Pretenţii. Decizia nr. 1917/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1917/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2468/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1917/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. O.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant LEȘCARU P. cu domiciliul ales la cabinet avocat Sbarcea C. L. cu sediul în B. . E, ., . și de recurentul- pârât P. R., cu domiciliul în B. ., judetul B., împotriva sentinței civile nr. 8453/21.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Prezenta si dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 13.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din decizia de față.
Instanța, având nevoie de timp pentru a examina actele și lucrările dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 19.11.2013
După deliberare, .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul Leșcaru P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. R., obligarea acestuia la plata sumei de 3.900 lei, datorată de acesta cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă formată din suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare stabilite de Judecătoria B. prin sentința penală nr. 797/13.10.2009, suma de 1.200 lei, ce reprezintă onorariu de avocat conform chitanței nr. 319/23.04.2010, onorariu aferent asistenței juridice în faza de urmărire penală în dosarul nr. 257/P/2009, suma de 1.000 lei, care reprezintă onorariu de avocat conform chitanței nr. 302/14.11.2011, aferent asistării și reprezentării petentului la Judecătoria B., în dosarul penal nr._/200/2011, având ca obiect plângerea formulată de pârât împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală a reclamantului și suma de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat pe care reclamantul arată că a achitat-o conform dispozitivului deciziei penale nr. 459/11.12.2009, pronunțată în dosarul nr._ .
De asemenea, s-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că la data de 07.01.2009, pârâtul P. R. a formulat plângere la organele de urmărire penală, reclamantul fiind acuzat că refuză să îi restituie autoturismul pe care i l-a încredințat în luna octombrie 2008, înainte de a pleca în străinătate.
S-a mai arătat că în urma cercetărilor efectuate, organele de urmărire penală au dispus prin Rezoluția nr. 257/P/2009, neînceperea urmăririi penale față de reclamant, pârâtul îndeplinind și procedura prevăzută de art. 275 și 278 CPP, soluțiile fiind acelea de menținere a NUP. De asemenea, s-a arătat că pârâtul a formulat și plângere potrivit art. 278 ind. 1 CPP, iar Judecătoria B., prin sentința penală nr. 797/13.10.2009 a respins plângerea formulată, iar în baza art. 193 al. 6 CPP pârâtul a fost obligat să îi plătească suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Reclamantul a precizat că împotriva acestei soluții pârâtul a formulat recurs, iar Tribunalul B., prin decizia penală nr. 459/11.12.2009, a admis recursul, pe fond a fost admisă plângerea, cauza fiind trimisă la P. pentru a se începe urmărirea penală.
S-a mai precizat că organele de urmărire penală, în urma cercetărilor, au dispus scoaterea de sub urmărire penală, în baza art. 11 pct. 1, lit. b, raportat la art. 10 lit. b, apreciindu-se că fapta nu este prevăzută de legea penală. Pârâtul a formulat plângere împotriva acestei soluții, care a fost menținută prin rezoluția de respingere a plângerii din data de 07.09.2011, ulterior formulând plângere la Judecătoria B., care, în dosarul nr._/200/2011 a respins plângerea ca fiind neîntemeiată.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 193 pct. 6 CPP, coroborat cu art. 1349 și următoarele C.C. 2009, raporta la art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997.
Legal citat, pârâtul P. R. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a plângerii, și respingerea cererii pentru sumele de 1.000 lei, cheltuieli judiciare stabilite prin sentința penală nr. 797/13.10.2009 și 700 lei, reprezentând onorariu apărător conform dispozitivului deciziei penale nr. 459/11.12.2009.
Referitor la prima sumă, cea de 1.000 lei, s-a arătat că nu s-a aflat într-o culpă procesuală, deoarece plângerea sa a fost admisă printr-o hotărâre definitivă. De asemenea, a arătat că această sumă a fost cerută deja de reclamant în cadrul dosarului nr._, situația acesteia fiind analizată prin hotărârile pronunțate, apreciind că nu mai există posibilitatea ca aceasta să mai fie solicitată și pe cale separată.
În ceea ce privește suma de 700 lei, s-a solicitat ca instanța să respingă cererea, deoarece aceasta reprezintă cheltuielile de judecată la care a fost obligat reclamantul prin decizia penală nr. 459/11.12.2009 a Tribunalului B., decizie care a fost învestită cu formulă executorie și pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc. S-a apreciat că reclamantul trebuia să exercite contestația la executare și nu să solicite restituirea sumei.
