Rezoluţiune contract. Decizia nr. 762/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 7502/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 762/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. Ș.
Judecător E. P.
Grefier R. - A. S.
Pe rol fiind judecarea, după casare cu reținere a acțiunii formulate de reclamanții M. I., domiciliat în orașul Nehoiu, ., nr. 38, jud. B., și M. E., domiciliată în orașul Nehoiu, ., nr. 38, jud. B., în contradictoriu cu pârâții M. C., și M. M., ambii domiciliați în orașul Nehoiu, Cartier L. M., .. B., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții M. I., M. E. personal și asistați de avocat V. V. și pârâții M. C. și M. M., asistați de avocat D. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează prin serviciul registratură la data de 28.03.2013 reclamanții M. I. și M. E. au depus la dosar memoriu, după care,
Instanța constată că Ș. Ș. este necunoscută la adresa citată iar niciuna dintre părți nu este în măsură să precizeze alte relații privind numele sau adresa martorului dispus a fi audiat din oficiu.
Pentru reclamanți, apărătorul ales, solicită audierea martorilor din dosarul penal N. S. și T. A., deoarece pot fi relatate și alte aspecte
Reclamantul M. I. precizează că T. A. este în vârstă și nu se mai poate deplasa pentru o eventuală declarație în fața instanței .
Pentru reclamanți, apărătorul ales precizează că renunță la proba solicită și arată că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, iar pentru pârâți apărătorul ales precizează același aspect.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Av V. V. pentru reclamanții M. I. și M. E. precizează că au fost contradicții si nu a fost lămurit aspectul cu privire la invocarea faptului că în 2005 reclamanții ar fi intrat în casa bătrânei, că ar fi fost o înțelegere secretă ca acesta să fugă la reclamanți, așa cum a fost precizat de intimați. Totodată nu sa clarificat situația de unde a fost luată bătrâna, de la Ș. sau din stradă în momentul în care și-a rupt piciorul . Un martor ocular declară că bătrâna în momentul când și-a rupt piciorul nu era la reclamanții M. ci se afla la Ș. și ieșind pe drum s-a împiedicat și și-a rupt piciorul, de aceea fost luată de fam M. și dusă la spital . nu exista o înțelegere între bătrână și M.. B. a stat mai întâi la M. P. și la Ș.. Fam M. a urmărit să ia bunurile bătrânei, având calitatea de nepot avea obligația morală să o îngrijească în momentul în care bătrâna a căzut. Solicită admiterea cererii de chemare n judecată. Fără cheltuieli de judecată.
Av D. M. pentru pârâții M. C. și M. M., având cuvântul solicită să se aibă în vedere concluziile scrise depuse la dosarul de fond. În ceea ce privește probele administrate precizează că din toate declarațiile depuse la dosar a rezultat faptul că între părți nu a existat neînțelegeri autoarea nu s-a plâns de comportamentul acestora. Ulterior părăsirii domiciliului toate acțiunile au fost formulate de către reclamanți. Precizează că a răspuns la toate motivele reclamanților în motivarea cererii de rezoluțiune a contractului și solicită respingerea acțiunii.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA
Asupra prezentei acțiuni civile, rejudecată, după casarea cu reținere:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. 1879/277 la data de 29.11.2007, reclamanta V. D. a chemat în judecată pe pârâții M. C. și M. M., solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să fie obligați pârâții să respecte clauzele contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1348/27.08.2001 și să-i plătească întreținerea conform contractului.
La dosar s-a atașat, în copie, contractul de vânzare-cumpărare, cuponul de pensie și actul de identitate al reclamantei.
La termenul din 07.02.2008, reclamanta și-a modificat obiectul cererii, precizând că înțelege să solicite rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, pe motiv că, datorită vârstei și afecțiunilor de care suferă, are nevoie de întreținere permanentă, iar pe de altă parte, pârâții nu au respectat obligația asumată prin contract, aceea de întreținere, astfel că este întreținută și ajutată de vecini. Mai mult, pârâții nu au respectat clauza de uzufruct viager deoarece datorită comportamentului acestora, nu poate folosi imobilul, fiind alungată din locuință.
A atașat reclamanta și copia dispoziției nr. 1567/07.03.2007, prin care a fost desemnat curator al acesteia numitul M. I..
În termen legal pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece motivele invocate de reclamantă au făcut obiectul mai multor dosare, care au fost soluționate definitiv și irevocabil prin respingerea acțiunii, astfel că există autoritate de lucru judecat.
Pentru dovedirea susținerilor pârâții au atașat în copie, sentința civilă nr. 522/26.04.2002, sentința civilă nr. 943/14.11.2005, sentința civilă nr. 883/20.11.2002, decizia nr. 402/28.02.2003 și copia cererii de recurs din dosarul nr._ .
Urmare a probelor administrate, Judecătoria Pătîrlagele a pronunțat sentința civilă nr. 368/27.03.2008, prin care a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat în conformitate cu art. 1201 cod civil și art.166 Cod pr.civ, deoarece instanțele au soluționat definitiv și irevocabil cauza, reținând aceleași aspecte, respectiv sentințele civile nr. 883/20.11.2002 și nr. 943/14.11.2005 – pronunțate de Judecătoria Pătârlagele.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța de fond a respins acțiunea pe motiv că există autoritate de lucru judecat, fără să aibă în vedere că pârâții nu-și respectă obligațiile asumate prin contract.
A susținut apelanta că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată după motivele invocate de pârâți în întâmpinare, fără să analizeze clauzele contractului în litigiu, astfel că au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul de a fi obligați să-și respecte obligațiile asumate prin contract, iar în subsidiar, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța pe fond.
Prin decizia civilă nr. 205 pronunțată în ședința publică din 18.06.2008, Tribunalul B. a admis apelul declarat de reclamanta V. D. împotriva sentinței civile nr. 368/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect obligație de a face și pretenții în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. M., a desființat sentința apelată și a trimis cauza la aceeași instanță în vederea soluționării pe fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că chiar dacă părțile s-au judecat și a fost respinsă acțiunea reclamantei pe același motiv, se impunea verificarea celor arătate de reclamantă în sensul că după soluționarea dosarului nu i s-a respectat dreptul de uzufruct, nu i s-a permis să folosească imobilul și nici nu i s-a prestat întreținere. A reținut instanța de fond că, fiind vorba de un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, prestațiile fiind succesive nu poate opera autoritatea de lucru judecat.
În drept tribunalul și-a întemeiat soluția pe disp. art.296 C.pr. civilă
Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, la Judecătoria Pătârlagele, cauza a fost înregistrată sub nr. 1877/2007 la data de 11.11.2008.
La termenul din 6.01.2009, ca urmare a decesului reclamantei V. D., la data de 29.11.2009 (extras din registrul de deces- fila 13 dosar) în baza art.243 al.1 . pct.1 Cod pr.civ. instanța a dispus suspendarea cauzei.
Prin registratura instanței, la data de 8.12.2009 s-a solicitat de către numiții M. I. și M. E., în calitate de moștenitori ai defunctei V. D. (certificat de moștenitor nr. 98/09.11.2009 – fila 21 dosar) repunerea pe rol a cauzei, aceștia fiind introduși în calitate de reclamanți moștenitori prin încheierea din 26.01.2010 –a se vedea fila 44 dosar .
Prin cererea depusă la instanță - filele 28-29 dosar, reclamanții moștenitori M. I. și E. au învederat că în mod corect tribunalul a casat sentința instanței de fond, în condițiile în care, pârâții nu și-au respectat clauzele de întreținere și uzufruct viager asumate prin contract, respectiv nu i-au asigurat numitei V. D. întreținere, nu i-au respectat dreptul de uzufruct viager, nu au înmormântat-o pe aceasta și nici nu i-au organizat pomenirile ulterioare, singura lor dorință fiind aceea de a dispune de proprietatea ei pe care au dobândit-o prin contractul a cărui rezoluțiune/reziliere se solicită.
În dovedirea susținerilor lor, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: testament, certificat moștenitor, titlu de proprietate, anexa 24, certificat de deces, rețetă medicală - a se vedea filele 30-35 dosar .
