Fond funciar. Decizia nr. 308/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 25261/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 308/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător M. N.
Judecător F. C. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul M. D. domiciliat în comuna B., . împotriva sentinței civile nr._ din 25.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR B., C. JUDEȚEANĂ DE STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B. și M. I. domiciliat în comuna B., ., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat T. A., pentru recurentul M. D., mandatara M. S., pentru recurentul M. D. în baza Procurii depusă la fila 5 dosar recurs și avocat Tîrcavu G., pentru intimatul pârât M. I., lipsă fiind intimații pârâți C. L. de Fond Funciar B. și C. Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat T. A., pentru recurentul M. D., depune la dosar înscrisuri, respectiv Adeverință emisă de Consiliul local B. în care se arată suprafețele de teren cu care M. B. C. figurează înscris în Registrul agricol, înscris eliberat de Arhivele Naționale reprezentând extras din matricola de impuneri agricole de la . 1952.
Se comunică și intimatului M. I., prin apărător, un exemplar spre a lua cunoștință.
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocat T. A., pentru recurentul M. D., critică sentința atacată în sensul că nu este motivată corespunzător, instanța de fond nu a răspuns tuturor cererilor părților, invocând apărătorul recurentului art.6 din CEDO.
Arată că instanța de fond nu a avut în vedere că efectul hotărârii nr. 6476/14.10.2010 a Judecătoriei B. se întinde asupra întregii mase succesorale, nu s-a preocupat și nu și-a manifestat rolul activ cu privire la stabilirea caracterului de bun succesoral al suprafeței de 6400 mp, în condițiile în care pârâtul nu a dovedit că autorul său a dobândit acest teren cu alt titlu decât moștenire.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată, să se constate că titlul de proprietate contestat a fost emis nelegal.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat Tîrcavu G., pentru intimatul pârât M. I., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Depune la dosar Concluzii scrise.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 06.09.2012, reclamantul M. D. a chemat în judecată pe pârâții M. I., C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană B. de stabilire a dreptului de proprietate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială, pentru suprafața de 1400 mp teren situat în intravilanul comunei B., ., jud. B., a titlului de proprietate nr._/89/24.03.2004 emis pe numele defunctului autor al pârâtului M. I., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat că, potrivit certificatului de moștenitor nr.273/29.06.1968 emis de pe urma defunctului M. C., decedat la 30.11.1966, au rămas ca moștenitori acceptanți M. A. - soție supraviețuitoare și M. D. - fiu. Conform declarațiilor de renunțare înregistrate sub nr.240, 239, 238 și 237, M. V., M. P., D. V. și M. A. au renunțat la moștenire, însă M. V., deși renunțător, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma tatălui său M. C., fiind emise două titluri de proprietate: - titlul nr._/20/1998 pe numele defunctului M. C. cu moștenitori M. D., M. V., M. P., modificat prin sentința civilă nr.6476/14.10.2010, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în sensul că singurul moștenitor este M. D.; a intrat în puterea lucrului judecat că M. P. și M. V. au renunțat la moștenire prin declarații autentificate și, ca urmare, prin aplicarea art.8 și art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, au beneficiat de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 cod civil și cei care au renunțat la succesiune; - titlul nr.6116/89/24.03.2004 emis pe numele fiului renunțător M. V., pentru suprafața de 1400 mp, moștenită de la M. C., pentru care acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Învederează că M. V. renunțase la moștenirea autorului lui și nu mai avea calitate de moștenitor și nici dreptul legal să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele lui, iar cererea de reconstituire făcută de un renunțător nu poate echivala cu o retractare a renunțării în condițiile art.700 Cod civil, întrucât termenul de 6 luni de retractare a renunțării a expirat.
Se menționează că M. V. nu a avut niciodată partidă de rol propriu pentru suprafața reconstituită în titlul de proprietate nr._/89/2004, de 1400 mp situată intravilanul comunei B., ., jud. B., această suprafață de teren făcând parte din averea succesorală a defunctului M. C..
