Plângere contravenţională. Decizia nr. 1459/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1459/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 21505/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1459/2013
Ședința publică de la 28 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător F. C. P.
Judecător G. I. R.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul E. C. D., domiciliat în mun. B., Cartier Episcopiei, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza este la primul termen de judecată – stadiul procesual recurs, recurs motivat și comunicat, prin Serviciul registratură, la data de 05.06.2013, intimatul a formulat întâmpinare, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea către recurent a întâmpinării, întrucât aceasta a fost depusă la data de 05.06.2013, cu mai mult de 5 zile înaintea termenului de judecată de astăzi, iar, conform art. 129 Cod procedură civilă, părțile au obligația să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, constată că, prin întâmpinare, intimatul a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 C.proc.civ. și, în consecință, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A) Obiectul acțiunii
1. Prin plângerea contravențională pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.09.2011 sub nr. de dosar_, petentul E. C. D. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție .> PCL nr._/11.08.2011, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
2. În motivarea plângerii, s-a arătat, în esență, că, petentului îi sunt aplicabile dispozițiile art.6 din CEDO, astfel că procesul verbal atacat nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, fiind doar un act prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, că, la data de 11.08.2011, la volanul autoturismului ce aparține ., nu se afla petentul, ci numitul Z. M. I., salariat al aceleiași unități, precum și că, dintr-o eroare al unui angajat al acestei societăți, a fost mentionat numele petentului, ca fiind responsabil de cele menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
În dovedire, au fost depuse unele înscrisuri (filele 5-7-dosar fond).
B)Apărările intimatului
3. La data de 16.01.2012, intimatul IPJ B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a învederat, în esență, că, în baza adresei nr.411/07.06.2011, comunicată de . SRL Buzau, agentul constatator a întocmit procesul verbal pe numele contravenientului-petent, că acesta, la data de 20.05.2011, ora 15.47, a circulat pe DJ 220, Vernești, jud. B., cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, având o viteză de 87 km/h și că intimatul se opune audierii martorilor prevăzuți de art.189 alin.1 si 2 C.proc.civ.
În dovedire, intimatul a depus unele înscrisuri, respectiv cazier contravențional al petentului, adresa nr.3153/30.05.201, dovezi de comunicare, adresa nr.411/07.06.2011, planșa foto, atestatul nr._/9/15.09.2008, buletin de verificare metrologicăa aparat radar (filele 11-17-dosar fond).
C)Sentința pronunțată de instanța de fond
4. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, prin sentința civilă nr._/22.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul E. C. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/11.08.2011 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., ca neîntemeiată, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
5. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță, în esență:
- că, prin procesul-verbal de contravenție .> PCL nr._/ 11.08.2011, s-a reținut încălcarea art.108 alin.1 lit.c pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, contravenientul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 402 lei, echivalentul a 6 puncte-amendă și a 4 puncte de penalizare;
- că, verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.17 din O.G. nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și adresa contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura electronică a agentului constatator, de altfel, petentul neinvocând niciun motiv de nulitate privind procesul verbal de contravenție ce face obiectul prezentei acțiuni;
- că, în ceea ce privește susținerile petentului referitoare la incidența în prezenta cauză a prezumției de nevinovăție, se constată că, potrivit art.47 din O.G. nr.2/2001, dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, implicit și cu dispozițiile art.129 alin.1 C.proc.civ., care prevede că părțile au datoria să-și probeze pretențiile și apărările;
- că, referitor la prevederile art.6 CEDO invocate de către petent, în cuprinsul plângerii contravenționale, s-a observat că, astfel cum a statuat cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. României și I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției, ceea ce este important fiind ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte;
