Contestaţie la executare. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 12472/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 277/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător I. M.
Judecător M. N.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata B. COOPERATISTĂ ISTRIȚA B., cu sediul în municipiul B., . F, județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatorul S. I., domiciliat în ., și terțul poprit O. P. SA, cu sediul în municipiul București, ., sector 1, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 08.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a se depune la dosar concluzii scrise la solicitarea reprezentantului intimatului S. I., în temeiul art. 146 C.proc.civ., a amânat pronunțarea, pentru astăzi, în ziua de 14.02.2013, și în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 01.04.2010, contestatorul S. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata B. Cooperatistă „Istrița” B. și terțul poprit O. P. SA ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună desființarea popririi executorii înființate pe veniturile sale realizate de la terțul poprit, să se constate că s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, că este prescris dreptul de a solicita executarea silită de către creditoarea intimată, precum și să se dispună întoarcerea executării silite pentru sumele de 375 lei pentru luna ianuarie 2010 și 625 lei pentru luna februarie 2010. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a învederat că, prin contractul de credit nr._/31.07.2004, a garantat un împrumut pentru suma de 35.000.000 lei acordat numitului M. G. C., care are calitatea de împrumutat. În octombrie 2004 s-a înființat poprirea pentru garantarea acestui împrumut și timp de 3 ani, până în 2007, a achitat suma pentru care s-a încheiat contractul, plătind creditoarei în limita garanției. De aceea, se impune anularea și încetarea executării pentru sumele pretinse de creditoare, acestea nemaifiind datorate de contestator.
A mai invocat contestatorul inexistența titlului executoriu, întrucât contractul de credit nu este învestit cu formulă executorie. Nici competența nu aparține executorului bancar D. Ț. din V., ci executorului judecătoresc de la sediul terțului poprit, respectiv de la instanța de executare - Judecătoria B..
De asemenea, a invocat contestatorul faptul că nu există o hotărâre judecătorească de validare a popririi, de unde rezultă nulitatea absolută a acestor forme de executare. A solicitat contestatorul constatarea solidarității sale cu debitorul numai în limitele garanției. A mai apreciat contestatorul că orice clauză contractuală care încalcă prevederile art. 1 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 este nulă, iar dreptul de a solicita executarea silită este, în opinia sa, prescris.
În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 371 alin. 5 Cod procedură civilă, art. 405 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă, art. 404 Cod procedură civilă, Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
În probațiune au fost atașate înscrisuri.
Intimata B. Cooperatistă „Istrița” B. a depus întâmpinare la data de 19.05.2010, prin care, pe de o parte, a invocat excepția de tardivitate a formulării contestației de către contestator, iar pe de altă parte, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acesteia, întrucât afirmația contestatorului, în sensul că a achitat integral acest împrumut, este nereală deoarece prima plată a fost efectuată la data de 23.09.2009, poprirea a încetat la data de 21.08.2007, deoarece unitatea la care lucra debitorul s-a desființat, respectiv Schela B., al cărei activ a fost preluat de . Cluster Torcești. La data de 20.05.2008 a fost întocmit dosarul de executare al executorului bancar al Creditcoop Casa Centrală București, perioadă în care nu a fost identificat locul de muncă al debitorului, astfel că în această perioadă a fost suspendată prescripția dreptului de a cerere suspendarea silită. Referitor la faptul că titlul executoriu nu este investit cu formulă executorie, intimata arată că însuși contestatorul a depus în copie un contract care poartă această formalitate. Cât privește competența executorului Ț. D., intimata a arătat că acesta este angajat al agenției Focșani, iar competența sa este stabilită prin statutul corpului executorilor pentru organizațiile cooperatiste de credit. De asemenea, a mai arătat intimata că nu este necesară o hotărâre de validare a popririi decât în condițiile art. 460 Cod procedură civilă, atunci când terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligația de plată.
Au fost atașate întâmpinării înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond a solicitat terțului poprit O. P. SA relații cu privire la sumele reținute contestatorului în perioada 2004-2010, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 5021/13.07.2004, iar cu adresa nr. 9887/21.06.2010, terțul poprit a comunicat, defalcat pe fiecare an din perioada 2004-2010, sumele care au fot reținute contestatorului S. I., fiind ulterior detaliate sumele reținute contestatorului în baza titlului executoriu nr. 634/26.10.2004 în perioada 2004-2007 și, ianuarie-aprilie 2010, iar prin adresa nr. 3316/7.09.2010 au fost comunicate sumele de bani reținute aceluiași contestator în perioada 2004-august 2010.