Referitor la suma de 1.200 lei, pârâtul a arătat că în dosarul Parchetului nr. 257/P/2009, reclamantul a fost asistat de un alt avocat și nu de avocatul care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
În ceea ce privește suma de 1.000 lei, s-a arătat că aceasta este dovedită de înscrisurile depuse la dosar, dar a solicitat reducerea acesteia, față de volumul de muncă depus, litigiul fiind de o complexitate redusă, față de obiectul acestuia, nefiind formulate nici măcar concluzii scrise.
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
La data de 05.11.2012, instanța a dispus atașarea dosarelor nr. 257/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., nr._ al Judecătoriei B. și_/200/2011 al aceleiași instanțe. De asemenea, s-a luat act de renunțarea reclamantului la proba cu interogatoriul pârâtului și la proba testimonială.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr.8453/21.05.2013, prin care a admis în parte cererea având ca obiect ”pretenții” și a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantului suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ . S-au respins restul capetelor de cerere și a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului privește obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli pretins efectuate de către acesta în dosarele nr. 257/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., nr._ al Judecătoriei B. și_/200/2011 al aceleiași instanțe.
Acestea sunt dosare penale, iar în ceea ce privește cheltuielile judiciare efectuate de către părți, art. 193 al. 6 CPP, arată că în celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile.
D. urmare, legea penală face trimitere la legea civilă, care, potrivit dispozițiilor art. 274, al. 1 C., obligă partea căzută în pretenții să achite la cererea celeilalte, cheltuieli de judecată, efectuate întemeindu-se pe ideea culpei procesuale.
În ceea ce privește suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare stabilite de Judecătoria B. prin sentința penală nr. 797/13.10.2009, pronunțată în dosarul nr._, instanța de fond a reținut că deși prin această sentință, s-a stabilit în sarcina pârâtului, petent în acea cauză, obligația de a achita reclamantului suma de 1.000 lei, prin decizia penală nr. 459/11.12.2009, această sentință a fost desființată, drept urmare, însăși instanța a admis faptul că în această fază nu a fost vorba despre o culpă procesuală, partea, respectiv, pârâtul din prezenta cauză, nefiind căzută în pretenții.
Pe de altă parte, în acord cu întreaga practică judiciară în materie, instanța de fond a apreciat că în condițiile în care aceste cheltuieli de judecată au fost cerute în chiar procesul carele-a ocazionat, acestea nu mai pot fi cerute pe cale separată, numai pe motivul că, pe ansamblul litigiului, soluția i-a fost favorabilă reclamantului din prezenta cauză.
Referitor la suma de 1.200 lei, ce reprezintă onorariu de avocat conform chitanței nr. 319/23.04.2010, onorariu aferent asistenței juridice în faza de urmărire penală în dosarul nr. 257/P/2009, instanța a verificat acest dosar și a constatat că la fila 16 dosar fond se află împuternicirea avocațială pentru avocați Sbarcea C. L. și M. C..
Instanța de fond a respins apărarea pârâtului referitoare la faptul că reclamantul a fost reprezentat de un alt avocat, ca fiind nefondată.
S-a reținut că această susținere este neadevărată, întrucât în cuprinsul procesului verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare, se menționează în mod clar că reclamantul a fost asistat de avocat Sbarcea C. L., adică același avocat care îl reprezintă pe reclamant în prezentul dosar. Pe de altă parte, obiectul dosarului vizează cheltuielile efectuate în acel dosar, fiind fără relevanță cui i-a achitat reclamantul onorariul.
Cu privire la temeinicia cererii, instanța de fond a constatat că în urma verificării dosarului de urmărire penală nu a constatat existența niciunei chitanțe din care să rezulte efectuarea cheltuielilor pretinse.
La dosarul cauzei s-a depus, în copie, chitanța nr. 319/23.04.2010, pentru suma de 1.200 lei, dar aceasta nu a fost reținută de instanța de fond ca fiind cheltuială efectuată în acest dosar, pentru următoarele motive: contractul de asistență juridică nr._/02.04.2010, care face referire la această sumă, are ca obiect efectuarea și a altor activități în afara reprezentării reclamantului în dosarul Parchetului, chitanța nu face referire la activitatea pentru care a fost achitată și nici măcar la contractul încheiat, motiv pentru care instanța nu va admite solicitarea reclamantului, indiferent de poziția de recunoaștere a pârâtului, deoarece copia chitanței depusă în prezentul dosar este echivocă, pentru motivele deja arătate, iar reținerea sumei ca și cheltuieli de judecată ar reprezenta o sarcină eventuală și imprevizibilă a judecății pentru petentul din acel dosar, pârât în prezenta cauză.