La cererea părților au fost administrate probe respectiv au fost depuse înscrisuri, au fost audiați martori și au fost luate interogatorii – a se vedea filele 61-91; 99-109 .
Urmare a materialului probator administrat, instanța de fond prin sentința civilă nr. 592 pronunțată în ședința publică din 04.05.2010, a respins acțiunea formulată de reclamanta def. V. D. și continuată de moștenitorii reclamanți M. I. și M. E., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. M., iar în baza art.274 C.pr.c. a obligat reclamanții să plătească pârâților suma de 400 lei cheltuieli de judecată, suma reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că potrivit deciziei de casare se impune a fi analizată situația de fapt și modul cum pârâții și-au respectat aceste obligații după anul 2003 și până la decesul reclamantei, survenit în anul 2008.
Referitor la încălcarea de către pârâți a dreptului de uzufruct viager instanța de fond a reținut că reclamanții nu au dovedit în mod concludent că pârâții se fac vinovați de plecarea defunctei din locuință, astfel încât să se poată reține vreo culpă a acestora în nerespectarea dreptului de uzufruct viager. Din declarațiile martorilor audiați s-a reținut că pârâții, după ce au ocupat inițial o cameră din casă, ulterior au construit pe terenul aferent un corp de clădire în care au locuit și au efectuat lucrări de reparații la gard. Faptul că pârâții au efectuat aceste lucrări la imobil, nu reprezintă o încălcare a dreptului de uzufruct al defunctei, potrivit dispozițiilor ar. 545-546 cod civil, în condițiile în care, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, acestea nu au influențat în mod negativ exercitarea dreptului de uzufruct. În acest sens, instanța a reținut că potrivit răspunsului la întrebarea doi din interogatoriul luat reclamantului, rezultă că bătrâna a fost luată în domiciliul acestuia la data de 13.05.2003 iar anterior acestei date, defuncta a mai locuit la niște fini și la numitul Ș. Ș., timp de 2-3 luni. Legat de motivul plecării defunctei din locuință se reține că martorii N. S. și B. V. nu-l cunosc, iar martorul N. G. cunoaște din auzite că bătrâna a plecat la vecinul P. M., care i-a promis rezolvarea unei probleme în legătură cu un teren. Instanța de fond a apreciat că depoziția martorei Geagârdea C. este nesinceră când afirmă că de la defunctă a aflat că a fost alungată de către pârâți, motivația fiind aceea că în alt proces (dosar nr. 1464/2005, fila 33) a arătat că nu știe motivul pentru care defuncta a părăsit locuința.
Referitor la nerespectarea obligației de întreținere și a celei de suportare a cheltuielilor cu decesul lui V. D., instanța a reținut că defuncta a refuzat, fără a invoca vreun motiv, să se întoarcă la locuința sa pentru a-i fi acordată întreținerea și, de asemenea, a refuzat în același mod acordarea acesteia cât timp a locuit la reclamanți așa încât este evident că nu se poate reține o culpă în sarcina pârâților referitor la neacordarea întreținerii. Referitor la cheltuielile de înmormântare, instanța a dat eficiență susținerii pârâtului M. C., în sensul că nu a participat financiar la înmormântarea defunctei deoarece nu a fost anunțat de decesul acesteia, data fiind și situația conflictuală dintre părți și existența unor procese anterioare.
În considerente se arată că instanța nu poate primi susținerea reclamanților potrivit căreia au întreținut-o pe defunctă în baza unui testament cu sarcini, știut fiind că un astfel de act își produce efectele numai în momentul deschiderii succesiunii și, oricum, pretinsa sarcină reprezintă o simplă dorință a defunctei
A reținut instanța de fond că potrivit practicii și doctrinei în materie s-a statuat în mod constant că la stabilirea naturii juridice a contractului trebuie să se stabilească obligația principală, scopul urmărit de părți la încheierea lui, respectiv, proporția între prețul în bani și cel în natură. În speță, s-a reținut că prestația în bani reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat – 30.000.000 lei ROL, astfel încât suntem în prezența unui contract de întreținere.
Procedând la definirea contractului de întreținere, și făcând trimitere la dispozițiile art. 1020 și art. 1021 cod civil, cu privire la condiția rezolutorie instanța de fond concluzionează că aceasta este subînțeleasă atunci când una din părți nu-și îndeplinește obligațiile asumate ori în speța dedusă judecății conform probelor administrate, nu se poate reține o culpă în sarcina pârâților cu privire la obligațiile de întreținere, înmormântare și uzufruct viager, rezultând refuzul nejustificat al defunctei de a i se acorda întreținerea și de a se întoarce în locuință.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel că au solicitat instanței de control judiciar admiterea recursului și în temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr.civ. raportat la art 312 al.3, teza a II-a Cod pr.civ. să caseze hotărârea recurată și să trimită cauza spre rejudecare sau, admiterea recursului și în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ. raportat la art. 312 al.3, teza I-a, Cod pr. civ. să modifice în tot sentința recurată și pe fond să admită cererea astfel cum a fost precizată.
În motivarea în fapt a recursului, recurenții au invocat faptul că instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător hotărârea recurată, nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor lor și nu a dat dovadă de rol activ încălcând astfel și prevederile art.6 din CEDO. Acest fapt arată recurenții echivalează cu o nepronunțare asupra fondului, fapt ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămuririi integrale a situației de fapt și de drept.
Recurenții arată că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului iar hotărârea este nemotivată în fapt și în drept, astfel că nu se cunoaște motivația pentru care a fost pronunțată această soluție.
Referitor la cea de-a doua solicitare a recurenților și anume modificarea în tot a sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, în motivarea recursului se arată că deși conform art.1169 Cod Civil au probat afirmațiile lor, instanța de fond nu a dat eficiență acestor probe ci a respins acțiunea, în condițiile în care pârâții nu au adus în nici un fel dovezi din care să rezulte că și-au îndeplinit obligațiile contractuale sau că defuncta a refuzat să primească întreținerea așa cum s-a susținut.
Prin decizia civilă nr. 552/09.09.2010 a Tribunalului B. – Secția civilă, instanța de control judiciar a admis recursul civil formulat de recurenții - reclamanți M. I. și M. E., în calitate de moștenitori ai reclamantei V. D. - decedată pe parcursul procesului, împotriva sentinței civile nr.592/4.05.2010 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ având ca obiect rezoluțiune contract, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C. și M. M., și în consecință a casat sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
Conform deciziei de casare, apreciind că Judecătoria Pătârlagele a făcut o insuficientă cercetare a fondului și văzând că este necesară administrarea de probatorii suplimentare, apte să lămurească pe deplin situația de fapt, probatorii a căror administrare nu este posibilă în recurs, tribunalul a dispus ca, în baza art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, să caseze sentința pronunțată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a dispus ca în rejudecare să se suplimenteze probatoriile cu martori care să cunoască situația reală de fapt, să se solicite relații de la Primăria Nehoiu cu privire la situația reclamantei V. D., aceasta urmând a înainta copii de pe actele ce au stat la baza emiterii dispoziției de curator nr.477/25.10.2006, solicitarea acestor relații impunându-se cu atât mai mult cu cât înșiși intimații susțin că au solicitat sprijinul autorității tutelare în scopul de a-și îndeplini obligațiile stipulate în contract, situație neverificată de instanța de fond.
De asemenea s-a dispus ca instanța de rejudecare să solicite relații și de la Poliția Nehoiu, față de precizările făcute de părți potrivit cărora acestea au fost solicitate în perioada de referință de a interveni în conflictele dintre părți.
Cu ocazia rejudecării, a apreciat instanța de control judiciar, că instanța de fond va trebui să aibă în vedere și motivele de recurs ce vizează modificarea sentinței, ca urmare a incorectei aprecieri a probelor administrate în cauză.
Prin încheierea din data de 13.04.2011 a Tribunalului B. – Secția civilă, pronunțată în dosar nr._, instanța a admis cererea de abținere formulată de dl. judecător N. B. M. privind soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele și, potrivit art. 33 Cod procedură civilă a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria B. spre soluționare unde a și fost înaintat dosarul.