Potrivit art. III lit.a) din Legea 169/2007 arată că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au moștenit asemenea terenuri.
În drept, cererea s-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. III lit.a) din Legea 169/2007.
În dovedire au fost depuse titlul de proprietate nr._/89 din 24.03.2004, sentința civilă nr.6476/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, certificat de moștenitor nr.273/29.06.1968, acte de stare civilă.
Pârâta C. L. B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât la apariția Legii nr.18/1991 M. V. a formulat cererea înregistrată sub nr.2265/19.03.1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, deoarece, așa cum rezultă din evidențele agricole din perioada 1959-1963, acesta era titular de rol, figurând cu suprafața de 0,64 ha. A fost respectată legislația și s-a reconstituit în mod corect numitului M. V. suprafața de teren cu care acesta figura în evidențele agricole, înscris care a reprezentat documentul doveditor al proprietății, așa cum statuează dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991.
De asemenea arată că din informațiile pe care le deține, reclamantul a avut pe rol o acțiune nr._ având ca obiect revendicare, dosar în care s-a efectuat o expertiză judiciară, expertul concluzionând că s-a respectat amplasamentul din titlul de proprietate nr._/20/1998 atunci când s-a emis titlul de proprietate nr._/89/2004, iar moștenitorul lui M. V., respectiv M. I. nu a acaparat nicio suprafață de teren care să aparțină reclamantului.
În final, concluzionează că a emis în mod corect dreptul de proprietate atât în privința autorului defunct M. C., cât și în privința numitului M. V..
În dovedirea celor susținute în întâmpinare pârâta C. L. B. a depus la dosar extras din registrul agricol din anul 1959, cererea înregistrată sub nr.2265/19.03.1991, declarație dată de M. V., raport de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosarul nr._, plan de situație.
Pârâtul M. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că titlul de proprietate a cărui anulare parțială se solicită a fost emis pe numele autorului său - M. V., pentru terenurile cu care acesta figura la rolul agricol anterior colectivizării, separat de rolul tatălui său M. C.. Pe suprafața de 1400 mp menționată în titlul de proprietate în intravilan, tarlaua 256, teren în raport cu care reclamantul a emis pretenții, promovând o cerere în revendicare imobiliară ce face obiectul dosarului civil nr._ (în prezent suspendat până la momentul soluționării prezentei cauze), se află casa de locuit ce a aparținut autorului său, condiții în care în mod neîntemeiat se pretinde faptul că acesta nu a r fi avut deschisă poziție la rol.
În aceste condiții, apreciază că motivarea din cererea dedusă judecății (renunțarea la succesiunea defunctului M. C., . judecat a sentinței civile nr.6476/14.10.2010) nu are nicio relevanță, aceata fiind valorificată în soluționarea cererii de anulare în parte a titlului de proprietate cu nr._/20/1998 emis pe numele defunctului M. C..
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că din documentele comunicate de C. L. B., respectiv registrul agricol, rezultă că M. V. deținea, potrivit partidei de rol 128, suprafața de teren de 200 mp categoria de folosință curți construcții la . anul 1963. Prin cererea de reconstituire nr.2265/19.03.1991, M. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 200 mp în vatra satului, categoria de folosință curți construcții, astfel încât C. locală trebuia să întocmească documentația de emitere a titlului de proprietate pentru această suprafață, pârâtul neputând face dovada dreptului de proprietate pentru diferența de 1200 mp.
Prin sentința civilă nr._/25.10.2012, Judecătoria B. a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul M. D., în contradictoriu cu pârâții M. I., C. L. B. pentru aplicarea legilor de fond funciar și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul M. I. în suma de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.6476 din data de 14.10.2010, pronunțată de Judecătoria B., s-a reținut că, urmare a formulării cererii de către reclamantul M. C. D. împreună cu alți doi moștenitori - M. P. și M. V., a fost dispusă reconstituirea dreptului de proprietate, fiind eliberat pe numele acestora titlul de proprietate nr._/20/1998.
