Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1916/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1916/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 29864/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1916/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. O.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta- reclamantă . SRL, cu sediul în B., .-6, județul B., împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. -R. FILM SI MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, cu sediul în București, .-5, sector 1, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Prezenta si dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 13.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din decizia de față.
Instanța, având nevoie de timp pentru a examina actele și lucrările dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 19.11.2013
După deliberare, .
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub dosarul nr._, reclamanta . SRL a chemat în judecată civilă pârâta R. -R. FILM solicitând ca să pronunțe o hotărâre ca să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la Cinematograful și Grădina de vara Tineretului ,situat pe ..36 din municipiul B..
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a învederat că, la data de 04.12.2004,a încheiat cu pârâta o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare – antecontract -,prin care,secunda se obliga să-i vândă activul închiriat. Astfel, la somația paratei(adresa nr. 103/30.11.2004 ) de a răspunde ofertei de cumpărare,i-a comunicat opțiunea societății de a cumpăra activul pe care îl folosește, urmând să se declanșeze procedura prevăzută în Ordinul nr.2461/2004 al Ministrului Culturii. Din data de 24.10.1996,cele două parti au încheiat un contract de asociere in participațiune, transformat ulterior în contract de închiriere (30.12.1999),având ca obiect Cinematograful si Grădina de V. Tineretului. În baza Legii nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea privatizării,în anul 2000, pârâta a comunicat reclamantei, ca are posibilitatea să opteze pentru cumpărarea sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare și,de asemenea,că se încadrează în categoria celor care îndeplinesc condițiile de a beneficia de vânzarea prin negociere directa a activului pe care îl folosește.
Oferta a fost acceptată de către reclamantă prin adresa nr.30/06.12.2004 iar pârâta se obliga să vândă activul la un pret stabilit conform legislației specifice în materia vânzării activelor disponibile,respectiv prin evaluarea activului de un evaluator autorizat si independent selectat de regie în condițiile legii,cu deducerea investițiilor chiriașului făcute cu acordul proprietarului în baza autorizațiilor prevăzute de lege.
În luna mai 2000 activul este evaluat de evaluatorul autorizat S.C„Fenco"S.A-Bucurecti selectat, ales si numit de regie care stabilește o valoare minimă pentru începerea negocierii de 1._ lei, valoare care nu include T.V.A si nici investițiile chiriașului,cu privire la care nici una din părți nu au formulat obiecțiuni.
Cum pârâta,prin diferite modalități, a refuzat să-si respecte obligația din antecontract,respectiv să încheie contractul de vânzare-cumpărare,se arată în continuare,s-a adresat instanței pentru ca aceasta să fie obligată să-i vândă activul iar,prin sentința nr.2900/04.12.2006, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.1258/2006 „se obligă paratele R.A.D.E.F- România Film si Ministerul Culturii si Cultelor la încheierea cu S.C,,T. C. Internațional" S.R.L. a contractului de vânzare-cumpărare a activului Cinematograful si Gradina de V. Tineretului din B., ..36, județul B."". Hotărârea a devenit irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate de cele doua recurente, prin Decizia nr.l207/30.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul_ .
În contextul expus,s-a adresat pârâtei si Ministerului Culturii si Cultelor în vederea executării de bună voie a obligației cuprinsă în titlu executoriu respectiv, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. Față de refuzul celor în cauză,s-a adresat B.E.J „R. I. C.", care a emis Somația nr.418/27.11.2007,în dosarul de executare, somație comunicată celor doua debitoare,respectiv la data de 04.12.2007 debitoarei R.A.D.E.F-R. Film iar la data de 12.12.2007, Ministerului Culturii si Cultelor.
A susținut că,fiind vorba de o obligație de a face,aceasta nu poate fi executata în natură, fără concursul debitorului,obligația putând fi executată numai de debitor,intentarea unei acțiuni având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare reprezentând singura cale de dobândire a dreptului de proprietate asupra activului față de refuzul categoric al debitoarei de a executa hotărârea judecătorească. Executarea în natura a obligației din hotărârea judecătorească poate fi asumată si executată de bună voie cu contract, sau silit in cazul refuzului părților de a contracta,organul judiciar,în lumina principiului executării în natură a obligațiilor,având posibilitatea să pronunțe,în baza art.1073, 1077 Cod civil, o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
La data de 04.01.2008,se susține în continuare,s-a adresat Judecătoriei Sector 1 București,cu o cerere prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata unei amenzi civile in favoarea statului,față de refuzul debitoarei de a pune în executare obligația inserată în titlul executoriu. La data de 31.01.2008, Curtea de Apel Ploiești a respins, prin Decizia nr. 125/31.01.2008, cererea de revizuire a hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. 1495,_ cât si cererea în anulare, promovată împotriva aceleași hotărâri,în dosarul nr. 1495,_ .
De asemenea,s-a adresat atât Parchetului General cât si Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București, cu plângere penală împotriva conducătorilor celor două instituții,iar,prin acțiuni separate, a chemat în judecată cele doua debitoare pentru a fi obligate la plata unei amenzi civile în favoarea statului, conform art.580/3 Cod proc. civ., cauze care au format obiectul dosarelor nr._ si nr._ .A învederat că,obligația de a face cuprinsă în titlu executoriu nu poate fî executată decât personal de debitor și,deși instanța de judecată a obligat cele doua debitoare să execute obligația de a face, acestea refuză,în continuare, să execute obligația si să aducă la îndeplinire dispozitivul hotărârii judecătorești. De asemenea, creditorul nu poate fi autorizat de instanță să execute obligația de a face ,cuprinsa în titlul executoriu.
Cu privire la acest imobil, există un Raport de evaluare a activului Cinematograful si Gradina de V. Tineretului din B., ..36,evaluarea fiind făcută de către un evaluator autorizat independent, numit de R.A.D.E.F-R. Film prin licitație publică. Evaluatorul autorizat a considerat că, valoarea activului era de 1._ lei vechi, valoare care nu include T.V.A si nici investițiile chiriașului. A mai subliniat că,în anul 2000, valoarea investiților chiriașului erau de 1._ lei conform aceluiași Raport de evaluare,astfel că,valoarea în lei a activului este de 1._ lei,la această valoare adăugându-se T.V.A de 19/% (_ lei) ,rezultând valoarea activului de 1._ lei lei.
Potrivit legislației specifice vânzării activelor disponibile (Ordinul nr. 1/2000 al CNC, Ordinul nr.2461/2004 al M.C.C, Legea nr.346/2004) din acesta valoare se scade valoarea investițiilor chiriașului,adică suma de 1._ lei, conform Raportului evaluare,compusă din:_ lei lucrări de construcții si finisaje si 61.000.000 lei reparații si înlocuiri instalații,rezultând un pret al activului de_ lei cu T.V.A. Din anul 2000 si până în prezent ,activul a fost si se află în folosința . SRL iar, de la data evaluării, activul a fost supus unui grad de uzură avansat,ceea ce impune ca,valoarea acestuia să fie diminuată proporțional cu gradul de uzură a activului.
