Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-04-2013, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 9924/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 771/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. Ș.
Judecător E. P.
Grefier R. - A. S.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de petenta . cu sediul în B., ., Jud B., împotriva sentinței civile nr 2021/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr_, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN cu sediul în București, sector6, . 401A.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. S. A. pentru recurenta ., lipsă fiind intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, recurs motivat și comunicat, prin serviciul registratură la data de 09.04.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare, după care,
Instanța înmânează pentru recurentă, prin apărătorul ales un exemplar întâmpinare pentru a lua la cunoștință de conținutul acesteia.
Av B. S. A. pentru recurentă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru recurentă .
Pentru recurentă, apărătorul ales depune la dosar înscrisuri și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat .
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Av B. S. A. pentru recurenta . precizează că a înțeles să invoce pe cale de excepție nulitatea absolută a proceselor verbale contravenționale prin raportare explicită la dispozițiile art 17 din OG 2/2001 coroborat cu art 4 din Legea 445/2001. teza invocată sub aspectul nulității este ca premisă faptul că procesele verbale ce au fost contestate au valoare si sub aspect al naturii juridice pot fi calificate ca niște înscrisuri în formă electronică, chiar mențiunile scriptice din cuprinsul actelor contestate dovedește acest lucru, respectiv documentul a fost generat și semnat electronic . Regimul sancționator este reglementat de OG 2/2001 și procesul verbal de constatare a contravențiilor ar putea fi comunicat contravenientei pe 2 căi, pe de o parte pe calea procedurală, respectiv prin recomandată poștală, caz în care fiind înscrisul în materialitatea lui acesta trebuia să poarte semnătura agentului constatator sub sancțiunea dispozițiilor art 17 din OG 2/2001, sau dacă este un înscris sub formă electronică trebuia urmată procedura prevăzută de dispozițiile Legii 445/2001. În cauza de față este vorba de 3 procese verbale contravenționale sunt înscrisuri în formă electronică cu semnătură electronică, și acest lucru nu este contestat nici de către intimată în cuprinsul întâmpinării . Pe cale de consecință în condițiile în care, legea specială 445/2001reglemenează si condiționează valabilitatea, sub aspectul legalității lor, al acestor documente electronice, de modul în care acestea sunt transmise contravenientului și ulterior lecturate de către acesta prin accesarea unor programe informatice, sunt lipsite de orice valabilitate. S-a imprimat din sistemul informatic un document a cărui destinație era aceea de a fi trimis prin intermediul unor astfel de sisteme, s-a stopat acest procedeu de transmitere și s-a printat efectiv din sistemul informatic pe suport de hârtie procesul verbal. Toate cele 3 procese verbale de contravenție poartă doar ștampila intimatei fără a avea inserată semnătura agentului constatator. Acea semnătură n este vizibile decât în condițiile în care acel document electronic era distribuit și recepționat prin intermediul sistemelor electronice .Nu contestă faptul că procesul verbal de contravenție nu este semnat ci faptul că nu este semnat scriptic cu semnătură olografă, ci este semnat electronic, iar acestă semnătură este invalidă și nu poate produce niciun fel de consecințe juridice sub aspectul sancționării recurentei.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a cenzurat solicitarea societății de a se constata că cele 3 fapte contravenționale ar fi avut caracter continuu. Premisele care au stat la baza acestei fapte, așa cum s-au arătat și în cuprinsul plângerii și a motivelor de recurs, au fost acelea că traseul a fost parcurs periodic exclusiv pentru a se asigura alimentarea si aprovizionarea magazinului pe care societatea îl are deschis pe raza comunei Mărăcineni și nu s-a depășit acest perimetru, practic a fost traversat un pod de 30 metrii. Precizează că s-au achitat automat rovinietele la momentul când recurenta a luat la cunoștință de existența acestor fapte. S-au plătit 5 amenzi contravenționale și 5 tarife de despăgubire și implicit 2 roviniete. Dovada faptului că instanța de fond a procedat greșit în momentul când nu a reținut caracterul continuu al contravențiilor. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul scris, deoarece soluția a fost destul de stranie în condițiile în care a arătat motivația pentru acre acel traseu de 30 metrii a fost parcurs zilnic, în condițiile în care a făcut dovada clară că s-au achitat 5 amenzi contravenționale 5 tarife de despăgubire și 2 roviniete, s-a reținut faptul că simplul acces al drumului național cu cele două autovehicule au cauzat intimatei un prejudiciu patrimonial. Instanța reține că nu poate da curs cererii de înlocuire a amenzilor cu avertisment întrucât în condițiile în care pe lângă prejudiciul patrimonial s-a cauzat un prejudiciu material și infrastructurii. Precizează că a circulat cu autovehicule cu o clasă medie și mică. În raport de dispozițiile OG 44/2012, respectiv art 2, sunt de imediată aplicabilitate și tarifele de despăgubire care au fost contestate până la data intrării în vigoare a Ordonanței 144 sunt anulate din oficiu prin efectul legii. Solicită să se ia curs de excepția invocată să se constate nulitatea proceselor verbale contravenționale urmând ca pe fond să se dispună admiterea plângerii. În subsidiar să se dispună admiterea plângerii și înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului pe parte de tarife de despăgubire. Cu cheltuieli de judecată .
