Plângere contravenţională. Decizia nr. 266/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 20773/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 266/2013
Ședința publică de la 13 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. V.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de petentul N. S. C. domiciliat în București, sector 5, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în B., ., Jud. B., având ca obiect, plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimat consilier juridic P. E., lipsă fiind recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se depune delegație de reprezentare pentru intimat de către consilier juridic P. E..
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de recurs.
Reprezentantul intimatului arată că a formulat întâmpinare în care a răspuns punctual la motivele de recurs, o susține. Solicită respingerea recursului formulat de recurent.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul N. S. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului verbal . nr._/04.09.2011.
În motivarea acțiunii, petentul a invocat pe cale de excepție nulitatea procesului verbal pentru încălcarea dispozițiilor art.16 din OG nr.2/2001 potrivit căruia procesul verbal trebuie să cuprindă indicarea actului normativ care stabilește și sancționează contravenția.
A mai arătat petentul că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, iar din cuprinsul procesului verbal nu rezultă elemente care să permită identificarea mijloacelor tehnice prin care s-a determinat viteza reală, aceste mențiuni fiind ilizibile, în mod voit întrucât aparatura utilizată nu era corespunzătoare din punct de vedere tehnic.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
A arătat că viteza cu care a circulat petentul în afara localității, respectiv 156 km/h, a fost înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic și declarat corespunzător, aparat instalat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, operat de agentul de poliție A. I., care a acționat pe DN2E85, în afara localității Zărnești, a înregistrat viteza de deplasare a autovehiculului implicat și a transmis abaterea agentului G. M. care acționa ca echipaj la oprire și care a aplicat sancțiunea contravențională.
A mai susținut intimatul că abaterea a fost înregistrată pe bază de film fotografic care cuprinde toate elementele obligatorii cerute de art.3.5.1 din Norma de Metrologie Legală nr.021-05 din 23.11.2005.
Petentul a depus la dosar precizări prin care a arătat că procesul verbal de contravenție nu poate prin el însuși să facă dovada cu privire la faptă și vinovăție, iar înregistrarea făcută de operatorul radar nu poate constitui probă fiind încălcate dispozițiile art.4.1, 4.2, 4.3 și 4.4 din Ordinul nr.301/2005. Astfel, în lipsa unui număr, respectiv a unei serii lizibile înscrise în procesul verbal, care să poată conduce la o identificare a aparatului cu care s-au constituit presupusele probe, nu se pot verifica condițiile legale de funcționare a aparatului radar. De asemenea, agentul care a operat cu respectivul aparat trebuie să prezinte o autorizație în acest sens, care să ateste instruirea în vederea utilizării sale, iar aparatul indicat în buletinul de verificare metrologică depus la dosar nu este verificat metrologic, întrucât presupusa faptă s-a constatat în data de 04.09.2011, iar ultima verificare a aparatului este valabilă termen de un an și a fost efectuată în data de 25.08.2010.
A mai susținut că în temeiul art.6 CEDO, beneficiază de toate garanțiile legii penale, inclusiv de prezumția de nevinovăție, astfel că sarcina administrării probelor revine agentului constatator.
Intimatul a depus la dosar răspuns la precizările petentului, prin care a arătat că art. 4 din Ordinul nr.301/2005 a fost abrogat în integralitate prin Ordinul 187/2009.
A mai arătat că suficiente pentru dovedirea abaterii petentului sunt planșa foto și buletinul de verificare metrologică, iar susținerea petentului în sensul că agentul constatator trebuie să prezinte o autorizație pentru a opera aparatul radar, vizează aspecte legate de activitatea organelor de poliție și nu împrejurări concrete de săvârșire a contravenției, care exced garanțiilor procesuale oferite de art.6 din CEDO, petentul neavând atribuții de control asupra acestor organe.
Prin sentința civilă nr._/06.07.2012, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 04.09.2011 a fost întocmit de către agentul constatator G. M. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B., procesul verbal de contravenție . nr._/04.09.2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul N. S. C. a contravenției prevăzută de art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, constând în aceea că, la aceeași dată, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN2E85 în afara localității Zărnești la km 128, fiind înregistrat de aparatul radar .-0556 montat pe autovehiculul cu numărul_, circulând cu viteza de 156 km/h, depășind cu 56 km/h limita de viteză admisă pe sectorul de drum respectiv. În temeiul art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 rep., petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 603 lei – echivalentul a 9 puncte amendă și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării conform art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 pentru o perioadă de 90 de zile.