- că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii;
- că nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul;
- că, în speță, se constată că agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție ce face obiectul prezentei cauze, în urma comunicării făcute de . 2000 SRL, prin adresa nr.411/07.06.2011 (fila 15-dosar fond), prin care se aducea la cunoștința intimatului că persoana care conduce autoturismul marca Volkswagen cu număr de înmatriculare_, angajat al acestei societăți, este numitul E. C.-D.;
- că, deși a susținut că o altă persoană a condus în fapt acest autoturism la momentul săvârșirii presupusei contravenții, petentul nu a indicat expres că dorește audierea acestei persoane, arătând în cuprinsul acțiunii că dorește să se folosească de proba cu înscrisuri, iar, la termenul de judecată din data de 27.09.2012, fiind reprezentat de apărător ales, av. B. F., nu a făcut nicio precizare în acest sens;
- că, din aceste motive, nu pot fi reținute susținerile petentului referitoare la faptul că o altă persoană ar fi condus acest autoturism la data de 20.05.2011, atâta timp cât nu sunt coroborate cu niciun alt mijloc de probă;
- că, potrivit art. 108 alin. (1) lit. C) din OUG nr. 195/2002, viteza de deplasare se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, observându-se că, conform buletinului de verificare metrologică (fila 17-dosar fond), aparatul radar cu antenă emisie-recepție 330, mod de prelucrare-afișare .-001/94, amplasat pe autoturismul Dacia L. cu număr de înmatriculare_, aparat radar menționat în procesul verbal de contravenție, a fost verificat metrologic la data de 25.08.2010, având termen de valabilitate de 1 an și că planșa foto (fila 16-dosar fond) confirmă faptul că autovehiculul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, circula în localitate cu viteza de 87 km/h, la data de 20.05.2011, ora 15.47.15, viteză ce a fost constatată de o persoană autorizată, respectiv P. V., conform atestatului de operator radar (fila 17-dosar fond);
- că, în ceea ce privește eventualele “erori” ale aparatului radar, se reliefează că măsurările efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale, și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nicio eroare, în momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, eroarea de măsurare a cinemometrului fiind încadrată deja în limitele admise de NML 021;
- că, prin urmare, având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, nu se poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul verbal de contravenție;
- precum și că, luând în considerare împrejurările săvârșirii faptei - locul și momentul săvârșirii acesteia, gradul de pericol social al faptei săvârșite, trebuie apreciat că sancțiunea contravențională aplicată petentului a fost corect individualizată, respectiv amendă - în limitele sancțiunii prevăzute de art.101 alin.2 coroborat cu art.98 alin.4 lit.c din O.U.G. nr.195/2002, petentului fiindu-i aplicată amendă în cuantum minim de 6 puncte-amendă și sancțiunea complementară a aplicării și a 4 puncte de penalizare, sancțiune contravențională complementară care se aplică automat, conform dispozițiilor art.108 alin.1 lit.c din O.U.G. nr.195/2002.
D) Recursul exercitat de petent
6.1. Împotriva acestei sentințe, petentul E. C.-D., cu respectarea termenului legal, a declarat recurs, înregistrat la data de 06.02.2013, prin care a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se dispună casarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se administra toate probele care se impun în cauză în vederea aflării adevărului.
6.2. În motivarea recursului, s-a reliefat, în esență, că, greșit, s-a înlăturat de instanța de fond apărarea petentului în sensul că o altă persoană a condus autoturismul, că această soluție s-a pronunțat fără a se proceda la administrarea în cauză a tuturor probatoriilor necesare aflării adevărului, că petentul nu a cerut audierea ca martor a numitului Z. M. I., despre care a susținut că ar fi condus autoturismul respectiv, având în vedere calitatea de coleg de serviciu pe care acesta o are cu petentul, dorind să evite o stare tensionată la locul de muncă, că instanța trebuia să dispună din oficiu audierea acestui martor, că tot instanța era obligată să emită o adresă la . pentru a se lămuri aspectele învederate, precum și că, în pricină, judecătoria nu a dat dovadă de rol activ, soluționând cauza fără a administra toate probele necesare aflării adevărului, ceea ce atrage nelegalitatea sentinței pronunțate.