La data de evaluării ,gradul de uzură al construcțiilor era de 41,65% conform normativului P135 emis de MLPAT, grad care,în timp, a crescut. A opinat că,după anul 2000,a efectuat investiții cu acordul proprietarului,investiții care depășesc 250 % din valoarea activului iar,pe parcursul celor 12 ani (1996-2008) de administrare si folosință a activului,a plătit suma de 3 598.449,016 lei, cu titlu de chirie.
La data de 03.12.2007, Ministerul Culturii a emis mandatul prin care mandatează membrii consiliului de administrație ai regiei să delege competența de negociere a clauzelor contractuale Comitetului director al regiei care,prin adresa nr.5342/13.07.2009,convoacă reclamanta la sediul său pentru punerea în aplicare a sentinței nr.2900 /04.12.2006 ,încheindu-se un protocol de discuție, prin care regia refuză să pună în aplicare sentința si să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea,comisia de vânzare a activului,a convocat-o prin adresă la negocieri,ulterior,aceasta revocând-o telefonic. A fost emisă Decizia nr.36/07.03.2008, prin care se instituie Comisia de vânzare prin negociere directa a activului,demers rămas fără rezultat.
A concluzionat că,în speță,sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare,respectiv,există o promisiune de vânzare-cumpărare (antecontract),o hotărâre judecătorească care obligă pârâtele la încheierea contractului de vânzare - cumpărare,un preț stabilit în condițiile legii de un evaluator autorizat,care a fost predat conform OP nr.285/13.10.2008.Astfel,prețul a fost plătit din data de 13.10.2008, conform ordinului de plata nr.285/13.10.2008, pârâta refuzând prezentarea la sediul Biroului Notarial „LEGITIMUS" din București, Calea Dorobanților, nr.87 pentru predarea prețului si încheierea contractului. De asemenea, activul se află in administrarea regiei,deși, potrivit Legii nr.303/2008, trebuia ca,în termen de 6 luni ,să treacă în administrarea consiliilor județene. A susținut că, regia a refuzat încheierea contractului,pentru că,conducerea actuală,nu mai recunoaște evaluarea din anul 2000.
Pentru aceste motive,a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a activului Cinematograful si Grădina de V. a Tineretului din B., ..36,în suprafață totală de 1209,80 mp,compusă din:clădirea cinematografului -545,80 mp.,centrala termica -50,38 m.p.,grădina de vară -268,26 m.p.,pasaj de evacuare - 42 m.p.,degajament bar -3,95 m.p.,clădire anexa gradina de vara- 74,77 m.p.,culoar aferent acces la grupurile sanitare - 13,13 m.p., zona aferentă porticului -58,80 m.p.,culoar aferent accesului la grădina de vară -14,7 m.p.
În drept,a invocat dispozițiile art.1077 din codul civil.
În termenul prescris de lege, pârâta R. -R. FILM a formulat întâmpinare, prin care a invocat următoarele excepții procedurale:excepția necompetentei funcționale și a necompetentei materiale a judecătoriei B.;excepția autorității de lucru judecat iar,pe fond,respingerea cererii de chemare în judecată.
Astfel,ambele părți au calitatea de comercianți,calitate care justifică soluționarea litigiului de un complet specializat în soluționarea cauzelor comerciale,din cadrul tribunalului,valoarea activului depășind suma de 100.000 lei,potrivit dispozițiilor art.2,punctul 1,lit.a cod de procedură civilă.
Anterior, reclamanta S.C"T. C. International" S.R.L. a formulat o altă cerere, în contradictoriu cu pârâtele R.A.D.E.F."RomâniaFilm" si Ministerul Culturii si Cultelor, înregistrata pe rolul Tribunalului B. Secția Comerciala si de C. Administrativ, ce a format obiectul dosarului nr._, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare,cu privire la cinematograful si grădina de vară a tineretului din B., ..36.
Prin Sentința nr.1348/18 noiembrie 2008,a fost respinsă acțiunea în constatare promovată de reclamanta S.C"T. C. Internațional" S.R.L. în contradictoriu cu paratele R.A.D.E.F."România Film" si Ministerul Culturii si Cultelor. Sentința a fost atacată cu apel de către reclamantă,ce a format obiectul dosarului nr._, judecat de Curtea de Apel Ploiești - Secția Comerciala si C. Administrativ si Fiscal, în care s-a pronunțat Decizia nr.39/13 martie 2009, prin care a fost respinsă excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Ministerul Culturii si Cultelor,după cum a fost respins și apelul declarat de S.C"T. C. Internațional" S.R.L.
Recursul declarat de către S.C"T. C. Internațional" S.R.L. împotriva deciziei mai sus menționate, a făcut obiectul dosarului nr._, al Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția Comerciala și respins prin Decizia nr.3534/27.10.2010, definitivă si irevocabilă.
Între litigiul supus prezentei judecăți și cel care a format obiectul dosarului nr._, soluționat irevocabil prin Decizia nr.3534/27.10.2010 exista condițiile impuse de art.1201 Cod civil, respectiv identitate de obiect, cauză si părți.
A mai susținut pârâta că,prin Decizia nr.4525 din 30 mai 2005,Înalta Curte de Casației si Justiție - Secția Civila si de Proprietate Intelectuala,a statuat că, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca, din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că,scopul final urmărit este același în ambele cereri de chemare în judecată,iar,în speță,obiectul ambelor cereri îl constituie pronunțarea unei hotărâri Judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare având ca obiect cinematograful și grădina de vară a TINERETULUI din B.,..36.,fiind autoritate de lucru judecat.
Pe fond, a învederat că,prin Sentința nr.2900/04.12.2006, definitivă si irevocabilă, pronunțată de Tribunalul B.,în dosarul nr. 1258/2006, s-a dispus ""obligarea pârâtelor R.A.D.E.F România Film si a Ministerului Culturii si Cultelor la încheierea cu S.C. "T. C. Internațional" S.R.L. a contractului dc vânzare cumpărare a activului cinematografului si gradina de vară a Tineretului din B., ..36".
În aplicarea dispozitivului sentinței, reclamanta S.C. "T. C. Internațional" S.R.L. a fost chemată la conciliere,rezultatul discuțiilor fiind consemnat în Protocolul de discuție înregistrat la regie sub nr.5419/15.07.2009.Potrivit acestui înscris, R.A.D.E.F."România Film" si-a exprimat disponibilitatea de a pune în aplicare dispozițiile titlului executoriu în discuție,urmând să treacă la negocierea prețului, pornind de la valoarea activului stabilită prin raportul de expertiză întocmit la nivelul anului 2008 ,la solicitarea Ministerului Culturii si Cultelor,în calitatea sa de parte în dosarul nr.1258/2006.