INSTANȚA
Asupra prezentului recurs civil.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, din 09.05.2011, petenta ..R.L. a solicitat în termen legal, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea proceselor verbale de contravenție . nr._/ 14.04.2011, . nr._/ 14.04.2011 și . nr._/ 14.04.2011, prin care, în temeiul art. 8 alin. 1 si alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, a fost sancționată cu amenzi în cuantum de câte 250 de lei și obligată la plata contravalorii tarifelor de despăgubire de câte 114,76 lei, întrucât la datele de 11.11.2010, la orele 13.46 și 14.03. și de 12.11.2010, la orele 10.29, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni au fost depistate vehiculele categoria A, cu numerele de înmatriculare_ și_, aparținând petentei, care circulau fără a deține rovinietă valabilă. In subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și scutirea de la plata tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii, petenta a invocat nulitatea proceselor verbale, determinată de faptul că segmentul de drum pe care s-au deplasat cele două autoturisme, constând în podul care face legătura între mun. B. și . calificat în mod abuziv ca fiind drum național, care să facă incidente dispozițiile O.G. nr. 15/ 2002. A apreciat că rovinieta este calculată în mod arbitrar la nivelul unui an și nu se justifică contravaloarea despăgubirilor fixate.
Pe de altă parte, a apreciat că, în mod injust i s-au încheiat 3 procese verbale pentru aceeași faptă, în condițiile în care contravenția are caracter continuu, fiind vorba despre aceeași faptă.
In susținerea solicitării sale, în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertismentul, petenta a arătat că, în raport de segmentul de drum parcurs, de numai 30 de m, faptele prezintă o gravitate redusă, cât și că a achitat rovinieta pentru cele două autovehicule.
În dovedirea plângerii, petenta a depus, in fotocopii, procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare nr._/19.04.2011, nr._/19.04.2011 și nr._/ 19.04.2011, procesele verbale de contravenție . nr._/ 14.04.2011, . nr._/14.04.2011 și . nr._/14.04.2011, rovinieta cu valabilitate 07.02.2011 – 06.02.2012, bonurile fiscale nr. 328 și nr. 329/07.02.2011, autorizație de funcționare nr. 5346/1158/ 05.11.2008 și 5 procese verbale de contravenție emise în datele de 25 și 30.03.2011, însoțite de dovada achitării amenzilor și a tarifelor de despăgubire.
În drept, petenta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/ 2001.
Fiind legal citata, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecarea cauzei si nu a solicitat administrarea de probe, însă, la solicitarea instanței, a înaintat adresa nr. 6633/ 22.06.2010, planșele fotografice ale abaterilor, certificatele calificate pentru semnătura electronică și autorizațiile de control ale agenților constatatori.
La termenul de judecată din 13.02.2012, petenta ..R.L. a înaintat notă de concluzii scrise, prin care a arătat că a achitat rovinieta anterior emiterii și comunicării tuturor proceselor verbale de sancționare a sa. A invocat că eficiența sancționării sale este pusă sub semnul întrebării, față de faptul că aceasta a fost aplicată la limita celor 6 luni de prescripție a răspunderii contravenționale.
