Pretenţii. Decizia nr. 1836/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1836/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 2029/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1836/2013
Ședința publică de la 25 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C.-F. P.
Judecător: M. N.
Judecător: M. Ș.
Grefier: V. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul C. V. G., domiciliat în . P., județul B., împotriva sentinței civile nr. 592 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul A. G., domiciliat în . P., județul B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant C. V. G., personal, identificat prin CI . nr._ CNP_, lipsă fiind intimatul pârât A. G..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, la data de 23.10.2013, cerere de amânare formulată de către intimatul A. G. pentru lipsă de apărare.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de către intimatul A. G..
Recurentul-reclamant C. V. G. nu este de acord cu amânarea cauzei.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156 din Codul procedură civilă, că intimatul A. G. a mai beneficiat de un termen pentru lipsă de apărare, respinge cererea de amânare formulată de acesta.
Întrebată fiind, partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant C. V. G. solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la restituirea banilor pe care acesta îi datorează reprezentând contravaloarea demersurilor făcute pentru reconstituirea dreptului de proprietate al pârâților asupra unor suprafețe de teren cu vegetație forestieră.
Astfel, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond în mod greșit i-a admis numai în parte acțiunea, că în mod greșit a omis și nu s-a pronunțat pe cel de-al doilea capăt de cerere prin care a solicitat ca pârâtul intimat A. G. să îi acorde cota de 1/4 din suprafața de 31 ha teren cu vegetație forestieră, precum și pentru modul cum a soluționat capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată, arătând că s-a ocupat 4 ani de punerea în posesie, în baza procurii din 24.11.2008, că a mers peste tot în susținerea intereselor pârâților, reprezentându-i în fața instituțiilor administrative și judecătorești.
Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, la fond și recurs, astfel cum au fost dovedite.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, sub nr._ din data de 22.10.2012, reclamantul C. V. G. i-a chemat în judecată pe pârâții A. G. și C. C., solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, aceștia să fie obligați la restituirea sumei de_ lei pe care pârâții i-o datorează. Solicită ca pârâții să-i plătească reclamantului și cheltuielile de judecată pe care acesta le va efectua.
La termenul din 29.04.2013, pârâtul A. G. a declarat că este de acord să-i plătească reclamantului suma de 500 lei. Pârâtul C. C. a solicitat în continuare respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 592/30.04.2013, judecătoria a admis, în parte, acțiunea, l-a obligat pe pârâtul A. G. să îi plătească reclamantului suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea pretențiilor recunoscute de către acesta, a fost respinsă acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâtul C. C., a fost obligat A. G. la 51 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit procurii depuse la fila nr. 5 în dosarul atașat,_, numita C. J. (decedată anterior introducerii acțiunii) și A. G., pârât, l-au împuternicit pe reclamantul C. G. să-i reprezinte în fața instituțiilor administrative și judecătorești și să le susțină interesele în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor provenind de la def. P. T., și apoi să administreze terenurile pentru care se va reconstitui dreptul de proprietate în numele lor. În procură s-a consemnat faptul că aceasta este gratuită și valabilă până la revocarea expresă.
Instanța a constatat că, în același dosar, s-au depus și declarațiile autentificate cu nr. 1444/10.10.2011 și cu nr. 661/14.05.2012, date de către C. J. și A. G., la B.N.P. S. E., prin care revocă în totalitate procura cu nr. 1505/24.11.2008.
S-a avut în vedere că mandatul a fost cu titlu gratuit și, conform art. 2010 și 2025 din Codul civil, mandatarul nu beneficiază de plata niciunei remunerații.
Există în sarcina mandantului obligația de a restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta pentru executarea mandatului, chiar dacă acesta a fost revocat (art. 202 alin. 2 și art. 2032 alin. 1 Cod civil). Pentru aceasta însă reclamantul trebuia să dovedească faptul că a efectuat aceste cheltuieli și să facă dovada valorii acestora. S-a constatat că reclamantul nu a făcut nicio dovadă a efectuării de diligențe în executarea mandatului, a efectuării vreunei deplasări, plăți ale vreunor taxe, nu a dovedit în niciun fel că, pentru îndeplinirea mandatului, a afectat zile de lucru și că, astfel, ar fi suferit prejudicii materiale.
Acțiunea a fost admisă, în parte, numai pe baza recunoașterii pârâtului A. G..
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul C. G., la data de 13.06.2013, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 26.06.2013.
În motivare, recurentul-reclamant a arătat că renunță la judecata în contradictoriu cu pârâtul C. C., solicitând să nu se mai dispună citarea acestuia în calea de atac.
Cât privește cererea promovată împotriva pârâtului A. G., a arătat că acțiunea a avut ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea demersurilor efectuate pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 31 ha, teren cu vegetație forestieră, care a intrat în posesia pârâtului.