Petentul a semnat procesul-verbal, iar la rubrica alte mențiuni nu a consemnat eventuale obiecții.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește excepția invocată de petent prin plângere, instanța apreciază cu nu este vorba de o excepție procesuală propriu-zisă ci de o apărare de fond, urmând a o analiza ca atare.
Astfel, instanța a constatat ca fiind neîntemeiată apărarea petentului, în sensul că procesul verbal e ilizibil, întrucât, din analiza cuprinsului acestuia instanța constată că sunt lizibile atât mențiunile referitoare la actul normativ care constată și care sancționează contravenția, respectiv art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, cât și . radar, 458-0556 și numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care a fost instalat acesta, respectiv_ .
Este nefondată apărarea petentului în sensul că procesul verbal este nelegal întrucât viteza cu care a circulat acesta nu a fost constatată de un agent care să dețină o autorizație pentru operarea aparatului radar. Astfel, instanța a constatat că procesul verbal nu a fost încheiat de polițistul care a operat cu aparatul radar, ci de un altul care l-a oprit la o oarecare depărtare de locul constatării faptei, fapta fiind constatată cu ajutorul aparatului radar, mijloc tehnic verificat metrologic, aspect care, față de dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, nu constituie o încălcare a legii. Oricum, în accepțiunea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 și a art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator nu este numai persoana care percepe personal și nemijlocit fapta contravențională, prin propriile simțuri, ci și aceea care constată (descoperă) săvârșirea unei contravenții prin examinarea oricăror probe prevăzute de lege. O interpretare contrară ar presupune că nu ar putea fi sancționate decât faptele contravenționale percepute în mod direct de agentul constatator, ceea ce este inadmisibil. De altfel, polițistul rutier care a încheiat procesul verbal de contravenție a participat parțial la constatarea faptei, întrucât procedând la oprirea vehiculului cu ajutorul căruia s-a comis fapta contravențională, a identificat pe autorul acesteia.
Instanța a reținut că nu se impunea ca agentul care a întocmit procesul verbal sau agentul care a operat cu aparatul radar să dețină un atestat de operator radar, întrucât, punctul 4.2 din Ordinul 301/2005, care prevedea obligativitatea ca înregistrările să fie efectuate de operatori calificați a fost abrogat prin Ordinul 187/2009 al BRML.
În același timp, instanța a constatat că și art. 4.1, 4.3 și 4.4 din Ordinul nr.301/2005, despre care petentul susține că ar fi fost încălcate, au fost abrogate prin Ordinul nr.187/2009.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că prin probele administrate, intimatul a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul în virtutea art.6 CEDO, din analiza acestora nerezultând o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petentul a fost sancționat în mod nejustificat.
Astfel, din analiza planșei foto depusă la dosar de intimat, reiese cu claritate că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de petent a fost depistat cu aparatul radar circulând cu viteza de 156 km/h pe un drum public, în afara localității, la data indicată în procesul verbal de contravenție.
Planșa foto îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul 187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Conform procesului verbal . nr._/04.09.2011 (fila 6), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar .-0556 montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/26.08.2011 (fila 28), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Potrivit art. 49 alin. 4 lit.b din O.U.G. 195/2002 rep., limita maximă de viteză în afara localități pe drumurile naționale europene este de 100 km/h, iar art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 prevede obligația pentru conducătorii de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. În speță, potrivit planșei foto depuse la dosar de intimat, petentul a depășit viteza legală cu 56 Km/h, astfel încât fapta a fost corect încadrată.
Potrivit art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Prin urmare, întrucât prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat cu echivalentul a 9 puncte amendă și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile instanța constată că au fost respectate și dispozițiile legale anterior menționate.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum egal cu minimul prevăzut de lege pentru această faptă, corespunzător pericolului social al faptei și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului. Acest gen de fapte contravenționale, din ce în ce mai des întâlnite, prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot provoca pagube materiale importante și mai ales consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere. Mai mult, din analizarea cazierului auto depus la dosar de către intimat (f.13), instanța constată că petentul a mai fost sancționat contravențional în mai multe rânduri pentru fapte de același gen.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria B. a declarat recurs petentul N. S. O., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală întrucât e pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
A arătat că instanța de fond s-a mărginit să arate că prin fotografii s- a făcut dovada celor consemnate în actul de contravenție însă nu s- a pronunțat explicit dacă fotografiile depuse se coroborează cu procesul – verbal de contravenție, întrucât în acesta nu s-a menționat . numărul cinemometrului cu care ar fi fost surprinsă pretinsa contravenție, precizându-se doar că este montat pe autoturism și că marca este PYTON II.
