Uzucapiune. Decizia nr. 534/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 10347/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVLĂ Nr. 534
Ședința publică de la 27 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea cererilor de recurs privind pe pârâta ., cu sediul în ., și de reclamanta U. A., domiciliată în comuna B., ., împotriva sentinței civile nr_/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr_, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta U. A. procurator P. I., lipsă fiind recurenta ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul registratură, la data de 12.03.2013, numitul P. D. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, recurenta a formulat plângere, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se depune de către procurator set de înscrisuri, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local.
Instanța pune în discuție cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul P. D. și acordă cuvântul părții prezente care susține că acesta nu este moștenitor direct întrucât mama sa trăiește. Arată că nu a chemat în judecată moștenitorii întrucât o parte dintre ei au decedat.
Tribunalul, după deliberare, respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul P. D., întrucât aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 50 Cod procedură civilă.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente cu privire la motivele de recurs.
Procurator P. I., având cuvântul pentru recurenta U. A., solicită admiterea recursului, să se constate dreptul de proprietate asupra următoarelor terenuri: 1040 mp – intravilan, 3711 mp teren extravilan „punctul B.”, 4711 mp teren punctul „Coasta Liliecilor”. Arată că terenul este liber și a plătit impozit din anul 1969 până în prezent conform certificatului fiscal.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanta U. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, asupra terenului in suprafața de 9464 mp., compus din 1040 m.p. teren intravilan situat în ., 4713 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situat în . și 3711 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situat în .. Totodată, a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenul în litigiu a aparținut mamei sale, P. I. A., care l-a dobândit de la mama sa, prin testament și pe care l-a posedat până la decesul ei, după care posesia a fost exercitată de reclamantă. Cu toate acestea, pentru teren nu există titlu de proprietate, zona nefiind cooperativizată, însă posesia reclamantei a fost continuă, peste 30 de ani, fără ca vreo persoană să emită pretenții asupra ei. Totodată, impozitele și taxele aferente au fost suportate de reclamantă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1890 Cod civil.
Fiind legal citată, pârâta . formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecată și nu a solicitat administrarea de probe.
Reclamanta a uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._ din 01.10.2012, prin care a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a constatat că reclamanta U. A. este proprietară, prin uzucapiune, a suprafețelor de 1040 m.p. teren intravilan, având categoriile de folosință curții – construcții și vii, situată în com. B., ., in cvartalul 6, parcelele 190 si 191 și de 3711 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „B.”, in tarlaua 12, parcelele 1386 si 1391, astfel cum au fost acestea identificate prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul O. M. și a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, de către reclamantă, asupra suprafeței de 4713 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „Coasta Liliecilor”, in tarlaua 12, parcelele 1427, 1428 si 1429, astfel cum a fost aceasta identificată prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul O. M., obligând pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1.050 lei, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește dispozițiile legale incidente, că potrivit art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. A.. 4 al aceluiași articol prevede că prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
In aceeași măsură, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/ 2011, s-a reținut că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
S-a mai reținut că prin art. 201 se stipulează că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, iar conform art. 1837 cod civil prescriptia este un mijloc de a dobândi proprietatea.
Potrivit art. 1859 Cod civil, în toate cazurile când posesiunea aceluiași lucru trece pe rând în mai multe mâini, fiecare posesor începe,în persoana sa, o nouă posesiune, fără a distinge dacă strămutarea posesiunii s-a făcut în mod singular sau universal, lucrativ sau oneros. De asemenea, potrivit art. 1860 Cod civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
Totodată, art. 1846 alin. 1Cod civil prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar potrivit art. 1847 ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Art. 1890 prevede că toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.
In cauza de față, prin testamentul autentificat sub nr. 247/ 25.11.1911, G. A. a instituit ca legatară universală asupra întregii sale averi mobile și imobile, pe soția sa, M. G. A., urmând a dobândi uzufructul următoarelor terenuri din satul Mărăgăriți: 4160 m.p. loc de casă și grădină în satul Mărgăriți, 4160 m.p. loc arabil și livezi în punctul „Coasta Liliecilor”, 7507 m.p. loc arabil în punctul „B.” și 1456 m.p. izlaz pe Valea Slănicului. Testatorul a stipulat ca nuda proprietate a acestor terenuri să revină nepoatei sale, F. Ghe. Vlădășcău, urmând a dobândi și uzufructul lor după decesul lui M. G. A..
