța nu intervine în contractul dintre părți atunci când obligă partea adversă să plătească cheltuielile de judecată, există practică unitară la nivelul ICCJ. Partea poate să plătească orice onorariu, dar nu înseamnă că partea adversă este obligată să restituie același onorariu. Trebuie să restituie acel onorariu pe care instanța îl consideră necesar.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de fata:
Intimații D. B. si D. M. au solicitat in contradictoriu cu recurenta O. P. S.A completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1740/09.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., in sensul ca in conformitate cu art. 281. indice 2, C.P.C. si sa se dispună ca recurentul să fie obligat să –i achite cuantumul cheltuielilor de judecată, conform dovezilor aflate în dosarul cauzei, desi acestea au fost cerute ,atât prin întâmpinarea depusă în cauză, precum și prin apărătorul ales.
Referitor la dovezile cheltuielilor efectuate, trebuie sa se aibă in vedere că la dosarul cauzei, se află extrasul de cont din care rezulta achitarea de către intimați a onorariului de avocat.
O. P. S.A în temeiul art. 146 Cod proc. civ. a solicitat în principal respingerea cererii, iar în subsidiar să se constate faptul că onorariul solicitat este disproporționat de mare in raportat la munca depusă de apărătorul intimaților, si ca urmare se impune reducerea sa corespunzătoare, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ..
In cazul cererii privind cheltuielile de judecată solicitate cu titlu de onorariu de avocat, înscrisurile nu ar putea fi altele decât factura emisă de apărătorul intimaților (ca instrument fiscal ce instituie obligația de plată) și înscrisul doveditor al plății - chitanță, ordin de plată, extras de cont (ca instrument care dovedește plata).
Intre actele aflate la dosarul cauzei nu se regăsește decât extrasul de cont din data de 30.05.2013, care atestă creditarea contului societății civile de avocați "A., I. și Asociații" cu suma de 20.000 lei, lipsind cu desăvârșire înscrisul ce întemeiază obligația de plată - respectiv, factura fiscală corespunzătoare.
Astfel fiind, conform art. 155 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, "persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar (...) pentru (...) prestările de servicii efectuate". Absența acestui instrument fiscal, coroborată cu lipsa altor elemente de identificare a naturii sumei achitate, echivalează cu imposibilitatea de a cunoaște temeiul plății sumei de 20.000 lei. Mai mult, extrasul de cont invocat de intimați drept înscris doveditor al cheltuielilor de judecată nu cuprinde o individualizare a titlului cu care a fost creditat contul societății civile de avocați, suma de 20.000 lei putând corespunde oricăror altor raporturi juridice încheiate între respectiva societate civilă de avocați și intimații prezentei cauze - deci, inclusiv unor raporturi juridice întemeiate pe alte contracte de asistență juridică.
La dosarul cauzei nu se găsește decât un extras de cont din data de 31.05.2013, din care rezultă că suma de 20.000 lei a fost achitată prin OP, la data de 30.05.2013, extras ce poartă mențiunea "c/v onorariu D. B. - RE 000IACH13150A11B".
Faptul că unul dintre intimați a plătit avocatului un onorariu la data de 30.05.2013 nu poate fi asociat, conform extrasului de cont depus, cu faptul că recursul subscrisei s-a respins în prezenta cauză. Din această unică probă nu rezultă că onorariul avocatului este plătit pentru activitatea prestată în această cauză, pentru a se stabili o legătură de cauzalitate între un eventual prejudiciu și respingerea recursului.
Faptul că intimații nu au probat legătura de cauzalitate dintre extrasul de cont emis în data de 30.05.2013 și cheltuielile de judecată pe care pretind că le-au avansat pentru soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care se impune respingerea cererii de completare a dispozitivului ca nefondată.
Art. 274 alin. 3 C. permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, urmărește împiedicarea abuzului de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
Sunt incidente două criterii alternative (și nu cumulative) pentru ca instanța să uzeze de dreptul de a micșora onorariile avocațiale: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Pentru cenzurarea cheltuielilor solicitate de intimați, trebuie sa se aiba in vedere că prezenta cauză a fost soluționată pe parcursul a două termene de judecată.