În ceea ce privește suma de 1.000 lei, care reprezintă onorariu de avocat conform chitanței nr. 302/14.11.2011, instanța de fond a constatat că în dosarul nr._/200/2011, unde se pretinde că au fost efectuate, nu există nici un fel de chitanță care să ateste acest lucru.
Pe de altă parte, chitanța prezentată și sus amintită, este echivocă, neexistând mențiunea că reprezintă cheltuieli într-un anume dosar, susținerile ulterioare fiind de natură să creeze echivoc și să poată da naștere la abuzuri.
Potrivit Normelor Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, documentul justificativ, în speță, chitanța, trebuie să conțină ca element principal consemnarea completă a operațiunilor efectuate, iar chitanțele prezentate la pct. 2 și 3 nu îndeplinesc această minimă cerință, motiv pentru care instanța nu va reține sumele indicate în acestea ca fiind cheltuieli judiciare efectuate de reclamant în dosarele penale indicate.
Instanța de fond a reținut însă suma de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat pe care reclamantul a arătat că a achitat-o conform dispozitivului deciziei penale nr. 459/11.12.2009, pronunțată în dosarul nr._, însă nu pe temeiul recuperării unor cheltuieli efectuate cu ocazia judecății, ci pe temeiul efectuării unei plăți nedatorate.
Așa după cum chiar și pârâtul admite, recuperarea sumei s-a efectuat prin executare silită, fiind însă fără relevanță faptul că reclamantul ar fi putut formula contestație la executare.
În condițiile în care soluția a fost de respingere a plângerii ca nefondată, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu s-a aflat în culpă procesuală, iar executarea silită efectuată s-a datorat zelului de care pârâtul a dat dovadă.
D. urmare, cum orice plată presupune o datorie, aceasta neexistând, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantului suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ce privește recursul formulat de reclamantul L. P., aceasta a invocat dispozițiile art. 3041 cu referire la art. 304 pct.6,7,8,9 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și pe fond modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a precizat că a solicitat obligarea intimatului la achitarea sumelor acordate ca și cheltuieli judiciare cauzate de plângerea penală formulată împotriva sa, motivarea în fapt și în drept fiind soluția pronunțată în dosarul penal nr.257/P/2009, soluționată prin NUP.
Față de această situație, s-au solicitat cheltuielile juridice efectuate și dovedite în dosarul_, instanța de fond schimbând în totalitate înțelesul acțiunii, pronunțând o soluție de admitere doar a sumei de 700 lei, reținând culpa procesuală a pârâtului doar în ce privește prima fază procesuală.
Recurentul a solicitat să se aibă în vedere faptul că în acțiunea promovată a solicitat diferite sume de bani achitate cu titlu de cheltuieli judiciare(onorariu de avocat) în diferite etape ale aceleiași plângeri penale.
Astfel, suma de 1000 lei a fost achitată pentru asistența juridică în dosarul penal privind prima plângere împotriva rezoluției procurorului, dosar finalizat în calea de atac prin admiterea plângerii și începerea urmării penale față de persoana sa. În faza de judecată a fondului, a relatat că a avut apărător ales, iar prin sentința Judecătoriei B. s-a dispus ca pârâtul să îi achite și cheltuielile judiciare și cum această hotărâre a fost desființată în totalitate este evident că obligarea pârâtului la suma de 1000 lei nu mai avea suport legal.
Sub acest aspect, recurentul a precizat că în mod greșit instanța de fond a reținut că această sumă a fost acordată printr-o hotărâre judecătorească și nu mai poate fi cerută, interpretarea eronată plecând și în aprecierea respingerii celorlalte sume de bani achitate și dovedite în dosar.
A mai invocat recurentul că pentru aceste sume de bani, respectiv 1200 lei în faza de urmărire penală și 1000 lei la instanța de judecată, cuantumurile sunt dovedite prin chitanțe și contractul de asistență juridică, pentru care a formulat acțiune de sine stătătoare, solicitând pe această cale recuperarea cheltuielilor efectuate.
Recurentul a mai precizat că este greșită și modalitatea în care instanța de fond a stabilit culpa procesuală a pârâtului doar pentru suma de 700 lei, în condițiile în care dacă acesta nu ar fi formulat plângere penală, nu ar fi fost obligat la cheltuirea acestor sume de bani și nu s-ar fi creat acestuia o pagubă patrimonială.
S-a mai învederat instanței de control că în acțiunea formulată i s-a creat o situație juridică dificilă în ce privește suma de 700 lei, sumă acordată de Tribunalul B. și executată de pârât aspect pe care instanța de fond îl interpretează într-un mod diferit.