Prin testamentul autentificat sub nr. 406/ 10.09.1926, M. G. A. a instituit ca legatari universali ai întregii sale averi mobile și imobile rămase în urma decesului ei, pe A. I. N. P. și pe I. N. P.. În cadrul acesteia averi, au fost menționate, cu titlu exemplificativ, drepturile sale succesorale de pe urma părinților ei, A. și S. C. și cele de pe urma soțului ei, G. A., conform testamentului autentificat sub nr. 247/ 25.11.1911.
Din buletinul de identitate . nr._ s-a reținut că reclamanta U. A. este fiica lui I. și A. și că potrivit declarației martorului C. A. ( fila 63 dosar fond ), consătean cu reclamanta, aceasta locuiește în imobilul în care s-a născut, împreună cu fiica, ginerele și nepotul ei, locuința având și curte anexă. A susținut că, de-a lungul timpului, reclamanta a folosit locuința și curtea în același amplasament, fără a modifica îngrădirile din punct de vedere al răzoarelor. Martorul a auzit ca reclamanta ar fi avut niște litigii cu privire la limitele acestui imobil cu vecinii din față, în urma cu aproximativ 3 ani, dar el știe situația de la fața locului de aproximativ 55 de ani. Totodată, a auzit ca reclamanta ar mai deține niște terenuri in punctul B., fără a cunoaște complet amplasamentul lor și provenienta acestora. A precizat că nu cunoaște dacă zona în care reclamanta mai are teren se afla în punctul Coasta Liliecilor.
Conform declarației martorului M. A. ( fila 64 dosar fond), instanța de fond a reținut că acesta este mutat în . 1966 și, de atunci și până în prezent deține și folosește teren în punctul „B.”, având suprafața de aproape un pogon, iar pe răzor cu el se afla și suprafața de teren deținută și folosită de reclamantă, de categoria fâneață, care este mai mare ca întindere decât suprafața sa. A menționat că această suprafață nu este îngrădită, dar a fost folosită de când a venit el în zona, in mod continuu, de reclamantă și frații ei, în aceleași limite de proprietate.
Martorul a mai declarat că reclamanta mai are 4 frați și 2 surori și aceștia sunt cei care au folosit de-a lungul timpului respectiva suprafață de teren, între ei existând înțelegere cu privire la suprafețele folosite, care, deși nu sunt delimitate, au fixate anumite puncte de reper, in funcție de care fiecare dintre ei efectuează lucrările specifice pe acea suprafața.
Martorul a aproximat că suprafața folosită de reclamantă are o lățime aproximativ 14 -15 m si o lungime de 100 - 110 m și a mai declarat că reclamanta deține loc de casă în intravilanul localității, unde are și curte, ea locuind împreună cu fata și ginerele ei și cu un nepot.
A mai declarat faptul că, inclusiv pe perioada sistemului comunist, folosința terenurilor a fost aceeași, având în vedere faptul că zona nu a fost colectivizată. A arătat faptul că, de-a lungul timpului, nu a auzit că există vreun litigiu între reclamantă, alte persoane, vecini sau rude, în sensul de a-i fi contestat dreptul de proprietate asupra terenului, ea fiind cunoscută în colectivitate ca proprietar.
Din certificatul de atestare fiscală nr. 1259/ 14.04.2011 ( dosar fond, fila 16 ) emis de Primăria . fond a reținut că reclamanta U. A. este înregistrată la rolul fiscal cu următoarele suprafețele de teren: 1049 m.p. intravilan curte și arabil și_ m.p. extravilan arabil, fânețe și păduri, toate acestea pe raza satului Mărăgăriți.
Potrivit raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul O. M., instanța de fond a reținut că reclamanta U. A. are în posesie următoarele suprafețe de teren: 1040 m.p. teren intravilan, având categoriile de folosință curții – construcții și vii, situată în com. B., ., in cvartalul 6, parcelele 190 si 191, 3711 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „B.”, in tarlaua 12, parcelele 1386 si 1391 și 4713 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „Coasta Liliecilor”, in tarlaua 12, parcelele 1427, 1428 si 1429.