Reprezentantul reclamantei,se arată în continuare,a solicitat ca, negocierile să aibă în vedere valoarea stabilită printr-un raport de expertiza realizat in cursul anului 2000,considerând nul raportul întocmit la solicitarea Ministerului Culturii si Cultelor,cu motivarea că,nu s-a deplasat nimeni la sediul societății în vederea realizării evaluării activului,experții desemnați făcând doar câteva poze.
Cum, părțile nu au ajuns la nici un rezultat,iar apărătorul reclamantei S.C. "T. C. Internațional" S.R.L. a refuzat semnarea protocolului,s-a solicitat punctul de vedere oficial al reprezentantului legal al reclamantei, respectiv d-lui S. C. - administrator. Astfel, potrivit adresei nr.5756/30.07.2009, s-a transmis o copie a protocolului de discuție înregistrat sub nr.5419/15.07.2009 reprezentantului legal,cu solicitarea de a preciza modul de soluționare a acestei chestiuni.
Cum,nu s-a primit nici un răspuns la această solicitare,s-a adus la cunoștința reclamantei S.C. "T. C. Internațional" S.R.L. că,membrii Consiliului de Administrație al R.A.D.E.F."R. Film" au desemnat mai multe firme de evaluare, lăsându-se la aprecierea reclamantei, alegerea uneia dintre aceste societăți, în vederea realizării unei noi evaluări a activului ,pentru a se putea stabili o valoare a acestuia de la care să se poată trece la negocierea prețului de vânzare a activului în discuție
In acest context,se arată în continuare, nu se poate reține reaua sa credință în aplicarea dispozitivului Sentinței nr.2900/04.12.2006, definitivă si irevocabilă, pronunțată de Tribunalul B.,în dosarul nr.1258/2006.
A mai susținut că,suma achitată prin ordinul de plată nr.285/13.10.2008, nu reprezintă decât o rată scadentă,conform Contractului de închiriere nr.715/199, la data de 14.10.2008 reclamanta figurând cu un debit de 35.358,63 RON ,compus din chiria in valoare dc 24.509,4 lei si penalitățile aferente in valoare de 10.849,10 lei, aspecte consemnate in corespondenta înregistrata la regie sub nr.6008/14,10.2008, pe care reclamanta nu le-a contestat.
Referitor la valoarea investițiilor pe care reclamanta pretinde că le-a realizat,a susținut în esență că,acestea pot fi evaluate și scăzute din prețul de vânzare la momentul negocierii prețului,raportul de evaluare realizat în anul 2000,potrivit dispozițiilor legale în vigoare, având valabilitate pentru o perioadă de 6 luni,astfel că,a intervenit perimarea.
A arătat că, prin Decizia nr.3534/27 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr._ ,aflat pe rolul înaltei Curții de Casație si Justiție - Secția Comerciala, definitiva si irevocabila, s-a reținut că "nu există cadrul juridic necesar pentru a vinde activul în referință, atâta timp câ,în baza dispozițiilor art.8 din Legea nr.303 din 30 decembrie 2008 privind aprobarea O.U.G. nr.7/2008 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr.39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea O.G. nr.39/2005 privind cinematografia, legiuitorul a trecut prin lege, în domeniul public, sălile si grădinile de spectacol cinematografic inclusiv terenurile aferente, făcându-le inalienabile.
Concluzionând, se reține că, de vreme ce, pe parcursul soluționării litigiului, nu s-a dovedit că bunul imobil este disponibil,(...), iar potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate bunurile de natura celui în speță au fost scoase din circuit civil - acțiunea reclamantei nu poate fi admisă (...)".
Pentru aceste motive,a solicitat admiterea excepțiilor invocate iar,pe fond, respingerea cererii ca nefondată.
În drept,a invocat dispozițiile art.115-118 Cod de procedură civilă, art.2 punctul 1 lit.a) Cod de procedura civila, art. 1201 Cod civil, Decizia nr.3534/27 octombrie 2010 pronunțata în Dosarul nr._ ,de Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția Comercială.
La întâmpinarea pârâtei,reclamanta a formulat următoarele precizări:
Potrivit dispozițiilor art.36,art.38 și art.39 din Legea nr.303/2004,judecătoria nu are competență funcțională,neavând secții administrative,penale,comerciale.
Obiectul cererii are o valoare de 92.967 lei iar,potrivit art.2 lit.b din codul de procedură civilă,în primă instanță,judecătoria judecă procesele și cererile având o valoare până la 500.000 lei.
Prețul activului se stabilește conform dispozițiilor legale speciale în materia vânzării activelor disponibile ,valoarea de inventar stabilindu-se în raport de utilitatea bunului,starea acestuia și prețul pieței.
Susține reclamanta că,prețul a fost predat integral la data de 13.10.2008 și acceptat de pârâtă.
Acțiunea de față are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare fiind o acțiune în constituire de drepturi care nu a fost îndreptată împotriva MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR iar,pe de altă parte,autoritatea de lucru judecat nu poate rezulta dintr-o decizie a ÎCCJ.
În opinia reclamantei,excepțiile ridicate pe cale de întâmpinare sunt neîntemeiate și a solicitat respingerea acestora.
Referitor la chestiunile de fond,a arătat că,prin hotărâre definitivă și irevocabilă,pârâta și MCC au fost obligate să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului în discuție,între părți apărând neînțelegeri legate de prețul acestuia,preț la baza căruia a stat raportul de evaluare efectuat de evaluator autorizat numit de regie prin licitație publică.
Din anul 2000,când a avut loc evaluarea și până în prezent,activul s-a aflat în administrarea și folosința societății reclamante,la care,cu acordul pârâtei,a efectuat îmbunătățiri de peste 500.000 lei,după cum a crescut și gradul de uzură fizică a construcțiilor,proporțional cu trecerea anilor.
La data evaluării,valoarea acestor investiții reprezenta 70 la sută din valoarea activului iar,referitor la perimarea raportului,a arătat că,potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă,numai acțiunile sunt supuse perimării.
Contractul de închiriere,subliniază în continuare reclamanta,a ajuns la termen la data de 31.12.2008,fără să mai fie prelungit în mod tacit sau prin acordul părților. De aceea,prețul achitat prin OP nr.285 din data de 13.10.2008,nu poate reprezenta chirie și penalități iar cinematografele nu fac parte din categoria bunurilor proprietate publică,prevăzute în art.136 din Constituție.
În cauză exista un titlu executoriu iar pârâta ,cu ocazia încheierii Protocolului de discuție din data de 15.07.2009,își manifestase disponibilitatea de a executa titlul reprezentat de sentința Tribunalului nr.2900 din data de 04.12.2006.