Întrucât s-a făcut dovada că moștenitorii M. P. și M. V. au renunțat la moștenirea defunctului M. C., iar formularea cererii de reconstituire nu s-a făcut în termenul de 6 luni, pentru a fi considerată o retractare a renunțării la moștenire, în temeiul art. III (lit.i) din Legea nr.169/1998, modificată prin Legea nr.247/2005, instanța a constatat că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au moștenit asemenea terenuri, fiind admisă în parte acțiunea și modificat titlul de proprietate, în sensul că moștenitor al defunctului este doar M. D..
S-a reținut că, în speță, se solicită pentru aceleași motive anularea parțială a titlului de proprietate nr._/89/24.03.2004, reclamantul arătând că M. V. pe numele căruia s-a emis acest titlu este renunțător, conform declarației de renunțare nr.240/1968.
În urma verificării documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/89/24.03.2004, instanța de fond a constatat că titlul de proprietate a cărui anulare parțială se cere a fost emis pe numele M. V., iar nu pe numele autorului comun M. C., așa cum a fost emis titlul de proprietate nr._/20/1998, reconstituirea suprafeței totale de 0,6400 ha pentru M. V. fiind făcută în nume propriu, ca titular de rol, și nu în calitate de moștenitor al defunctului M. C., în baza registrului agricol din anul 1959 și cererii nr.2265/19.03.1991.
Conform extrasului din registrul agricol din anul 1959, prima instanță a reținut că M. V. deținea suprafața de 200 mp categoria curți construcții în vatra satului și suprafața de 1300 mp categoria vie, în . satul Sătuc fiind arondat comunei B.. În urma aplicării legilor fondului funciar pe numele M. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1400 mp, dintre care 900 mp categoria vie, 400 mp categoria curți construcții și 100 mp categoria arabil.
Potrivit constatărilor și planului de situație din cuprinsul raportului de expertiză judiciară efectuată în cauza civilă nr._, pârâtul M. I., în calitate de moștenitor al defunctului M. V. stăpânește o suprafață totală de 1400 mp, care cuprinde atât terenul categoria curți construcții, cât și via cultivată pe terenul aflat în continuarea casei de locuit și a anexelor.
Din precizările mandatarului reclamantului prima instanță a reținut că reiese clar că întreaga suprafață din titlul de proprietate nr._/89/24.03.2004 situată în intravilan este îngrădită, cuprinzând terenul pe care se află casa de locuit a moștenitorului defunctului M. V., precum și grădina.
În temeiul art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991, sunt și rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora indiferent de ocupație sau domiciliul lor, terenurile aferente caselor de locuit și anexelor gospodărești, precum curtea și grădina din jurul acestora, determinate, potrivit art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990.
În conformitate cu prevederile art.8 din Decretul nr. 42/1990, terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor.
Astfel, prima instanță a apreciat că nu se impune anularea titlului de proprietate nr._/89/24.03.2004 pe considerentul că solicitantul M. V. a renunțat la moștenirea defunctului M. C., întrucât acesta a formulat cererea de reconstituire în calitate de titular, pentru terenurile înscrise pe numele său în registrul agricol, iar referitor la suprafața la care era îndreptățit, acesta avea calitatea de proprietar asupra întregii suprafețe de teren aferente casei de locuit și grădinii, în temeiul art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991 și art.8 din Decretul nr. 42/1990.
În temeiul art. 274 au fost acordate cheltuieli de judecată pârâtului M. I., în sumă de 1000, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Învederează recurentul că prima instanță nu a avut în vedere adeverința nr. 252/29.01.1996 și extrasul din matricola de impunere agricolă a comunei Pleșcoi, din care rezultă că defunctul M. C. deținea în proprietate, în perioada 1952-1963, suprafața de 22.000 mp teren, conform partidei de rol 27. Din această suprafață s-a desprins și s-a format partida 28 pentru suprafața de 6400 mp teren, iar cele două suprafețe de 15.600 mp și de 6400 mp au format un singur trup de teren care a aparținut autorului comun, acesta cedând în folosință fiului său M. V., la căsătorie, suprafața de 6400 mp.