Prima instanța a mai reținut că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății unui lucru, presupune, ca o condiție esențială, o posesie utilă, în tot timpul fixat de lege. În cazul uzucapiunii de 30 de ani nu este necesar ca posesorul să se bazeze pe un titlu sau să fie de bună – credință. De asemenea, legea permite joncțiunea posesiilor, prin adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său.
Instanța de fond a constatat că s-a dovedit faptul că, cu peste 30 de ani in urma, autorii reclamantei au început posesia, în calitate de proprietari, asupra mai multor suprafețe de teren, printre care și loc de casă și grădină în satul Mărgăriți, loc arabil și livezi în punctul „Coasta Liliecilor” și loc arabil în punctul „B.”. Din respectivele suprafețe, posesia a fost continuată și de reclamanta U. A. cu privire la cele de 1040 m.p. teren intravilan, având categoriile de folosință curții – construcții și vii, situată în com. B., ., in cvartalul 6, parcelele 190 si 191 și de 3711 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „B.”, in tarlaua 12, parcelele 1386 si 1391, astfel cum au fost acestea identificate de expert.
S-a reținut, de asemenea, faptul că această posesie a fost utilă, astfel încât să poată produce efectele prevăzute de lege. În acest sens, continuitatea posesiei și caracterul netulburat și public al acesteia, a rezultat din declarația martorilor și din certificatul de atestare fiscală. Nu în ultimul rând, prin aceleași probe, posesia s-a dovedit a fi și sub nume de proprietar, cu atât mai mult, cu cât, chiar autoritățile impun reclamantei să plătească impozitele ce incumbă unui proprietar de astfel de imobile.
Față de cele expuse, de vreme ce, de la momentul în care s-a început posesia asupra terenurilor în cauză de către autorii reclamantei și reclamantă, și până la momentul sesizării instanței, s-a scurs un interval de timp mai mare de 30 de ani, instanța de fond a constatat că este îndeplinită și condiția referitoare la termenul uzucapiunii de lungă durată.
În ceea ce privește aspectele relatate de martori, conform cărora reclamanta ar fi avut niște litigii cu privire la limitele terenului deținut în intravilan cu vecinii din față, în urmă cu aproximativ 3 ani, cât și faptul că aceasta mai are 4 frați și 2 surori împreună cu care a folosit de-a lungul timpului respectivele suprafețe de teren, instanța de fond a reținut că, față de efectele relative ale hotărârii judecătorești și principiul disponibilității procesului civil, în prezenta cauză se lămuresc raporturile de drept dintre reclamantă și pârâta . neimpunându-se cu autoritate de lucru judecat față de terțe persoane care nu au participat la proces, nefiind chemate în judecată.
Referitor la suprafața de 4713 m.p. teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „Coasta Liliecilor”, in tarlaua 12, parcelele 1427, 1428 si 1429, instanța de fond a apreciat că, din probele administrate nu au rezultat suficiente elemente pentru a se putea constata dobândirea dreptului de proprietate asupra sa de către reclamantă, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani și joncțiunea posesiilor.
În acest sens, deși actele autorilor reclamantei menționează despre o suprafață de 4160 m.p. amplasată în punctul „Coasta Liliecilor”, în cuprinsul certificatului de atestare fiscală nu a fost expres individualizată o astfel de suprafață. În orice caz, chiar dacă s-ar aprecia că respectivul teren ar fi inclus între terenurile enumerate în certificat, în cadrul acestuia nu este menționat anul din care reclamanta a început să fie luată în evidență ca folosindu-l, astfel încât nu se poate constata că posesia ei ar fi continuat-o pe cea a autorilor săi. În aceeași măsură, niciunul dintre martori nu a putut da informații despre posesia pretinsă de reclamantă a fi fost exercitată în acest punct. Starea de dubiu se accentuează în cauză și față de faptul că din probe a rezultat că reclamanta mai are și 4 frați și 2 surori, existând posibilitatea ca oricare dintre aceștia să fi intrat în posesia terenului în intervalul de timp dintre decesul autorilor lor și până la momentul în care reclamanta a luat în folosință terenul, moment care nu a putut fi amplasat cu certitudine în timp.