Prin sentința civilă nr. 6026/29.09.2010, Judecătoria B. a respins excepția de tardivitate a contestației la executare invocată de intimată, a respins excepția privind prescripția dreptului de a cere executare silită, invocată de contestator și a admis contestația la executare formulată de contestator.
Împotriva sentinței au formulat recurs contestatorul S. I. și creditoarea B. Cooperatistă „Istrița” B., iar prin decizia civilă nr.167/02.03.2011 Tribunalul B. a admis recursurile și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize de specialitate, care să stabilească exact sumele datorate.
La rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, instanța de fond reținând că, față de dispozițiile instanței de control judiciar este evident că nu se mai pot pune în discuție, după casarea cu trimitere, excepțiile susținute de intimata creditoare și contestator, fiind dispusă efectuarea unei expertize contabile - lucrare întocmită de expert D. A. (f.21-26).
Prin sentința civilă nr._/19.09.2012, Judecătoria B. a admis excepția perimării executării silite ce face obiectul dosarului de executare 041/2008 al executorului D. Ț., a constatat intervenită perimarea executării silite în cererea formulată de contestatorul S. I. în contradictoriu cu creditoarea B. Cooperatistă „Istrița” B. și terțul poprit O. P. SA, obligând intimata să restituie contestatorului sumele poprite și încasate de 3830,07 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată către acesta în sumă de 1695,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, conform actelor de executare întocmite de creditoare împotriva contestatorului S. I., că a fost reținută, în perioada 10.11._07, prin poprire înființată asupra salariului acestuia suma de 3070 lei, ce a fost virată în contul creditoarei.
În intervalul august_08, dată la care s-au solicitat relații la ITM B. despre locurile de muncă ale titularilor și giranților menționați în contractul de credit NR._/13.07.2004, împotriva contestatorului nu s-a efectuat nici un act de executare silită, adresa aflată la fila 40 din dosarul nr. 4305/2010 fiind întocmită în dosarul de executare 041, nou înregistrat la executorul D. Ț. la 20.05.2008, așa cum reiese din cererea aflată la fila 33 dosar 4305/2010, după care, un act de executare efectivă împotriva contestatorului l-a reprezentat somația emisă la 25.11.2009 (fila 46 dosar inițial).
Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.389 Cod procedură civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data împlinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare și urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Ca urmare, în ceea ce privește executarea contestată, prima instanță a reținut că, din august 2007 și până în noiembrie 2009, împotriva contestatorului nu s-a mai făcut nici un act de urmărire silită, astfel că a intervenit perimarea executării silite, urmând a fi desființate, ca o consecință a acestei sancțiuni, actele de executare întocmite împotriva debitorului urmărit, iar sumele încasate de creditor fiind supuse întoarcerii executării silite.
Din raportul de expertiză necontestat de creditoarea intimată, instanța de fond a reținut că, în baza popririi înființate prin adresa emisă la 25.11.2009, pe salariul contestatorului încasat de la ., acestuia i-a fost reținută suma de 3830,07 lei, reprezentând rate restante 990,82 lei și 2608,87 dobânzi, astfel că, având în vedere și prevederile art. 404/1 Cod procedură civilă, a obligat intimata să restituie contestatorului sumele poprite și încasate de 3830,07 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat intimata să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1695,3 lei contestatorului, reprezentând taxe timbru, onorarii avocat și expert, conform chitanțelor aflate la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata B. Cooperatistă „Istrița” B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct.6,7,8,9 Cod procedură civilă.
Recurenta a învederat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Susține recurenta că dosarul de executare silită al executorului D. Ț. s-a format la data de 25.02.2008, în urma cererii de executare silită formulată de creditoare, iar în perioada august 2007-iunie 2008, reținută de prima instanță, nu a existat dosar de executare silită.