În baza art.1073 cod civil,creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și,cum între părți a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare,se impune pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.6611/17.04.2013 prin care a respins excepțiile invocate și pe fond a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
: Referitor la excepțiile necompetentei funcționale și materiale a judecătoriei B. instanța de fond a reținut că, potrivit art.1 din codul de procedură civilă ,judecătorul judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în fară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Iar potrivit art. 2 pct.1 lit. a) din același cod, tribunalul judecă procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde printre altele, obiectul și valoarea acestuia, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.
În speță, valoarea obiectului litigiului este stabilită de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, iar momentul stabilirii acestei valori pentru determinarea competenței materiale este cel al înregistrării acțiunii.
Astfel, dispozițiile art. 18 ind. 1 C. proc. civ., stabilesc că „instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect."
Prin introducerea acestui text, legiuitorul a dorit să evite declinările reciproce de competență datorate modificărilor intervenite pe parcursul procesului cu privire la valoarea obiectului litigiului.
Acțiunea pendinte judecății, ce vizează restituirea unui bun a cărui valoare,apreciată de reclamant,se plasează sub pragul legal de 100.000 lei, este evaluabilă în bani, atrăgând prin consecință competența materială de soluționare a litigiului a Judecătoriei B..
Pentru aceste considerente,instanța nu a reținut încălcarea unei norme de competențe de ordine publică astfel că, a respins excepțiile invocate de pârâtă ca nefondate.
Referitor la excepția autorității lucrului judecat, instanța a reținut că autoritatea de lucru judecat este analizată în doctrină ca efect al hotărârii judecătorești și ca o prezumție legală absolută irefragabilă în art. 1201 cod civil și ca o excepție de fond, peremptorie și absolută de art. 166 Cod procedură civilă. Pentru a verifica dacă există sau nu autoritate de lucru judecat, trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 cod civil: părți, obiect și cauză.
În ceea ce privește primul element – părțile – nu există nici un dubiu că există identitate cu privire la acest aspect. În privința obiectului, și acesta este identic, scopul final urmărit de reclamantă este același în ambele dosare, și anume pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect cinematograful și grădina de vara Tineretului din B.,..36.
Cât privește cel de-al treilea element – cauza – trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.
În dosarul_ ,organul judiciar a fost investit cu soluționarea unei acțiuni în constatare, în timp ce, în prezentul dosar,cu o acțiune în constituire de drepturi. În atare împrejurări,excepția analizată nu poate fi primită și,pe cale de consecință, a fost respinsă.
Cât privește pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Promisiunea bilaterală (sinalagmatică) de vânzare-cumpărare este contractul prin care părțile se obligă să încheie în viitor un contract translativ de proprietate si care, ar putea conține clauze cu privire la predarea bunului si plata prețului, clauze specifice contractului de vânzare-cumpărare, dar pe care părțile promisiunii le stipulează si, uneori, chiar le execută, anticipat.
Această promisiune cuprinde consimțământul ferm si neafectat de modalități, al ambelor părți – promitentul-vânzător si promitentul-comparator – de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate, dată la care, în mod necesar va fi exprimat un nou consimțământ, si care, la rândul lui, va putea sau nu fi afectat de modalități.
Cu alte cuvinte, consimțământul dat în această promisiune nu este susceptibil de a transfera proprietatea.
Obiectul acestei promisiuni îl constituie chiar contractul translativ de proprietate, ce se va încheia în viitor pe baza unui nou consimțământ exprimat în acest sens. Cauza acestei promisiuni reprezintă contraprestația urmărită de părti, si anume, executarea de către fiecare promitent a obligației de a face – de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate.
În principiu, instanța poate sa pronunțe o hotărâre care să tină loc de act autentic prin care să suplinească consimțământul uneia din părți la încheierea actului de vânzare în formă autentică, si, ca atare, este necesar ca,toate celelalte condiții necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare,să fie îndeplinite.
În cazul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, dacă acele clauze anticipatorii au fost executate de părți, instanța are posibilitatea să pronunțe, în baza art.1073 si 1077 cod civil,o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Două condiții sunt esențiale acestei posibilități: a) antecontractul să aibă îndeplinite cerințele generale de valabilitate a actelor juridice prevăzute de art.948 cod civil; b) bunul a cărei vânzare a fost promisă să se afle în patrimoniul vânzătorului promitent si să nu existe alte impedimente legale.
Ori,potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din OUG nr.47/2011,imobilele vizate prin art. 1 alin. (1) si (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 47/2011, cu referire la anexa nr. 1 cuprinsă in același act normativ - sălile si grădinile de spectacol cinematografic împreuna cu terenurile aferente acestora, libere de sarcini - au intrat in proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale ,în temeiul articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008.De observat că, la poziția nr.46 și nr.47 din Anexa nr.1 la OUG nr.47/2011, se află cinematograful în litigiu.
In legătură cu regimul juridic al sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic,instanța a retinut că, imobilele cu destinația de cinematografe, au trecut in proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale locale si in administrarea consiliilor locale respective, prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritoriala si administratorul R.A.D.E.F. – „R. Film“ nu avea natura juridică a unui titlu de proprietate,aceasta fiind modalitatea practică de preluare a acestor imobile.
De la data intrării în vigoare a susmenționatei ordonanțe, nu se mai pot încheia protocoale,cum prevedeau dispozițiile Legii nr.328/2006.
În speță, au devenit aplicabile prevederile art.I pct.40 - art.67 din Legea nr.328/2006 pentru aprobarea OG nr.39/2005 privind cinematografia, în vigoare din mai 2011, potrivit cărora diminuarea participației statului la unitățile aflate sub autoritatea MCC, prevăzute la art. 66, precum si vânzarea sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic, a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privata a statului si în administrarea R. poate fi făcută doar pe baza unor strategii specifice, emise de MCC, pentru fiecare societate si aprobate prin hotărâre a Guvernului. Aceste prevederi presupun elaborarea unei strategii din partea Guvernului, pentru a se realiza privatizarea, respectiv vânzarea sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic, iar pretențiile reclamatei de a fi obligată pârâta să înstrăineze activul în litigiu printr-un contract de vânzare-cumpărare care să nu tină seama de normele speciale anterior evocate, sunt neîntemeiate.
Ulterior, pentru a se evita devalizarea patrimoniului național cinematografic, legiuitorul a trecut prin lege, în domeniu public, făcându-le inalienabile, sălile si grădinile de spectacol cinematografic inclusiv terenurile aferente,în baza dispozițiilor art.8 din Legea nr.303 din 30 decembrie 2008 privind aprobarea OUG nr.7/2008 pentru modificarea si completarea OUG nr.39/2005 privind cinematografia precum si pentru modificarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea OG nr.39/2005 privind cinematografia.
Concluzionând,în prezent, nu există cadru juridic necesar pentru a se putea vinde activele aflate in proprietatea publică a Statului R. si în administrarea R...