D. urmare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ la data de 14.04.2011.
Conform deciziei nr. 552/09.09.2010 a Tribunalului B. – Secția civilă, instanța de rejudecare a dispus la data de 01.02.2012 emiterea unei adrese către Primăria Nehoiu pentru a se solicita relații cu privire la situația reclamantei V. D. (decedată la data de 29.11.2008), urmând a fi comunicate copii de pe actele ce au stat la baza emiterii dispoziției de curator nr.477/25.10.2006. De asemenea s-a solicitat să se comunice instanței dacă pârâții M. C. și M. M. au solicitat sprijinul autorității tutelare în scopul de a-și îndeplini obligațiile stipulate în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001 la BNP F. N., în ce modalitate a fost solicitat acest sprijin și care a fost rezultatul demersului inițiat de aceștia. S-a menționat ca autoritatea tutelară să comunice instanței date referitoare la situația reclamantei din perioada 2003 – 2008, precum și la Poliția Nehoiu, în sensul dacă în perioada de referință 2003 – 2008 situația personală a reclamantei V. D. (decedată la data de 29.11.2008) a fost adusă la cunoștința organelor de poliție, în ce împrejurări, de către cine, dacă există date despre aceasta, dacă au existat stări conflictuale între aceasta, pe de o parte și pârâții M. C. și M. M., care să fi necesitat intervenția poliției, în ce au constat aceste conflicte, neînțelegeri, dispute, și care a fost rezultatul verificărilor efectuate de organele de poliție. S-a solicitat a se face referire și la adresele și/sau familiile la care se cunoaște ca reclamanta să fi locuit în aceeași perioadă.
Prin adresa nr._/06.03.2012 a IPJ B. – Poliția Orașului Nehoiu (fila 41) s-a răspuns solicitării instanței, în sensul că la acest organ de poliție nu mai există documentația pentru perioada de referință 2003-2008, aceasta fiind predată în conformitate cu procedura de arhivare a documentelor la Arhivele Naționale, termenul de păstrare a cererilor, reclamațiilor, sesizărilor înaintate de cetățeni și corespondența legată de rezolvarea acestora fiind de 3 ani, așa încât nu a fost în măsură să comunice dacă între V. D., pe de o parte și M. C. și M. M., pe de altă parte, au existat stări conflictuale, neînțelegeri, dispute, care să fi necesitat intervenția poliției.
Cu adresa nr. 4386/17.04.2012 emisă de Orașul Nehoiu prin primar (fila 46), au fost înaintate documentele solicitate de instanță, respectiv: cererea nr. 9121/25.09.2006 de instituire curatelă, adeverința medicală nr. 74/04.09.2006, procura generală autentificată sub nr. 368/16.05.2003 BNI D. N. și referatul nr._/19.10.2006 întocmit de Biroul de Asistență Socială din cadrul Primăriei orașului Nehoiu (filele 47-48).
În rejudecare, părțile nu au solicitat administrarea probatoriului testimonial, dar au depus la dosarul cauzei înscrisuri, astfel: reclamanții M. I. și M. E. - contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001 la BNP F. N., adresa nr. 1851/VIII/2011 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, memoriu, încheierea din data de 16.03.2007 dată în dosar nr._ al Judecătoriei Pătârlagele, dispoziția privind numirea unui curator pentru numita V. D. nr. 477/25.10.2006 a Primarului Orașului Nehoiu, certificatul de calitate de moștenitor nr. 98/09.11.2009 eliberat de BNP S. E., adresa nr. DP02/_/18.12.2007 emisă de instituția Președinte României – Probleme cetățenești, adresa nr. 4151/08.08.2005 emisă de P. Național Anticorupție, acte medicale din perioada 2003-2008 pentru V. D., adresa nr._/16.06.2003 emisă de IPJ B. – Poliția Oraș Nehoiu, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 207/P/15.05.2006 a Parchetului de lângă Judecătoria Pătârlagele, interogatoriul luat de către reclamanții Moisenu I. și M. E. pârâtului M. C., în dosar nr._ al Judecătoriei Pătârlagele, note de concluzii scrise și pârâții M. C. și M. M. – sentința civilă nr. 238/16.03.2004 a Judecătoriei Pătârlagele, anexa 37 /Legea nr. 247 cuprinzând tabelul nominal cu foștii proprietari și moștenitorii acestora, persoane fizice cărora li se reconstituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, adresa nr. 8193, 8335/06.07.2010 emisă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., note de concluzii scrise.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr. 6054/25.04.2012, prin care a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta def. V. D. și continuată de moștenitorii reclamanți M. I. și M. E., în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În rejudecare conform deciziei de casare, au fost suplimentate probatoriile cu relațiile ce s-au solicitat de la Primăria Nehoiu cu privire la situația reclamantei V. D., aceasta comunicând copii de pe actele ce au stat la baza emiterii dispoziției de curator nr.477/25.10.2006 (filele 50-54). Deși reclamanții au învederat instanței că au solicitat sprijinul autorității tutelare în scopul de a-și îndeplini obligațiile stipulate în contract, din documentația înaintată de Primăria Orașului Nehoiu nu a rezultat vreo astfel de stare de fapt.
Astfel, din referatul Biroului de Asistență Socială din cadrul Primăriei Orașului Nehoiu (fila 51) rezultă că la vremea respectivă – 19.10.2006, autoarea reclamanților, V. D. locuia la adresa din Nehoiu, cartier L. M., județ B., locuință care făcuse obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001, în favoarea cumpărătorilor dobânditori pârâții de astăzi, M. C. și M. M., așadar de peste 5 ani raportat la momentul efectuării constatărilor de către referentul de asistență socială, că dobânditorii în sarcina cărora fusese stabilită prin contract obligația de întreținere a vânzătoarei se achitau în continuare de această obligație stipulată în contract, prin asigurarea hranei zilnice prin aprovizionarea cu alimentele necesare, încălzirea locuinței prin asigurarea lemnelor necesare, asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la termen, îngrijire în caz de boală sau de neputință cu asistență medicală și medicamente. Vecinii, la momentul constatărilor în teren, au confirmat reprezentantului primăriei, că soții M. respectă întru totul clauzele contractuale și, cu toate acestea, vânzătoarea V. D. a decis să împuternicească pe domnul M. I. să o reprezinte în fața tuturor persoanelor fizice și juridice, referentul de asistență socială apreciind această atitudine a vânzătoarei ca și contradictorie, față de faptul că pârâții soții M. își îndeplineau obligația de întreținere prevăzută prin contract. S-a arătat în cuprinsul aceluiași document că reclamanții din prezenta cauză sun cunoscuți în comunitate ca fiind cetățeni întotdeauna nemulțumiți, că aceștia creează conflicte și caută să inducă în eroare persoane și autorități, conchizând că bătrâna V. D. a fost, la rândul ei indusă în eroare de către M. I.. Acest referat a stat la baza instituirii curatelei în favoarea numitei V. D., prin dispoziția privind numirea unui curator pentru numita V. D. nr. 477/25.10.2006 a Primarului Orașului Nehoiu (fila 24). Prin această dispoziție, reclamantul M. I. a fost numit în calitate de curator al doamnei V. D., pentru a o reprezenta pe aceasta la Judecătoria Pătârlagele în dosar nr. 1240/2006, constatându-se că între aceasta și soții M., intimați în acel proces de revizuire (a se vedea dosaruil nr. 1240/2006 al Judecătoriei Pătârlagele atașat prezentei cauze) există contrarietate de interese procesuale. În cadrul acestui proces, instanța, prin sentința civilă nr. 1007/21.12.2006 a Judecătoriei Pătârlagele, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuienta V. D. în contradictoriu cu intimații M. C. și M. M., împotriva sentinței civile nr. 943/14.11.2005 a Judecătoriei Pătârlagele.
Practic de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001 la BNP F. N. – 27.08.2001 și până la data de 10.08.2005, când reclamanta V. D. reprezentată de procuratorul M. I., conform procurii generale autentificate sub nr. 368/16.05.2003 la BNI D. N. (fila 3 din dosar nr. 1464/2005 al Judecătoriei Pătârlagele, promovează acțiunea având ca obiect obligație de a face, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001 la BNP F. N., între părțile contractante V. D. și pârâții de astăzi M. C. și M. M. nu au existat neînțelegeri cu privire la executarea contractului.
