Pretenţii. Decizia nr. 902/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 902/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 14274/200/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 902/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător V. B.
Judecător G. I. R.
Grefier R. - A. S.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de reclamanta V. F. domiciliată în B., ., Jud B., împotriva sentinței civile nr 9358/21.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr_, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu petentul Z. H. C. domiciliat în B., cart Micro14, ., ., și pârâtul V. M. domiciliat în B., ., Jud B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, după care,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil:
Prin sentința civilă nr. 9358 din 21.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă, astfel cum a fost precizată, acțiunea formulată de reclamantul Z. H. C., în contradictoriu cu pârâtul V. S., decedat pe parcursul procesului, continuată cu moștenitorii V. F. și V. A..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 6060 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B., sub nr._/200/2009 din data de 08.12.2009,reclamantul Z. H. C. a solicitat obligarea pârâtului V. S. la plata sumei de 7000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că,la data de 07.04.2009,în timp ce se deplasa de la locul de muncă din .,cu autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare Bz.04.VVM, pe drumul județean 203 K, pe raza localității Valea Părului, . accidentat frontal de către autoutilitara Dacia cu nr. de înmatriculare_, condusă de V. S., autoutilitară care circula pe sens opus și se angajase, fără să se asigure corespunzător, în depășirea unei căruțe, pătrunzând pe contrasens.
Evenimentul rutier,arată în continuare reclamantul,s-a soldat cu leziuni corporale care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, autoturismul fiind distrus în totalitate.
Autoturismul implicat în accident,condus de pârât,nu a avut încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă.
Pentru dovedirea celor prezentate a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie:rezoluția de confirmare a propunerii de a nu se începe urmărirea penală dată la data de 24.08.2009 de P. de pe lângă Judecătoria B.;certificat medico-legal nr._/13.04.2009;adresa nr. R/_/20.05.2009; deviz de lucrări, poliță asigurare.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță, dar nu a formulat întâmpinare în termenul legal.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Judecătoria B. a înaintat dosarul nr. 2087/P/2009 privind pe învinuitul V. S..
În baza art. 167 și urm. C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate în dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Prin sentința civilă nr.2178/23 martie 2010,prima instanță a fondului a admis acțiunea precizată și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 6060 lei cu titlu de despăgubiri materiale către reclamant.
A reținut în esență că,vinovat de producerea accidentului se face pârâtul,căruia,în temeiul dispozițiilor art.998-999 din codul civil îi revine obligația acoperirii prejudiciului material suferit de reclamant,constând în distrugerea autoturismului,ce se cifrează la suma de 6060 lei,conform devizului de lucrări.
Împotriva sentinței,a declarat recurs pârâtul,care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,apreciind că,suma la plata căreia a fot obligat,este mult prea mare și nu corespunde celor consemnate de agentul constatator.
Secția civilă din cadrul Tribunalului,prin decizia civilă nr.478/16 iunie 2010,a admis recursul pârâtului,a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
În adoptarea soluției,a reținut în esență că,în devizul de lucrări sunt detaliate mai mult operații de reparații sau înlocuire,care nu au legătură cu impactul propriu-zis,impunându-se stabilirea cuantumului concret al prejudiciului,pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei.
După parcurgerea primului ciclu procesual,cauza a fost reînregistrată pe rolul judecătoriei B.,la data de 24.08.2010,sub nr._/200/2010-CC11.
La termenul de judecată din data de 16.02.2011,instanța a pus în discuție necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară specialitatea auto,având ca obiectiv determinarea prejudiciului cert suferit de reclamant prin avarierea autoturismului marca Dacia,cu nr.de înmatriculare_ ,implicat în evenimentul rutier din data de 07.04.2009,produs pe DJ 203K,pe raza localității Beceni,. B.,cu care reclamantul a fost de acord.
Lucrarea a fost întocmită de expert tehnic judiciar B. A. A. –filele 21-22,care a concluzionat că,”În raport de actele existente la dosar,a prejudiciului cert suferit de reclamantul Z. H. C. prin avarierea autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ ,în accidentul rutier din 07.04.2009,este de 6060 lei,fără actualizarea sumelor.”