Arată recurentul că este evident că terenul în suprafață de 6400 mp face parte din masa succesorală a defunctului M. C., pârâtul neputând dovedi cum a intrat în posesia acestui teren autorul său, iar în calitatea sa de moștenitor renunțător M. V. nu putea primi din averea tatălui său acest teren din totalul de 22.000 mp.
Apreciază recurentul că în mod eronat instanța de fond nu a avut în vedere faptul că efectul sentinței nr. 6476/14.10.2010 a Judecătoriei B. se întinde asupra întregii mase succesorale, instanța neavând nici rol activ pentru a stabili caracterul de bun succesoral al suprafeței de 6400 mp teren.
În consecință, a solicitat casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii sale.
Intimata C. L. B. a depus întâmpinare, la data de 21.01.2013, prin care a susținut că hotărârea primei instanțe este temeinică întrucât s-a reținut corect că reconstituirea dreptului de proprietate pentru M. V. s-a efectuat cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, acesta fiind titular de rol separat de tatăl său, în conformitate cu prevederile art. 8 alin.1 și art. 11 alin.1 și 3 din Legea nr. 18/1991. Dacă renunțarea la moștenire s-a efectuat în anul 1968, la decesul autorului M. C. rolurile erau deja definite cu suprafețele de 1,55 ha pentru autor și 0,64 ha pentru titularul M. V., astfel că acest teren nu putea intra în masa succesorală a defunctului.
Totodată, s-a învederat că, potrivit art. III alin.1 din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele emise cu încălcarea fondului funciar, însă pe baza probatoriului administrat nu a rezultat nici un motiv de nelegalitate a acestei proceduri.
La data de 25.01.2013, recurentul a depus la dosar cu notă de ședință cererea pentru eliberarea autorizației de construire locuință formulată de el și înregistrată sub nr. 1919/12.06.1962 la fostul Sfat popular al comunei Pleșcoi, schița terenului pe care a fost amplasată casa și schița construcției (f.27-29), la același termen depunând și completări și precizări la motivele inițiale de recurs (f.30-31), prin care a criticat sentința primei instanțe în baza prevederilor art. 304 pct.5,7,8,9 Cod procedură civilă, apreciind că aceasta nu este motivată corespunzător, că s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și s-a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii.
Totodată, apreciază că instanța de fond a încălcat prevederile art. 129, art. 261 și art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, precum și art. 6 CEDO, întrucât nu a dat dovadă de rol activ în lămurirea tuturor aspectelor ce puteau duce la aflarea adevărului, a primit o probă extrajudiciară - expertiza întocmită în alt dosar, și a lăsat nelămurită situația suprafeței de 1400 mp teren din jurul casei de locuit, deși a observat că autorul pârâtului avea doar 200 mp teren la rolul agricol.
Învederează că prima instanță nu a răspuns tuturor apărărilor și cererilor formulate de părți întrucât a înlăturat răspunsul la întâmpinare și apreciază că motivarea este contradictorie întrucât interpretarea probelor s-a făcut parțial și s-au tras concluzii greșite cu privire la suprafața de 1300 mp vie, fără a se observa că întreg terenul provenea de la autorul M. C., nefiind dobândit de def. M. V. conform art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991.
Au fost depuse la dosar adeverința nr. 252/29.01.1996 emisă de Consiliul local B. și extrasul din matricola de impuneri agricole de la . 1952, eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale.
Intimatul M. I. a formulat și depus prin apărător ales note de concluzii scrise.
Examinând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, cu aplicarea prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății pe baza analizării și interpretării pertinente a întregului probatoriu administrat și a făcut o corectă aplicare a legii, dând eficiență în mod corespunzător prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Asupra criticilor de motivare insuficientă a hotărârii, prin care recurentul a susținut că au fost invocate prin răspunsul la întâmpinare mai multe apărări, ce nu au fost analizate de către instanța de fond, tribunalul observă că, în baza art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Judecătorul are obligația să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă fiecărui argument invocat de parte. Acesta fiind înțelesul motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că instanța de fond a analizat toate cererile cu care a fost învestită, a arătat motivele de fapt și de drept reținute, astfel că nu va putea fi reținut acest motiv de nelegalitate.