În plus, faptul că între părțile contractante nu existau neînțelegeri și că pârâții își onorau obligațiile asumate prin contract rezultă și din referatul întocmit de compartimentul de asistență socială din cadrul Primăriei Orașului Nehoiu la data de 19.10.2006 (fila 47), ceea ce înseamnă că, profitând de faptul că vânzătoarea V. D. îl împuternicise pe reclamantul M. I. cu o procură generală în data de 16.05.2003, acesta a inițiat numeroase demersuri judiciare în scopul de a desființa contractul încheiat de mandatara sa cu pârâții M. C. și M. M..
Așadar, ceea ce ar fi trebuit a dovedi reclamanții în prezenta cauză este că în perioada 2003 – 2008, până la decesul numitei V. D. – 28.11.2008, aceasta a fost neglijată de pârâți, care nu și-au îndeplinit obligațiile asumate conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001 la BNP F. N.. Or, reclamanții nu au produs în instanță o astfel de dovadă, în condițiile art. 1169 Cod civil 1864 (text ce nu e abrogat, conform art. 230 alin. 1 lit. a din Legea nr. 71/2009, care prevede că la data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Codului civil 2009, Codul civil 1864 se abrogă cu excepția dispozițiilor art. 1169 - 1174 și 1176 - 1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (a se vedea art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011).
Astfel, așa cum rezultă din declarațiile martorilor Meleghius V. (fila 22 dosar 566/2007) și D. C. (fila 23 din dosar nr. 566/2007) [probe câștigate cauzei, în condițiile în care prin decizia de casare a sentinței fondului s-a dispus exclusiv suplimentarea probatoriului deja administrat și în care perioada de referință supusă analizei 2003-2008 este cu mult anterioară, ceea ce implică diminuarea consistenței oricărei probe testimoniale prin atenuarea memoriei personale a oricărei persoane ce ar cunoaște amănunte despre situația din aceea perioadă a autoarei părților], autoarea reclamanților, V. D. părăsește domiciliul în cursul anului 2002/2003, refuzând să se mai întoarcă, într-o perioadă în care pârâții lipseau de acasă. Până la părăsirea domiciliului prin propria sa voință și acțiune, autoarea V. D. era îngrijită și nu s-a plâns niciodată de comportamentul pârâților, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în dosar nr._ și dosar nr. 2407/2002 ale Judecătoriei Pătârlagele. Astfel, martora B. V. (fila 108 din dosar nr._ ) a arătat că pârâții au locuit cu autoarea V. D. chiar din anul 2001, că aceasta era foarte bine îngrijită, lucru personal constatat de martora care este vecină a autoarei reclamanților, că bătrâna era bătută de către reclamanții de astăzi, care au reținut-o în casa lor și că, deși pârâții încercau să-i acorde întreținerea de care avea nevoie și la care erau obligați prin contract, reclamanții s-au opus.
Martorul N. G. (fila 109 din dosar nr._ ) a declarat că autoarea reclamanților și pârâții au locuit împreună mai mulți ani, că bătrâna a avut anumite neînțelegeri cu numitul P. M. legate de o anumită suprafață de teren, dar că niciodată aceasta nu a avut conflicte cu pârâții.
Din același punct de vedere și referitoare la aceeași perioadă sunt depozițiile martorilor M. G., Ș. Ș. și N. M. (filele 29-33 din dosar nr. 2407/2002 al Tribunalului B., care, în esență au arătat că autoarea reclamanților, V. D. a plecat din domiciliu de bună-voie și nu alungată de către pârâți și că s-a stabilit o anumită perioadă de timp la numitul M. P., că pârâții nu s-au împotrivit niciodată ca bătrâna să revină în locuință, că părțile contractante se înțelegeau bine și că autoarea reclamanților a plecat dintr-un motiv necunoscut pârâților.
Declarațiile martorilor N. S. și Geagîrdea C., care inițial au încercat să acrediteze ideea că pârâții sunt cei care au alungat-o din casă pe bătrână, în cadrul dosarului nr._ (filele 105-106), vor fi înlăturate ca nesincere, pentru că aceeași martori, în cadrul dosarului nr. 1464/2005 (filele 33-34) au declarat că nu cunosc motivul pentru care defuncta a plecat de acasă, depozițiile date fiind contradictorii.
Autoarea reclamanților a părăsit domiciliul influențată atât de reclamantul M. I. (care i-a ridicat bunurile) cât și de alte persoane, miza constând în acapararea bunurilor imobile ale acesteia (terenuri), așa cum rezultă din conținutul coroborat al declarațiilor martorilor N. G. (dosar nr. 1877/2008, fila 8), B. V. (dosar nr._, fila 35), M. P. (dosar nr._, fila 36).
Există dovezi că părăsirea domiciliului s-a făcut la cererea reclamanților, din declarațiile date de M. G. și M. P. (dosar 609/2002, filele 29, 34) reieșind că înainte de a locui la finul său, M. P., defuncta a locuit câteva zile la „nepotul său M.”, iar din declarația martorului M. P. dată în dosar nr._ (fila 36) reiese că „reclamanții au venit în domiciliu și au luat bunurile autoarei”.
Interesul reclamanților de a nu permite autoarei să se
întoarcă la domiciliu este evident și dovedit prin următoarele aspecte relevate incontestabil în timpul proceselor derulate între părți: la data accidentării sale (13.05.2003), autoarea V. D. nu a fost lăsată în spital pentru a beneficia de îngrijiri medicale de specialitate, deși era pensionară; la trei zile de la accident a fost determinată de reclamanți să-și testeze averea în favoarea lor (testament autentificat sub nr. 367/16.05.2003); actualmente, reclamanții, în baza testamentului sunt moștenitorii bunurilor imobile ce au aparținut autoarei V. D., respectiv terenuri incluse în titlul de proprietate nr._/74/7.04.2004 și teren pădure reconstituit conform Legii 247/2005; toate cererile formulate de autoarea V. D. (inclusiv cererea de instituire a curatelei) sunt semnate de reclamantul M. I. (autoarea nu putea să semneze conform mențiunii din cuprinsul testamentului din. 16.05.2003) fără a preciza calitatea în care semnează, în condițiile în care procura sa dată de defunctă era una generală și nu specială pentru fiecare din actele semnate de reclamant în numele ei.
Comportamentul agresiv al reclamanților este de notorietate în comunitate, confirmat de autoritățile administrative locale, pârâții fiind amenințați sistematic pentru a nu lua legătura cu autoarea V. D., conform declarației martorei B. V.. Pe tot parcursul soluționării litigiilor, pârâții au arătat că autoarea V. D. se poate întoarce la domiciliul său, asigurându-i-se întreținere prin angajarea unei persoane agreate de aceasta; în dosarul nr. 1226/2008 au fost avansate mai multe variante de a asigura întreținerea: îngrijire la domiciliu, asigurarea zilnică a alimentelor, medicamente, plata utilităților, plata unei sume care să acopere întreținerea lunară.
Referitor la respectarea dreptului de uzufruct viager, instanța a reținut următoarele:
La data perfectării contractului, pârâții au locuit într-o singură cameră, restul aparținând vânzătoarei; la plecare, vânzătoarea și-a încuiat camerele (dosar 609/2002), iar pârâții și-au edificat un alt imobil cu două camere unde locuiesc și acum, lăsând liber imobilul acesteia (dosar_, filele 22 - 23, sentința civilă nr.866/29.06.2007, fila 29).
În urma probatoriului administrat în dosarul nr._ instanțele de fond și apel au reținut în motivarea soluțiilor că imobilul ce a făcut obiectul vânzării nu este locuit, vânzătoarea nu este împiedicată de pârâți să-și exercite dreptul de uzufruct (sentința civilă nr. 866/29.06.2007, decizia civilă nr. 336/31.10.2007).
Defuncta avea și posibilitatea de a solicita evacuarea pârâților din imobil dacă aceștia i-ar fi ocupat locuința, soluție ce nu a fost promovată nici de ea, nici de curatorul acesteia, reclamantul M. I..
