Pretenţii. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 4137/287/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 222/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de reclamantul G. – V. A. M., cu domiciliul ales la C. Avocat G. P., cu sediul în Ploiești, ..12, ., jud.Prahova și pârâta . sediul în Focșani, ., jud.V., împotriva sentinței civile nr.2284/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelantul-reclamant avocat B. C., apelanta-pârâtă fiind reprezentată de avocat R. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ., instanța constată încheiată cercetarea judecătorească, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererile de apel.
Avocat B. C., având cuvântul pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului în modalitatea în care a fost formulat după recalificarea căii de atac, suplimentarea probatoriului cu expertiză îmbunătățiri funciare pentru evaluarea pagubelor aduse terenului prin demolarea defectuoasă, precum și cu o expertiză agro pentru stabilirea contravalorii pomilor fructiferi și nefructiferi, a fructelor naturale și civile ce le-ar fi putut culege reclamantul.
Avocat R. S., având cuvântul pentru apelanta-pârâtă . respingerea cererii de suplimentare a probatoriului. Cu privire la expertiza îmbunătățiri funciare arată că la fond reclamantul și-a precizat cererea în sensul că lucrările vizează terenul curte imobil. Instanța de fond a solicitat reclamantului să-și precizeze clar cererea. Lucrările nu pot depăși suma stabilită de expert la instanța de fond, având în vedere concluziile de la cercetarea locală și constatările expertului în sensul că nu se datorează culpei pârâtei. Susține că nu se impune refacerea acestei expertize. În ceea ce privește expertiza agro, susține că instanța de fond, cu ocazia încuviințării probatoriilor, a încuviințat proba cu interogatoriu, la care nu a răspuns, constituind un început de dovadă. Reclamantul nu a dovedit existența inițială a arborilor, din declarațiile martorilor rezultând că s-au împământenit pe cale naturală. Solicită respingerea apelului declarat de apelantul reclamant.
În replică, apărătorul reclamantului susține că la un termen anterior s-a pus în discuție această problemă, iar acel înscris viza situația timbrajului.
Avocat R. S., având cuvântul pe apelul declarat de apelanta-pârâtă . că motivele de apel au fost detaliate pe larg în cererea formulată. Arată că . are calitate procesuală pasivă în acest litigiu. A criticat raportul de expertiză cu privire la procedura de citare, nefiind citată în termen legal, la sediul ales, astfel că expertul parte nu a participat la efectuarea expertizei. Lucrările vizau o curte și nu o grădină, astfel că nu răspunde pentru fertilitatea terenului. Solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat B. C., având cuvântul pentru apelantul-reclamant, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-pârâtă, fără cheltuieli de judecată. Arată că aspectul legat de lipsa calității procesuale pasive s-a tranșat corect la instanța de fond. Dacă nu exista comanda, nu se ajungea la demolarea defectuoasă, existând culpa pârâtei. Solicită să fie respinse și celelalte critici aduse hotărârii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că:
Prin cererea inregistrata la Judecătoria Rm. Sărat sub nr._ , reclamantul G. V. A. M. a solicitat, in contradictoriu cu parata . ca prin sentinta ce se va pronunța sa se dispuna:
- obligarea paratei sa aduca terenul proprietatea sa, situat in Rm.Sarat .. 48 jud- Buzau la starea normala de folosire, sa indeparteze restutile de constructii demolate de aceasta si aducerea lui la cota zero cu obligarea paratei a despagubiri pentru executarea acestor lucrari,
- obligarea paratei sa-l dezdauneze cu contravaloarea pagubelor produse terenului si plantatiilor proprietatea sa existente pe acest teren ,pagube produse cu ocazia lucrărilor necorespunzătoare de demolare executate de parata, fara acordul sau,
- obligarea paratei la plata lipsei de folosinta a terenului afectat ,pentru perioada dintre momentul demolarii si pana la aduceera lui la starea de normala de folosință – obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea de fapt a actiunii reclamantul a arătat ca este proprietarul imobilului situat in Rm.Sarat, .. 48 jud. Buzau compus din teren in suprafața de 5460 mp si construcțiile C 1 si C 2 aflate pe acest teren ,că acest imobil a reintrat in proprietatea sa ca efect al acțiunii in revendicare de la stat, care l-a deținut fara titlu, preluat de acesta prin naționalizare, că prin decizia civila nr.801/2002 pronunțata de Tribunalul Buzau, definitiva si irevocabila, imobilul a reintrat in proprietatea sa și că pe acest teren se aflau o . construcții făcute de stat in perioada cat l-a deținut fara titlu si care au devenit proprietatea paratei la momentul când aceasta a cumpărat fosta Cooperativa Confectia Rm.Sarat in procesul de privatizare.