Față de încheierea altor 5 procese verbale de contravenție anterior celor contestate, a considerat că sancționarea repetată a sa constituie un abuz de drept. A arătat că deplasarea în localitatea Mărăcineni a fost determinată de necesitatea aprovizionării farmaciei ce funcționează în localitatea respectivă și a susținut că aceasta a constat doar în traversarea podului.
Petenta a apreciat că pericolul social al faptelor nu justifică aplicarea amenzii față de ea, ci a sancțiunii avertismentului, cât și faptul că este nejustificată obligarea sa la plata tarifului de despăgubire cât timp a plătit anterior alte 5 astfel de tarife și a achiziționat rovinieta valabilă pentru 12 luni, în condițiile în care valoarea tarifului este echivalentă cuantumului rovinietei pe 12 luni.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 2021/13.02.2012, a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta ..R.L..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesele verbale . nr._/14.04.2011, . nr._/14.04.2011 și . nr._/14.04.2011, petenta ..R.L. a fost sancționată cu amenzi în cuantum de câte 250 de lei și obligată la plata contravalorii tarifelor de despăgubire de câte 114,76 lei, întrucât la datele de 11.11.2010, la orele 13.46 și 14.03. și de 12.11.2010, la orele 10.29, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni au fost depistate vehiculele categoria A, cu numerele de înmatriculare_ și_, aparținând petentei, care circulau fără a deține rovinietă valabilă.
Conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/ 2002 constituie contravenție fapta de a circula fără rovinietă valabilă, cuantumul amenzii fiind prevăzut în anexa 2, conform alin. 2. A.. 3 prevede ca obligația contravenientului de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Pentru vehiculele categoria A, cu numerele de înmatriculare_ și_ ,, aparținând petentei, limitele amenzii sunt de la 250 lei la 500 lei, iar tariful de despăgubire este de 28 euro.
Conform art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Art. 1 alin. 1 lit. b definește noțiunea de utilizatori ca reprezentând persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite utilizatori români.
Conform art. 9 alin. 2, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, in cazurile prevăzute la alin. 2 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Analizând procesele verbale din punct de vedere al legalității, instanța a constatat că acestea respectă condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/ 2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că din probele administrate în cauză, nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul proceselor verbale menționate, de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei.
În acest sens, din planșele fotografice înaintate de către intimata rezultă că, la datele de 11.11.2010, la orele 14.03 și de 12.11.2010, la orele 10.29, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe rețeaua de drumuri naționale, iar la data de 11.11.2010, la orele 13.46, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe rețeaua de drumuri naționale.
Din bonurile fiscale nr. 328 și nr. 329/ 07.02.2011 și rovinieta achiziționată la 07.02.2011 a rezultat faptul că, pentru autovehiculele cu numerele de înmatriculare_ și_, au fost achiziționate roviniete cu valabilitate 07.02.2011 – 06.02.2012.
In aceste condiții, instanța a constatat că, la datele la care s-a reținut în procesele verbale că petenta a săvârșit faptele contravenționale – 11.11 și 12.11.2010, pentru autovehiculele cu numerele de înmatriculare_ și_ nu erau achiziționate roviniete în termen de valabilitate, iar faptul ca ea le-a achitat ulterior săvârșirii abaterii poate avea, eventual, incidență în ceea ce privește sancțiunea sau cuantumul sancțiunii aplicate, aspecte care vor fi analizate subsecvent.
In ceea ce privește tarifele de despăgubire de câte 114,76 lei, instanța a reținut că, potrivit art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Art. 8 alin. 31 din O.G. nr. 15/ 2002 prevede ca despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 și 2, în contul Companiei Naționale De Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.
Cum în cauză tariful de despăgubire este expres prevăzut de lege din punct de vedere al cuantumului, iar petenta nu a deținut roviniete valabile, impunerea sa la plata acestor tarife este temeinică.
În aceste condiții, instanța a constatat că petenta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, prin aceea că autovehiculele deținute de ea au circulat pe drumurile publice fără roviniete valabile, astfel încât sancționarea a fost întemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancțiunilor aplicate, respectiv amenzile în cuantum minim, ținând cont de gravitatea faptelor comise.
