Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 21709/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 243/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător I. M.
Judecător M. N.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata G. F. B. împotriva sentinței civile nr._ din 24.09.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta A., I. & Asociații – Societate Civilă de Avocați, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. I., pentru intimata petentă A., I. & Asociații – Societate Civilă de Avocați, lipsă fiind intimata G. F. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat I. I., pentru intimata petentă A., I. & Asociații – Societate Civilă de Avocați, depune la dosar întâmpinare, arată că nu mai are alte cererii de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat I. I., pentru intimata petentă A., I. & Asociații – Societate Civilă de Avocați, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Astfel, arată că instanța de fond, apreciind în mod corect asupra gravității contravenției, a dat eficiență art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, având în vedere modalitatea concretă în care s-a săvârșit contravenția, gradul scăzut de pericol social al acesteia
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A) Obiectul acțiunii
1. Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.07.2011 sub nr._, petenta A., I. & Asociații- Societate Civilă de Avocați a solicitat, în contradictoriu cu intimatele G. F. SECȚIA B. și C. G. AL GĂRZII FINANCIARE, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.07.2012 și exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 800 lei, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu „avertisment”.
2. În motivarea plângerii, s-a arătat, în esență, că, la data de 04.07.2012 a fost încheiat procesul verbal . nr._, motivat de faptul că petenta ar fi încălcat prevederile art.41, pct.2 lit.c din Legea nr 82/1991, în sensul că, în data de 17.02.2012, a fost întocmită chitanța nr.03 pentru suma de 850 lei, deși efectiv încasată a fost suma de 600 lei, că măsura dispusă este nelegală și netemeinică, că, în ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului verbal, au fost invocate nulitățile rezultate din nerespectarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, că, astfel, sub un prim aspect, se consideră de petentă că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16 alin.1 din OG 2/2001, referitoare la prezentarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la gravitatea faptei, respectiv aspecte care să ducă la corecta individualizare a faptei, anume care a fost situația de fapt existentă și nici modalitatea în care s-a creat vreun prejudiciu, că, de asemenea, petenta consideră că agentul care a încheiat procesul verbal contestat a încălcat și prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, care stabilesc, în mod clar, faptul că sancțiunile se aplică în limitele prevăzute de actul normativ însă, trebuie, în mod obligatoriu, să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, că singura persoana prejudiciată prin eroarea constatată de agenții constatatori este petenta, care a achitat obligații fiscale mai mari decât erau datorate în realitate, că, în ceea ce privește netemeinicia procesului verbal, se observă că actul constatator a fost încheiat în mod abuziv, eroarea constatată neproducând nici un prejudiciu și necreîndu-se nici un pericol social prin fapta săvârșită, precum și că fapta constatată nu se încadrează nici în temeiurile de lege arătate de către agenții constatatori, aceasta aplicându-se în cu totul alte situații.
În probațiune, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunându-se, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției atacat (fila 5-dosar fond).
B) Apărările intimatei
3. La data de 30.08.2012, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, întrucât procesul verbal este temeinic și legal întocmit.
S-a menționat, în esență, că organele de control ale intimatei au procedat la descrierea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta inclusiv data comiterii acesteia în condițiile în care data constatării este alta decât aceea a săvârșirii, respectiv 17.02.2012, că descrierea faptei a fost făcută în mod concret și nu conține termeni generici, cuprinzând date cu privire la normele încălcate și cu privire la punctul de vedere al petentei care a recunoscut fapta atât prin nota explicativă din data de 04.07.2012, cât și prin procesul verbal la rubrica ”alte mențiuni”, declarând că nu are obiecțiuni, că, în ceea ce privește fondul controlului, acesta a fost inițiat în urma unei sesizări adresate intimatei de un fost client al petentei, că, urmare verificărilor efectuate, s-a constatat că reprezentantul societății de avocatură nu a respectat reglementările emise de MFP cu privire la întocmirea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora, în speță petenta întocmind la data de 17.02.2012 chitanța nr. 03 pentru suma de 850 lei, deși în realitate a încasat doar suma de 600 lei, precum și că, din acest motiv, petenta a fost sancționată potrivit art. 42 al.1 din Legea nr.82/1991, republicată, cu amendă contravențională în cuantum de 800 lei.