Instanța a solicitat completarea raportului cu explicații detaliate referitoare la legătura cauzală dintre fiecare operație de reparare sau înlocuire din deviz și impactul produs în urma evenimentului rutier și să precizeze dacă se impunea efectuarea operațiilor de reparare sau înlocuire din deviz,detaliat pe fiecare operație în parte,raportat la avariile produse strict în urma accidentului.
Prin răspunsul formulat,expertul a arătat că,valoarea reală a prejudiciului este de cel puțin 6060 lei iar detalierea operațiilor implică „o lucrare de dimensiuni considerabile,o analiză de natură generală fără obiect tehnic sau științific”-fila 57.
Pârâtul a decedat pe parcursul cercetării judecătorești,la solicitarea reclamantului fiind introduși în proces moștenitorii legali ai acestuia,respectiv V. F.-soție supraviețuitoare și V. S.-descendent gr.1.
Reanalizând actele și lucrările dosarului,judecătoria a reținut următoarele:
Este în afara oricărei îndoieli că,antecesorul pârâților,def. V. S. se face vinovat de producerea evenimentului rutier care a avut loc la data de 07.04.2009, pe DJ 203K, în localitatea Valea Părului ,respectiv . autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ , condus de reclamantul Z. H., care circula regulamentar din direcție opusă.
Din accident a rezultat avarierea celor două autovehicule implicate, precum și vătămarea corporala a reclamantului Z. H. C. și a altor două persoane aflate în autoturismul pârâtului.
Pentru autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare Il.02.XBF,ce era condusă de def. V. S., nu exista încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie.
Prin rezoluția de confirmare a propunerii de a nu se începe urmărire penală din data de 24.08.2009,dată de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr. 2087/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul V. S.,pentru comiterea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin.1 și 3 C.pen.,pentru lipsa plângerii prealabile a persoanelor vătămate .
Potrivit devizului de lucrări privind costul total al reparațiilor autoturismului reclamantului,acestea se ridică la suma de 6060 lei.
Prin expertiza tehnică judiciară de specialitate auto,ce a fost administrată în cauză,s-a concluzionat,de asemenea că,dauna materială cauzată efectiv reclamantului,urmare evenimentului rutier din data de 07.04.2009, este de cel puțin 6060 lei.De reținut,așa cum a subliniat și expertul auto, că ,niciuna dintre părțile interesate,nu a indicat eventualele operații de reparare sau înlocuire care nu ar avea legătura cu impactul propriu zis.
Articolul 998 din Codul civil stipulează că, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar articolul 999 că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
În speță,reclamantul a făcut dovada existenței prejudiciului,a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a conducătorului autoutilitarei marca Dacia cu nr. de înmatriculare Il.02.XBF și prejudiciul efectiv suferit de celălalt conducător auto implicat în evenimentul rutier,din documentația dosarului rezultând neechivoc că,întreaga culpă în producerea accidentului, aparține pârâtului. Accidentul rutier s-a soldat atât cu vătămarea corporală a persoanelor aflata în cele două autovehicule, cât și cu pagube materiale constând în distrugerea autoturismului, proprietatea reclamantului,retragerea plângerii de care se face vorbire în rezoluția parchetului de pe lângă Judecătoria B. vizând numai infracțiunea de vătămare corporală.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior dezvoltate,instanța de fond a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 6060 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta V. F..
Prin declarația de recurs pârâta nu a menționat motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac.
Deși legal citată, pârâta nu s-a înfățișat în instanță pentru susținerea recursului.
Potrivit art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, între altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În conformitate cu art. 303 din același cod, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Sentința civilă nr. 9358 din 21.02.2012 a fost comunicată pârâtei V. F. la data de 12.07.2012, iar aceasta din urmă a formulat recurs, transmis prin FAX la 19.03.2013. În cererea de recurs a precizat motivele de nelegalitate și netemeinicie le va depune până la stabilirea termenului pentru judecarea recursului.
Întrucât pârâta nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege, tribunalul urmează să dispună anularea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta V. F. domiciliată în B., ., Jud B., împotriva sentinței civile nr 9358/21.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr_, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu petentul Z. H. C. domiciliat în B., cart Micro14, ., ., și pârâtul V. M. domiciliat în B., ., Jud B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013
Președinte, D. R. | Judecător, V. B. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. V.B/Tehnored V.P.
2 ex./24.05.2013..
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond – _ .
Judecătoria B.
Jud. fond – A. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1144/2013. Tribunalul... → |
|---|
