Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 3164/287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 152/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier O. R.
Pe rol soluționarea cererii de recurs privind pe reclamantul A. A. cu domiciliul în București,., . A, .. București, împotriva sentinței civile nr 2047/13 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosarul civil nr_ având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâta M. T. I. cu domiciliul în Rm Sărat, ., ..1, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns intimata M. T. I.., personal, asistată de avocat R. A., lipsă fiind recurentul A. A. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta recurentul.
La a doua strigare, la apelul nominal a răspuns intimata M. T. I. asistată de avocat R. A., lipsă fiind recurentul A. A..
Avocat R. A. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat în temeiul art.150 cod procedură civilă, instanța, constată terminată cercetarea judecătorească si acordă cuvântul pe fond.
Avocat R. A. pentru intimată, având cuvântul, solicită constatarea nulității recursului. Mai arată că recurentul prin mandatar D. G. B., a formulat cerere de repunere în termen legal de motivare a recursului precizând că nu i-a fost comunicată sentința civilă recurată, deși, la dosarul cauzei există un proces verbal încheiat de agentul procedural. Solicită respingerea cererii de repunere în termen pentru că așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii aflată la fila 141 din dosarul de fond aceasta a fost comunicată la domiciliul acestuia, comunicarea fiind valabilă. Astfel că potrivit art 582 indice 1 cod procedură civilă ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea părților. Solicită constatarea nulității recursului cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat sub nr._ reclamantul A. A., a chemat în judecată pe pârâta M. T. I., solicitând ca pe cale de ordonanță președințială până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești să se dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte în persoana reclamantului în ceea ce privește pe minorele A. și I., obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere raportată la venitul minim pe economie, suplinirea acordului mamei pentru deplasarea copiilor în străinătate fără a impieta asupra exercitării dreptului pârâtei de a avea legături personale cu minorele, obligarea pârâtei de a preda pașapoartele minorelor cu 20 de zile înainte de plecarea din România atunci când minorele se deplasează în străinătate cu reclamantele.
În motivare, reclamantul arătat că este în proces de încuviințare exercitare autoritate părintească și de dimensionare program legături personale la Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ .
La data de 11.04.2012 Tribunalul B. a soluționat dosarul sus menționat și prin decizia civilă nr.101 a admis în parte apelul declarat de reclamant, redimensionând programul de legături personale cu minorele stabilit prin sentința civilă nr.1008/2011 a Judecătoriei Rm.Sarat în sensul că s-a încuviințat tatălui să aibă legături personale cu cele două fiice ale sale în domiciliul său în prima și a treia săptămână din lună prin luarea acestora vineri la orele 17:00 și înapoierea în domiciliul mamei duminică orele 19:00 și timp de două săptămâni în vacanța de vară a minorelor în intervalul 01 august – 15 august.
S-au menținut restul dispozițiilor, inclusiv exercitarea autorității părintești în comun de cei doi părinți față de minorele A. și I..
A precizat reclamantul că minorele nu sunt lăsate de pârâtă la domiciliul tatălui, fiind permise doar vizite rare ale tatălui la domiciliul lor asistate de mamă și care cumulează lunar un număr infim de ore.
D.G.A.S.P.C. B. a confirmat de altfel în concluziile comunicate Judecătoriei Rm.Sarat că mama s-a opus unui program de legături personale la domiciliul reclamantului, că a încercat să-i convingă pe minori să nu meargă cu tatăl lor la București.
A precizat reclamantul că pe 21 septembrie 2012 s-a deplasat la Rm.Sarat la domiciliul fostei soții pentru a le prelua la orele 17:00 pe fiicele sale însă pârâta nu a deschis ușa apartamentului refuzând așadar să-i încredințeze copii conform hotărârii judecătorești.
A apelat și la B. M. I. care a obținut încuviințarea executării silite a deciziei civile nr.101/2002 fiind constituit un dosar de executare silită.