7. La data de 05.06.2013, intimatul IPJ B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, ca nefondat.
II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată recursului
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., incidente conform art. 47 din OG nr. 2/2001 și art. 109 alin.9 din OUG nr. 195/2002, Tribunalul reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed.
8. Obiectul prezentei cauze rezidă în plângerea contravențională formulată de petentul E. C.-D., în contradictoriu cu intimatul IJP B., vizând anularea procesului verbal de contravenție .> PCL nr._, încheiat la data de 11.08.2011 de un agent constatator al intimatului.
Prin acest act administrativ, s-a reținut că, la data de 20.05.2011, ora 15.47, în timp ce conducea autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 220, în localitatea Vernești, jud. B., petentul a fost înregistrat și fotografiat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr._ aflată în staționare având viteza de 87 km/h.
Pentru acest motiv, petentul a fost sancționat contravențional, în temeiul art.108 alin.1 lit.c pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 402 lei, echivalentul a 6 puncte-amendă și cu sancțiunea complementară a aplicării a 4 puncte de penalizare, constatându-se că a încălcat prevederile art. 121 alin.1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002.
9. Analizând recursul în limitele în care s-a devoluat pricina în fața instanței de recurs, Tribunalul apreciază că, respingând plângerea ca neîntemeiată, judecătoria a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, având în vedere că faptele reținute în sarcina petentului au fost probate de organul constatator, iar sancțiunile au fost legal aplicate și individualizate.
10. Astfel, se observă că nu sunt fondate criticile recurentului, în sensul că ar fi fost pronunțată soluția de prima instanță fără ca aceasta să administreze toate probele necesare aflării adevărului.
11. Într-adevăr, trebuie reliefat, în acest context, că, prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la data de 25.11.2010, așadar înainte de data înregistrării prezentei cauze pe rolul Judecătoriei B. (20.09.2011), au fost aduse unele modificări art. 129 C.proc.civ.
Aceste modificări sunt menite să confere judecătorului un rol activ mai accentuat și mai bine conturat, dar, în același timp, să interzică, pe viitor, ca, în căile de atac, o hotărâre judecătorească să fie casată de instanța de control judiciar pentru lipsa de rol activ, întrucât este, în mod evident, o sarcină excesivă a impune judecătorului să aibă un rol activ mai accentuat în administrarea probatoriului decât însăși partea care dorește realizarea unui drept sau apărarea lui.
12. Astfel, în opinia Tribunalului, prevederea cuprinsă în textul art. 129 alin. 5 teza a II-a C.proc.civ., în noua sa formă, dată prin Legea nr. 202/2010, cum că „instanța va dispune ca părțile să completeze probele”, trebuie interpretată în sensul că, atunci când constată că o probă evident necesară nu a fost administrată la cererea părților, instanța este obligată să pună în discuția părților necesitatea administrării acelei probe, pentru a respecta contradictorialitatea și a preveni surprinderea părților printr-o hotărâre finală în care acțiunea ar fi respinsă pentru lipsa unei probe a cărei necesitate nu a fost învederată părților, instanța nefiind în niciun fel obligată să dispună proba din oficiu, după cum rezultă din art. 129 alin.5 teza finală C.proc.civ.
Că această măsură este facultativă, la suverana apreciere a instanței, rezultă în mod clar și lecturând art. 129 alin.51 C.proc.civ. – text introdus prin Legea nr. 202/2010-, care subliniază faptul că rolul activ al instanței în materie probatorie are un caracter facultativ și subsidiar, responsabilitatea primordială privind propunerea și administrarea probelor revenind părților, conform alin.1 al art. 129 C.proc.civ.
