Plângere contravenţională. Decizia nr. 935/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 935/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 3159/287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 935/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător M.-G. S.
Judecător G. E. V.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de petentul D. L., domiciliat în comun a MĂGURA, Șoseaua Nouă nr. 25, județul B. în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI BUZAU, cu sediul în municipiul B., .-10, județul B. împotriva sentinței civile nr.126 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul D. L. si intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, după care:
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului contravențional de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului,constată și reține următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
1.Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea introdusă la Judecătoria Râmnicu-Sărat la data de 28 septembrie 2012 și înregistrată sub nr._ ,petentul D. L.,cu domiciliul în ..25,județul B.,a formulat,în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.,cu sediul în municipiul B.,.-10,județul B., plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._,încheiat de Serviciul Rutier din cadrul IPJ B. la data de 123septembrie 2012,solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție contestat,iar în subsidiar,înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment și anularea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
2.Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării plângerii de către petent
În motivarea cererii sale,petentul a arătat că,în fapt,la data de 23 septembrie 2012,în jurul orelor 16:00,a plecat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ,condus numitul de F. Ș.,coleg din cadrul .,de la punctul de lucru din municipiul B. către Râmnicu-Sărat,pentru ca acesta să cumpere struguri pentru vin.În apropierea localității O.,conducătorul auto a oprit pentru a cumpăra struguri de la vânzătorii de pe marginea DN 2 E 85 și l-a rugat pe petent să meargă să cumpere câțiva saci de la un magazin situat la .-Sărat.La . O. a intrat la stația PECO pentru a cumpăra o cafea, moment în care a fost oprit de un echipaj al poliției care i-a comunicat că a depășit viteza legală și,deși a precizat că nu el a săvârșit contravenția imputată,ci colegul său,i-a fost întocmit proces-verbal de contravenție,pe care l-a semnat cu obiecțiuni.
Cu privire la motivele de nelegalitate ale procesului-verbal,petentul a invocat nulitatea prevăzută de art.16 alin.(1) din OG nr.2/2001 referitoare la obligativitatea consemnării datelor personale din actul de identitate,inclusiv codul numeric personal,ocupația,locul de muncă al contravenientului,deoarece nu el este autorul faptei.Petentul a invocat și faptul că nu au fost stabilite în mod clar toate împrejurările în urma cărora s-a aplicat sancțiunea,care să ducă la corecta individualizare a faptei și a persoanei care a săvârșit-o,făcându-se mențiunea că a depășit viteza legală,dar fără să se probeze în vreun fel,iar în momentul în care i s-a prezentat proba video aceasta era total neconcludentă,întrucât nu se putea stabili că el era la volan.
3.Apărările formulate de intimatul IPJ B. prin întâmpinare
În termenul legal,în temeiul dispozițiilor art.34 alin.(2) din OG nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor,intimatul IPJ B. a formulat în scris întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii formulate de petentul D. L.,pentru următoarele motive:
În fapt,în ziua de 23 septembrie 2012,orele 16:03,în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ,pe DN 2 E 85,în afara localității Racovițeni,la km 136+200,petentul D. L. a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 190 km/h.
Intimatul a precizat că aparatul radar .-0556 a fost instalat pe autoturismul marca Dacia,cu numărul de înmatriculare_ ,deservit de agentul A. I.,care a acționat pe DN 2 E 85,în afara localității Racovițeni,la km 136+200,pentru disciplinarea conducătorilor auto care încalcă regimul legal de viteză.Acesta a înregistrat viteza de deplasare a autoturismului_ și a transmis-o agentului A. M.,care se afla ca echipaj la oprire,ce a aplicat petentului sancțiunea contravențională.
Aparatul radar a fost folosit în regim staționar,este verificat metrologic și declarat corespunzător,iar abaterea a fost înregistrată pe film fotografic color.
În ceea ce privește motivul invocat de petent,în sensul că autoturismul ar fi fost condus de o altă persoană în momentul înregistrării abaterii nu poate fi reținut,întrucât agentul constatator a consemnat în cuprinsul procesului-verbal că acesta se afla singur în autoturism.
4.Sentința pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința civilă nr.126 din 22 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Râmnicu-Sărat a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D. L.,în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și a menținut procesul-verbal de contravenție . nr._,încheiat de Serviciul Rutier din cadrul IPJ B. la data de 23 septembrie 2012.
Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut că,la data de 23 septembrie 2012,a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul IPJ B.,procesul-verbal de contravenție . nr._,prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul D. L. a contravenției prevăzute de art.102 alin. (3) lit.e) din OUG nr.195/2002,constând în aceea că la data de 23 septembrie 2012, în jurul orelor 16:00,pe DN 2 E 85,la km 136+200,în afara localității Racovițeni, petentul a condus autoturismul marca Dacia,cu numărul de înmatriculare_ ,având viteza de 190 km/h.Pentru acest motiv,s-a aplicat petentului amenda în cuantum de 1 050 lei și sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce. Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție,cu mențiunea „nu sunt de acord cu cele constatate.Auto a fost condus de o altă persoană,F. Ș.,până aproape de .,fiind oprit de echipajul de poliție după aproximativ 500 m”.
Instanța a reținut că,verificând legalitatea procesului-verbal,se constată că au fost respectate dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001,fiind indicat în procesul-verbal și textul de lege care prevede și sancționează contravenția.
Criticile referitoare la împrejurarea că în procesul-verbal nu au fost menționate datele personale din actul de identitate au fost apreciate ca neîntemeiate în cuprinsul procesului-verbal fiind consemnate clar numele,prenumele,CNP-ul, felul,. numărul actului de identitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal,instanța a reținut că din analiza apărării contravenientului rezultă că acesta nu neagă că la data și ora menționate în procesul-verbal se deplasa pe DN 2 E 85,din direcția B. către Râmnicu-Sărat,ci doar afirmă că în momentul în care a fost înregistrată abaterea autoturismul era condus de o altă persoană.Această împrejurare nu a fost reținută de instanța de fond,date fiind inadvertențele dintre declarațiile petentului și cea a martorului F. Ș.,instanța apreciind că este imposibil ca petentul să fi condus doar pe distanța de 500 m.
Din analiza planșei fotografice depuse la dosar,instanța a constatat că aceasta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de norma de metrologie legală,respectiv:data și ora înregistrării,numărul aparatului radar folosit,același cu cel indicat în buletinul de verificare metrologică,că autoturismul marca Audi este bine pus în evidență,iar numărul de înmatriculare este vizibil.
În acest context,instanța a apreciat că petentul se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa și că,raportat la dispozițiile legale încălcate sancțiunile aplicate au fost corect individualizate.
5.Recursul declarat de petentul D. L.
Împotriva acestei sentințe,în termenul prevăzut de art.24 alin.(2) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,petentul D. L. a declarat recurs,criticând-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie,pentru următoarele motive:
Recurentul a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală,în condițiile în care au fost înlăturate în mod nejustificat apărările petentului referitoare la împrejurarea că o altă persoană a condus autoturismul înregistrat de aparatul radar.Potrivit mențiunilor reținute în chiar cuprinsul procesului-verbal,autoturismul a fost condus de numitul F. Ș.,în vreme ce petentul s-a aflat la volanul autoturismului cu 500 m înainte de locul opririi sale de către organele de poliție.Această mențiune se coroborează cu situația de fapt descrisă în conținutul plângerii formulate,cât și cu declarația martorului F. Ș.,care a arătat că el a fost cel care a condus autoturismul de la B. și până în apropierea intrării în localitatea O..Odată ajunși în acest loc,martorul și petentul au oprit să cumpere struguri,martorul a coborât din autoturism,iar la volan s-a urcat petentul,care a mers spre podul Râmnicu-Sărat pentru a cumpăra sacii necesari încărcării cantității de struguri achiziționate.După aproximativ 500 m, petentul a fost oprit de un echipaj de poliție,fiindu-i încheiat procesul-verbal.
Recurentul a invocat și faptul că,în condițiile în care atât martorul F. Ș.,cât și petentul au arătat că înlocuirea la volan s-a produs aproape de localitatea O.,iar locul unde s-a produs măsurarea vitezei,km 136+200,este foarte aproape de punctul numit „C. Comisoaiei”,rezultă că în momentul înregistrării abaterii la volan se afla martorul,iar nu petentul.
Pentru toate aceste motive,recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate,anularea procesului-verbal contestat și înlăturarea măsurilor dispuse prin acesta.