În dovedire, intimatul a anexat întâmpinării, în copie, procesul verbal de contravenție, notă explicativă, registru-jurnal de încasări, chitanța nr. 03/17.02.2012 (filele 11-14-dosar fond).
C) Sentința pronunțată de instanța de fond
4. În urma analizării probelor administrate, prin sentința civilă nr._/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă în dosarul nr._ , a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta A., I. & Asociații-Societate Civilă de Avocați, în contradictoriu cu intimatele G. F. SECȚIA B. și C. G. AL GĂRZII FINANCIARE și s-a dispus, în consecință, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 800 de lei aplicate petentei prin procesul-verbal . nr._/04.07.2012 cu sancțiunea avertismentului.
5.Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță, în esență:
- că, la data de 04.07.2012, a fost întocmit de către un agent din cadrul intimatei procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 41, pct.2 lit. c din Legea nr. 82/1991, constând în aceea că, în data de 17.02.2012, a fost întocmită chitanța nr.03 pentru suma de 850 lei, deși efectiv încasată a fost suma de 600 lei, pentru acest motiv aplicându-se contestatoarei o amendă în cuantum de 800 lei;
- că, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, se apreciază de instanța de fond că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității;
- că nu era necesar ca, la aprecierea gravității contravenției, agentul constatator să menționeze alte împrejurări în descrierea faptei în afară de cele înscrise în procesul verbal, urmarea socialmente periculoasă a faptei deducându-se din materialitatea faptei, deci nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001;
- că nu se impunea ca, la descrierea faptei contravenționale, agentul constatator să menționeze alte împrejurări în afară de cele înscrise în procesul verbal, deoarece, față de cele reținute în cuprinsul actului constatator, trebuie apreciat că agentul constatator a realizat o descriere concretă a contravenției, cu arătarea acțiunii reținute în sarcina petentei și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional și a permite verificarea corectei încadrări juridice a acesteia și aprecierea asupra gravității sale și asupra individualizării sancțiunii;
- că, sub aspectul temeiniciei, se constată de instanța de fond că, din probele administrate, nu a rezultat o situație de fapt diferită celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petenta a fost sancționată în mod nejustificat;
- că, în cauză, având în vedere participarea directă a petentei, prin reprezentantul său legal, la întocmirea procesului verbal de contravenție și exprimarea poziției proprii față de constatările personale ale agentului constatator, fără a formula nicio obiecție, ce ar fi putut fi invocată încă de la acel moment, se apreciază de instanța de fond că dovedirea faptei pentru care petenta a fost sancționată, pe baza actului contestat, în temeiul prezumției legale de autenticitate și validitate a acestui înscris autentic, nu este de natură a depăși limitele rezonabile impuse de gravitatea mizei și de dreptul la apărare al petentei;
- că, față de împrejurarea că materialul probatoriu administrat în cauză coroborează mențiunile din procesul verbal atacat, se impune a se da curs constatărilor personale ale agentului constatator și a se reține ca fiind reale;
- că, referitor la proporționalitatea sancțiunii, se reține că, în speță, nu a existat o rea credință din partea petentei, care este la prima abatere de acest gen și care a încheiat o chitanță pentru suma de 850 lei, deși suma efectiv încasată a fost de 600 lei, acest lucru producând practic un prejudiciu în sarcina petentei, care a fost nevoită la plata unui impozit mai mare, iar urmare socialmente periculoasă este una suficient de redusă;
- precum și că, având în vedere circumstanțele personale ale petentei, trebuie apreciat că înlocuirea cu sancțiunea avertismentului a amenzii aplicate este o măsură suficientă pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale, în măsură să determine petenta să respecte în viitor dispozițiile legale.
D) Recursul exercitat de intimată și procedura în fața instanței de recurs
6.1. Împotriva acestei sentințe, intimata G. F. B., cu respectarea termenului legal, a declarat recurs, înregistrat la data de 15.11.2012, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul de a se respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
6.2. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C.proc.civ., s-a reliefat, în esență, că fapta reținută în sarcina petentei prin actul de control contestat este bine conturată, bine individualizată și bine argumentată atât în fapt, cât și în drept, că vinovăția petentei rezultă clar din cele cuprinse în actul de control, fiind evidentă intenția reprezentantului legal de a nu rectifica în contabilitate suma încasată din prestarea efectuată în luna februarie 2012, precum și că, în speță, nu se aplică art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, pentru că fapta săvârșită și împrejurările, metodele folosite fac ca pericolul social să fie ridicat.