A mai susținut reclamantul că exercitarea autorității parentale de către pârâtă este nocivă pentru fete deoarece aceasta se manifestă abuziv, nesocotește interesul superior al minorelor, tratând cele două minore ca niște bunuri proprii.
Este sigur că exercitarea autorității parentale doar de către tatăl copiilor, așa numita custodie unică, ar fi benefică pentru cele două fetițe.
Deasemenea a arătat că este un părinte apt să-și crească și să-și educe fiicele cu implicarea permanentă a fostei sale soții, recunoscându-i și respectându-i mereu drepturile parentale și să le ofere un model pozitiv de cooperare parentală în interesul superior al minorilor.
A considerat că le poate oferi condiții optime de creștere și de educare fiicelor sale net superioare celor asigurate de pârâtă atât sub aspect material cât și financiar, dar mai ales din punct de vedere afectiv și moral.
A învederat că pârâta suprasolicită și chiar traumatizează copiii, prezentându-i unor psihologi cu scopul de a primi așa zise rapoarte de evaluare psihologică ale fetițelor care să ateste că nu își iubesc tatăl și nu sunt atașate de familia paternă.
Psihologii nu îl anunța și nu îl implica în evaluarea copiilor săi și ignora complet interesul superior al acestora și mai ales realitatea.
Medicul de familie unde pârâta a înscris copii nu-i furnizează informații privind starea de sănătate a acestora din cauza că pârâta i-a interzis categoric să relaționeze cu el.
În schimb la cererea pârâtei același medic eliberează acte medicale care atestă că minorele sunt permanent bolnave și că nu pot părăsi domiciliul mamei.
Pârâta i-a încredințat copii cu o stare de sănătate precară refuzându-i să-i comunice atât diagnosticul cât și rețeta medicală în baza căreia acestea primeau anumite medicamente.
A apelat la serviciul unor medici specialiști din București și a asigurat astfel fiicelor sale condiții optime pentru ca starea lor de sănătate să revină la normal.
A precizat reclamantul că lucrează în învățământ pe post de cadrul didactic la disciplina religie și domiciliază . de 3 camere care oferă condiții excepționale de locuit reprezentând un mediu ideal pentru fiicele sale.
După divorțul de pârâtă s-a recăsătorit cu o femeie admirabilă care a acceptat statul său de tată a doi copii.
Șotia sa, este profesor de educație plastică și educație vizuală la Colegiul Tehnic T., își iubește meseria, lucrează cu copii la școala și îi educă conform normelor moralei creștine.
Pârâta oferă ficelor lor un cămin total neprielnic unei dezvoltări optime pentru că locuiește cu chirie într-un apartament de 2 camere, alături de bunica maternă, nu are o sursă sigură de venit, iar mama pârâtei mai trebuie să îngrijească o altă ruda bolnavă.
Vizitele sale la domiciliul fostei soții în vederea menținerii legăturilor personale sunt un adevărat coșmar atât pentru el cât și pentru copii.
Situația de abuz emoțional grav la care sunt supuse minorele constă în faptul că discernământul acestora este afectat grav de mamă și cu siguranță și de familia extinsă maternă prin presiuni verbale și psihice constând în inducerea în mintea copiilor a unei imagini negative și periculoase a reclamantului ca tată și a familiei paterne extinse.
A mai precizat reclamantul că pârâta urmărește prin orice mijloc să-l îndepărteze de minore pentru a le crea convingerea că le-a abandonat, că nu le mai iubește și că reprezintă un pericol pentru copii săi.
Prin felul în care mama minorelor se poartă cu reclamantul, induce acestor sentimentul că el reprezintă un pericol, influențând în mod negativ relația dintre el și fiicele sale.
Reclamantul a invocat dispozițiile art.14 și 15 din Legea 272/2004.
A solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.581 cod procedură civilă privind admiterea cererii sale pe cale de ordonanță președințială.
Pârâta a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În vederea soluționării cererii instanța a administrat proba cu acte și interogatoriu.