Cu privire la apărările invocate de petentă, instanța a retinut că acestea sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește incidența noțiunii de contravenție continuă în cazul petentei, instanța a reținut că, potrivit art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, aceasta presupune situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
Or, față de elementul material al contravenției reținute în sarcina petentei, acela de a circula fără a deține rovinietă valabilă, instanța a constatat că ea poate fi considerată a avea natura continuă numai pe parcursul efectuării unei deplasări, cu un singur autovehicul, de la punctul de plecare până la cel de destinație, situație în care, pe respectivul traseu contravenientul comite o singură faptă sancționată de legea contravențională. Odată ce se ia hotărârea de a se efectua o noua deplasare, care este pusă în practică, ori se efectuează o deplasare cu un alt autovehicul deținut de contravenient, se comite o nouă contravenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta ., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, recurenta a arătat că prin plângerea formulata, a solicitat, in contradictoriu cu intimata CNADNR – CESTRIN, anularea proceselor verbale de contravenție . 1 nr._/14.04.2011. nr._/14.04.2011 si nr._/14.04.201 1, prin care a fost sancționată cu amenzi in cuantum de 250 lei si obligată la plata tarifelor de despăgubire in cuantum de 114,76 lei, întrucât in datele de 11.11.2010 si 12.11.2010, pe raza loc. Maracineni (pod), autovehiculele sale au fost surprinse circulând fara rovinieta valabilă.
In susținerea plângerii, societatea a solicitat anularea proceselor-verbale contravenționale, întrucât: segmentul de drum pe care au fost surprinse circulând autovehiculele sale - podul dintre Maracineni si B., a fost calificat greșit drum național, rovinieta este calculată în mod arbitrar la nivelul unui an si nu se justifică contravaloarea despăgubirilor fixate ; injust au fost încheiate 3 procese verbale pentru aceeași fapta, in condițiile in care contravenția are caracter continuu, fiind vorba despre aceeași faptă
In subsidiarul cererii, invocând pericolul redus al faptelor sancționate, a solicitat înlocuirea amenzii dispuse cu avertismentul.
Apreciază că în mod nelegal, facand o aplicare si interpretare eronata a dispozițiilor OG 2/2001 rap. la disp. OG 15/2002, prin sentința civila nr. 2021, pronunțata la data de 13.02.2012, instanța de fond a dispus respingerea ca neîntemeiata a plângerii contravenționale formulate.
Față de dispozițiile art. 304 ind. 1 C. p.c raportate la disp. art. 304 pct. 9 C.p.c, consideră că hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac este vădit nelegală, motiv pentru care, în baza art. 312 C., solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale.
Pe cale de excepție, recurenta intelege sa invoce nulitatea absolută a proceselor verbale contravenționale . nr._/14.04._, nr._/14.04.2011 si nr._/14.04.2011, intrucat acestea nu poarta in conținutul lor semnătura olografa a agentului constatator.
Așa cum rezultă din analiza celor trei procese verbale de constatare a contravențiilor, acestea rețin in cuprinsul lor mențiunea faptului ca "documentul a fost generat si semnat electronic conf. prevederilor Legii 445/2001 - M. V.", insă trebuie avut în vedere faptul că, în cazul de față, semnătura electronică este valabilă exclusiv atunci când aceasta însoțește niște documente expediate destinatarului în format electronic (prin email sau alte mijloace electronice de transmitere a informației - document scanat, etc).
Astfel, conform Legii 445 din 2001. se retine fără echivoc, in cuprinsul art. 4, că: date in forma electronica sunt reprezentări ale informației . adecvata creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice; înscris in forma electronica reprezintă o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; semnătura electronica reprezintă date in forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare;"
Pe cale de consecință, precizează recurenta, nu contestă faptul că cele trei procese verbale nu ar fi semnate în formă electronică, ci faptul ca semnătura este lipsită de orice fel de valabilitatea întrucât înscrisurile pe care a fost aplicată nu au fost trimise printr-un mijloc electronic de transmitere al informației si nici nu au fost recepționate de societate și citite prin intermediul sistemelor informatice sau al unui program informatic.