S-a mai reținut și dispozițiile art.11 alin.1 lit. a din Legea nr. 213 /l998,potrivit cu care,bunurile din domeniul public, nu pot fi înstrăinate, iar potrivit dispozițiilor art. 13l0 Cod civil, pot fi vândute lucrurile ce se află în comerț, afară dacă legea le oprește,acest articol fiind o aplicație a art. 963 Cod civil,care precizează că,numai lucrurile ce sunt în comerț pot face obiectul unui contract.
.Recurenta S.C„T. C. INTERNATIONALS.R.L. a formulat in termen legal recurs împotriva sentinței 6611 /17.04.2013, prin care critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie ,solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că sentința pronunțata este vădit netemeinica si este data cu încălcarea esențiala a legii din următoarele motive:
Instanța de fond a reținut in fapt ca promisiunea bilaterala de vânzare - cumpărare este contractul prin care părțile se obliga sa încheie in viitor un contract translativ de proprietate si care ar putea conține clauze cu privire la predarea bunului si plata prețului, clauze specifice. contractului de vânzare-cumpărare, dar pe care părțile promisiunii le execută si uneori chiar le executa anticipat.
De asemenea, retine instanța de fond ca aceasta promisiune cuprinde consimțământul ferm si neatacat de modalități al ambelor parți de a încheia in viitor un contract translativ de proprietate data la care in mod necesar va fi exprimat un nou consimțământ si care la rândul lui va putea sau nu fi afectat de modalități.
In principiu, conchide instanța de fond ca acesta (instanța) poate sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic prin care sa suplinească consimțământul uneia din parți la încheierea actului de vânzare in forma autentica si ca atare este necesar ca toate celelalte condiții necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare sa fie îndeplinite.
De asemenea, se pronunța instanța de fond, ca in cazul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare daca acele cauze anticipatorii au fost executate de parți instanța are posibilitatea sa pronunțe in baza an. 1073 si art. 1077 Cod Civil o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dar doua condiții trebuie îndeplinite:
a)antecontractul sa aibă îndeplinite cerințele generale de valabilitate a actelor juridice prevăzute de art.948 Cod Civil
b)bunul a cărei vânzare a fost promis sa se afle in patrimoniul promitentului si sa nu existe alte impedimente legale.
Instanța de fond la acest moment al hotărârii se pronunța întemeiat cu referire la caracterele juridice ale promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, insa invocând O.U.G. nr 47/2011 concluzionează ca la momentul pronunțării hotărârii nu era îndeplinita ce-a de-a doua condiție respectiv bunul nu se afla in patrimoniul vânzătorului potrivit prevederilor art. 1, alin.2 din O.U.G nr.47/2011 in mod neîntemeiat.
Articolul mai sus menționat prevede ca „Sălile si grădinile de spectacol cinematografic împreuna cu terenurile aferente acestora prevăzute la pozițiile 134-166 din anexa nr.l libere de sarcini trec din proprietatea privata a statului in proprietatea publica a statului si in administrarea regiei autonome de distribuție si exploatare a filmelor România FILM.
Ori, asa cum se pronunța si invoca instanța de fond aflându-se la pozițiile 46 si 47 din anexa nr. l la O.U.G nr.47/2011 Cinematograful si Gradina de V. Tineretului care fac obiectul prezentei cauze nu trec din proprietatea privata a statului in proprietatea publica a unităților administrativ teritoriale locale si in administrarea regiei si nu exista nici un impediment legal la vânzare întrucât, acestea se afla la pozițiile 46 si 47 iar cele care trec se afla la pozițiile 134-166.
Subliniază faptul ca in accepțiunea O.U.G nr.47/2011 guvernul a urmărit sa constituie o rețea de cinematografe de stat aproape in fiecare județ, din județul B. făcând parte cinematograful Dacia. Mai mult prin Legea nr. 105/18.04.2013 publicata in M.O nr.230/22.04.2013 se respinge O.U.G nr.47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor sali si grădini de spectacol cinematografic precum si a altor imobile publicate in M.O nr.365/25 mai 2011.
Totodată prin respingerea Ordonanței de Urgenta nr.47/2011 care nu mai produce efecte juridice si asupra obiectului cauzei de fata (oricum nu producea pentru motivele invocate mai sus) se revine la Legea nr. 303/2008 in care la art. 11 si 12 se prevede ca actualii utilizatori pot sa notifice intenția de cumpărare consiliului local al unității administrative teritoriale dupa ce vor trece in administrarea acestora si după inițierea procedurii de privatizare.
Consideră ca imobilele care vor trece in. proprietatea publica a unităților administrativ teritoriale iar protocolul de predare-primire care se încheie punctual pentru fiecare imobil in parte nu va avea natura juridica a unui titlu de proprietate fiind asa cum s-a stabilit in jurisprudența o modalitate practica de preluare a acestor imobile.
In lipsa încheierii unui protocol in sensul Legii nr. 303/2008 trebuie apreciat ca bunul este inca in domeniul privat al statului si in administrarea RADEFROMÂNIA FILM.
De asemenea subliniază faptul ca sălile si grădinile de spectacol cinematografic fac parte din domeniu privat al statului pe de o parte cinematografele nefăcând parte din bunurile proprietate publica prevăzute de art. 136 din Constituție.
Articolul 8 din Legea nr.303/2008 potrivit căreia sălile si grădinile de spectacol cinematografic aflate in domeniul privat al statului si in administrarea R. ROMÂNIA FILM împreuna cu terenurile si bunurile aferente trec in domeniul public al unităților administrativ teritoriale locale, comunale, orășenești si municipale si după caz in administrarea consiliilor locale.
Având in vedere ca la articolul 12 se prevede încheierea unui protocol in termen de 6 luni de la . legi fapt ce nu s-a întâmplat niciodată rezulta ca cinematografele prevăzute la art.l, anexa nr.l sunt in continuare in domeniu privat al statului.
In consecința chiar la acest moment adică al pronunțării instanței de fond exista in patrimoniul paratei acest activ disponibil si in consecința instanța de fond s-a pronunțat neîntemeiat.
De asemenea, consideră că sunt îndeplinite condițiile privind predarea prețului cat si faptul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.948 Cod Civil, referitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al pârtii care se obliga, un obiect determinat, o cauza licita.
Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca chiriașul, reclamant a acceptat oferta nr.30/06.12.2004, acceptarea ofertei fiind un răspuns in care se manifesta acordul cu oferta primita, acceptarea este expresa, este făcuta m scris, concorda cu oferta este neîndoielnica, este adresata vânzătorului si a fost făcuta înainte ca oferta sa fi devenit caduca.
De asemenea parata in nici-o situație nu a retras oferta, este mai mult decât evident ca parata nu a respectat antecontractul (prețul a fost plătit) si reclamanta si-a îndeplinit toate obligațiile care ii reveneau iar obiectul vânzării se afla in administrarea sa.