În ce privește contradictorialitatea considerentelor, tribunalul observă că sunt nefondate criticile aduse de recurent sub acest aspect, motivarea în fapt și în drept a sentinței primei instanțe fiind una unitară, nu contradictorie, iar instanța de fond a stabilit corect că autorul pârâtului este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, precum și normele aplicabile în privința reconstituirii terenului intravilan.
Tribunalul constată că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când nesocotește o normă de drept substanțial sau atunci când interpretează greșit o normă juridică aplicabilă, și, raportat la aceste aspecte, observă că prima instanță a interpretat și a aplicat corect legea, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Apoi, în ce privește indicarea prevederilor art. 304 pct.5 și 8 Cod procedură civilă, instanța observă că aceste norme au fost indicate pur formal, nefiind arătate în concret care sunt formele de procedură întocmite cu încălcarea prevederilor art. 105 alin.2 Cod procedură civilă sau în ce constă respectiva încălcare și cu atât mai puțin care este vătămarea de neînlăturat produsă recurentului, ori care este actul interpretat greșit sau al cărui înțeles neîndoielnic a fost schimbat, în condițiile în care instanța de fond a analizat cererea cu soluționarea căreia a fost învestită, a stabilit situația de fapt dedusă judecății și a constatat că nu este incident motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III lit. a (i) din Legea nr. 169/1997 întrucât autorul intimatului este persoană îndreptățită la reconstituirea în nume propriu a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6400 mp teren, din care 1400 mp teren intravilan.
Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 125 alin.5 Cod procedură civilă, text ce reglementează rolul activ al judecătorului în procesul civil, tribunalul constată că în raport de momentul promovării acțiunii sunt aplicabile normele art. 125 alin. 5 astfel cum a fost acesta modificat și completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, al cărui text întreg este următorul „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice; dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele; de asemenea judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”. La fel și în aceeași măsură sunt aplicabile prevederile art. 129 alin. 5 ind. 1 introdus prin acest act normativ (Legea nr. 202/2010) și care prevăd că „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”.
Tribunalul observă netemeinicia susținerilor recurentului în privința rolului activ în condițiile în care sunt aplicabile în speță, în aceeași măsură, prevederile art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legi, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”, iar aceste norme se coroborează cu cele ale art.125 alin.5 Cod procedură civilă modificat și completat prin Legea nr. 202/2010.
Or, în cauză, instanța de fond a încuviințat părților probatoriile propuse în susținerea acțiunii, respectiv a apărărilor formulate, fiind administrate toate probele apreciate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a fost atașat dosarul nr._, iar în ce privește expertiza tehnică topo-cadastru întocmită în dosarul nr._, cerere în revendicare ce se judecă între aceleași părți, prin care au fost identificate terenurile din intravilan reconstituite pentru fiecare din autorii M. C. și M. V., se observă că aceasta a fost analizată în contextul probator al cauzei, nefiind încălcat în niciun fel dreptul la apărare al părților în proces.
Apoi, tribunalul constată că recurentul nu a indicat în privința nerespectării de către prima instanță a prevederilor art. 129 Cod procedură civilă în ce constă pretinsa încălcare sau ce probe a solicitat în fața respectivei instanțe și nu au fost administrate în dosar și, mai mult, partea, potrivit textului de lege sus citat, nu poate invoca în calea de atac omisiunea primei instanțe de a ordona din oficiu o probă pe care el nu a propus-o în condițiile legii. La fel, se observă că a fost indicată pur formal o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, text ce reglementează prin par.1 dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care partea nu a arătat în concret ce drepturi procesuale nu i-au fost respectate ori în ce constă pretinsa încălcare a procesului echitabil.
În ce privește susținerile recurentului referitoare la situația juridică a terenului de 6400 mp reconstituit în nume propriu autorului M. V., respectiv a suprafeței de 1400 mp din totalul acesteia reconstituit în intravilan, se observă că aceste susțineri vizează fondul litigiului și vor fi analizate în contextul temeiniciei hotărârii atacate.