Sub aspectul temeiniciei, recurentul a considerat că nu este dovedită vinovăția sa, nu a fost răsturnată prezumția de vinovăție, actele depuse în cauză de intimată nu pot fi coroborate cu mențiunile din procesul verbal de constatare și sancționare deoarece nu poartă . numărul cinemometrului.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat faptul că, sub aspectul legalității, procesul verbal de constatare și sancționare îndeplinește condițiile stabilite de lege, deoarece este cert că formularul utilizat de agentul constatator nu este cel stabilit de art. 181 alin. 1 din HG nr. 1391/2009, iar nerespectarea acestei nelegalități are consecințe în planul temeiniciei acestuia. A mai susținut că s-au aplicat greșit dispozițiile privitoare la eroarea tolerată stabilită prin Ordinul 301/23.11.2005, în speță, agentul constatator trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 3 din Ordinul 301/2005 cu privire la erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la faptul dacă, în momentul înregistrării, s-a realizat sau nu autotestarea, însă, din mențiunile făcute pe cele două fotografii rezultă cu certitudine că această operațiune nu a fost efectuată, condiții în care înregistrarea nu poate constitui probă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la faptul că nu au fost menționate . numărul cinemometrului, a susținut că această critică a fost dezbătută și la instanța de fond, intimatul combătând această susținere prin adresa din data de 02.07.2012, pct. 2.
Cu privire la faptul că petentul a invocat că la întocmirea procesului verbal contestat nu a fost utilizat formularul prevăzut de anexa 1D din Regulamentul de aplicarea al OUG nr. 195/2002, acesta se află în eroare gravă, întrucât formularul se întocmește în cazul situației speciale în care conducătorul auto nu este oprit în trafic, în sensul că, după înregistrarea abaterii, se comunică proprietarului sau deținătorului auto să transmită identitatea persoanei căreia i-a încredințat să conducă autovehiculul la data când s-a constatat abaterea.
Or, în cauza dedusă judecății, la întocmirea procesului verbal de contravenție nu trebuia utilizat formularul 1D, întrucât petentul nu a fost oprit în trafic, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție, acesta semnând de luare la cunoștință și de primire.
În ceea ce privește susținerea cu privire la eroarea tolerată, conform definiției, aceasta reprezintă „ eroarea maximă cu care este cunoscută valoarea indicată de un mijloc de măsurare ce funcționează corect, ea reprezentând o eroare limită maximă admisă pentru valoarea indicată și se definește pentru definirea clasei de precizie”.
Stabilirea exactă a vitezei de deplasare a unui autoturism, denumită „valoare adevărată” nu poate fi contestată în practică, întrucât fiecare tip de aparat, în funcție de caracteristicile sale, indică o altă valoare. Din acest motiv, pentru aparatele electronice de măsurare a vitezei, s-a stabilit o eroare maximă tolerată, în limitele căreia aparatul este apreciat că funcționează corect. În aceste condiții, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei, verificate metrologic, trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea.
Referitor la faptul că din fotografii nu rezultă dacă a fost efectuată autotestarea, intimatul a menționat că aceasta este o funcție ce se activează automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului. În cazul depistării unor defecțiuni sau dereglări, funcționarea cinemometrului este blocată și nu se întocmește planșa foto. În speță, fiind întocmită planșa foto, rezultă că autotestarea s-a efectuat.
Tribunalul examinând recursul declarat, constată că este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că recurentul a fost sancționat pentru o faptă contravențională încadrată de agentul constatator în prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, iar constatarea acestei fapte contravenționale nu se poate face în lipsa înregistrărilor cu mijloace tehnice de măsurarea a vitezei.
Conform art. 3.5.1 din Norma de metodologie legală NML-021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), aprobat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 187/2009 al Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru a fi valabile înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
După cum rezultă din analiza planșei foto depusă de intimat la dosarul de fond, în fotocopie, apare ca fiind înregistrată viteza de 156Km/h, reținută și în procesul – verbal de contravenție atacat, ca fiind viteza autoturismului condus de petent, se distinge foarte clar numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat cu această viteză, cât și data și ora înregistrării, toate aceste mențiuni fiind trecute și în procesul –verbal de contravenție.