În prezent, pârâții locuiesc în imobilul construit de ei, pârâtul M. C. lucrează în localitate și nu au intenția să-și vândă locuința, contrar susținerilor reclamanților.
Toate terenurile reconstituite autoarei V. D. sunt în posesia reclamanților, pârâții neavând în proprietate decât imobilul cumpărat, fiind imposibil să aibă în posesie terenuri ale autoarei V. D., așa cum se susține în memoriul depus de către reclamanți.
Din analiza probatoriilor administrate de la data declanșării litigiilor a rezultat că obligația de întreținere nu a mai putut fi îndeplinită după părăsirea domiciliului de către beneficiara acesteia, din motive imputabile acestora, atât defunctei, cât mai ales reclamanților care au împiedicat orice legătura cu aceasta și nu pârâților.
Relațiile de la Poliția Nehoiu, cuprinse în adresa nr._/06.03.2012 (fila 41) sunt neconcludente, astfel că nu vor fi avute în vedere de către instanță.
Conform art. 220 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil de la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009.
Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. (a se vedea art. 3 din Legea nr. 71/2011).
Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil. (a se vedea art. 5 din Legea nr. 71/2011).
Așadar, întrucât acțiunea dedusă judecății este formulată anterior datei intrării în vigoare a Codului Civil 2009, raportului juridic dedus judecății care este unul contractual derivat dintr-un contract încheiat în aceeași epocă anterioară datei de 01.10.2011 – contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001, i se aplică vechea reglementare, întrucât acesta se aplică în cazul raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Codului civil 2009.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea – rezolvirea – întregului contract se impune. Așadar, numai în cazul refuzului de executare a obligației contractuale de către una dintre părți, cealaltă parte poate solicita rezolvirea contractului.
Conform art. 1021 Cod civil 1864 într-acest caz (N.R. de neexecutarea culpabilă a obligației asumate prin contract de către una din părți), contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat, are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convențiunea, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
Astfel, condițiile pentru a fi admisibilă rezoluțiunea sunt: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce reveneau conform convenției; neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligațiile; debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
În cauză nu s-a făcut dovada unei neexecutări culpabile a obligațiilor stipulate în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001 la BNP F. N. în sarcina pârâților M. C. și M. M., reclamanții M. I. și M. E. făcând în această privință simple afirmații care nu s-au confirmat și care nu sunt susținute de probe, așa cum s-a reținut anterior.
Întrucât rezoluțiunea contractului cu clauza de întreținere se poate dispune numai dacă din culpa pârâților transmițătoarea nu a primit întreținerea stipulată în contract, nu și în cazul în care obligația nu s-a executat din culpa beneficiarei întreținerii și a reclamanților, instanța a apreciat, în temeiul considerentelor de fapt și de drept reținute, ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. I. si M. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în drept prevederile art. 299, 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
În motivarea în fapt a recursului, se arată că:reclamanta V. D. a chemat in judecata parații Mantarau pentru rezoluțiunea contractului cu clauză de întreținere nr. 1348/27.08.2001, întrucât pârâții nu au prestat întreținerea de care aceasta avea nevoie și nu au îndeplinit obligațiile ce izvorau din contract, respectiv plata facturilor la întreținere, apă, curent electric, lemne pentru încălzit locuința, medicamente, etc. Deasemeni, neîncrederea reclamantei și suspiciunea că pârâții o să-i facă și ceremonia de înmormântare așa cum se cuvine a pus-o și mai mult pe gânduri, aceasta insistând permanent la instanța de judecată din anul 2002 pentru rezoluțiunea contractului. Așa cum reiese din probatoriul administrat, respectiv martorii Podosu P., L. E., care erau vecini cu reclamanta, în prezent defunctă, martori înlăturați fără motivație de către instanța de judecată, deasemeni și martorii N. S. și Geagardea C. ,martori care au relatat situația reală, dovedesc faptul că bătrâna încă din anul 2002 a fost izgonită din locuința sa, fiindu-i pusă in pericol viața, a fost găsită pe drum bătută și nemâncată de către cei doi martori. Așa fiind situația, bătrâna a fost primită de către de către numitul M. P. în locuința sa circa 6 luni de zile, după care a stat la Ș. Ș. circa 3 luni de zile, timp în care a căzut și i și-a fracturat un picior. În toată această perioadă pârâții erau plecați în Spania, bucuroși că au făcut rost de casă fără muncă și au reușit să păcălească o biata bătrână neajutorată, bătrână care a fost neajutorată chiar și în fața instanțelor judecătorești, care nu au ținut seama se labilitatea, vulnerabilitatea și ușurința cu care sunt păcăliți bătrânii de vânătorii de locuințe. Împotriva funcționarei Frațilă Meluzina, care a făcut o ancheta tendențioasă în perioada anilor 2006 și nu a relatat situația reală găsită la efectuarea anchetei, a menționat faptul că bătrâna se găsea la pârâți și nu la reclamanți, au formulat plângere penală.
Menționează recurenții-reclamanți că bătrâna, după ce a fost aruncată pe drum și a locuit circa 9 luni de zile la persoanele indicate mai sus, a fost luată de ei și îngrijită, ei fiind nepoții acesteia și având totuși o obligație creștinească față de ea, însă nu este legal ca ei să îngrijească de bătrână circa 6-7 ani, aceasta fiind neputincioasă și căzută la pat, să facă înmormântarea, iar pârâții să profite în mod necinstit de bunurile acesteia. B. nu avea cum să mai meargă la domiciliul său după o perioada în care a fost bătuta bine și alungată pe drum pentru a deceda în grabă. Era normal ca aceasta să se teamă să mai meargă la domiciliul pârâților, pentru că oricum ar fi murit cu zile, neacordându-i-se sprijin și ajutor.
Susțin recurenții că în orice proces de acest gen primează interesul bătrânului neajutorat și nu interesul celui care primește un imobil în schimbul maltratării și alungării din locuință. Trebuie să existe o viziune și o apreciere mult mai atentă asupra acestor spețe, întrucât un bătrân neajutorat și nemâncat se apară mai greu în instanță decât cel care a primit fără muncă proprie toata averea și munca de o viață a acestuia. Prezumțiile judecătorești și legale joacă un rol important în pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale. E foarte lesne să înlături din dosar probatoriile făcute în favoarea celui neajutorat, atâta timp cât cel care judecă nu a trecut încă prin această situație si nu dorește să se interpună în locul celui lipsit de apărare. La cea mai mică deficiență și nemulțumire a unui bătrân de acest gen, trebuie ca instanța să rezoluționeze actul, numai așa romanii vor înțelege că trebuie să-și asume obligațiile luate în fața notarului, nu doar simple vorbe.
Apreciază că sunt tendențioase motivațiile prin care judecătorul a luat în calcul mărturiile tendențioase și interesate datorită banilor, subliniind faptul că bătrâna a părăsit locuința la sfatul lui M.. Așa cum au arătat mai sus, bătrâna a fost bătută, alungată din casă, iar pârâții au plecat în străinătate. Precizează că au luat-o la ei pe bătrână după ce mai înainte a fost primită de cei doi creștini la ei în locuință. Ei s-au chinuit foarte mult cu bătrâna, care a zăcut la pat. Dacă parații nu au îngrijit-o și au alungat-o când încă era pe picioarele ei, cum putea bătrâna sa mai meargă la pârâți, să se întoarcă înapoi la carceră, de bună voie, să primească bătaie, injurii, frig, foame etc
Pretind recurenții că ei au casă și tot ce le trebuie, însă nu este corect și legal ca cei care-si bat joc de încrederea bătrânilor neajutorați să le ia și averea acestora, fără niciun efort și că era normal, în calitate de nepoți, să ia masuri în apărarea drepturilor reclamantei pentru a nu râde lumea din .>
Daca bătrâna ar fi fost dusă cu forța la domiciliul ei ,desigur că ar fi decedat imediat, bătută și înfometată. Daca s-au luat bunuri ale autoarei, acestea erau necesare pentru bătrână, fiind normal ca aceasta să dispună de minimul necesar de întreținere având în vedere neputința în care se afla.