Pe fond, tribunalul constată că ceea ce se susține în speță prin motivele recursului inițial este neîndreptățirea autorului pârâtului, def. M. V., la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 6400 mp, cu motivarea că acesta face parte din masa succesorală a tatălui său, def. M. C., la succesiunea căruia a renunțat expres prin declarație înregistrată la notar, conform mențiunilor înscrise în certificatul de moștenitor nr. 273/29.06.1968 și considerentelor sentinței civile nr. 6476/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ . Prin precizările și completările aduse motivelor inițiale de recurs se susține că autorul def. M. V. este neîndreptățit la reconstituirea pe amplasamentul din intravilan a suprafeței de 1400 mp teren, întrucât în evidența agricolă de la momentul cooperativizării acesta figura în intravilan doar cu suprafața de 200 mp categoria de folosință curți-construcții.
Sub aspectul motivelor inițiale de recurs, tribunalul constată că acestea sunt în întregime nefondate întrucât în patrimoniul succesoral al defunctului M. B. C., decedat la data de 20.11.1966 - după cum rezultă din certificatul de moștenitor sus menționat, nu se include terenul de 6400 mp descris la rolul individual al def. M. V..
Astfel, chiar dacă autorul comun a deținut în perioada 1951-1955 o suprafață totală de 2,20 ha pe raza fostei comune Pleșcoi, actuala comună B., patrimoniul său a fost diminuat prin înstrăinare (liberalități) în timpul vieții sale, fiind transmisă fiului său suprafața totală de 6400 mp teren prin înzestrarea acestuia la căsătorie (după cum susține chiar recurentul în motivele de fapt ale cererii de recurs), iar în perioada 1959-1961 autorul comun a avut în proprietate doar suprafața de 1,55 ha teren așa cum este aceasta descrisă în rolul agricol de la fila 41 din dosarul atașat, din care în intravilan se găseau doar suprafețele de 0,10 ha curți și 0,04 ha livadă, amplasate în vatra satului. Pentru întreaga suprafață de 1,55 ha s-a efectuat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului M. B. C., cu singur moștenitor acceptant M. D., conform titlului de proprietate nr._/20/1998 modificat prin sentința civilă nr. 6476/2010 a Judecătoriei B., în conținutul acestuia regăsindu-se în totalitate terenul deținut de autor în intravilan precum și un plus de 100 mp, categoriile de folosință pentru suprafețele astfel reconstituite fiind 0,04 ha curți și 0,11 ha vie, în loc de 0,10 ha curți și 0,04 livadă cum figura autorul în evidențele agricole de la momentul colectivizării.
Din evoluția rolului agricol se observă că, la momentul colectivizării, în patrimoniul autorului M. B. C. exista doar suprafața de 1,55 ha teren, iar ulterior, la momentul decesului, patrimoniul acestuia includea imobilele descrise în certificatul de moștenitor nr. 273/1968 emis de fostul notariat de Stat al Județului B., renunțarea expresă la moștenire făcută prin declarație înregistrată la notar de către fiul M. V. vizând exclusiv aceste imobile.
În privința autorului def. M. V., se observă că acesta a avut în perioada 1959-1961 rol propriu, distinct de cel al tatălui său M. B. C., și a deținut ca proprietar suprafața totală de 0,64 ha teren, din care 0,02 ha curți, 0,13 ha vie și 0,12 ha livadă la Sătuc Cândești și 0,37 ha arabil la Cândești, astfel cum sunt aceste suprafețe descrise în evidența agricolă de la fila 28 dosar fond.
Pentru toate aceste suprafețe a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr.18/1991, în nume propriu, autorul Mrica V. prin cererea înregistrată la Primăria B. sub nr. 2265/19.03.1991 (f.30 fond), iar prin titlul de proprietate nr._/89/2004 s-a reconstituit în nume propriu acestuia întreaga suprafață de 0,64 ha teren deținută la momentul cooperativizării (1961), pe raza comunei B., ., în intravilan fiind incluse suprafețele de 0,04 ha curți, 0,09 ha vie și 0,01 ha arabil, în tarlaua 256.