Se arată și faptul că unitatea B. Cooperatistă „Istrița” B. nu a înființat forme de executare în perioada 2004-2007, în care au fost trimise de către Schela B. sume de bani reținute din salariul contestatorului, în realitate fiind emisă către fosta unitate petrolieră o adresă de înființări rețineri pe cale amiabilă, neexistând un dosar de executare. Aceste rețineri nu au fost contestate de părți, dosarul de executare silită fiind format în anul 2008, când creditoarea s-a adresat executorului bancar, astfel că doar de la această dată poate fi avută în vedere instituția perimării, așa cum este definită aceasta prin dispozițiile art. 389 alin.1 Cod procedură civilă.
Apreciază recurenta că se poate vorbi cel mult de o prescripție în această perioadă, însă termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 și art.6 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția nu s-a împlinit.
Critică hotărârea atacată și sub aspectul motivării acesteia exclusiv sub aspectul excepției perimării, deși în cauză au fost administrate probatorii în vederea soluționării fondului, inclusiv o expertiză contabilă.
În consecință, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței și, pe fond, respingerea contestației la executare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-304 Cod procedură civilă.
Intimatul S. I. a formulat întâmpinare, la data de 11.01.2013, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri (f.25-45), iar ambele părți au formulat și depus concluzii scrise.
Examinând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, cu aplicarea prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 389 alin.1 Cod procedură civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data împlinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.
În speță, instanța de fond a reținut corect perimarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 041/2008 al executorului D. Ț., din cadrul corpului executorilor CREDITCOOP – B. Centrală, Agenția Focșani, motivarea pe excepție a primei instanțe urmând a fi înlocuită cu cea din prezenta cale de atac.
În privința susținerilor de nelegalitate și netemeinicie ale recurentei, acestea vor fi înlăturate ca nefondate întrucât, potrivit art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, iar în speță prima instanță s-a pronunțat prioritar pe excepția perimării executării silite, excepție peremptorie ce face de prisos în tot cercetarea fondului contestației la executare.
Asupra criticilor de nemotivare a hotărârii, tribunalul observă că, în baza art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Judecătorul are obligația să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă fiecărui argument invocat de parte. Acesta fiind înțelesul motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că instanța de fond a arătat motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, astfel că nu va putea fi reținut acest motiv de nelegalitate.
Tribunalul constată că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când nesocotește o normă de drept substanțial sau atunci când interpretează greșit o normă juridică aplicabilă, și, raportat la aceste aspecte, observă că prima instanță a interpretat și a aplicat corect legea, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Apoi, în ce privește indicarea prevederilor art. 304 pct.6 și 8 Cod procedură civilă, instanța observă că aceste norme au fost indicate pur formal, nefiind arătat în concret în ce constă plus petita sau extra petita, ori care este actul interpretat greșit sau al cărui înțeles neîndoielnic a fost schimbat, în condițiile în care instanța de fond a analizat exclusiv excepția perimării executării silite, incident la executare intervenit în cadrul dosarului execuțional nr. 041/2008 al executorului D. Ț., format la solicitarea creditoarei B. Cooperatistă „Istrița” B., și, pe cale de consecință, după stabilirea temeiniciei excepției, asupra întoarcerii executării solicitată de contestator prin cererea inițială.
În privința perimării, tribunalul observă că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, mai întâi întrucât în perioada 2004-2007 a existat o executare silită prin poprire asupra veniturilor din salariu obținute de garantul S. I., obligat solidar cu debitorul principal în cadrul contractului de credit nr._/13.07.2004, de la angajatorul Schela B., chiar dacă respectiva executare prin poprire era nelegală, în condițiile în care plata nu a fost una voluntară efectuată de către girantul salariat direct la casieria creditoarei, ci respectiva poprire a fost înființată prin adresă (nelegal) chiar de către creditoare, iar angajatorul, acționând ca un terț poprit, a virat în contul creditoarei sumele reținute din salariul contestatorului S. I., intimat în prezenta cauză. Astfel, reținerile repetate, prin poprire, efectuate de către angajatorul - terț poprit asupra venitului din salariu obținut de către garantul obligat solidar S. I. rezultă cu claritate atât din înscrisurile de la dosarul de fond, dar și din înscrisurile depuse chiar de către recurenta creditoare în susținerea prezentului recurs (f.32-42). Însă respectiva executare, deși nelegală, nu a fost contestată niciodată de către debitor.