Susțin recurenții că nu au furat bunuri, ci au luat câteva lucruri strict necesare pentru existența bătrânei. Nu este anormal ca o mătușă care nu are pe nimeni și e îngrijită de nepoți, să fie oprită și învinuită să testeze o pădure celor care au aratat afecțiune și s-au chinuit cu ea. În timp ce ei eram cu bătrâna la spital, pârâții se plimbau prin străinătate.
Arată că motivările din sentință nu prea se potrivesc cu realitatea din viata bătrânei, ei fiind acuzați prin motivarea sentinței de faptul că nu au lăsat bătrâna să moară mai repede. Motivarea ca au semnat în numele bătrânei este tendențioasă și nu are legătura cu speța. Pentru un bătrân speriat de bătaie și de foame nu mai poți promite luna de pe cer, bătrânii sunt precum copii, nu avea aceasta cum să se întoarcă după ce i se aplicase tratamentul neadecvat unui batran.
Motivare instanței de fond, că bătrâna nu a părăsit domiciliul din motive imputabile paraților, nu are susținere, întrucât ai nu au luat-o la domiciliul lor decât după ce a locuit pe la vecini, aceasta fiind realitatea.
Solicită ca instanța de recurs să analizeze cu atenție motivațiile lor și, în urma analizării cauzei sub toate aspectele, să se admită recursul, să se dispună casarea sentinței, iar pe fond să se admită cererea.
Intimații MANTARAU C. si MANTARAU M. au formulat în cauză întâmpinare, susținând că motivele invocate de recurenți nu au legătură cu dispozițiile invocate, respectiv art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Consideră că instanța fondului a făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate, atât în dosarele soluționate anterior, cât și în prezentul dosar.
Referitor la obligația de întreținere asumata prin contract, instanța a reținut că între părțile contractante nu existau neînțelegeri și pârâții își onorau obligațiile asumate.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a invocat probe administrate în celelalte litigii purtate între părți (dosar 566/2007 - filele 22, 23 ; dosar 2407/2002 - filele 29, 33; dosar_ - filele 108, 109).
Instanța a reținut faptul că autoarea reclamantelor a părăsit domiciliul, în lipsa pârâților, refuzând să se întoarcă, dar până la părăsirea domiciliului, V. D. era îngrijită și nu s-a plâns niciodată de comportamentul pârâților.
Așa cum s-a arătat în motivare, reclamanții nu au putut dovedi ca până la deces autoarea V. D. a fost neglijată de pârâți, iar aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract din vina exclusivă a acestora.
Arată intimații că există dovezi că autoarea V. D. a părăsit domiciliul la cererea reclamanților (dosar 609/2002 - filele 29,34; dosar_ - filele 35,36; dosar 1877/2008 - fila 8), care au luat lucrurile și au ținut-o la domiciliul lor câteva zile înainte de a se muta la M. P..
În mod corect instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor N. S. și Geagirdea C. care, în dosarul nr. 1464/2005 (f.33-34), au declarat că nu cunosc motivul pentru care defuncta a plecat de acasă, iar în cadrul dosarului nr._ (la o perioada mult mai îndepărtată) au încercat să acrediteze ideea că pârâții au fost cei care au alungat-o din casă pe bătrână.
Toți martorii reclamanților locuiesc foarte departe de domiciliul autoarei V. D., unii dintre ei în locații depărtate de oraș (Valea Nehoiului, Bâsca Roziliei).
Din probele administrate a rezultat faptul că pârâții au fost amenințați sistematic de către reclamanți pentru a nu lua legătura cu autoarea V. D., comportamentul agresiv al acestora fiind de notorietate (confirmat de autoritățile locale).
Pe tot parcursul soluționării dosarelor, arată intimații-pârâți, au arătat că autoarea V. D. se poate întoarce la domiciliul său, asigurându-i-se întreținerea prin angajarea unei persoane agreate de aceasta, iar în dosarul nr. 1226/2008 au fost avansate mai multe variante de a asigura întreținerea, respectiv: îngrijire la domiciliu, asigurare zilnică a alimentelor, medicamentelor, plata utilităților sau plata unei sume care să acopere întreținerea lunară.
Referitor la respectarea dreptului de uzufruct viager, instanța a retinut că la data perfectării contractului pârâții au locuit într-o singură cameră, restul camerelor aparținând vânzătoarei, iar la plecare aceasta le-a încuiat (dosar nr.609/2002).
Precizează intimații că ei si-au edificat un alt imobil cu două camere, în care locuiesc și acum, lăsând liber imobilul autoarei, iar aceasta nu a fost împiedicată să-și exercite dreptul de uzufruct (dosar_ ) având posibilitatea de a solicita evacuarea lor, soluție ce nu a fost promovata nici de ea nici de curatorul acesteia.
Așa cum corect a reținut instanța de fond din probele administrate (și nu simple afirmații care nu s-au confirmat), "rezoluțiunea contractului cu clauză de întreținere se poate dispune numai dacă din culpa pârâților transmițătoarea nu a primit întreținerea, nu și în cazul în care obligația nu s-a executat din culpa beneficiarei întreținerii și a reclamanților", motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Prin Decizia civilă nr. 192 din 5.02.2013 Tribunalul B. a admis recursul declarat de reclamanții M. I. și M. E., împotriva sentinței civile nr. 6054/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții M. C., și M. M., având ca obiect rezoluțiune contract, a casat sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriilor cu proba testimonială și proba cu interogatoriul intimaților, stabilind termen de rejudecare la data de 11.03.2013.
Pentru a hotărâ astfel Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.129 alin.5 c.p.c. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Conform dispozițiile art.129 c.p.c., judecătorul trebuie să dea eficiență intereselor generale consacrate prin norme imperative, menite să concureze la soluționarea cauzelor în mod legal, fiind obligat să descopere adevărul și să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
Soluționarea în fond a unui litigiu civil având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1348 din 27.08.2001, presupune administrarea de probe concludente în condițiile art. 167 cod procedură civilă, pentru a se putea aprecia de instanță temeinicia cererii ce formează obiectul cauzei deduse judecății.
Cercetarea în fond a litigiului implică așadar, cunoașterea exactă a faptelor care au dat naștere raporturilor juridice dintre părți, respectiv a obligațiilor asumate de părți prin contract și a îmbunătățirilor efectuate la imobil.
Tribunalul a apreciat că instanța fondului a pronunțat o hotărâre judecătorească pe baza unor probe neconcludente, insuficiente, nu a înlăturat toate contradicțiile dintre probele administrate, situație care nu a dus la dezlegarea pricinii în sensul art. 167 cod procedură civilă, ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei .
Astfel, instanța fondului, a raportat întreg probatoriul la conținutul anchetei sociale efectuate de către Primăria Nehoiu și la documentația ce a stat la baza eliberării deciziei de curator pentru defuncta V. D., deși aceasta este în totală contradicție cu probele administrate în cauză.
Chiar dacă la acel moment, instanța fondului nu s-a aflat în posesia Referatului de neîncepere a urmăririi penale nr. 433/P/2012, f- 34 dosar recurs, în cuprinsul căruia se precizează că datele înscrise în conținutul referatului nr._ din 29.10.2006 sunt eronate, avea de analizat conținutul acestui înscris raportat la toate probele administrate în cauză, iar în situația când ar fi efectuat această analiză ar fi putut constata ea însăși că acest referat era în totală contradicție cu realitatea.
Instanța fondului a reținut, raportat la conținutul referatului mai sus menționat, că defuncta, la momentul 19.10.2006, locuia la adresa din Nehoiu, cartier L. M., județul B., locuință care făcuse obiectul contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 1348 din 27.08.2001, de peste 5 ani cumpărătorii intimați achitându-se de obligația de întreținere a vânzătoarei defuncte, prin asigurarea hranei zilnice, prin aprovizionarea cu alimentele necesare, încălzirea locuinței, achitarea facturilor, îngrijirea în caz de boală, concluzionând că de la încheierea contractului de vânzare cumpărare – 27.08.2001 și până la data de 10.08.2005, între părțile contractante nu au existat neînțelegeri.