Ori, în cazul de față, actul sancționator, în speță cele trei procesele verbale contravenționale, fiind imprimate pe hârtie si transmise prin serviciul postai, trebuiau în mod obligatoriu să poarte semnătura olografă a agentului care a efectuat procedura propriu-zisă, și să se circumscrie condițiilor de valabilitate reținute în cuprinsul OG 2/2001, condiție ce reiese fără echivoc din dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 rap. la dip. art. 10 din OG 15/2002: "lipsa mențiunilor privind (...) semnătura agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
In concluzie, semnarea digitală a unui document scris clasic pe hârtie, comunicarea acestuia prin mijloace convenționale - serviciul postai si nu electronic precum si imposibilitatea de citire a documentului, de către destinatar, prin utilizarea unor mijloace electronice, atrage indiscutabil nulitatea de drept a actului contravențional.
Din prisma acestor considerații, concluzia instanței de fond, în sensul că "procesele verbale de contravenție respectă, din punct de vedre al legalității, cerințele art. 17 din OG 2/200V este total contrară înțelesului si aplicabilității dispozițiilor legale incidente în cauză, cu referința expresă la prevederile Legii 445/2001.
In mod greșit, arată recurenta, instanța de fond a reținut că cele trei fapte ce compun conținutul legal al contravenției nu pot avea un caracter continuu. Sub acest aspect, precizează că cele doua autoturisme ce-i aparțin au fost surpinse în trafic, fără rovinieta valabilă, cu ocazia tranzitării podului ce face legătura între mun. B. si corn. Maracineni.
Caracterul continuu al faptelor sancționate rezidă din împrejurarea că tranzitul zilnic pe ruta B. - Maracineni și retur (cea. 30 m distanta între cele două localități), s-a realizat de autovehiculele ce îi aparțin, exclusiv pentru aprovizionarea cu medicamente a punctului farmaceutic aflat în comună și fără a se depași perimetrul localității Maracineni.
Ori, în aceste condiții, fără a se utiliza și alte segmente din rețeaua de drumuri naționale, aplicarea unor sancțiuni in cascadă (amenda propriu-zisă plus despăgubire), pentru fapte similare, consumate cu periodicitate pe același traseu de drum, nu reprezintă altceva decât dovada unui veritabil abuz a cărui perpetuare în timp dă naștere unei situații împovărătoare pentru contravenient si vădit disproporționa pericolul social generat.
In lumina celor de mai sus, este important a se reținte și faptul că, anterior emiterii celor trei procese-verbale contestate în cauza de față, mai exact în luna martie 2011, societății i-au fost expediate încă cinci procese verbale contravenționale, ce vizau una si aceeași faptă, sancțiuni - amendă plus tariful de depăgubire, pe care nu le-a contestat și a înțeles să le stingă prin plată.
Pe cale de consecință, emiterea in luna aprilie a altor trei procese verbale contravenționale {ce fac obiectul cauzei), în condițiile în care, începând cu data de 07.20.2011, cele două autoturisme aveau achitată rovinineta iar în prealabil mai achitaseră pentru aceeași faptă încă cinci amenzi contravenționale cu despăgubirile aferente, nu face altceva decât să confirme caracterul abuziv al sancțiunii și să conducă la nulitatea lor.
Carența vechii legislații coroborată cu practica neunitară a instanțelor sub aspectul interpretării caracterului continuu al contravenției ,dar si al aprecierii legalității sancționării multiple, a determinat legiuitorul să clarifice, fără urmă de echivoc, natura faptelor, similare cu cele deduse judecății in prezenta cauză, reținându-se în cuprinsul noii reglementări speciale - OG 144/2012, faptul că: "... articolul 8, alineatul (1) din OG 15/2002, va avea următorul cuprins: (1) Fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda." Și "articolul 9, alineatul (3) va avea următorul cuprins: Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției ...."
In mod greșit, susține recurenta, instanța de fond a respins subsidiarul petitului plângerii contravenționale, prin care a solicitat înlocuirea amenzilor aplicate cu avertisment si exonerarea de la plata tarifului de despăgubire.