De asemenea, în procesul – verbal de contravenție s-a reținut expres . radar, respectiv 458-0556 montat pe autoturismul cu număr de înmatriculare_ .
Instanța de fond s-a pronunțat pe aceste aspecte invocate în recurs de petent și a constatat corect situația de fapt.
Tribunalul constată că nu este întemeiat nici motivul invocat de recurent că în mod eronat instanța de fond a apreciat că, sub aspectul legalității, procesul – verbal de constatare și sancționare îndeplinește condițiile stabilite de lege, deoarece formularul utilizat de agentul constatator nu este cel stabilit de art. 181 alin. 1 din HG nr. 1391/2009, și că nerespectarea acestei legalități are consecințe în planul temeinicie acestuia.
Tribunalul constată că recurentul nu a invocat la instanța de fond această nelegalitate, astfel că instanța nu avea cum să se pronunțe asupra acestui aspect.
Pe de altă parte, Tribunalul va înlătura aceste susțineri ale recurentului precum că procesul-verbal de contravenție este nelegal pentru că nu a fost întocmit pe modelul 1D.
Referitor la acest aspect, Tribunalul reține că art. 181 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 prevede expres că Anexa 1D este doar un model, important fiind, așadar, ca în cuprinsul procesului verbal, indiferent de formularul pe care este întocmit, chiar dacă ar fi scris în întregime de către agentul constatator, să cuprindă datele esențiale care apar în modelul din Anexa la Regulament, ceea ce s-a și realizat în cauză.
Nerespectarea strică a dispozițiilor textului de lege anterior citat ar putea eventual atrage nulitatea procesului-verbal numai în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, adică numai dacă s-ar fi făcut dovada unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului.
Or, în prezenta cauză, nu se constată vreo vătămare cauzată recurentului prin necompletarea procesului-verbal pe formularul model 1D, astfel că în nici un caz nu se poate pune problema anulării acestuia pentru acest motiv.
Tribunalul nu reține nici critica recurentului că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la faptul că dacă în momentul înregistrării s-a realizat sau nu autotestarea. Legat de acest aspect, recurentul a precizat că din mențiunile făcute pe cele două fotografii rezultă cu certitudine că această operațiune nu a fost efectuată, condiții în care sub aspectul temeiniciei și raportat la Ordinul 305/2006 înregistrarea nu poate constitui probă.
Tribunalul constată că acest aspect a fost invocat de recurent numai la instanța de recurs, nu și la instanța de fond, astfel că susținerile recurentului că instanța de fond nu s-a pronunțat sunt nefondate.
Totuși, Tribunalul constată că nici aceste susțineri ale recurentului nu sunt întemeiate, întrucât potrivit Normelor de Metodologie Legală NML 021-05, Biroul de Metrologie Legală nu procedează la eliberarea buletinelor de verificare metrologică decât dacă aparatele radar respectă dispozițiile art. 3.2.6 și anume „să aibă o funcție de autotestare care să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului”.
Or, odată emis buletinul de verificarea metrologică (fila 26 din dosar fond), rezultă că această funcție care se activează automat este perfect operațională, deschiderea de către agenții de poliție a aparatelor radar exact în fața mașinilor și înregistrarea astfel a unor viteze mai mari decât cele reale sunt doar supoziții lipsite de orice suport tehnic.
Referitor la faptul că instanța de fond ar fi aplicat greșit eroarea tolerată stabilită prin Ordinul 301/2005, la art. 3, Tribunalul constată că acest aspect nu a fost invocat la instanța de fond și nu a făcut obiectul analizei situației menționate direct în recurs.
Dar, chiar și așa, aplicarea pretinsei marje de eroare de +/- 4 Km/h pentru o viteză de până la 100Km/h și de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 Km/h, nu ar avea vreo influență în cauză cu privire la încadrarea faptei contravenționale, întrucât viteza cu care a circulat recurentul a fost de 156 Km/h.
Față de considerentele expuse, Tribunalul constată că hotărârea recurată este temeinică și legală, sens în care, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de petentul N. S. C. domiciliat în București, sector 5, ., ., . civile nr._/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în B., ., Jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 februarie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. V. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red. AED/21.02.2013
Th.red. DP/2ex
Judecătoria B.
Jud. fond: C. E.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 30-01-2013,... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 08-05-2013,... → |
|---|