Ori, din probele administrate în cauză, dar mai ales din răspunsul la interogatoriu, al intimatului M. C., f- 104 dosar_, reiese că defuncta a plecat la fina sa, M. M., în vara anului 2002, la nici un an de la încheierea contractului între părți, în luna martie 2003 a plecat de la aceasta din urmă și a locuit o perioadă de aproximativ o lună și jumătate la o cunoștință a acesteia, Ș. Ș., pentru ca din luna mai 2003 să se mute în locuința recurenților, nemaiîntorcându-se în locuința ce a făcut obiectul contractului de întreținere.
Ba mai mult decât atât, același intimat recunoaște, la același interogatoriu că, în toată această perioadă nu s-a îngrijit de defunctă, ci recurenții, f- 105, același dosar.
Deși aceste contradicții între probele din dosar sunt evidente, instanța fondului nu le înlătură, și dă eficiență referatului de anchetă socială, fără să motiveze în niciun fel ce a creat convingerea instanței în ceea ce privește veridicitatea conținutului acestei anchete, în condițiile în care nu se coroborează nici măcar cu susținerea părții interesate, respectiv a intimatului.
Deși prin decizia de casare nr. 552 din 9.09.2010, Tribunalul B. dispune a se suplimenta probatoriile cu martori care să cunoască situația reală dintre părți, iar instanța fondului era obligată, conform art. 315 c.p.c. să administreze această probă, nici un moment Tribunalul nedispunând suplimentarea probatoriului deja administrat, aceasta nu suplimentează probatoriile, nici măcar nu reaudiază aceeași martori, pentru a-și forma propria convingere, în ceea ce privește susținerile lor, și se limitează în a le analiza pe cele ce deja fuseseră apreciate de către Tribunal, ca fiind contradictorii și pentru care se dispusese rejudecarea.
Chiar dacă anterior se soluționase definitiv și irevocabil o altă acțiune a defunctei, instanța nu trebuia să se raporteze la probele administrate în celelalte acțiuni, iar atitudinea preconcepută că reclamanta este o femeie în vârstă, recalcitrantă, iar recurenții nu urmăresc decât moștenirea defunctei, nu este de natură a conduce la a nu elucida toate aspectele referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Ceea ce este de remarcat este faptul că reclamata era în vârstă încă de la încheierea contractului de vânzare cumpărare, 85 de ani, iar ,biologic, la o asemenea vârstă, însăși tradiția populară a arătat că bătrânii sunt ca adevărați copii, capricioși și cu care trebuie să ai deosebită răbdare. Simpla afirmație că defuncta nu dorea să beneficieze de întreținerea intimaților, fără a se proba că s-au făcut toate diligențele pentru a acorda această întreținere, în condițiile în care, chiar la momentul anilor 2002/2003 instanța fondului reține și că intimații erau plecați de acasă, nu este de natură a forma convingerea instanței, în mod definitoriu cu privire la refuzul defunctei de a beneficia de întreținere.
Obligația de întreținere trebuie sa primească un înțeles cat mai cuprinzător, debitorul obligației urmând sa asigure creditorului alimente, îmbrăcăminte, medicamente, sa-i asigure îngrijiri medicale si sa-i prepare hrana si sa-l ajute la diferite treburi gospodaresti. In litigiile ce au ca obiect rezolutiunea contractului de intretinere, instanta trebuie sa stabileasca daca debitorul si-a executat obligatia de intretinere in toata complexitatea ei.
Și dacă, pentru perioada cât a trăit, instanța fondului a administrat o . probe, chiar contradictorii, pentru perioada de după decesul vânzătoarei, aceeași instanță nu administrează nicio probă de natură a elucida, dacă intimații s-au preocupat de înmormântarea, pomenirile ulterioare ale defunctei, sau motivele pentru care nu s-au preocupat, obligații pe care le aveau conform aceluiași contract .
Instanța fondului trebuia să aibă în vedere, să elucideze și să înlăture contradicțiile existente între înscrisurile existente, susținerile părților și declarațiile de martori, aceasta fiind și rațiunea pentru care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare de către Tribunalul B..
Apreciind că Judecătoria B. nu a cercetat fondul și văzând că este necesară administrarea de probatorii suplimentare, apte să lămurească pe deplin situația de fapt, respectiv interogatorii ale intimaților, martori, tribunalul în baza art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, a casat sentința pronunțată și a reținut cauza spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul a administrat la termenul de judecată din 11.03.2013 proba cu interogatoriul pârâților, a dispus a fi atașat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele nr. 433/P/2012 și a fi audiată, din oficiu, martora Ș. Ș..
La termenul de judecată din 22.04.2013,în ceea ce privește martorul citat din oficiu, părțile nu au putut indica domiciliul acestuia în vederea citării, iar cu privire la alte probe, părțile au precizat că nu mai alte cereri.
Reanalizând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul reține următoarele:
Între defuncta V. D. și pârâții M. C. și M. M. s-a încheiat contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1348/27.08.2001 la BNP F. N. – 27.08.2001, în cuprinsul căruia s-a statuat că defuncta vinde pârâților imobilele situate în Nehoiu, jud. B., la prețul de_ lei ROL, din care vânzătoarea a primit suma de_ lei ROL, la data autentificării actului, iar diferența de_ lei, consta în obligația de întreținere a vânzătoarei pe tot timpul vieții, ce consta în asigurarea hranei zilnice prin aprovizionarea vânzătoarei cu alimentele necesare, încălzirea locuinței, asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la momentul potrivit, îngrijire în caz de boală, respectiv asistență medicală și medicamente ori de câte ori este nevoie, precum și obligația ca după deces să o înmormânteze și să îi facă pomenirile după datină. S-a mai prevăzut, desemenea, că pârâții cumpărători intrau în stăpânirea de drept a imobilului începând cu data autentificării contractului și de fapt după încetarea din viață a vânzătoarei.
Contractul de întreținere, fiind un contract sinalagmatic, pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarii întreținerii pot cere rezoluțiunea contractului, în temeiul art. 1020 cod civil. Potrivit textului de lege menționat, o condiție esențială pentru desființarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
Noțiunea de întreținere include multe prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul „ intuitu personae” al contractului de întreținere, care se întemeiază, în conținutul său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Nelipsit de importanță, în structura obiectului contractului de întreținere încheiat între părți, este că, acesta privea două etape, prima etapă cuprindea întreținerea în timpul vieții vânzătorului și cea de-a doua etapă, îndeplinirea obligațiilor de înmormântare și pomenirile ulterioare după datină .
Ori în cauză, conduita pârâților, față de vânzătoare, creditoare a obligației de întreținere, care la scurt timp după ce a înstrăinat imobilul s-a mutat la diverse persoane, pentru ca în final să se stabilească la un nepot, respectiv familia M. I. și E., pentru că nu putea trăi în propria casă, asupra căreia își rezervase dreptul de stăpânire, este apreciată de tribunal, ca fiind în contra obligațiilor asumate prin contract.
Ceea ce este de remarcat este faptul că reclamata era în vârstă încă de la încheierea contractului de vânzare cumpărare, 85 de ani, situație cunoscută și recunoscută de pârâți la interogatoriul administrat în rejudecarea cauzei, iar ,biologic, la o asemenea vârstă, un bătrân este capricios, are nevoie de foarte multă atenție, nu atât latura materială este apreciată, cât cea psihologică, apropierea, sprijinul moral fiind cele ce au o deosebită însemnătate pentru asemenea persoane.
Nu se poate concepe, că la aproape 86 de ani, la nici un an după ce s-a încheiat contractul între părți, defuncta de bună voie, fără nicio motivație, în ceea ce-i privește pe pârâți, a fost dispusă să-și părăsească propria casă și să locuiască, inițial la două persoane, pentru ca ulterior să fie luată în grijă de către nepotul ei.
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, contractul se încheie la data de 27.08.2001, și așa cum reiese din probele administrate în cauză și din susținerile pârâților la interogatoriu, f- 53-56 dosar rejudecare, vânzătoarea părăsește imobilul în luna iunie 2002, la zece luni, dată de la care, până la deces, nu se mai întoarce în propriul imobil, locuind alternativ, la familia M., M., Ș., pentru a se întoarce și rămâne, în familia M., din anul 2003, atunci când își rupe piciorul și nu se mai poate deplasa. .