Prețul integral al activului nu a fost contestat niciodată, a fost predat si acceptat, consecința fiind ca prețul este valabil ca preț. Mai mult in urma acceptării ofertei din data de 30.11.2004 parata avea obligația legala (art. 12, pct.2 din Legea nr.364/2004) ca in termen de 90 de zile de la data acceptării ofertei de către reclamanta sa încheie contract de vânzare cumpărare.
De asemenea se pronunța instanța de fond ca prin O.U.G nr.47/2011 cinematografele au trecut in proprietatea publica a unităților administrativ teritoriale locale si in administrarea consiliilor locale prin efectul Legii nr.303/2008 iar protocolul de predare-primire nu avea natura juridica a unui titlu de proprietate.
Totodată se pronunța instanța de fond ca in speța au devenit aplicabile prevederile art.67 din Legea nr.328 /2006 pentru aprobarea O.G nr.3 9/2005 privind cinemagrafia in vigoare din mai 2011.
Instanța de fond se pronunța neîntemeiat in sensul ca nu exista cadru juridic necesar pentru a se putea vinde activele aflate in proprietatea publica a statului roman si in administrarea R. ROMÂNIA FILM.
Obiectul cererii reclamantei a fost acela al pronunțării unei hotărâri care să tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cadrul juridic necesar pentru a se vinde a existat întotdeauna doar ca parata a refuzat in mod constant sa respecte dispozițiile legale referitoare la vânzarea activelor disponibile, la respectarea hotărârilor judecătorești si chiar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica fara a mai fi nevoie de formularea acțiunii de fata.
De asemenea considera instanța de fond, neîntemeiat, ca la art. 11, alin.l, lit.a din Legea 213/1998 potrivit căruia bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate iar, potrivit art. 1310 Cod Civil pot fi vândute lucrurile ce se afla in comerț afara daca legea le oprește, acest articol fiind o aplicație a art.963 Cod Civil care precizează ca lucrurile ce sunt in comerț pot face obiectul unui contract.
In drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304, pct .9 si art.304 indice l Cod Proc.Civila.
Intimata R.-ROMÂNIA FILM a formulat întâmpinare la recursul reclamantei S.C."T. C. International" S.R.L B., prin care solicită respingerea acestuia ca nefondat, si pe cale de consecință să se mențină sentința in referință ca temeinica si legala.
În primul rând a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de Decizia nr, 980/22.11.2012 pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr. I027D/2012, de Decizia nr. 981/22.11.2012 a Curții Constituționale în dosarul nr. 1046D/2012 și de Decizia nr. 19/22.01.2013 a Curții Constituționale în dosarul nr. 976D/2012. motivat de următoarele:
Calitatea procesuală - condiție de exercitare a acțiunii civile - presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului subiectiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și în același timp, o identitate între persoana pârâtului și cel obligat în acel raport juridic (calitatea procesuală pasivă). în cauza de față, dispozițiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării dizolvării întreprinderilor mici si mijlocii ce constituie temeiul de drept al cererii de chem în judecată formulate de reclamanta, stabilesc o obligație de a încheia contracte de vânzare al căror obiect să îl constituie activele cu privire la care solicitanții dețin contracte închiriere sau de asociere în participațiune, la cererea locatarului sau asociatului, la preț negociat, stabilit în baza raportului de evaluare, întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor realizate în activ de către locatar/asociat, în sare deținătorilor, indiferent de calitatea acestora (regii autonome, societății/companii naționali societăți comerciale cu capital majoritar de stat).
Pornind de la sensul noțiunii de calitate procesuală pasivă din perspectiva identității trebuie să existe între persoana pârâtului și cel obligat în acel raport juridic, rezultă că în cazul procedurilor judecătorești ce se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 346/2004, are calitate procesuală entitatea deținătoare a imobilului ce face obiectul solicitării spre a fi vândut.
Noțiunea de „deținător" implică în mod evident, și existența unui titlu asupra imobilului, titlu în baza căruia este deținut bunul.
Aplicând aceste principii la speța dedusă judecății, este evident că R.A.D.E.F. „România Film" nu are calitate procesuală pasivă, neputând fi reținută sarcina sa existența unei obligații în sensul de încheiere a unor contracte de vânzare cumpărare.
Lipsa identității între intimata pârâtă și persoana obligată în raportul juri dic dedus judecății este dată de prevederile sus-citate raportate la deciziile nr. 980/22.11.2012, 981/22.11.2012 și nr. 19/22.01.2013 pronunțate de Curtea Constituțională privind admite excepțiilor de neconstituționalitate a unor dispoziții ale O.U.G. nr. 47/2011. Astfel:
Recurenta reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată a R.A.D.E „România Film" față de împrejurarea că cinematograful si gradina de vara TINERETUL situat în Municipiul B., . B., se afla în administrarea intimatei potrivit art. 65 din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia - imobile înscrise anexa nr. 1 a acestei ordonanțe.
Acest drept de administrare al R.A.D.E.F. „România Film" asupra sălilor grădinilor de spectacol cinematografic a încetat prin . Legii nr.303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia.
Articolul unic pct. 8 al acestui act normativ dispunea în mod expres:
Art. II pct. 1 - „la data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție Exploatare a Filmelor România -Film, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective".
Aceste dispoziții legale au făcut obiectul unei sesizări de neconstituționalitate înainte de promulgare, cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1217/12.11.2008 în sensul respingerii acesteia.
Prin această decizie, Curtea a constatat că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate reprezintă o măsură legislativă pentru satisfacerea interesului public general privind accesul la cultură și că în calitatea sa de proprietar, statul are dreptul ca, prin organele competente, să afecteze unei utilități publice naționale sau locale oricare dintre bunurile pe care le deține în proprietate privată.
De asemenea, Curtea a mai constatat că dispozițiile privind trecerea unor bunuri din administrarea unor persoane juridice în administrarea altora nu contravin dispozițiilor constituționale, deoarece dreptul de administrare este un drept real care are altă natură juridică decât dreptul de proprietate. Acest drept născut în temeiul unui act administrativ de dare în administrare nu conferă titularului decât dreptul de a poseda, de a întrebuința bunul, nu pentru uzul său, ci pentru realizarea obiectivelor pentru care i-a fost atribuit bunul.
Arată că prin decizia sus-indicată, în scopul exercitării controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor „România Film" este titulara dreptului de administrare asupra bunurilor imobile din patrimoniul său, iar nu titulara dreptului de proprietate.
Menționează că Legea nr. 303/2008 cuprinde și o prevedere referitoare la predarea bunurilor către noii titulari ai dreptului de proprietate, respectiv de administrare, prin încheierea unui protocol de predare-primire între reprezentanții R.A.D.E.F. „România Film" și primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare - art. unic pct. 8, art. II pct. 5 din lege.