În ce privesc cheltuielile de judecată, recurentul a apreciat că, deși a făcut dovada unui apărător ales atât pe fond, cât și în calea de atac, diminuarea onorariului la suma de 250 lei este nejustificată.
Recurentul a depus la dosar concluzii scrise, fiind reluate, în esență, aceleași aspecte și în cererea de recurs.
Prin recursul formulat de pârâtul P. R., s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii și în ceea ce privește obligarea sa la suma de 700 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a relatat că a formulat plângere penală împotriva reclamantului-recurent, iar prin rezoluția nr.257/P/2009 s-a dispus NUP, iar împotriva soluției s-a formulat plângere, inițial, respinsă de Judecătoria B. prin sentința penală nr.797/13.10.2009, iar prin decizia penală nr.459/11.12.2009 Tribunalul B. a admis recursul, a desființat sentința, iar pe fond a trimis cauza la P. de pe lângă Judecătoriei B. în vederea completării probatoriului în faza de urmărire penală. Prin aceeași decizie, reclamantul-recurent a fost obligat la suma de 700 lei cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocat.
Recurentul a mai precizat că prin sentința recurată a fost obligat de instanța de fond să restituie această sumă către reclamant, cu motivarea că nu s-a aflat în culpă procesuală, soluție pe care o consideră nelegală, întrucât la momentul pronunțării deciziei penale nr.459/2009 cercetările din cadrul urmării penale nu erau complet efectuate și, prin urmare, plângerea sa în mod întemeiat a fost formulată și admisă, ceea ce rezultă că la acel moment recurentul-reclamant în mod evident se afla în culpă procesuală, fiind obligat la suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Recurentul a mai invocat dispozițiile art. 269 cod pr.civilă, în sensul că hotărârea a fost învestită cu formulă executorie, iar decizia a fost pusă în executare prin intermediul B. C. L. C..
S-a apreciat de recurent că nu este întemeiată soluția instanței de fond, în sensul că ar fi dat „dovadă de zel” în punerea în executare a deciziei penale, în condițiile în care odată învestită cu formulă executorie aceasta era susceptibilă de executare, fără a avea obligația de a aștepta soluționarea finală a litigiului.
În condițiile în care la momentul pronunțării deciziei penale reclamantul-recurent s-a aflat în culpă procesuală, recurentul a solicitat admiterea recursului, întrucât soluția instanței de fond este greșită.
Recurentul P. R. a formulat întâmpinare la recursul reclamantului, prin care a reiterat, în esență, motivele invocate și în cererea sa de recurs.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat de recurentul-reclamant L. P. este neîntemeiat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă, iar în ce privește recursul formulat de recurentul pârât P. R. este fondat, fiind întrunite motivele prev. de art. 304 pct. 7,8 cod pr.civilă, astfel că în temeiul art. 312 al.3cod pr.civilă, urmează să-l admită pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că reclamantul-recurent L. P. a solicitat, pe calea acțiunii în pretenții, diverse sume cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarele penale nr._ și_/200/2011 ale Judecătoriei B. și nr.257/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., ocazionate de plângerea penală formulată de recurentul-pârât P. R. împotriva acestuia, într-un cuantum total de 3900 lei.
Față de recursul formulat de recurentul L. P., în ce privește suma de 1000 lei, sumă la care pârâtul P. R. a fost obligat prin sentința penală nr.797/2009 pronunțată în dosarul penal nr._, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins acest cuantum solicitat, în contextul în care sentința penală a fost desființată prin decizia penală nr.459/11.12.2009 a Tribunalului B., pe considerentul că o hotărâre casată nu are nicio putere, principiu prevăzut de art. 311 Cod pr.civilă și implicit nu poate produce efecte și nu pot fi emise pretenții în virtutea ei.
În ce privește sumele reprezentând onorariu apărător ales, respectiv cea de 1200 lei achitată în dosarul de urmărire penală nr.257/P/2009 cu chitanța nr.319 din 23.04.2010 și cea de 1000 lei din dosarul penal nr._/200/2011 achitată conform chitanței nr.302/14.11.2011, Tribunalul, din verificarea dosarelor atașate, a constatat că aceste chitanțe nu fac dovada pretențiilor formulate, în contextul în care reprezintă copii xerox și nu originale, iar pe de altă parte nu consemnează numărul contractului de asistență juridică, nici dosarul în care sunt efectuate și, de asemenea, nici activitatea prestată de avocat.