13. Or, raportând aceste considerații teoretice la situația cauzei de față, se observă că, deși redactată și semnată de un avocat (L. A.), plângerea contravențională formulată de către petentul (recurent) împotriva procesului verbal de contravenție .> PCL nr._/11.08.2011 nu face referire, ca mijloace de probă în dovedirea susținerilor petentului, decât la proba cu înscrisuri.
14. Mai mult, este important de relevat că nici ulterior depunerii plângerii contravenționale, petentul (recurent) nu a propus audierea unui martor, nesolicitând nici ca instanța, din oficiu, să citeze ca martor pe o anumită persoană care ar fi putut contribui, în opinia sa, la aflarea adevărului.
O atare conduită omisivă a petentului (recurent) este cu atât mai condamnabilă cu atât, până la soluționarea acestei căi de atac specifice de Judecătoria B., s-a scurs o perioadă de un an și două luni, termen care este, evident, stabilit cu nesocotirea art. 33 alin. 1 teza I din OG nr. 2/2001, care prevede că „Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile”.
15. Or, în raport de prevederile art. 129 alin. 5 și alin. 51 C.proc.civ., nu este posibil ca partea care a omis să propună și să administreze probe în condițiile legii să-și invoce implicit propria culpă în calea de atac, solicitând instanței de control judiciar desființarea ori casarea hotărârii pentru omisiunea judecătorului de a dispune din oficiu probe.
O astfel de concluzie se impune cu prisosință având în vedere și faptul că, pe tot parcursul procesului la prima instanță, petentul (recurent) a fost reprezentat de un avocat care nu a făcut decât să ceară un termen pentru lipsă apărare, conform mențiunilor din încheierea din data de 27.09.2012 (fila 21-dosar fond), fără ca, la ultimul termen, cel la care s-a pronunțat sentința recurată (22.11.2012), să se mai prezinte în fața instanței.
16. În fine, nu pot fi primite alegațiile recurentului-petent, cum că nu ar fi propus audierea ca martor a numitului Z. M. I., având în vedere calitatea de coleg de serviciu pe care acesta ar avea-o cu petentul și pentru a se avita o stare tensionată la locul de muncă.
Într-adevăr, este de remarcat că nici această afirmație a recurentului nu a fost în vreun fel probată, neputându-se avea în vedere, din acest motiv, de instanța de judecată, conform adagiului idem est non esse aut non probari (absența unei probe echivalează cu absența dreptului/faptului alegat).
17. De altminteri, trebuie reliefat că probele administrate în cauză sunt suficiente pentru a dovedi săvârșirea de către petentul (recurent) a contravenției ce i-a fost imputată prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Astfel, se observă că, la baza sancționării petentului (recurent), a stat comunicarea făcută de . 2000 SRL, prin adresa nr. 411/07.06.2011 (fila 15-dosar fond), prin care se aducea la cunoștința intimatului că persoana care conduce autoturismul marca Volkswagen cu număr de înmatriculare_, angajat al acestei societăți, este numitul E. C.-D., nefiind făcută vreo probă contrară acestor afirmații.
Apoi, viteza de deplasare a contravenientului (de 87 km/h în localitatea Vernești) a fost constatată, în speță, cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în acest sens fiind mențiunile buletinului de verificare metrologică (fila 17-dosar fond), care a fost deservit de un operator radar atestat conform legii (fila 17-dosar fond) și este confirmată de planșa foto atașată (fila 16-dosar fond).
III) Soluția Tribunalului
18. Pentru aceste considerente, având în vedere că, în speță, nu există în cauză vreunul dintre motivele de casare ori modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., Tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001 și cu art. 109 alin.9 din OUG nr. 195/2002, va respinge recursul declarat, ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul E. C. D., domiciliat în mun. B., Cartier Episcopiei, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., având ca obiect plângere contravențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 iunie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, F. C. P. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, D. P. |
Red/th.red. FCP/03.07.2013
2ex
Judecătoria B.
Jud. fond M. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1226/2013. Tribunalul BUZĂU | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 762/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