Această executare prin poprire este relevantă întrucât întrerupe termenul de prescripție privind dreptul de a cere și obține executarea silită, întrucât de la momentul încetării acesteia, la 21.08.2007 (data ultimei rețineri din salariu de către angajatorul - terț poprit), curge pentru creditoarea recurentă un nou termen de prescripție de 3 ani pentru a cere, din nou, executarea silită a creanței în bani - diferența neachitată.
Apoi, se observă că noua executare a început, în cadrul noului termen de prescripție, în urma cererii de executare silită formulată de creditoarea B. Cooperatistă „Istrița” B., la data de 20.05.2008, către B. Central Cooperatistă CREDITCOOP, Agenția Focșani, ce deține corp de executori propriu (f.33 primul fond).
Ca urmare, a fost întocmit dosarul execuțional nr. 041/2008 de către executorul D. Ț. din corpul executorilor CREDITCOOP - B. Centrală, Agenția Focșani, în cadrul căruia respectivul executor a făcut demersuri pentru aflarea locurilor de muncă a debitorilor obligați solidar și a emis actul de executare, respectiv somația către debitorul S. I. la data de 23.11.2009, forma de executare fiind comunicată debitorului prin afișare la domiciliu la 25.11.2009 (f.46 primul fond). Acest act de urmărire a fost urmat de dispoziția de înființare a popririi emisă de același executor, la data de 25.11.2009, în dosarul nr. 041/2008, către terțul poprit . CLUSTER Torcești, în vederea înființării popririi pe veniturile din salariu obținute de contestatorul S. I. de la respectivul angajator.
Or, de la data cererii de executare silită formulată de creditoare la 20.05.2008 și până la emiterea de către executor a formei de executare – somația din 23.11.2009, urmată de dispoziția de poprire din 25.11.2009, nu au fost efectuate acte de urmărire/executare în cadrul dosarului execuțional nr. 041/2008 al executorului D. Ț. din corpul executorilor CREDITCOOP - B. Centrală, Agenția Focșani, astfel încât noua executarea silită pornită la data de 20.05.2008 s-a perimat de drept prin împlinirea termenului de 6 luni, prevăzut de art.389 alin.1 Cod procedură civilă, până la momentul emiterii primului dintre actele de executare sus menționate.
Nu constituie acte de urmărire sau executare nici adresa executorului nr.041/01.07.2008 către ITM B. în vederea aflării locurilor de muncă ale debitorilor (f.39 dosar inițial), nici cererile de stăruință în executare formulate de creditoare către executor la 06.01.2009 și la 01.07.2009 (f.41,42 fond inițial), acestea din urmă putând avea relevanță cel mult în vederea întreruperii prescripției, astfel încât cursul termenului de perimare a executării silite nu a fost în niciun fel întrerupt în speță până la momentul emiterii de către executor a somației - act de executare - din data de 23.11.2009. De altfel, tribunalul observă și faptul că au trecut mai mult de 6 luni chiar de la data cererii inițiale de executare din 20.05.2008 și până la următoarea cerere a creditoarei de stăruință în executare (dar care, așa cum s-a arătat, nu constituie în sensul codului de procedură civilă un act de executare sau urmărire) din data de 06.01.2009.
În consecință, se constată că prima instanță a reținut corect că a intervenit perimarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 041/2008 al executorului D. Ț., din cadrul corpului executorilor CREDITCOOP – B. Centrală, Agenția Focșani, aplicând corespunzător prevederile art. 389 alin.1 Cod procedură civilă și, ca o consecință, pe cele ale art. 4041 Cod procedură civilă, motivarea pe excepție urmând a fi înlocuită de considerentele expuse mai sus.
În acest context, având în vedere că, în speță, nu subzistă motive de casare ori modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în contextul analizării sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul pendinte judecății.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta căzută în pretenții, către intimatul S. I., la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 616/10.01.2013 (f.14).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata B. COOPERATISTĂ ISTRIȚA B., cu sediul în municipiul B., . B., împotriva sentinței civile nr._ din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatorul S. I., domiciliat în ., și terțul poprit O. P. SA, cu sediul în municipiul București, ., sector 1.
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, F. C. P. | Judecător, I. M. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P. |
Red. I.M./2 ex./28.02.2013
Dosar fond nr._
Judecător fond - M. M.
Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 358/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-04-2013,... → |
|---|