Tribunalul constată că această reconstituire respectă prevederile art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991, potrivit căruia de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii, moștenitorii acestora, respectiv prevederile art. 11 alin.1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată (art. 10 alin.1 și 2 în forma inițială a legii), conform cărora suprafața adusă în cooperativa de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, aceste dispoziții fiind aplicabile și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale, fără niciun titlu sau în orice alt mod.
Așa fiind, în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru autorul M. V., în nume propriu, pe baza mențiunilor registrului agricol de la data intrării în cooperativă - anul 1961, tribunalul constată, pe de o parte, că acesta este persoană îndreptățită la reconstituire, iar pe de alta că la reconstituire au fost respectate prevederile art. 8 și art. 11 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată (art. 8 și art.10 în forma in inițială), aplicabile în speță în raport de momentul solicitării reconstituirii și emiterii titlurilor de proprietate.
Nu sunt aplicabile, în consecință, prevederile art. III alin.1 lit. a (i) din Legea nr. 169/1997, conform cărora „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri”, respectiv ale art. III alin.1 lit. a(ii), care se referă la actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane.
Incidența acestor din urmă dispoziții este analizată întrucât prin motivele precizatoare/completatoare ale recursului s-a susținut nulitatea parțială a titlului nr._/89/2004 pentru suprafața de 1400 mp teren intravilan, respectiv 1200 mp teren intravilan, pe considerentul că acestea nu respectă exact amplasamentul din evidența agricolă pe anul 1961 privind pe autorul M. V..
Or, așa cum rezultă cu claritate din textele citate mai sus, tribunalul observă, pe de o parte, că nerespectarea cu exactitate amplasamentelor (și categoriilor de folosință) nu constituie motiv de nulitate absolută (ci, cel mult, motiv de nulitate relativă ce poate fi invocat în limita termenului general de prescripție de 3 ani și numai de către titular sau moștenitorul acestuia ce justifică un interes legitim), iar pe de alta că reconstituirea în intravilan a terenului în suprafață totală de 1400 mp pentru titularul M. V. respectă limitele art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991, republicată, și nu încalcă în niciun fel dreptul la reconstituire de pe urma autorului M. B. C. care a deținut la data intrării în cooperativa de producție (1961), în intravilan, suprafața de 1400 mp teren (curte și livadă), fiind reconstituită de pe urma acestuia în intravilan suprafața de 1500 mp teren (curte și vie) prin titlul nr._/20/1998 modificat prin sentința civilă nr. 6476/2010 a Judecătoriei B..
Așa fiind, moștenitorul recurent M. D. nu justifică un interes legitim în ce privește invocarea nulității titlului_/89/2004 pentru suprafața de 1400 mp teren intravilan, în condițiile în care terenul din intravilan al autorului său i-a fost reconstituit în totalitate (chiar cu un plus de 100 mp - 1500 mp în vatra satului în loc de 1400 mp, conform evidenței de la momentul cooperativizări), iar susținerile acestuia în privința netemeniciei hotărârii sunt în totalitate nefondate.
Față de considerentele expuse, având în vedere că, în speță, nu subzistă motive de casare ori modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în contextul analizării sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul pendinte judecății.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurentul M. D. să plătească intimatului M. I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat prin chitanțele nr. 322/07.12.2012și nr. 126/22.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. D., domiciliat în comuna B., ., împotriva sentinței civile nr._ din 25.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR B., C. JUDEȚEANĂ DE STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B. și M. I. domiciliat în comuna B., ..
Obligă recurentul M. D. să plătească intimatului M. I. suma de 1000 lei - cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, I. M. | Judecător, M. N. | Judecător, F. C. P. |
Grefier, V. P. |
Red. I.M./2 ex./01.03.2013
Dosar fond nr._
Judecător fond – V. A. M.
Judecătoria B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 295/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Hotărâre din 24-04-2013, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