S-a învederat instanței că judecătoria nu ar fi apreciat asupra legalității pretențiilor sale, a omis și nu s-a pronunțat asupra celui de al doilea capăt de cerere, pârâtul trebuind să îi dea o cotă de 1/4 din suprafața de 31 ha, vegetație forestieră, astfel cum s-a înțeles cu acesta și mama lui. A făcut referire la declarațiile martorilor M. I. și D. D. C..
A mai susținut că trebuia obligat pârâtul A. G. la cheltuieli de judecată de 3800 lei, din care 800 lei, onorariu avocat, 1197 lei, taxă judiciară de timbru, făcând trimitere și la suma de 550 lei, contravaloarea zilelor în care a fost prezent la judecata cererii, cheltuielile de transport de 220 lei, 120 lei, plata cuvenită martorilor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 din Codul de procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru de 584 lei, conform art. 11 alin. 1, rap. la art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 146/1997, și timbru judiciar de 5 lei, potrivit art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
În raport de criticile formulate numai împotriva cererii de respingere a pretențiilor formulate în contradictoriu numai cu pârâtul A. G., tribunalul a dispus citarea numai a acestui intimat. Nu a formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 308 alin. 2 din codul de procedură civilă și nici nu s-a prezentat în instanță, pentru a arăta care sunt excepțiile, cererile și toate mijloacele de apărare față de cererea de recurs, conform art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, examinând cauza și sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pe următoarele considerente:
În cererea de recurs, recurentul-reclamant a indicat, în drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 din Codul de procedură civilă.
Pentru a fi incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, ar trebui ca hotărârea să nu cuprindă motivele pe care se sprijină ori să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Nemotivarea hotărârii, prima ipoteză reglementată, se referă la nerespectarea art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, atunci când judecătorul nu indică motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea. După cum se poate observa din sentința recurată, instanța a indicat motivele de fapt pentru care a respins cererea, apreciind că nu s-a făcut dovada pretențiilor, cu înscrisuri și nici cu declarațiile martorilor; de asemenea, a menționat temeiul de drept, art. 2032 alin. 1 din Noul Cod Civil.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile nici pentru a doua ipoteză stabilită de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, sentința nu cuprinde motive contradictorii, nu există contradicții între considerente, între dispozitiv și considerente, acestea nu sunt străine în raport cu obiectul cererii cu care a fost învestită instanța.
Cât privește motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, acesta se referă la situația în care instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului înscris în art. 1270 alin. 1 din actualul Cod civil, conform căruia convențiile legal făcute (valabil încheiate) au putere de lege între părțile contractante. Trebuie subliniat că instanța, atunci când este sesizată cu un litigiu în legătură cu un act juridic, trebuie să îl aplice în litera și spiritul său, fără să îi poată da un alt înțeles, iar atunci când clauzele sunt îndoielnice, poate interpreta actul conform regulilor de interpretare din Codul civil. Se poate observa, în raport de conținutul art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, că nu s-a invocat această ipoteză, cât timp recurentul nu a susținut interpretarea greșită a clauzelor contractului, ci interpretarea greșită a probelor, apreciind că a făcut dovada pretențiilor solicitate.
Tribunalul reține că, potrivit art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, hotărârea poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Sentința pronunțată este motivată în drept, astfel cum s-a arătat mai sus, aceste norme justifică soluția de respingere a cererii. Se impune însă a se preciza că, pentru data încheierii contractului de mandat, dovedit cu procura autentificată sub nr. 1505/24.11.2008 (fila 5 din dosarul atașat, nr._ ), legea aplicabilă era Codul civil 1864, conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011. Pentru efectele viitoare ale contractului, după data de 01.10.2011, ținând cont și de data revocării mandatului, prin declarațiile autentificate sub nr. 1444/10.10.2011 (fila 6) și 661/14.05.2012 (fila 7) la B.N.P. S. E., legea aplicabilă era Noul Cod civil, în temeiul art. 5 alin. 1 și 2 din Legea nr. 71/2011.
Recurentul a indicat și art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, însă această normă a fost abrogată prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000, potrivit art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Motivele invocate în cererea de recurs se referă la netemeinicia hotărârii și vor fi analizate, în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă, având în vedere că hotărârea nu este supusă apelului, în raport de valoarea obiectului litigiului (18.100 lei, mai mică de 100.000 lei), potrivit art. 2821, rap. la art. 282 din Codul de procedură civilă.
Cât privește cererea promovată împotriva pârâtului A. G., a susținut recurentul-reclamant C. G. că judecătoria nu ar fi apreciat asupra legalității pretențiilor sale, a omis și nu s-a pronunțat asupra celui de al doilea capăt de cerere, pârâtul trebuind să îi dea o cotă de 1/4 din suprafața de 31 ha, vegetație forestieră, astfel cum s-a înțeles cu acesta și mama lui. A făcut referire la declarațiile martorilor M. I. și D. D. C..
Tribunalul constată că obiectul acțiunii l-a reprezentat cererea reclamantului C. G. de a fi obligat pârâtul A. G. la restituirea sumei de_ lei și la cheltuieli de judecată. Nu a fost învestită instanța de fond cu un alt capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la transmiterea dreptului de proprietate asupra unei cote de 1/4 din suprafața reconstituită, de 31 ha, astfel că apare fără nici un temei această susținere.