La termenul din data de 12.06.2013 s-a prezentat un avocat colaborator în cadrul societății civile de avocați ce reprezintă intimații din prezenta cauză, iar în temeiul hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pricina a fost suspendată până la soluționarea cererii de strămutare, fără a se impune dezbateri suplimentare menite să angajeze aptitudinile avocațiale ale apărătorului ales sau să impună prezența sa îndelungată la sediul instanței, iar la termenul din data de 09.10.2013 părțile au formulat concluzii pe fondul cererii de recurs, nefiind necesară amânarea cauzei sau formularea de note scrise suplimentare, instanța pronunțând soluția chiar în ziua respectivă.
Redactarea întâmpinării față de recursul sau, este evident faptul că munca depusă de apărătorii intimaților nu justifică suma de 20.000 lei,însumând orele necesare pentru redactarea întâmpinării și prezența în instanță și oprindu-ne în mod rezonabil asupra unui număr de 15 ore, rezultă un onorariu orar de 1.333 lei, respectiv echivalentul a 307,85 euro/oră (la cursul BNR din data emiterii extrasului de cont 1 euro = 4,33 lei).
Suma menționată nu este justificată prin raportare la activitatea avocațială depusă de apărătorii aleși, fiind pe deplin incidente dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. .
In aceste condiții, se impune reducerea onorariului.
Examinând actele si lucrările dosarului Tribunalul retine următoarele:
In situația în care în recurs instanța a omis să se pronunțe asupra e cheltuielilor de judecată solicitate (onorariu avocat), devin incidente prevederile art. 2812 C. proc. civ., astfel că cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunțate în recurs este admisibila.
Cheltuielile de judecata efectuate de intimați in recurs sunt de 20 000 lei, situație ce rezulta din extractul de cont din data de 30.05. 2013 ( fila 126 dosar recurs).
Ca urmare, recurenta O. P. SA in baza art., 274 c. proc. civ. urmează sa platesca intimaților acesta suma reprezentând onorariu avocat, întrucât a căzut in pretenții.
Potrivit art. 1.488 alin. 2 din Noul cod civil in vigoare la data de 30.05. 2013 plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obișnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată., iar in alin. 3 din același text de lege prevede ca daca creditorul acceptă în condițiile alin. (2) un cec ori un alt instrument de plată este prezumat că o face numai cu condiția ca acesta să fie onorat.
De aceea, susținerea recurentei ca onorariu de avocat, înscrisurile nu ar putea fi altele decât factura emisă de apărătorul intimaților (ca instrument fiscal ce instituie obligația de plată) și înscrisul doveditor al plății - chitanță, ordin de plată, extras de cont (ca instrument care dovedește plata) va fi înlăturată.
In extrasul de cont depus de intimații D. B. si D. M. se specifica ca suma de 20 000 lei reprezintă c/v onorariu al lui D. B..
De aceea nu se poate retine ca nu exista o individualizare a titlului cu care a fost creditat contul societății civile de avocați. Intimați au plătit avocatului un onorariu la data de 30.05.2013 conform extrasului de cont depus in prezenta cauza, iar acesta situație trebuie coroborata cu împuternicirea avocațiala data de aceștia avocatului A. R. la data de 22.05.2013 ( fila 44 dosar recurs ), ceea ce duce la concluzia ca onorariul avocatului este plătit pentru activitatea prestată în cauza dedusa judecații.
Deși la baza acordării cheltuielilor de judecată se află principiul răspunderii civile delictuale, în conformitate cu care reparațiunea trebuie să fie integrală, în contextul abordărilor referitoare la aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța are posibilitatea să-l oblige pe cel care a căzut în pretenții să suporte numai o parte din onorariul de avocat plătit de partea adversă.
Aceasta, întrucât art. 274 alin. (3) C. proc. civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
Deci judecătorul are posibilitatea ca, în cazuri temeinic justificate, să dispună reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu valoarea pricinii ori cu activitatea depusă de avocat, această soluție fiind conformă prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât dreptul la un proces echitabil implică și o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.
In speța, tribunalul apreciază ca nu se impune reducerea cheltuielilor de judecata, deoarece onorariului de 20 000 lei este justificat având in vedre munca depusă de avocat, determinat de complexitatea si dificultatea litigiului.