În aceste condiții, simplul fapt al identificării respectivului teren de către expert ca fiind folosit de reclamantă, la momentul efectuării cercetărilor specifice de la fața locului, nu este suficient pentru a aprecia că respectiva posesie a fost exercitată în condițiile impuse de lege pentru ca reclamanta să poată uzucapa. Or, cum potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revenea reclamantei, în lipsa dovedirii situației de fapt pretinse, în temeiul dispozițiilor legale enumerate, instanța de fond a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, de către reclamantă, asupra suprafeței de 4713 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „Coasta Liliecilor”, in tarlaua 12, parcelele 1427, 1428 si 1429.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta . și reclamanta U. A..
În dezvoltarea motivelor de recurs,recurenta . a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât instanța de fond s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană care nu avea calitate procesuală activă.
S-a susținut că în conținutul sentinței se reține că în zonă nu a existat cooperativizare și ca atare era încă de la fond incertă calitatea procesuală pasivă a Comunei B.. Apreciază că nu avea calitate procesuală pasivă, întrucât pe lângă faptul că nu ar fi existat cooperativizare în zonă și, deci, nicio suspiciune de posesie utilă publică și sub nume de proprietare în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială, pe de altă partea calitatea sa nu se justifică atât timp cât terenul în discuție nu este provenit în mod clar și posedat legal pe o singură ramură, chiar din cuprinsul hotărârii rezultând o stare de indiviziune între reclamantă și frații acesteia sau moștenitorii autorului ei.
Recurenta a mai precizat că, pe fondul cauzei, reclamanta a indus în eroare instanța de judecată, nedepunând toate actele necesare și pentru a putea ca instanța să își formeze o concluzie pertinentă.
Astfel, arată că în anul 1869 la decesul bunicii P. I A. au rămas ca moștenitori opt descendenți care au împărțit suprafața de 8000 mp, în punctul B., în mod egal, iar aceștia până în anul 1990 și ulterior, în registrul agricol figurau cu câte 1000 mp.
Cu titlu de exemplu, a precizat că în zona respectivă P. D. deține suprafața de 1000 mp conform certificatului de moștenitor și partajaului succesoral nr.104/07.07.2011, moștenită de la P. E., mama acestuia (fostă P. E.), iar expertiza extrajudiciară consacră amplasamentul terenului în tarlaua 12 parcelele 1386 și 1391, însă acesta se suprapune peste terenul lui P. D. și P. D., un alt succesor.
Pe de altă parte, cu certificatul de moștenitor nr.83 din 10.04.1969 se dovedește faptul că terenul era în indiviziune între moștenitorii P. A., P. M.(A.), P. G., P. E.(P.), P. G., P. N., P. D., P. A.(U.), iar din terenul în cauză s-a înscris, în registrul agricol, 1000 mp la P. G. și 1000 mp la P. D., iar în ce privește suprafața de 2000 mp ce a aparținut lui P. A. și P. G., s-a vândut în anul 1970 către O. I. și este stăpânit în prezent de P. D., ginerele acestuia.
Recurenta a mai susținut că U. A. a avut în folosință de la frații ei suprafața de 2000 mp, de la P. N. și A. M., însă acest lucru s-a făcut prin înțelegerea lor și se desfășoară de numai 10 ani.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În ce privește recursul formulat de reclamanta U. A., aceasta a invocat ca motive de netemeinicie și nelegalitate prevederile art. 304 alin.1 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și art. 312 al.2 Cod pr.civilă, întrucât instanța de fond s-a bazat, în principal, doar pe depozițiile martorilor audiați, pe care le apreciază ca nefiind obiective, deoarece au fost influențați de pârâta . argument în favoarea acestei susțineri aduce faptul că aceștia au refuzat să se prezinte în instanță, prezentându-se doar după ce s-a dispus aducerea lor cu mandat.
Recurenta a mai susținut că suprafața din punctul „Coasta Liliecilor” este identificată clar în testament, iar faptul că în testament apare o suprafață mai mică se datorează unor erori, întrucât la vremea respectivă suprafața nu a fost măsurată, însă a fost stăpânită în mod continuu de autorii săi și apoi de ea și, în realitate este de 4711 mp, astfel cum a fost identificată prin expertiza de specialitate. Consideră că în aceleași condiții în care a avut posesia îndelungată asupra suprafețelor în legătură cu care a fost admisă acțiunea a avut-o și asupra suprafeței de 4711 mp susmenționate, chiar dacă martorii care au fost audiați nu au vrut să declare și despre acest teren, în condițiile în care terenul face parte din aceeași . punctelor în care sunt situate diferă.