Procedând la o interpretare inedită a dispozițiilor art. 7 din OG 2/2001 și fără a reține în considerare contextul general in care s-au consumat evenimentele, instanța califică faptele sale contravenționale ca fiind de o gravitate însemnată, pericolul social destul de ridicat asupra siguranței rutiere rezultând din simplul fapt că: "societatea este deținătoarea a două autovehicule care au utilizat rețeaua de drumuri naționale fără a fi achiziționată rovinieta pentru acestea...".
Susține că autovehiculele sale au fost surpinse în mod continuu, tranzitând o singură rută, B.-Maracineni și nicidecum utilizând alte porțiuni ale rețelei de drumuri naționale, iar toate deplasările au fost generate de nevoile curente de aprovizionare cu medicamente a punctului farmaceutic ce deservește .> Asupra tarifelor de despăgubire ce au fost reținute în cuprinsul celor trei procese-verbale instanta de recurs urmează a face aplicabilitatea disp. art. II din OG 144/2012, in sensul de a dispune anularea lor, plângerea contravențională fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 09.05.2011, deci inainte de publicarea în Monitorul Oficial (24.07.2012) a noii reglementari legislative, potrivit căreia: "...tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează....".
În situația în care instanța de recurs cenzurează acest punct de vedere, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment și exonerarea de la plata tarifelor de despăgubire.
Față de dispozițiile art. 312 C.p.c, recurenta solicită, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, urmând ca pe fond să se dispună, în principal, admiterea plângerii si anularea proceselor-verbale de contravenție, iar în subsidiar, admiterea în parte a plângerii, înlocuirea amenzilor cu avertisment și anularea tarifelor de despăgubire aplicate sau exonerarea de la plata acestora.
Legal citată intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si lnformatica -CESTRIN a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În fapt, a arătat intimata, instanța de fond a respins plângerea contravențională și pe cale de consecință a dispus menținerea dispozițiilor proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._, R li nr. si R 11 nr._ .
Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.
În speța dată, consideră că susținerile recurentului sunt nefondate, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Precizează că în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
La data de 12.11.2010 Locație: DN2 Km115+80m; Localitatea: Maracineni, jud BZ, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând J. P. SRL, CUI /CNP:_, Adresa: B., .. 2 . Jud B., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care la data de 14.04.2011 a fost emis Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr_ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
In afara acestuia, au fost întocmite încă două, respectiv procesele-verbale R 31 nr._ si R 11 nr._, pentru același tip de contravenție, dar nu aceeași faptă, așa cum susține recurenta.
Procesele verbale de constatare a contravenției au fost emise prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Autovehiculul recurentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinieta.
Instanța a reținut că recurenta nu a făcut dovada achitării rovinietei pentru data și vehiculul respectiv, astfel că în mod corect s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi circulat fără rovinietă valabilă.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor. în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A. Potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate in procesul verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie.
Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
În concluzie, față de toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și pe fond menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei, potrivit căreia, instanța fondului în mod greșit a interpretat dispozițiile legale, privind art. 17 din OG 2/2001, este neîntemeiată, întrucât analizând procesul verbal din punct de vedere al legalității, instanța în mod corect a constatat că acesta respectă condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/ 2001 .
În ceea ce privește încălcarea art. 17 din OG 2/2001, Tribunalul reține următoarele:
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".
O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept " ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus " (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).
Astfel, prima instanță a apreciat corect că procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat în mod valabil.
Critica recurentei potrivit căreia în mod greșit instanța fondului, raportat la amenda contravențională aplicată, a interpretat probele administrate în cauză, este neîntemeiată.
Astfel, în mod corect instanța fondului a apreciat că recurenta, dat fiind faptul că pe traseul pe care îl are de efectuat trece podul ce face legătura dintre Municipiul B. și localitatea Mărăcineni, are obligația să achite rovinieta pentru circulația pe drumurile județene, făcând aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 lit. (j), art. 3 din O.G. nr. 15/2002, recurenta nefiind înscrisă printre excepțiile prevăzute de actul normativ.
Cu toate acestea, Tribunalul, față de dispozițiile art. 34 din O.G.nr. 2/2011 care supun verificării instanței procesele verbale de contravenție inclusiv sub aspectul legalității, constată că, după pronunțarea sentinței recurate, O.G nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 astfel: art. 8 al.1 a fost modificat având acum următorul conținut „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”; la articolul 9, alineatul (3) are următorul cuprins:„În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)."