Avocatul a urmărit dosarul o perioada destul de mare de timp, respectiv de la data de 22.05.2013 si pana la 20.11. 2013, a studiat dosarul si a formulat întâmpinare pe 3o de pagini prin care a răspuns la fiecare motiv de recurs in parte .
Toate aceste fac ca litigiul sa fie unul complex, din moment ce recurenta - reclamanta a solicitat pe langa constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate emise de C. Județeana pe numele A. M. N. G., A. I., G. G. si constatarea nulității absolute parțiale a tuturor actelor subsecvente, respectiv a contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 641/2008 de BNP R. C. si contractul de vânzare - cumpărare încheiat intre G. G., in calitate de vânzător si I. A. si D. B. in calitate de cumpărători, autentificat sub numărul 785/10.03.2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați L. Lese, R. C.,iar ulterior si-a precizat acțiunea in sensul măririi câtimii acestuia în baza art. 132 alin.(2) punctul 2 C., prin care a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută parțială a actelor premergătoare (Hotărârea Comisiei Județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate nr. 355/20.10.2006 si a Anexelor aprobate, procesul verbal de punere la dispoziție înregistrat cu nr. 6655/03.07.2007 la Primăria M., respectiv, cu nr. 2267/07.06.2008 la Direcția S. B., procesele verbale de punere in posesie nr. 20, 21, 22, 23, 27, 71/11.06.2007 încheiat de Primăria M. si parați), a titlurilor de proprietate nr._ din 18.07.2007; nr._ din 18.07.2007; nr._ din 19.07.2007; nr._ din 19.07.2007 si nr._ din 19.07.2007 și a actelor subsecvente cât privește suprafața de 22,57 ha teren aferent instalațiilor petroliere aparținând reclamantei, din terenurile identificate cu numerele cadastrale 4675, 4676 și 4679 prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de experți autorizați de Ministerul Justiției M. F. – specialitatea topografie, R. V. C. – specialitatea petrol și gaze și M. V. – specialitatea silvicultură (vol. I filele 206 – 257) în dosarul nr._/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București, iar avocatul a trebuit sa faca apărarea la motivele de recurs ale reclamantei, care au fost de o complexitate ridicata .
Recurenta a invocat faptul ca hotărârea recurată este dată cu încălcarea competentei de ordine publică a altei instanțe, conform art. 304 pct. 3. art. 159 pct. 3 si art. 17 Cod proc. civ., ca a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 105 Cod proc. civ., ca este dată cu greșita interpretare si aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv a art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, raportat la art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 si art. 4 alin. din Legea nr. 1/2000,iar cu contractul de vânzare cumpărare nr. 785/10.03.2008 a invocat ca acesta este nul in raport cu art. 45 alin. 6 din Legea nr. 46/2008 (art. 52 din Legea nr. 26/1996) si ca exista frauda la lege și cauza ilicită si imorală.
Munca avocatului nu poate fi rezumata numai la prezentarea sa in instanța, ci si la studiul dosarului, a legilor in vigoare in legătura cu dosarul, a practici judiciare si urmărirea dosarului mai ales ca acesta pricina a fost suspendată până la soluționarea cererii de strămutare.
Cum munca unui avocat nu poate fi normata nu se poate susține ca se impune plata acestuia cu ora, respectiv 307,85 euro/oră .
Așa fiind, si văzând si dispozițiile art.274 c. proc. civ. recurenta va fi obligata sa platesca intimaților D. B. si D. M. suma de 20 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată de intimații D. B. și D. M. ambii domiciliați în București, sector 2 . 107, . în sensul că în mod greșit nu a fost cuprinsă în dispozitivul deciziei civile nr 1740/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr_, suma pe care recurenta . CU SEDIUL PROCESUAL ALES LA C.. AV. C. - R. P. in București, ., ., ., SECTOR 3 – BUCUREȘTI, o datorează cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune completarea minutei și dispozitivului deciziei civile nr 1740/09.10.2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosar nr_ în sensul că dispune obligarea recurentei la plata sumei de 20.000 lei către intimații D. B. și D. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, V. B. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. RI /Tehnored RI/RAS
2 ex/27.11.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-04-2013,... | Pretenţii. Decizia nr. 1917/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