Referitor la aspectul evidențiat de instanța de fond cu privire la faptul că niciunul dintre martori nu a putut da informații despre posesia pretinsă de recurentă, care ar fi fost exercitată și în acest punct,s-a relatat că atâta timp cât pârâta nu a formulat întâmpinare din acest punct de vedere este de presupus că a fost de acord cu susținerile sale din acțiune.
Recurenta apreciază că o interpretare corectă a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză ar fi condus la concluzia că pentru întreaga suprafață de teren a făcut dovada dreptului de proprietate prin posesia de lungă durată atât a mamei sale, cât și a sa, în calitate de moștenitor.
A mai arătat recurenta că a fost cea care a achitat de-a lungul timpului impozitele și taxele pentru această suprafață de teren și acest fapt se constituie ca un argument în plus în ce privește temeinicia acțiunii și în privința acestei suprafețe.
În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului formulat și, în conformitate cu prevederile art.312 al.2 cod pr.civilă, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii și capătului de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii și pentru suprafața de 4711 mp, așa cum a solicitat în acțiune.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursurile sunt întemeiate, fiind întrunite motivele prev. de art. 304 pct. 8,9 Cod pr.civilă, astfel că în temeiul art. 312 al.3 Cod pr.civilă, urmează să le admită pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, tribunalul reține că reclamanta în contradictoriu cu . a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren însumând 9464 mp, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Față de materialul probator administrat, Tribunalul reține că terenul în litigiu aparține unei zone ce nu a fost cooperativizată, context în care deși pârâta-recurentă . în dosarul de fond nu a formulat nici un fel de apărări, în raport de primul motiv de recurs invocat, respectiv lipsa calității sale procesuale pasive, se impune ca acest aspect să fie analizat de instanța de fond cu ocazia rejudecării, care se justifică însă pe considerentele ce vor fi în continuare expuse.
Astfel, raportat la cealaltă critică formulată de recurenta ., respectiv ineficiența expertizei extrajudiciare efectuate în cauză, întrucât terenul pentru care s-a admis acțiunea se suprapune unui alt succesor, existând neclarități în ce privește terenul ce se află în indiviziune cu alți comoștenitori, Tribunalul constată că pentru lămurirea situației de fapt se impunea ca prima instanță, în virtutea rolului activ impus de art. 129 al.5 Cod pr.civilă, să dispună efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare.
Referitor la motivele de recurs formulate de recurenta U. A., prin care s-au criticat depozițiile martorilor audiați, apreciindu-se că aceștia au fost subiectivi, Tribunalul apreciază că pentru înlăturarea oricăror îndoieli și pentru o justă soluționare a cauzei se impunea efectuarea unei expertize tehnice, întrucât doar acest mijloc de probă avizat de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, conform art. 32 al.3 din Legea 276/2009, era elocvent în cauză și lămurea pe deplin realitatea din teren.
Chiar dacă expertizelor extrajudiciare li s-a recunoscut aceeași valoare probantă ca și expertizelor ordonate de către instanța de judecată, conform art.4 al.5 din Legea 247/2005, în prezent, față de prevederile art.32 al.3 din Legea 276/2009, pentru eliminarea oricăror neconcordanțe, legiuitorul a prevăzut obligativitatea întocmirii expertizelor cu avizul OCPI, pentru că numai în acest context constatările efectuate de expert trebuie raportate la înregistrările existente la Oficiul de Cadastru.
Sub ansamblul celor evocate, tribunalul reținând, față de motivele de recurs invocate de către recurenți, necesitatea completării probatoriului, va dispune în temeiul art. 312 al.3 cod pr.civilă, admiterea recursurilor, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru efectuarea unei expertize judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca întemeiate, recursurile formulate de pârâta ., județ B. și reclamanta U. A., cu domiciliul în comuna B., ., împotriva sentinței civile nr._ din 01.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru efectuarea unei expertize judiciare.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședința publică de la 27 martie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red.G.S.. /02.04. 2013
Teh.dact.E.C./2ex.
Judecătoria B.
Judecător fond – I. O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 263/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 1970/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