Acest text de lege a dat naștere la numeroase interpretări ale regimului juridic al bunurilor la care se referă Legea nr. 303/2008, apreciindu-se:
-într-o opinie, că bunurile au intrat în domeniul public al unității administrativ-teritoriale beneficiare și în administrarea consiliilor locale respective prin efectul direct al legii, la data intrării sale în vigoare, încheierea protocolului de predare-primire neavând caracterul unui act translativ de proprietate și
-într-o altă opinie, că bunurile respective trec în domeniul public numai după încheierea protocolului de predare-primire și asumarea acestuia de către consiliile locale.
Că legiuitorul a urmărit prin Legea nr. 303/2008 să modifice regimul juridic al acestor imobile prin efectul direct al legii rezultă și din aceea că prin reglementarea anterioară - O.G. nr. 7/2008 a fost modificată Legea nr. 328/2006 fiind instituită posibilitatea trecerii, prin hotărâre a Guvernului, a imobilelor cu destinația de cinematografe din domeniul privat al statului și din administrarea R.A.D.E.F. „România Film" în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea autorităților publice locale.
Însă prin Legea nr. 303/2008 s-a eliminat necesitatea adoptării unei hotărâri de Guvern, actul normativ menționând expres că bunurile trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale la data intrării în vigoare a legii, deci prin efectul direct al normei de drept.
Prin urmare, cu referire expresă la Cinematograful si Gradina de V. Tineretului din Municipiul B. cuprinse în anexa 1 a O.G. nr. 39/2005 - acestea au intrat în domeniul public al Municipiului B. și în administrarea Consiliului Local al Municipiului B., prin efectul direct al Legii nr. 303/2008, la data intrării sale în vigoare.
Predarea bunului către noii titulari ai dreptului de proprietate și respectiv, de administrare, reprezintă doar operațiuni tehnice de punere în executare a dispozițiilor legale ce prevăd trecerea bunului respectiv în domeniul public, însă drepturile sus-menționate s-au născut în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale și al consiliilor locale ale acestora de la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008.
În ceea ce privește regimul juridic al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic subliniază și . data de 25.05.2011, a O.U.G. nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile.
Art. 1 alin. 1 al acesteia prevede: „pentru sălile și grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, prevăzute în anexa nr. 1, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu mai pot fi încheiate protocoale între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F. „România Film", astfel cum prevăd dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările și completările ulterioare".
Dispozițiile acestei ordonanțe de urgență și în special ale art. 1 alin. 1 și 4, au făcut obiectul mai multor excepții de neconstituționalitate pe care Curtea Constituțională le-a admis.
Curtea a constatat în primul rând că pentru soluționarea excepțiilor ridicate, este necesară clarificarea regimului juridic al imobilelor respective la data emiterii O.U.G. nr. 47/2011, mai precis, dacă imobilele cu destinația de cinematografe au trecut în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008 sau dacă transferul dreptului de proprietate s-a realizat numai ca efect al încheierii protocolului de predare/primire între unitatea administrativ-teritorială și administratorul R.A.D.E.F. „România Film".
Asupra acestui aspect, Curtea s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 269/16.03.2010 statuând că în baza art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 modificată prin Legea nr. 303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale.
În legătură cu natura juridică a protocolului de predare-primire a acestor imobile, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006. cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat tot în decizia menționată, că acesta reprezintă „modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică și spre administrare bunurile mobile și imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat".
Așadar, în conformitate cu jurisprudența sa, în soluționarea excepțiilor vizând prevederile O.U.G. nr. 47/2011, Curtea a reținut că imobilele cu destinația de cinematografe au trecut, prin efectul Legii nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale, iar protocolul de predare-primire care se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială și administratorul R.A.D.E.F. „România Film" nu are natura juridică a unui titlu de proprietate.
În acest context, Curtea a constatat că emiterea O.U.G. nr. 47/2011, fără a ține seama de efectele juridice deja produse de reglementarea anterioară și fără respectarea regimului juridic al proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale, în general, precum și a procedurii de trecere din domeniul public al acestora în domeniul public al statului, în special, este de natură să conducă la înfrângerea principiului securității raporturilor juridice civile, ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei legale, în condițiile existenței unor soluții legislative contradictorii.
Pe cale de consecință, Curtea Constituțională:a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și 4 din O.U.G. nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate în anexa nr. 1, pozițiile nr. 92 și 157 și a constatat că prevederile referitoare la imobilele menționate la pozițiile nr. 92 și 157 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din O.U.G. nr. 47/2011 sunt neconstituționale - Decizie nr. 980/22.11.2012 publicată în M.O. nr. 57/25.01.2013;
A admis și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și 4 din O.U.G. nr. 47/2011 cu referire la imobilul cuprins în anexa nr. 1 poziția nr. 13 și a constatat că prevederile referitoare la imobilul menționat la poziția nr. 13 din anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 47/2011 sunt neconstituționale - Decizie nr. 981/22.11.2012 publicată în M.O. nr. 57/25.01.2013; III. admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 4 din O.U.G. nr. 47/2011 cu referire la imobilele menționate la pozițiile 1-12, 14-91, 93-156 și 158-166 din anexa 1 a ordonanței sunt neconstituționale - Decizia nr. 19/22.01.2013.
Față de deciziile Curții Constituționale sus-menționate rezultă că prevederile O.U.G. nr. 47/2011 sunt neconstituționale, sălile și grădinile de spectacol cinematografic menționate în anexa acestui act normativ se aflau la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 47/2011 în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale ale acestora, prin efectul direct al Legii nr. 303/2008, având și în prezent acest regim juridic indiferent dacă a fost sau nu încheiat protocolul de predare-primire.
Cinematograful si Gradina de V. Tineretului din Municipiul B. se află înscrise la pozițiile nr.46 si 47 din anexa 1 a O.U.G. nr. 47/2011, astfel că intră sub incidența Deciziilor Curții Constituționale, fiind așadar imobile aflate în domeniul public al Municipiului B..
Deciziile Curții Constituționale sunt potrivit normei supreme, general obligatorii, astfel că în cauza de față, subscrisa R.A.D.E.F. „România Film" nu justificăm calitate procesuală pasivă, nefiind titularul obligației în raportul juridic obligațional născut în baza Legii nr. 346/2004.
Așadar, Municipiul B. prin primar dobândește drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr. 303/2008, nemaiexistând în sarcina R.A.D.E.F."România FiIm" care a pierdut dreptul de administrare, obligația de a dispune cu privire la imobilele Cinematograf si Gradina de V. Tineretului din Municipiul B..
In mod evident, în aceste condiții, nu există nici un temei legal care să justifice obligarea regiei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare al cărui obiect să îl constituie Cinematograful si Gradina de V. Tineretului din Municipiul B..