Sub acest aspect, susținerea recurentului expusă în motivele de recurs, în sensul temeiniciei solicitării sumelor pe calea acestei acțiuni separate nu este de natură să combată legalitatea sentinței recurate, atâta timp cât prima instanță nu a infirmat nelegalitatea pretențiilor, ci a apreciat că acestea nu se justifică prin prisma chitanțelor xeroxate care nu fac dovada prestației apărătorului în aceste dosare și nu îndeplinește cerințele impuse prin Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile.
Față de critica diminuării cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, Tribunalul constată că și aceasta este nejustificată, în condițiile în care față de complexitatea redusă a dosarului( reclamantul s-a rezumat doar la analiza înscrisurilor depuse) și prestația redusă a apărătorului, în mod corect s-a dat eficiență prevederilor art. 274 pct.3 cod pr.civilă.
În acest context, reținând nelegalitatea motivelor de recurs formulate re recurentul-reclamant L. P., Tribunalul în temeiul art. 312 al.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul acestuia.
În ce privește recursul formulat de recurentul-pârât P. R., Tribunalul constată că acesta este fondat, întrucât în mod eronat s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 700 lei, cu titlu de plată nedatorată.
Astfel, prin decizia penală nr.459/11.12.2009 a Tribunalului B., ca urmare a desființării sentinței penale nr.797/2009, reclamantul-recurent L. P. a fost obligat la 700 lei cu titlu de onorariu apărător către recurentul-pârât P. R., apreciindu-se plângerea formulată de acesta din urmă ca întemeiată, decizie ce a fost învestită cu formulă executorie și pusă în executare, dându-se eficiență dispozițiilor art. 376 Cod pr.civilă.
Faptul că ulterior continuării cercetărilor și parcurgerii tuturor etapelor procesuale s-a constatat că plângerea formulată de recurentul P. nu este întemeiată, nu pot constitui un argument în absența culpei procesuale a recurentului-reclamant L. cum a apreciat eronat prima instanță, pentru că în caz contrar s-ar lipsi de eficiență puterea unei hotărâri învestite cu formulă executorie și care la momentul pronunțării ei a statuat o anumită situație de fapt, în baza căreia s-a dispus și obligarea la cheltuieli de judecată.
De asemenea, este eronată și reținerea instanței de fond a unui „zel” din partea pârâtului care s-a grăbit să procedeze la executarea silită, în contextul în care legiuitorul însuși prin dispozițiile art. 376 Cod pr.civilă a recunoscut caracterul susceptibil de executare al hotărârii definitive, fiind lipsită de relevanță soluționarea ulterioară a litigiului și total greșită antamarea unor chestiuni de fapt sau de drept statuate printr-o decizie, cu modul final de rezolvare al acestuia.
În contextul celor expuse, față de culpa procesuală stabilită prin decizia penală nr.459/2009 de Tribunalul B., se constată că în mod eronat prima instanță a dispus înlăturarea obligației recurentului L. de la plata cheltuielilor judiciare de 700 lei prin sentința recurată, apreciind după modul de soluționare ulterior a litigiului că acesta nu există, atâta timp cât reclamantul-recurent are la îndemână alte căi legale pentru recuperarea sumei achitate pe calea executării silite, o soluție contrară conducând la înlăturarea efectelor unei hotărâri definitive, ceea ce este inadmisibil.
Sub ansamblul celor evocate, Tribunalul reținând legalitatea motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât P. R. și incidența cazurilor prevăzute de art. 304 pct.8,9 cod pr.civilă, în temeiul art. 312 pct.3 Cod pr.civilă, va admite recursul acestuia și va dispune modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond va fi respinsă acțiunea formulată de recurentul-reclamant L. P..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul pârât P. R., cu domiciliul în B. ., judetul B., împotriva sentinței civile nr. 8453/21.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurentul-intimat LEȘCARU P. cu domiciliul ales la cabinet avocat Sbarcea C. L. cu sediul în B. . E, ..
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamantul LEȘCARU P. cu domiciliul ales la cabinet avocat Sbarcea C. L. cu sediul în B. . E, ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. R., cu domiciliul în B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 8453/21.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Respinge recursul formulat de recurentul L. Petrut, LEȘCARU P. cu domiciliul ales la cabinet avocat Sbarcea C. L. cu sediul în B. . E, ., ., în contradictoriu cu recurentul pârât P. R., cu domiciliul în B. ., judetul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. O. |
Red.G.S./ 21 Noiembrie 2013/ Judecătoria B./Judecător fond- N. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1921/2013. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 358/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
