Plângere contravenţională. Decizia nr. 522/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 21924/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 522/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta D. O. R. – domiciliată în Focșani, ., ., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN BUZAU – cu sediul în B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată, recursul este motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar intimatul a formulat în cauză întâmpinare, după care:
Instanța constată că întâmpinarea formulată de intimatul IPJ B. a fost depusă la dosar în termen procedural, respectiv la data de 15.03.2013, iar potrivit art. 129 al. 1 Cod pr.civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, astfel că recurenta a avut suficient timp la dispoziție pentru a lua cunoștință de apărările invocate de intimat.
Constată dosarul în stare de judecată și, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 17.07.2012, sub nr._, petenta D. O. R. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., plângere contravențională, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.07.2012.
In motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat ca fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității deoarece avea viteza setata la 90 km/h prin intermediul pilotului automat și a fost oprită de un agent de poliție care i-a comunicat că-i va reține permisul de conducere deoarece a circulat în localitate cu viteza de 106 km./h motiv pentru care a cerut agentului de politie imaginile radar care insa nu i-au fost arătate fiind îndrumată să se adreseze instanței de judecată.
Din analiza cererii reiese ca aceasta a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2 /2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, susținând că procesul verbal este legal și temeinic, viteza cu care a circulat petenta, respectiv 106 km/h, fiind înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic, iar agentul de poliție are calitate de polițist rutier și deține atestat operator radar.
În drept, a invocat dispozițiile art.115 și 118 din C.pr.civ.
Instanța a administrat, la propunerea ambelor părți, proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, de către petent, procesul verbal contestat, iar de către intimat, cazier auto, planșa foto, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar .
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr._/15.10.2012 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, contravaloarea a 9 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
În sarcina acesteia s-a reținut că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității Cioranca, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrată cu aparatul radar ca având o viteză de 106 km/h.
Referitor la legalitatea procesului verbal instanța de fond a reținut că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002, că procesul verbal contestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001.
A reținut instanța de fond că potrivit art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Potrivit art. 49 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. iar pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, limitele de viteză mai mari de 50 km/h stabilindu-se numai cu avizul poliției rutiere.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG 195/2002 republicată, clasa a IV-a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării de la nouă până la 20 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din nivelul venitului minim pe economia națională.
Obligația de a respecta viteza legală, a reținut instanța de fond, este cuprinsă și în regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care, la art. 121 prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Din copia buletinului de verificare metrologică nr._ din 26.08.2011 rezultă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic., astfel că instanța de fond a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată, existând și mențiunea posibilității achitării a jumătate din minimul special al amenzii în 48 de ore de la comunicare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă.
S-a reținut că în Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, s-a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO, Curtea reținând că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, in privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească in folosirea lor, consideră ca una din limitele pana la care sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent.
A reținut de asemenea că în situația in care agentul nu a constatat personal fapta contravențională pentru care actele administrative sunt înzestrate cu aceasta caracteristica este încrederea in faptul ca organul emitent, autoritatea (agentul, in aceasta situație) consemnează exact faptele pe care le constata, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității și este evident ca aceasta rațiune nu se regăsește in situația in care fapta nu este constatată personal. In sprijinul acestei afirmații, a reținut instanța de fond, se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil tratează diferit mențiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni și așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator.
S-a reținut că în cauza de față s-a constatat că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat, respectiv din buletinul de verificare metrologică nr._ din 26.08.2011 rezultă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic, funcționând în mod corect iar din planșa foto s-a constatat că, la data de 05.07.2012, la ora 09.52’33”, autoturismul condus de petentă a fost depistat circulând cu viteza de 106 km/h.
Imaginea foto, a reținut instanța de fond, îndeplinește cerințele art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/ 2005, așa cum a fost aceasta modificată și completată prin modificările Ordinului nr. 301/2005, publicate in Monitorul Oficial, Partea I nr. 546 din 06.08.2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate în condițiile în care în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța de fond a constatat că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentei și având în vedere că viteza cu care circula aceasta era una extrem de mare, având în vedere natura drumului pe care-l parcurgea petenta și că această faptă a fost săvârșită pe raza unei localități, instanța a considerat că fapta acesteia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism cât și pe ceilalți participanți la trafic. S-a considerat astfel că urmarea produsă de fapta petentei prezintă un extrem de ridicat grad de pericol social atât pentru pietoni, alți șoferi cât și pentru petenta însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate, iar fapta de a circula cu o viteză atât de mare față de cea legală nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentei, ci doar consecința unei lipse de interes vădit a acesteia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.
Sancțiunea complementară a reținut instanța de fond, intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petentă, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. a declarat recurs petenta D. O. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază că sentința este nelegală cel puțin sub aspectul menținerii sancțiunii cuprinse în procesul verbal, că instanța de fond nu a avut în vedere dispoz.art.21 al.3 din OG 2/2001 în sensul că nu a ținut cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de urmarea produsă și de circumstanțele personale, nu a ținut seama de faptul că nu a mai fost sancționată contravențional cu reținerea permisului, a circulat la o oră la care nu este trafic mare, așa încât nu era un pericol ridicat, nefiind foarte circulată acea porțiune de drum și era grăbită pentru a rezolva o problemă de radiere a unui alt autoturism.