Totodată, art. II din Legea nr. 144/2012 prevede „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Astfel în considerarea caracterului continuu al contravenției rezultă că, toate actele materiale săvârșite de același contravenient în perioada de după constatarea primei abateri de la dispozițiile acestui act normativ și până la împlinirea celor 30 de zile de la data constatării faptei, sunt acte materiale ce intră în componența aceleiași contravenții, iar nu contravenții distincte pentru care să se poată încheia alte procese verbale de sancționare.
Acest lucru rezultă din dispoz. art.9 al.3 ale O.G.nr. 15/2002 în actuala formulare potrivit cu care în intervalul de 30 de zile stabilit de lege pentru întocmirea procesului verbal de contravenție și comunicarea lui nu se pot încheia alte procese de sancționare pentru încălcarea prev. art.8 al.1 din actul normativ amintit.
Chiar dacă fapta pentru care s-a încheiat procesul verbal de contravenție . 11, nr._ /14.04.2011 a fost săvârșită înainte de modificarea O.G.nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012, recurentul beneficiază de prevederile legale în actuala formulare, de după modificare, în virtutea principiului constituțional înscris în art.15 al. 2 din Constituția României potrivit căruia legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile.
Or, mai favorabile pentru petenta recurentă de astăzi sunt prevederile O.G.nr. 15/2002 în forma modificată prin Legea nr. 144/2012.
În raport de aceste considerente și văzând că, fapta pentru care petenta a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție . 11, nr._ /14.04.2011 a fost săvârșită la data de 12.11.2010, anterior în sarcina acesteia reținându-se o faptă similară, săvârșită la data de 11.11.2010, sancționată prin procesul verbal . nr_, întocmit la data de 14.04.2011, rezultă că ea nu este o nouă contravenție de sine stătătoare ci un act material ce intră în componența contravenției deja constatată și sancționată prin procesul verbal de mai sus de vreme ce a fost săvârșită în intervalul scurs de la data comiterii primei fapte, 11.11.2010, și până la împlinirea celor 30 de zile de la data constatării faptei .
În consecință, neexistând faptă contravențională procesul verbal de contravenție . 11, nr._ /14.04.2011 este nul absolut, atât sub aspectul sancțiunii amenzii, cât și a tarifului de despăgubire mai ales că pentru acesta din urmă art. II din Legea nr. 144/2012 prevede în mod expres că, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 312 c.p.c., urmează a admite recursul, a modifica în tot sentința recurată, în sensul admiterii în parte a plângerii, astfel: se va constata nulitatea procesului verbal de contravenție . 11 nr._ / 14.04.2011, înlăturând măsurile dispuse prin acesta ; se va anula, în parte procesul verbal de contravenție . 11 nr._/14.04.2011, în sensul că va înlătura obligarea petentei recurente la achitarea tarifului de despăgubire, menținând celelalte dispoziții ale acesteia ; se va anula, în parte, procesul verbal de contravenție . 11 nr._/14.04.2011, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii cu avertisment și înlătură obligarea petentei recurente la plata tarifului de despăgubire.
Potrivit art., 7 din OG nr. 2/2001 Tribunalul atrage contravenientei atenția asupra pericolului social al faptei, recomandându-i să respecte legislația in vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta . cu sediul în B., ., Jud B., împotriva sentinței civile nr 2021/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr_, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN cu sediul în București, sector6, . 401A.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite, în parte plângerea astfel:
Constată nulitatea procesului verbal de contravenție ., nr_/14.04.2011, înlăturând măsurile dispune prin acesta.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție ., nr_/14.04.2011 în sensul că înlătură obligarea petentului recurent la achitarea tarifului de despăgubire, menținând celelalte dispoziții ale acestuia.
Anulează, în parte, procesul verbal de contravenție ., nr_/14.04.2011 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii cu avertisment și înlătură obligarea petentului recurent la plata tarifului de despăgubire.
Atrage atenția asupra pericolului social al faptei și îi recomandă să respecte legislația în vigoare.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, M. Ș. | Judecător, E. P. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. PE /Tehnored PE
2 ex/05.06.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – O. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1715/2013. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 1554/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