II.Considerentele instanței de recurs
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței supuse recursului,sub aspectul criticilor formulate,care pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă,pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,dar și sub toate aspectele,în contextul dispozițiilor art.304¹ din Codul de procedură civilă,recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care,potrivit art. 34 alin.(2) din OG nr.2/2001,este supusă numai recursului,acesta nefiind limitat la motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă,tribunalul constată și reține că recursul declarat de petentul D. L. este nefondat,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1.Asupra situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente
Probele administrate în cauză au fost judicios analizate și corect interpretate de către instanța de fond,atunci când aceasta a reținut legalitatea procesului-verbal de contravenție . nr._,încheiat de Serviciul Rutier din cadrul IPJ B. la data de 23 septembrie 2012 și prin care petentul D. L. a fost sancționată contravențional,cu amendă în cuantum de 1 050 lei și 15 puncte de penalizare,pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 102 alin.(3) lit.e) din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
S-a reținut în cuprinsul acestui proces-verbal că,la data de 23 septembrie 2012,ora 16:00,petentul D. L. a condus autoturismul marca Audi,cu numărul de înmatriculare_ ,pe DN 2 E 85,la km 136+200,pe raza localității Racovițeni,fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 190 km/h.
Potrivit dispozițiilor art.121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002,
„(1)Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus,precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”,
potrivit art.50 alin.(1) lit.a) din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice,
”Vitezele maxime admise în afara localităților pentru categoriile și subcategoriile de autovehicule prevăzute la art.15 alin(2) sunt următoarele:
a)130 km/h pe autostrăzi,100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) și 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri,pentru autovehiculele din categoria A și B”,
iar potrivit art.102 alin.(3) lit.e) din același act normativ,
”Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
a)depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus,constatată,potrivit legii,cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond,procesul-verbal de contravenție,astfel încheiat,îndeplinește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
2.Asupra temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat
Tribunalul reține că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că actul constatator este temeinic în condițiile în care susținerile petentului sunt vădit nesincere,iar cu martorul audiat în cauză acesta nu a putut demonstra că în momentul înregistrării abaterii cu aparatul radar autoturismul a fost condus de o altă persoană,respectiv de martorul F. Ș.,după cum tot corect,sub aspectul temeiniciei,a apreciat că fapta contravențională reținută în sarcina petentului, prevăzută la art.102 alin.(3) lit.e) din OUG nr.195/ 2002,raportat la art.121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002,constând în depășirea vitezei maxime legal admise în localitate este dovedită cu probele administrate de agentul constatator.
În interpretarea dispozițiilor art.6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,care garantează dreptul la un proces echitabil,Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”,necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol,inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Prin urmare,beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul D. L. nu era obligat să-și dovedească nevinovăția,sarcina administrării probelor revenind agentului constatator.
Agentul constatator a depus însă la dosarul cauzei planșa fotografică, din care rezultă că petentul a fost surprins în trafic,pe DN 2 E 85,la km 136+200,în afara localității Racovețeni,județul B.,circulând cu o viteză de 190 km/h,făcând astfel dovada depășirii vitezei maxime legale pe sectorul de drum respectiv,de 50 km/h și implicit dovada că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.De asemenea,agentul constatator a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr._ din 7 septembrie 2012,cu valabilitate până la data de 7 septembrie 2013,confirmând astfel faptul că pe data de 23 septembrie 2012,pe DN 2 E 85 în afara localității Racovițeni,a acționat cinemometrul de control rutier tip Traffipax Speedophot-M,fabricație Traffipax Germania,cu . de prelucrare-afișare . și nr.001/96,care măsoară în regim staționar,instalat pe autoturismul marca Dacia L. MCV,cu numărul de înmatriculare_ .
Toate aceste probe,sunt de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție,invocată de petentul D. L..
Așa fiind,tribunalul reține că agentul constatator a produs dovada indubitabilă a existenței faptei,a autorului acesteia și a vinovăției sale,în conformitate cu garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,care face parte din dreptul intern,în conformitate cu dispozițiile art.11 din Constituția României și are prioritate,în temeiul art.20 alin.(2) din Legea fundamentală.
III.Hotărârea instanței de recurs
Reținând că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală,în cauză nefiind incident nici unul dintre motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă,iar instanța de recurs nu a găsit alte motive de ordine publică pe care să le invoce din oficiu,în temeiul art.312 alin.(1) din Codul de procedură civilă,tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul D. L.,în contradictoriu cu intimatul IPJ B., împotriva Sentinței civile nr.126 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul D. L.,cu domiciliul în comuna Măgura,..25,județul B.,în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.,cu sediul în municipiul B.,.-10,județul B., împotriva Sentinței civile nr.126 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. B. M. G. S. E. G. V.
GREFIER,
A. P.
Red.: V. B.
Dact.: V. B.
2 ex. dosar fond :_
27 mai 2013. Judecătoria Râmnicu-Sărat
j.f.: A. P.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1299/2013. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