Cât ar fi fost de capricioasă și cât ar fi fost de interesați cei la care a locuit vânzătoarea, nu justifică, fără motive temeinice, din punctul de vedere al acesteia, refuzul de a se întoarce în propria casă și acceptarea faptului de a se stinge pe un pat străin.
Că acestea au fost de ordin material, sau moral, niciun moment pârâții nu au precizat ce a nemulțumit-o pe defunctă, cert este că temerea acesteia a fost atât de mare încât a stat departe de casa sa până la deces.
Au susținut pârâții la interogatoriu că nu s-au deplasat la familia M. să vorbească cu defuncta, pentru că aceștia erau violenți, afirmație nedovedită în niciun fel, și chiar dacă ar fi fost reală susținerea acestora, existau posibilități, dacă s-ar fi dorit, să solicite sprijinul autorităților îndreptățite, în ceea ce privește întâlnirea cu defuncta și identificarea unei soluții de compromis, în ceea ce privește întreținerea la care au fost obligați. S-au mulțumit pârâții să constate că, la primele înfățișări din instanță, când a fost prezentă și defuncta, până la a deveni netransportabilă, aceasta le-a refuzat întreținerea și au apreciat că în acest fel și-au îndeplinit obligațiile.
Au încercat pârâții să acrediteze ideea că era un mod de a se comporta al defunctei, acela de a vinde diferitelor persoane imobilul proprietatea sa, pentru ca mai apoi să refuze întreținerea și să solicite „ stricarea actelor” . Din nicio probă la dosar nu reiese că acesta ar fi fost comportamentul defunctei, înainte de a se înțelege cu pârâții, și cu atât mai mult dacă cunoșteau acest aspect, ar fi trebuit să fie precauți în a încheia contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere cu aceasta.
Nu i-a împiedicat nimic pe pârâți, dacă doreau chiar să-și îndeplinească obligațiile contractuale, să trimită defunctei, atunci când s-a aflat, până în anul 2003, la familia M. sau Ș., pachete, sau bani, de care defuncta să beneficieze și dacă ele prin absurd ar fi fost refuzate, s-ar fi putut aprecia asupra bunei credințe a acestora, în condițiile în care din probele administrate în cauză reiese că aceste două familii nu le-au interzis pârâților să o viziteze pe defunctă. Ori, pe parcursul a doi ani cât a stat la familia M., însăși pârâții au precizat că au vizitat-o pe defunctă de două trei ori, iar la familia Ș. nu au mers deloc. Oare cu ceva brânză și pâine ce au încercat să o dea defunctei la familia M., au înțeles pârâții că-și îndeplineau obligația . Și dacă da, atunci susținerea defunctei că nu avea ce mânca, era justificată.
De ce familia M. și Ș., atunci când nu au mai dorit să o găzduiască pe defunctă au dus-o la fam. M. și nu la pârâți,, f- 36, dosar_, este lesne de înțeles, pentru că pârâții nu au dat nici un semn că ar dori efectiv să – și exercite obligațiile contractuale, fiindu-le mult mai facil să susțină refuzul defunctei de a-l primi, numai în instanțele de judecată.
Ceea ce este de remarcat, este faptul că nu ne aflăm într-o situație obișnuită când creditorul obligației, care și-a păstrat stăpânirea de fapt asupra imobilului este nemulțumit de debitorul obligației și dorește rezoluțiunea contractului, ci în situația în care un bătrân își părăsește imobilul și se refugiază oriunde, numai în propria casă nu.
Nu se poate afirma, că acest comportament al defunctei a fost un capriciu al acesteia, ci că el a fost creeat de comportamentul fizic și psihic al pârâților.
Tot comportamentul pârâților a fost încurajat și de instituțiile care au în atribuțiile lor tocmai protecția persoanelor în vârstă, respectiv Primăria comunei Nehoiu.
Astfel, în anul 2006, la solicitarea lui M. I. de numire a unui curator pentru defunctă, care era bolnavă, netransportabilă și se afla în domiciliul familiei M., din anul 2003, fiind plecată din imobilul aflat în posesia pârâților din luna iunie 2002, se întocmește referatul nr._ de către asistenta socială F. Meluzina, în cuprinsul căruia se precizează că, în urma verificărilor, la domiciliul lui V. D., din oraș Nehoiu, cartier L. M., jud. B., ce a făcut obiectul vânzării, s-a constatat că soții M. își respectă obligația de întreținere, față de aceasta din urmă, situație ce nu corespundea realității, și constatată de către Poliția Orașului Nehoiu, în Referatul de neîncepere a urmăririi penale, nr. 433/P/2012 și Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătâlagele, din dosarul penal atașat, cu același număr.
Dealtfel pârâtul, potrivit propriei recunoașteri de la interogatoriu nici nu a locuit cu defuncta, el având loc de muncă în B., și mutându-se în Nehoiu în noiembrie 2002, lună în care aceasta și părăsise domiciliul.
Și în ceea ce privește obligația de înmormântare și pomenirile ulterioare, pârâții au tratat-o cu un profund dezinteres.
Au susținut permanent, fără nicio dovadă, fără nicio plângere penală împotriva acestuia, că au fost amenințați de M. I. și de aceea nu au mers la domiciliul acestuia să o viziteze pe defunctă și să-i furnizeze cele necesare traiului. Cine i-a mai împiedicat pe pârâți să-și îndeplinească obligațiile contractuale în ceea ce privește înmormântarea și pomenirile ulterioare?
Este cert că pârâții au cunoscut că a intervenit decesul vânzătoarei, pârâta declarând că a cunoscut a doua zi după deces, iar pârâtul că a aflat după înmormântare, situație neconformă cu realitatea, în condițiile în care propria soție a susținut contrariul. Nu au mers la înmormântare, justificând același comportament al familiei M., însă s-au complăcut ca aceștia să se ocupe de înmormântare și chiar dacă pe loc nu au avansat o sumă de bani respectivilor, ar fi putut, ca un gest de bună credință să le trimită acestora contravaloarea înmormântării, chiar dacă aceștia ulterior le-ar fi refuzat-o.
Pomenirile ulterioare nici măcar nu au mai apreciat a fi necesare a se executa, în condițiile în care tribunalul, din declarațiile pârâților, și-a format convingerea că acestea nu au fost făcute, și nimeni, de data aceasta nu i-a mai împiedicat.
Cu siguranță, dacă acestea ar fi fost organizate de către pârâți, aceștia și-ar fi adus aminte unde și când au fost efectuate Ori, la interogatoriul luat acestora de tribunal, pârâta a declarat că le-a organizat la Mânăstirea Ciolanu, în timp ce pârâtul a susținut că le-a făcut la Nehoiu și Cătiașu, fără să ajungă și la vreo mănăstire să plătească pentru pomenire.
În consecință, tribunalul apreciază că pârâții și-au încălcat obligațiile contractuale, pe lângă prestația materială, mai ales componenta psihologică, prin comportamentul lor, aceștia creându-i defunctei o temere atât de puternică, de natură a o determina pe aceasta să nu mai aibă încredere în pârâți și să nu poată fi apropiată de aceștia, ce s-a finalizat cu părăsirea propriei case și refugierea la diferite persoane până la deces.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, urmează, ca în baza art. 1020 cod civil, să admită, urmare a rejudecării după casare cu reținere, acțiunea astfel cum a fost precizată, de reclamanta V. D., decedată, și continuată de moștenitorii reclamanți M. I. și M. E.; dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 1348 din 27.08.2001 și repunerea părților în situația anterioară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca urmare a rejudecării după casare cu reținere, acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta V. D., decedată și continuată de moștenitorii reclamanți M. I., domiciliat în orașul Nehoiu, ., nr. 38, jud. B., și M. E., domiciliată în orașul Nehoiu, ., nr. 38, jud. B., în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. M., ambii domiciliați în orașul Nehoiu, Cartier L. M., .. B., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr 1348 din 27.08.2001 și repunerea părților în situația anterioară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, M. Ș. | Judecător, E. P. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. PE /Tehnored PE
2 ex/06.06.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1459/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1562/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