7. Intimata-petentă, în apărare, la data de 08.02.2013, în faza recursului, a depus întâmpinare, solicitând a se respinge recursul ca nefondat.
II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată recursului
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed.
8. Obiectul prezentei cauze rezidă în plângerea contravențională formulată de petenta A., I. & Asociații-Societate Civilă de Avocați, în contradictoriu cu intimatele G. F. SECȚIA B. și C. G. AL GĂRZII FINANCIARE, vizând anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.07.2012, încheiat de intimată.
Prin acest act administrativ, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 800 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.41 pct. 2 lit. c) și sancționate de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, reținându-se că, în data de 17.02.2012, a fost întocmită chitanța nr.03 pentru suma de 850 lei, deși efectiv încasată a fost suma de 600 lei.
9. Trebuie constatat că, în speță, prin recursul promovat, intimata G. F. B. critică sentința recurată, prin prisma legalității soluției adoptate de prima instanță, în sensul de a se înlocui sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție amintit cu sancțiunea avertismentului.
O astfel de critică, care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., fiind vorba de o pretinsă greșită aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, nu este fondată, pentru considerentele care succed (pct. 10-13).
10. Într-adevăr, în primul rând, se observă că nici chiar prin motivarea recursului declarat în cauză, recurenta-intimată nu a contestat în vreun fel susținerile în sensul că, prin contravenția imputată petentei, nu s-a produs vreun prejudiciu bugetului de stat.
Or, este indubitabil că acest aspect de fapt se circumscrie noțiunii de împrejurări ale săvârșirii faptei, care este necesar a se avea în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate.
11. Apoi, în al doilea rând, trebuie relevat că, în mod judicios, instanța fondului a făcut aplicarea în speță a criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Astfel, conform acestor dispoziții legale, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Or, în raport de aceste criterii legale, Tribunalul apreciază că la individualizarea sancțiunii contravenționale este necesar a se ține seama nu de gradul de pericol social abstract al faptei imputate contravenientului, dedus din limitele amenzii stabilite de legiuitor prin norma de drept care descrie acea faptă, ci de împrejurările concrete ale comiterii acelei fapte, dar și de circumstanțele personale ale contravenientului.
12. Astfel, în această privință, trebuie avute în vedere atât faptul că petenta, prin reprezentantul acesteia, a recunoscut săvârșirea faptei imputate prin procesul-verbal amintit, aspect consemnat în chiar cuprinsul acestuia, cât și împrejurarea că societatea petentă nu a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte până în prezent
Referitor la cel de-al doilea aspect, trebuie evidențiat că, în mod corect, instanța de fond a valorificat, prin prisma sancțiunii aplicate, faptul că petenta este la prima abatere, atâta timp cât lipsa antecedentelor în domeniu ale contravenientului nu a fost contestată în vreun fel de recurentul-intimat G. F. B., nici chiar în cuprinsul motivării recursului declarat în pricina de față, deși i-ar fi fost foarte facil să verifice în baza de date existența unor astfel de sancțiuni aplicate entității petente.
13. În fine, Tribunalul apreciază că nu poate fi primită aserțiunea recurentului-intimat, inserată în dezvoltarea motivelor de recurs, în sensul că nu se putea aplica sancțiunea avertismentului, întrucât fapta reținută a fi fost săvârșită de petentă nu era de gravitate redusă, ci avea un grad ridicat de pericol social.
Într-adevăr, este de observat că, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.3 din OG 2/2001, potrivit cărora „avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune”, prima instanță a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 800 lei cu sancțiunea avertismentului.
Prin această soluție, s-a reținut, practic, că, față de criteriile legale de individualizare evocate anterior, persoana care a săvârșit contravenția descrisă în procesul-verbal contestat în cauză nu o va repeta, chiar fără a se aplica o amendă.
III) Soluția Tribunalului
14. Pentru aceste considerente, având în vedere că, în speță, nu există în cauză vreunul dintre motivele de casare ori modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., în urma unei analize a sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001, va respinge recursul declarat, ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de intimata G. F. B. împotriva sentinței civile nr._ din 24.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu petenta A., I. & Asociații – Societate Civilă de Avocați, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013.
Președinte, F. C. P. | Judecător, I. M. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./14.02.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. M. M. R.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1609/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 30-01-2013,... → |
|---|