Pentru aceste considerente, solicită să se constate că R.A.D.E.F. „România Film" a pierdut dreptul de administrare al cinematografului si grădinii de vara TINERETULUI din Municipiul B..
Cât privește pe fondul cauzei intimata a învederat ca instanța de fond a reținut in mod corect ca potrivit dispozițiilor art. 1073 si art. 1077 Cod civil, pentru ca o hotărâre sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare trebuie îndeplinite in mod cumulativ doua condiții, si anume:
a)antecontractul sa aibă îndeplinite cerințele generale ale valabilității actelor juridice prevăzute de art.948 Cod civil;
b)bunul a cărei vânzare a fost promis sa se afle in patrimoniul promitentului si sa nu existe impedimente legale.
Astfel, din întregul material administrat in cauza s-a putut lesne constata ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic, motivat de faptul ca prețul nu a fost stabilit si nu a fost achitat, nefiind îndeplinite cerințele generale ale valabilității actelor juridice prevăzute de art.948 Cod civil.
Mai mult, dat fiind actualul cadru legislativ, activele cinematograf si gradina de vara TINERETULUI din Municipiul B. se afla in proprietate publica a statului si in administrarea Consiliului Local al Municipiului B., devenind astfel inalienabile si imprescriptibile potrivit dispozițiilor art. 136 din Constituția României.
In același context, trebuie avut in vedere faptul ca si asupra art.II punctele 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din Legea nr.303/2008, a fost invocata excepția de neconstituționalitate, ce a format obiectul dosarului nr.5548D/2009 pe rolul Curții Constituțională, care prin Decizia nr.269/16.03.2010 a admis în parte excepția de neconstituționalitate, respectiv a declarat neconstituționalitatea art.II punctele 11 si 12 din legea in referința, precum si a art.II punctul 2, in măsura in care se refera la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate in inventarul sălilor si grădinilor de spectacol cinematografic.
In aceste condiții, solicită sa fie înlăturate in tot susținerile recurentei reclamante S.C."T. C. Internațional" S.R.L., care interpretează . si eronata dispozițiile legale reținute de instanța de fond in motivarea sentinței recurate.
In drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115 -118 Cod de procedura civila
In susținerea celor menționate în întâmpinare, intimata a depus la dosar: Decizia nr. 980/22.11.2012 pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr. 1027D/2012, Decizia nr. 981/22.11.2012 a Curții Constituționale în dosarul nr. 1046D/2012, Decizia nr. 19/22.01.2013 a Curții Constituționale în dosarul nr. 976D/2012 și Decizia nr.269/16.03.2010 a Curții Constituționale în dosarul nr. 5548D/2009.
Tribunalul examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de probele administrate cât și sub toate aspectele potrivit art 304 1 cod procedură civilă constată următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata R.- România Film, Tribunalul constată că este nefondată, urmând a fi respinsă având în vedere următoarele:
Recurenta . SRL B. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare având ca obiect Cinematograful și Grădina de vară Tineretului B.. Aceasta a invocat promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare( antecontract) prin care R. se obliga să vândă iar recurenta să cumpere activul închiriat cât și sentința nr 2900/04.12.2006 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr 1258/2006 prin care era obligată R. – România Film și Ministerul Culturii și Cultelor la încheierea cu recurenta a contractului de vânzare - cumpărare a activului menționat.
Cum intimata este parte în promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare precum și debitorul obligației de a face așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr 2900/04.12.2006, aceasta are calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că intimata nu a făcut dovada că a operat transferul bunurilor din litigiu conform Legii nr 303/2008, Art II pct 1, nefiind respectată procedura de preluare.
Trecerea bunurilor în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale municipale trebuia să aibă loc în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ teritoriale beneficiare( în speță, municipiul B.) și reprezentantul mandatat de către conducerea R. România Film. Protocolul astfel încheiat trebuia să fie asumat de către consiliul Local prin hotărâre.
Or, în speță, nu există nici protocol de preluare și nici hotărâre a consiliului de administrare a bunurilor, și deci, recurenta R. România Film este cea care administrează în continuare aceste bunuri și deci are calitate procesuală pasivă.
Cât privește pe fondul cauzei, Tribunalul constată că între părți, întra - adevăr a fost încheiat contractul de închiriere nr 715/30.12.1999 având ca obiect folosință de către locatar a Cinematografului” Tineretului” și a „ Grădinii de vară Tineretului „, prelungit prin acte adiționale până la data de 31.12.2008.
De asemenea, este de necontestat că prin sentința civilă nr 2900/04.12.2006 pronunțată de Tribunalul B. – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr 1258/2006, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr 1207/30.10.2007 a Curții de Apel Ploiești au fost obligate cele două pârâte Ministerul Culturii și Cultelor și R. România Film să încheie contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică cu respectarea măsurilor legale în vigoare la data întocmirii actelor de vânzare - cumpărare.
Prin urmare, așa cum a reținut si Curtea de Apel în considerentele deciziei nr 1207/30.10.2007 în ce privește posibilitatea executării sentinței, că aceasta nu se poate face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data introducerii acțiunii, ci cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, la data încheierii actului de vânzare - cumpărare.
Or, la data când intimata a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, respectiv la 29.11.2011 era în vigoare Legea nr 303/2008 care a aprobat OG nr 7/2008 pentru modificarea și completarea OG nr 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr 328/2006 pentru aprobarea OG nr 39/2005.
La art II pct 1 din Legea nr 303/2008 s-a prevăzut că” la data intrării în vigoare a prezentei legi sălile si grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute la anexa I la OG nr 39/2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea R. București, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective, precum și pct II în sensul că în cazul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autoritățile administrației publice locale pot iniția procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispozițiilor Legii nr 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii cu modificările și completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant și au fost respectate toate clauzele.”
Prin urmare, cinematograful Tineretului figurând în anexa I la pct 104 din OUG nr 39/2005, prin efectul Legii nr 303/2008, imobilul în cauză a trecut în domeniul public, devenind inalienabil.
De asemenea, numai în condițiile prevăzute de art II pct 11 din Legea nr 303/2008 și numai autoritățile administrației publice locale pot iniția procedura de vânzare în favoarea contractantului, a imobilelor reprezentând sălile și grădinile de spectacol cinematografic, astfel că instanța nu se poate substitui voințelor părți și în afara procedurii prevăzute de lege ,pentru a pronunța o hotărâre ce ține loc de act de vânzare - cumpărare.
Față de considerentele expuse, Tribunalul în baza art 312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă . SRL, cu sediul în B., .-6, județul B., împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. -R. FILM SI MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, cu sediul în București, .-5, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. O. |
RED.A.E.D
Tehnored O.R. 2 ex/06.01.2014
J.f. B. J.f.A. C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8473/2013. Tribunalul BUZĂU | Cereri. Decizia nr. 1826/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
