Plângere contravenţională. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1533/287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 237/2013
Ședința publică de la data de 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător I. M.
Judecător M. N.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul I. T. de Muncă B. cu sediul în B., .. 1 B, județul B., împotriva sentinței civile nr.1563/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat, în contradictoriu cu petentul V. C. A., domiciliat în Rm. Sărat, ..51, județul B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. L., pentru intimatul petent V. C. A., lipsă fiind recurentul intimat I. T. de Muncă B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare formulată de intimatul petent V. C. A., că procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat P. L., pentru intimatul petent V. C. A., arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Avocat P. L., pentru intimatul petent V. C. A., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, întrucât această instanță, în mod corect, a admis în parte plângerea și a aplicat contravenientului sancțiunea avertisment.
Astfel, arată că sancțiunea amenzii de 30 000 lei este prea severă, nefiind proporțională cu gravitatea faptei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A) Obiectul acțiunii
1. Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2012 pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Sărat sub nr. de dosar_, petentul Petentul V. C. A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr.8282, încheiat la data de 24.04.2012 de către intimatul ITM B., act prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 30.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 al.1 lit. e) din Codul Muncii, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic, iar, în subsidiar, să se dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
2. În motivarea plângerii, s-a arătat, în esență, că petentul locuiește în Râmnicu-Sărat, ..51, județul B., nefiind persoană fizică autorizată, că, la data de 10.04.2012, a demarat lucrări de consolidare a locuinței, manopera fiind executată de el dar solicitând și ajutorul a 5 persoane, prieteni și rude, pentru finalizarea mai rapidă a lucrării, că, la data de 12.04.2012, la locuința sa, au venit inspectori din cadrul ITM B., care, fără a avea în vedere explicațiile oferite, l-au sancționat contravențional pe petent, imputându-i faptul că a acceptat la muncă 3 persoane pentru care nu a întocmit contracte de muncă, că, pe cele 3 persoane, petentul le cunoaște de foarte mult timp, fiind prieteni de familie, că imobilul la care efectuează lucrări de reabilitare este locuința sa și a familiei sale, persoanele respective înțelegând doar să-i dea o mână de ajutor pentru urgentarea lucrării, precum și că inspectorii ITM B. nu l-au sancționat pe petent pentru toate cele 5 persoane depistate, ci doar pentru 3 dintre acestea, considerând ca 2 dintre ele sunt rude cu petentul, iar pentru ceilalți poate fi sancționat.
În probațiune, petentul a depus unele înscrisuri, respectiv, în copii, procesul-verbal de contravenție atacat, procesul-verbal de control nr._/24.04.2012, cu anexele nr. 1 și 2, înștiințarea de plată, adresa nr. 7815/27.04.2011 a I.T.M. B., împuternicire avocațială (filele 5-13-dosar fond), iar, la solicitarea petentului, au fost audiați martorii D. S. și S. G., ale căror depoziții au fost consemnate și atașate la dosar (filele 38-39-dosar fond).
B) Apărările intimatului
3. Prin precizările depuse la data de 07.09.2012, intimatul I. T. de Muncă B. a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
S-a învederat, în motivare, în esență, că, în urma unui control efectuat de o echipă de inspectori de muncă în perioada 12 – 24.04.2012 la domiciliul petentului, situat în Râmnicu-Sărat, ..51, județul B., s-a constatat că angajatorul nu a respectat prevederile art. 16 alin. l din Codul muncii în sensul că a primit la muncă un număr de trei persoane fără a le încheia contracte individuale de muncă, anterior începerii raporturilor de muncă, că nu se poate reține buna-credință a petentului, pentru că, deși i s-au adus la cunoștință măsurile dispuse pentru a intra în legalitate, nu a îndeplinit niciuna dintre aceste măsuri, precum și că, în aceste condiții, se impune a se constata legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.
Intimatul a depus, în dovedire, unele înscrisuri (filele 15-29,37-dosar fond), respectiv documentația care a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat și extrasul revisal din data de 5.09.2012.
C)Sentința pronunțată de instanța de fond
4. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, prin sentința civilă nr. 1563/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul nr._ , a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. C. A., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă B. și, în consecință, s-a anulat în parte procesul verbal de contravenție . nr. 8282, încheiat la data de 24.04.2012 de către ITM B., in sensul că s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în sumă de 30.000 lei cu sancțiunea avertisment, pentru contravenția prevăzută de art.260 al.1 lit. e) din Codul Muncii.
5. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță, în esență:
- că, în ziua de 12.04.2012, ora 09:30, inspectori din cadrul intimatului au efectuat un control la proprietatea petentului din municipiul Râmnicu-Sărat, ..51, județul B., locație unde se consolida o casă;
- că, cu ocazia controlului, au fost identificate la muncă 3 persoane, respectiv S. G., I. C. și D. S., cu privire la care petentul nu le încheiase contracte individuale de muncă anterior începerii raporturilor de muncă;
- că, pentru aceste persoane, petentul nu a prezentat nici un document din care să reiasă că intenționa să le încheie contracte individuale de muncă;
- că, din fișele de identificare depuse de intimat la dosar, fișe semnate de cele 3 persoane, rezultă că acestea nu au semnat nici un contract;
- că, după ce s-a procedat la încheierea procesului verbal de contravenție și s-a dispus sancționarea petentului pentru contravenția prevăzută de art.260 al.1 lit. e) Codul Muncii, aplicându-se o amendă de 30.000 lei, petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, acesta fiind încheiat la data de 24.04.2012;
- că, întrucât, potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr. 53/2003, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică, care, potrivit legii, poate să angajeze forțe de muncă pe baza contractului individual de muncă, petentul are calitatea de angajator;
- că, referitor la temeinicia procesului verbal, având în vedere că orice litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art.6 din CEDO și că, în acest sens, sarcina administrării probei revine agentului constatator, iar orice îndoială profită persoanei acuzate de săvârșirea contravenției, trebuie reținut că intimatul a dovedit temeinicia procesului verbal de contravenție, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, întrucât, din coroborarea probelor administrate, nu s-a creat nici o îndoială asupra veridicității constatării;
- precum și că, totuși, față de împrejurările săvârșirii contravenției, respectiv că organul de control nu a precizat ce anume lucrări de consolidare se efectuau, că martorii audiați au făcut referire la săpatul unei gropi, dar și ținând cont de persoana petentului care nu a mai fost sancționat, se impune apreciat că sancțiunea aplicată petentului în cauză este prea severă, nefiind proporțională cu gravitatea faptei, iar scopul acesteia poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
D) Recursul exercitat
6.1. Împotriva acestei sentințe, intimatul I. T. de Muncă B., cu respectarea termenului legal, a declarat recurs, înregistrat la data de 18.10.2012, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul de a se respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată în cauză.
6.2. În motivarea recursului, depusă la data de 08.01.2013, cu respectarea dispozițiilor art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, s-a reliefat, în esență, că sentința atacată este nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304, raportat la art. 3041 C.proc.civ., că au fost nesocotite de angajatorul sancționat prevederile art. 16 alin. 1 și 2 Codul Muncii, că, în aplicația informatică a Inspecției Muncii Revisal, numiții S. G., I. C. și D. S. nu figurează nici la data controlului, nici ulterior, la data de 05.09.2012, cu contractele individuale de muncă înregistrate la intimat, că amenda aplicată petentului a fost stabilită în cuantumul minim stipulat de art. 260 alin. 1 lit. e) Codul Muncii, că, la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, agenții recurentului-intimat au ținut seama de criteriile stabilite de art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii avertismentului nejustificându-se în speță, dat fiind că fapta petentului nu este de gravitate redusă, precum și că este necesar a se avea în vedere amploarea fenomenului respectiv pe piața muncii din România și împrejurarea că scopul activității ITM B. este, în primul rând, acela de protecție a forței de muncă.
7. În apărare, petentul-intimat, la data de 08.02.2013, a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în cauză.
II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată recursului
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed.
8. Obiectul prezentei cauze rezidă în plângerea contravențională formulată de petentul V. C. A., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 8282, încheiat la data de 24.04.2012 de agenți constatatori ai intimatului.
Prin acest proces-verbal, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 30.000 lei, reținându-se săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii (Legea 53/2003 cu modificările și completările ulterioare), constând în aceea că, în data de 12.04.2012, în urma unui control efectuat la imobilul proprietatea personală a petentului din municipiul Râmnicu-Sărat, ..51, județul B., s-a constatat că petentul a primit la muncă trei persoane, respectiv pe numiții S. G., I. C. și D. S., care lucrau fără a le fi întocmite în formă scrisă contractele individuale de muncă, anterior începerii raporturilor de muncă.
9. Este important de relevat că obiectul criticilor formulate în recursul declarat de intimat împotriva sentinței date de prima instanță constă, exclusiv, în modul de individualizare a sancțiunii contravenționale de judecătorie, instanță care a înlocuit amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat cu sancțiunea avertismentului.
Având în vedere acest aspect, nu pot fi puse în discuție și reanalizate de Tribunal chestiunile legate de legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
O astfel de concluzie se impune, în raport și de faptul că petentul nu a declarat recurs.