Apreciază că instanța de fond, dacă ar fi analizat fiecare aspect, ar fi ajuns la concluzia că sancțiunea aplicată prin procesul verbal este mult prea drastică și că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment ar fi fost suficientă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii contravenționale.
Inspectoratul de Poliție Județean B., în temeiul dispozițiilor art. 115 și urm. din C. proc. civ., a formulat întâmpinare, apreciind că recursul este nefondat motivat de faptul că la data de 05.07.2012, orele 09,42, recurenta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2 E 85 în localitatea Cioranca, județul B., cu viteza de 106 km/h, fiind înregistrată de aparatul radar - montat pe autospeciala Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, aflat în staționare.
A susținut că aparatul radar .-0556 era verificat metrologic și declarat corespunzător, la întâmpinare fiind atașat buletinul de verificare metrologică - nr._/26.08.2011, atestatul operatorului radar -nr._/31 din 15.09.2008, precum și planșa fotografică, cu abaterea săvârșită de către petentă, cu indicarea lizibilă a numărului de înmatriculare a autoturismului_ .
Sancțiunea contravențională, se arată în întâmpinare, a fost aplicată de agentul constatator, în conformitate cu prevederile aer.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ și a fost proporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de recurentă, ținându-se cont și de împrejurările în care a fost comisă.
Având în vedere că motivele din cererea de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de modificare sau casare reglementate de dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este nefondatat, că nu există niciunul din motivele prevăzute de art.304 c.p.c., nici alte motive de ordine publică pentru a fi incidente disp. art. 304 ind. 1 cod proc. civ., astfel că, în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentului, modul de individualizare a sancțiunii aplicate precum și faptul că instanța de fond nu a avut în vedere dispoz.art.21 al.3 din OG 2/2001 în sensul că nu a ținut cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de urmarea produsă și de circumstanțele personale, nu a ținut seama de faptul că nu a mai fost sancționată contravențional cu reținerea permisului, că a circulat la o oră la care nu era trafic mare, așa încât nu constituia un pericol ridicat, nefiind foarte circulată acea porțiune de drum și era grăbită pentru a rezolva o problemă de radiere a unui alt autoturism.
A susținut că instanța de fond, dacă ar fi analizat fiecare aspect, ar fi ajuns la concluzia că sancțiunea aplicată prin procesul verbal este mult prea drastică și că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment ar fi fost suficientă.
Din considerentele sentinței recurate tribunalul constată că instanța de fond a făcut o minuțioasă și corectă analiză a modului de individualizare a sancțiunii aplicate, cu consecința respingerii plângerii ca neîntemeiată, ținând cont de prevederile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului. În acest sens, s-a constatat că fapta comisa de recurentă, astfel cum a fost redată mai sus, prezintă un pericol social deosebit,
Potrivit disp. art.21 alin. 3 din O.G. 2/2001, așa cum corect a reținut și instanța de fond, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Raportat la aceste circumstanțe, și având în vedere că fapta este de o gravitate apreciabilă, viteza cu care a fost surprinsă petenta fiind cu 56 km/h mai mare decât cea legală, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată – amenda contravențională în cuantum de 630 lei – reflectă pericolul social al faptei comise, fiind corect individualizată., în condițiile în care sancțiunea prev. de legiuitor pentru contravenția reținută în sarcina recurentei, potrivit art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG 195/2002 republicată, este încadrată în clasa a IV-a de sancțiuni respectiv putând fi aplicate de la 9 până la 20 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din nivelul venitului minim pe economia națională.
Tribunalul constată că prin procesul verbal de contravenție întocmit, petentei i-a fost aplicat minimul amenzii prevăzut de lege pentru fapta comisă, respectiv nouă puncte de amendă.
Recurenta susține în recursul formulat că a circulat cu această viteză deoarece se grăbea pentru a rezolva o problemă de radiere a unui alt autoturism, situație care nu poate fi reținută de instanța de control judiciar ca o circumstanță favorabilă recurentei de natură a avea drept consecință înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Invocă recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere circumstanțele personale și faptul că nu a mai fost sancționată contravențional cu reținerea permisului de conducere.
Referitor la această critică tribunalul constată că din cazierul contravențional atașat la fila 12 dosar fond, rezultă întradevăr că recurenta nu a mai avut suspendat permisul de conducere, însă în perioada 30.01._12, acesteia i-au fost aplicate un număr de 7 sancțiuni contravenționale din care 4 pentru depășirea limitei legale de viteză cu 10-20, respectiv 20-30 km/h, situație ce atestă fără putere de tăgadă faptul că sancțiunile aplicate nu au avut drept consecință un rol educativ pentru recurentă, aceasta având în continuare o conduită necorespunzătoare în trafic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D. O. R. – domiciliată în Focșani, ., ., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN BUZAU – cu sediul în B., .-10, jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. Ș. E. P. – A. M. M. H.
Red.MȘ
Th.red.CC/2 ex./18 Aprilie 2013
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judecător fond M. M. R.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 515/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 728/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