Urmare probatoriului administrat cu acte și interogatoriu instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 2047/13.11.2012 prin care a respins cererea de ordonanță președințială ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la 800 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Totodată în baza art. 108/1 alin. 1 pct. 1 lit. a, Cod pr. civilă a dispus amendarea reclamantului cu amendă judiciară de 500 lei pentru introducerea cu rea credință a unei cereri vădit netemeinice.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civila nr.117/16.01.2012 a Judecătoriei Rm.Sarat pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun față de minorele A. și I., s-a respins cererea reclamantului privind stabilirea locuinței minorelor la acesta, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere și de redimensionare a programului de legături personale cu minorele.
Prin decizia civila nr.101/11.04.2012 a Tribunalului B. s-a admis în parte apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.117/16.01.2012 în sensul că s-a admis în parte capătul de cerere privind redimensionarea programului de legături personale în sensul că s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minorele A. și I. în domiciliul său în prima și a treia săptămână din lună prin luarea acestora vineri la orele 17:00 și înapoierea în domiciliul mamei duminică orele 19:00 și timp de două săptămâni în vacanța de vară a minorelor în intervalul 01 august orele 17:00 – 15 august orele 19:00,menținând restul dispozițiilor.
În prezent sentința sus menționata nu este definitivă fiind în calea de atac a recursului.
Reclamantul a investit Judecătoria Rm.Sarat cu acțiune pe dreptul comun având aceleași capete de cerere ca și prezenta ordonanță președințială acțiune ce face obiectul dosarului_ cu termen la data de 26.11.2012, acțiune ce a depus-o în copie xerox la dosar la data de 08.10.2012 – fila 67 dosar.
Instanța a apreciat că cererea de ordonanță președințială nu este întemeiată nefiind justificat caracterul de urgență apreciind că nu se impune modul de exercitare a autorității părintești de către un singur părinte, în speță reclamantul, atâta vreme cât prin sentința civilă nr.117 din 16.01.2012 a Judecătoriei Rm.Sărat în prezent nedefinitivă s-a încuviințat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinții față de minorele A. și I., iar în dosarul nr._ cu termen de judecată la 26.11.2012 ce are ca obiect aceleași capete de cerere urmează a se efectua probatorii pe dreptul comun.
Totodată instanța vizualizând evidența informatizată a instanței a constatat ca reclamantul a mai formulat cereri de ordonanță președințială cererii ce au fost soluționate prin sentințele civile nr.437/01.03.2012 și nr.841/02.05.2012, cererii introduse la intervale foarte scurte de la soluționarea acestora.
Mai mult, și prin sentința civila nr.2481/07.11.2011 reclamantului i s-a mai respins o cerere de ordonanță președințială deși nu se soluționase definitiv dosarul nr._ .
Față de aceste considerente instanța a apreciat că introducerea acelorași cererii de ordonanță președințială pe rolul instanței în condițiile în care nu a rămas definitivă sentința prin care s-a judecat fondul cauzei în dosarul nr._, dovedește reaua credință a reclamantului, împrejurare de natură a atrage sancționarea acestuia în temeiul dispozitilor art.108 indice 1 al.1 pct.1 lit.a cod procedura civilă cu amendă judiciară în cuantum de 500 lei, avându-se în vedere și dispozițiile art.723 al.1 cod procedura civilă.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul A. A., care a precizat că motivele de recurs vor fi depuse în termen legal, după motivarea și comunicarea sentinței recurate.
Ulterior, la termenul de judecată din 16.01.2013 recurentul prin mandatar D. G. B., împuternicit prin procură judiciară autentificată sub nr. 1943/13.12.2012 a formulat cerere de repunere în termen legal de motivare a recursului precizând că nu i-a fost comunicată sentința civilă recurată, deși, la dosarul cauzei există un proces verbal încheiat de agentul procedural de comunicare a hotărârii recurate.