S-a constatat că, prin procura autentificată cu nr. 1505/24.11.2008 la B.N.P. S. E., C. J. (în prezent, decedată,) și intimatul-pârât A. G. l-au împuternicit pe recurentul-reclamant C. G. să-i reprezinte și să le susțină interesele în fața organelor administrative și judecătorești, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut defunctului P. T.. Mandatul a fost gratuit, netransmisibil și valabil până la revocarea expresă. Mandanții au revocat procura, conform declarațiilor autentificate sub nr. 1444/10.10.2011 și nr. 661/14.05.2012 la B.N.P. S. E.. Fiind un mandat gratuit, în temeiul art. 1532 din Codul civil 1864, aplicabil în raport de data încheierii contractului, mandatarul nu avea dreptul la remunerație, nefiind vreo stipulație contrară în procură. Caracterul gratuit nu înseamnă însă că mandatarul va trebui să suporte singur costurile, ci mandantul avea obligația, în temeiul art. 1547-1549 Codul civil 1864 și art. 2025 din Noul cod civil (aplicabil efectelor mandatului, după 01.10.2011), să îl dezdăuneze pe mandatar pentru toate cheltuielile făcute, precum și pentru pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii mandatului. Pentru aceasta însă, reclamantul trebuia să dovedească faptul că a efectuat cheltuieli și să facă dovada valorii acestora.
Sarcina probei îi revenea reclamantului, conform art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă și art. 1169 din Codul civil 1864 (normă în vigoare la data judecării procesului, nefiind abrogată decât odată cu . Noului Cod de procedură civilă, 15.02.2013). Acesta nu a dovedit însă cheltuielile avansate pentru deplasări, taxe, onorarii avocați, experți, zile de lucru neplătite, prejudicii materiale. A fost înlăturată, corect, declarația martorului M. I. (fila 56, dosar judecătorie), potrivit căreia mandantul C. J. i-a promis reclamantului că, dacă obține reconstituirea dreptului de proprietate, îi va da acestuia 1/4 din teren, deoarece, pe de o parte, nu a existat un astfel de obiect al cererii de chemare în judecată, ci numai obligarea la plata de despăgubiri, iar pe de altă parte, proba cu martori nu putea fi primită peste înscrisul autentic, mandatul nefiind cu titlu oneros. Tot corect a fost înlăturată și susținerea martorului, conform căreia l-a împrumutat pe reclamant cu suma de 3000 lei, pentru a putea îndeplini mandatul, deoarece nu există dovezi ale cheltuielilor efectuate pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de mandat.
Declarația martorului D. D. C. (fila 57) nu este concludentă, deoarece martorul s-a referit la prezența reclamantului la primărie, pentru a se interesa de modul de soluționare a cererii de reconstituire, iar nu și la cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea mandatului.
Recurentul a mai susținut că trebuia obligat pârâtul A. G. la cheltuieli de judecată de 3800 lei, din care 800 lei, onorariu avocat, 1197 lei, taxă judiciară de timbru, făcând trimitere și la suma de 550 lei, contravaloarea zilelor în care a fost prezent la judecata cererii, cheltuielile de transport de 220 lei, 120 lei, plata cuvenită martorilor.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, tribunalul observă că acestea au fost stabilite conform art. 274 alin. 1 și art. 276 din Codul de procedură civilă, numai în raport de pretențiile admise, de 500 lei. Nu era întemeiată cererea de obligare a pârâtului și la plata altor cheltuieli de judecată, neexistând culpa procesuală a pârâtului, față de împrejurarea că admiterea acțiunii pentru suma de 500 lei a fost dispusă numai pe baza acordului pârâtului de a-i plăti reclamatului această sumă. Din coroborarea probelor administrate, a rezultat netemeinicia acțiunii, după cum s-a precizat în aceste considerente.
Referitor la suma de 120 lei, apreciată ca fiind cheltuieli pretinse de către martori, tribunalul constată că, în fața judecătoriei, martorii audiați nu au solicitat cheltuieli de judecată, conform art. 200 din Codul de procedură civilă. Aceștia puteau cere să li se plătească cheltuielile de drum și să fie despăgubiți după starea sau îndeletnicirile lor și potrivit cu depărtarea domiciliului și timpul pierdut. Astfel de dovezi nu au fost făcute, nici plata efectuată de către reclamant, astfel că nu se impune a fi modificate cheltuielile de judecată stabilite de judecătorie.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamantul C. V. G., domiciliat în . P., județul B., împotriva sentinței civile nr. 592 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul A. G., domiciliat în . P., județul B., având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 octombrie 2013.
Președinte, C.-F. P. | Judecător, M. N. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, V. P. |
Red./tehn. M.N.
2 ex./09.12.2013
Dosar instanța de fond:
Judecătoria Pătârlagele -_
Judecător instanța de fond:
N. T.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Cereri. Decizia nr. 1826/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 971/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