Or, această atitudine procesuală are semnificația unei achiesări a petentului la constatările făcute de judecătorie în considerentele sentinței civile nr. 1563/24.09.2012, în sensul că procesul-verbal de contravenție contestat în cauză este legal și temeinic, cu consecința că aceste considerente, fiind de natură a sprijini și explica soluția din dispozitiv, au intrat în puterea lucrului judecat.
10. Referitor la aspectul criticat de recurent, ce privește sancțiunea aplicată de judecătorie și modalitatea de individualizare, Tribunalul constată că prima instanță a interpretat și a aplicat corect legea, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., pentru considerentele care succed (pct. 11-15).
11. Astfel, în primul rând, trebuie observat că, potrivit art. 260 alin.1 lit. e) din Codul Muncii, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată și că, în cauză, prin procesul-verbal contestat, contravenientul V. C. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 30.000 lei, pentru că nu a încheiat în formă scrisă contractele individuale de muncă pentru trei persoane (numiții S. G., I. C. și D. S.), care, în data de 12.04.2012, au fost depistați în timp ce prestau muncă la imobilul aparținând petentului.
12. Or, astfel cum reiese din înscrisurile depuse chiar de intimatul-recurent, respectiv fișele de identificare semnate de cele trei persoane amintite mai sus (filele 25-27-dosar fond), probe care se coroborează cu cele declarate, sub prestare de jurământ, în fața instanței de fond, de către martorii D. S. și S. G. (filele 37-38-dosar fond), acestor persoane nu le-au fost încheiate de către petent contracte individuale de muncă în formă scrisă, întrucât nu au fost remunerate.
Aceste aspecte nu au fost contestate în vreun fel de către recurent nici în cuprinsul precizărilor depuse la judecătorie, nici în dezvoltarea motivelor recursului cu care a învestit tribunalul.
13. În al doilea rând, trebuie relevat că, în mod judicios, instanța fondului a făcut aplicarea în speță a criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Astfel, conform acestor dispoziții legale, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Or, în raport de aceste criterii legale, Tribunalul apreciază că la individualizarea sancțiunii contravenționale este necesar a se ține seama nu de gradul de pericol social abstract al faptei imputate contravenientului, dedus din limitele amenzii stabilite de legiuitor prin norma de drept care descrie acea faptă, ci de împrejurările concrete ale comiterii acelei fapte, dar și de circumstanțele personale ale contravenientului.
14. Dacă referitor la primul aspect ne-am referit anterior (pct. 11,12), cu privire la cel de-al doilea aspect, trebuie evidențiat că, în mod corect, instanța de fond a valorificat, prin prisma sancțiunii aplicate, faptul că petentul este la prima abatere.
Or, lipsa antecedentelor în domeniu ale contravenientului nu a fost contestată în vreun fel de recurentul-intimat I. T. de Muncă B., nici chiar în cuprinsul motivării recursului declarat în pricina de față, deși i-ar fi fost foarte facil să verifice în baza de date existența unor astfel de sancțiuni aplicate petentului.
15. În fine, Tribunalul apreciază că nu poate fi primită aserțiunea recurentului-intimat, inserată în dezvoltarea motivelor de recurs, în sensul că nu se putea aplica sancțiunea avertismentului, întrucât fapta reținută a fi fost săvârșită de petent nu era de gravitate redusă.
Într-adevăr, este de observat că, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora „avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune”, prima instanță a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Prin această soluție, s-a reținut, practic, că, față de criteriile legale de individualizare evocate anterior, persoana care a săvârșit contravenția descrisă în procesul-verbal contestat în cauză nu o va repeta, chiar fără a se aplica o amendă.
De altfel, chiar recurentul-intimat, în motivarea recursului, a reliefat că scopul pe care această instituție publică nu este, neapărat, sancționarea cu amendă a persoanelor depistate.
III) Soluția Tribunalului
16. Pentru aceste considerente, având în vedere că, în speță, nu există în cauză vreunul dintre motivele de casare ori modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., în urma unei analize a sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001, va respinge recursul declarat, ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de intimatul I. T. de Muncă B., cu sediul în B., .. 1 B, județul B., împotriva sentinței civile nr.1563/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat, în contradictoriu cu petentul V. C. A., domiciliat în Rm. Sărat, ..51, județul B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 08 Februarie 2013.
Președinte, F. C. P. | Judecător, I. M. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./14.02.2013
d.f. nr._ – Judecătoria Rm. Sărat
j.f. B. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul BUZĂU | Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 13-11-2013,... → |
|---|