Recurentul a precizat că înțelege să se înscrie în fals cu privire la faptele constatate de către cel care a încheiat procesul verbal solicitând să nu fie luat în considerare acest proces verbal drept dovadă a comunicării sentinței civile, conform art. 100 pct. 4 Cod pr. civilă.
Intimata M. T. I. nu a formulat întâmpinare dar prezentă în instanță și asistată de avocatul ales a solicitat respingerea cererii de repunere în termen și constatarea nulității recursului ca nemotivat.
Tribunalul deși a acordat termen recurentului pentru a face dovada înscrierii în fals acesta nu s-a. mai prezentat în instanță nici personal și nici prin mandatar și nici nu a făcut dovada formulării unei plângeri penale.
Tribunalul, examinând sentința recurată doar prin prisma cererii de repunere în termenul de motivare al recursului și a excepției de nulitate a recursului constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată a avut ca obiect - ca pe cale de ordonanță președințială până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești să se dispună ca autoritatea părinteasca să fie exercitată de un singur părinte în persoana recurentului reclamant în ceea ce privește cele două minore A. și I., obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere raportată la venitul minim pe economie, suplinirea acordului mamei pentru deplasarea copiilor în străinătate fără a impieta asupra exercitării dreptului pârâtei intimate de a avea legături personale cu minorele și obligarea pârâtei de a preda pașapoartele minorelor cu 20 de zile înainte de plecarea din România atunci când minorele se deplasează în străinătate cu reclamantul.
Potrivit art. 582 alin. 1 Cod pr. civilă „ ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților”.
De asemenea, dispozițiile art. 303 alin. 1 Cod pr. civilă reglementează „ recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs”, iar la alin. 2 din același text de lege stabilește că: „ termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”.
În cauză, judecata s-a desfășurat cu citarea părților astfel că termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțare.
Tribunalul constată că declararea recursului s-a făcut în termenul de 5 zile de la pronunțare având în vedere că sentința a fost pronunțată la data de 13.11.2012 și declarația de recurs a fost depusă prin poștă la data de 17.11.2012 și înregistrată la 20.11.2012 cât și prin fax trimis la 15.11.2012 și înregistrat în aceeași zi, 15.11.2012.
Însă în ceea ce privește motivarea recursului instanța constată că recurentul nu a motivat în termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii recurate.
Susținerea recurentului din cererea de repunere în termenul de motivare a recursului în sensul că nu i s-a comunicat încă hotărârea și solicită să-i fie comunicată pentru a motiva recursul, nu este întemeiată, deoarece așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii aflată la fila 141 din dosarul de fond aceasta a fost comunicată la domiciliul acestuia, comunicarea fiind valabilă.
Din examinarea dovezii de comunicare nu rezultă vreo viciere a procedurii de comunicare a hotărârii.
Raportat la cele expuse, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că recurentul a fost împiedicat de vreo altă împrejurare mai presus de voința sa de a motiva în termen recursul, nefiind aplicabile dispozițiile art. 103 alin. 1 Cod pr. civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de depunere al motivelor de recurs.
Ca urmare, nefiind respectate dispozițiile art. 303 Cod pr. civilă, recursul nefiind motivat în termenul de 5 zile de la data când i s-a comunicat sentința recurată, și constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, tribunalul urmează ca în baza art. 306 Cod pr. civilă să constate nul recursul.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza art. 274 Cod pr civilă, va obliga recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs, formulată de recurentul A. A..
Constată nul recursul formulat de reclamantul A. A., cu domiciliul în Municipiul București, ., .. A, etaj 6, ., împotriva sentinței civile nr. 2047/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat, în contradictoriu cu intimata M. T. I., domiciliată în Municipiul Rm. Sărat, .. G 9, ., ..
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier O. R. |
Red. A.E.D.
Tehnored. C.S.
2 ex./01.02.2013.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Jud. fond - B. M.
Judecătoria Rm. Sărat
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-04-2013,... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