A mai arătat reclamantul că privitor la aceste construcții parata a cerut sa i se recunoască, de către instanță, un drept de superficie pe terenul de sub ele si unul de servitute pentru accesul la drumul public, că prin decizia civila nr. 183/2008 pronuntata de Tribunalul Buzau, s-a dispus recunoașterea unui drept de superficie si a unuia de servitute și că pentru a nu mai plati sumele stabilite prin hotărârea judecătorească mai sus menționată parata, fara acordul sau, a procedat la demolarea acestor construcții iar cu ocazia demolării a deteriorat plantații aflate pe teren, plantații prinse de rădăcini ( pomi fructiferi pe rod) a deteriorat gardul împrejmuitor pe latura dinspre . in curte, astfel construcțiile ce ii aparțin, C 1 și C2, fiind expuse accesului liber si posibil vandalizării, demolarea fiind efectuată necorespunzător .
De asemenea, arata reclamantul, pe locul fostelor construcții demolate au rămas atat la suprafața cat si in adâncime resturi masive de beton ,,caramizi si moloz, gropi, denivelari, in conditiile in care acest teren era plat si acoperit cu pamint de gradina fertil si pregatit pentru gradinarit.
In drept reclamantul și-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 1349, art. 1381, art.1385 si art.1386 codul civil .
Probe inscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza tehnica.
La data de 20.02.2012, parata a invocat dispozitiile art.137 cod pr. civila coroborat cu art.1357 cod civil privind exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
La data de 27 martie 2012,reclamantul a depus raspuns la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata .
Instanta prin incheierea din data de 27 martie 2012 Judecătoria Rm. Sărat a respins exceptia lipsei calitații procesuale pasive a paratei ca neintemeiata, pentru motivele arătate în încheierea respectivă..
Reclamantul a solicitat incuviintarea interogatoriului si probei testimoniale, probe admise de instanta fiind audiati martorii C. Z. si raileanu M. L. .
Aparatorul reclamantei a solicitat efectuarea doua expertize, respectiv îmbunătătiri funciare cu obiectivele mentionate in nota de probatorii depusa la dosar, respectiv ca expertul sa precizeze ce lucrari sunt necesare pentru a se aduce ternul la starea de normală folosinta, sa se stabileasca dacă terenul este fertil, avand in vedere ca expertiza depusa la dosar de parat este efectuată de un expert in specialitatea constructii si este extrajudiciara. Cu privire la cea de-a doua expertiza, respectiv cea agricola, obiectivele mentionate in nota de probe, sunt: să se stabileasca daunele ce au fost aduse pomilor fructiferi ce se aflau pe teren si au fost distrusi, respectiv 1 tei, 1 gutui, 2 visini, 1 mar, par, dud,insa nu poate preciza soiul arborilor, existenta si varsta acestora.
Instanta prin incheierea din data de 18.09.2012 a apreciat pertinentă și utilă cauzei doar expertiza in specialitatea îmbunătătiri funciare prin care să se indice si să se evalueze lucrarile ce sunt necesare pentru aducerea terenului in cauza, pe care a fost construit imobilul cu destinatia de „. starea normală de folosinta, respectiv aceea de „curte imobil”,si a respins ca cererea de administrare a expertizei agricole.
Raportul de expertiza a fost intocmit de expert H. S. -filele 182-185 dosar.
Aparatorul reclamantului a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza, însă prin încheierea din data de 4.12.2012 ,instanța le-a apreciat ca neîntemeiate.
Din oficiu, Judecătoria Rm. S. a pus in discutie necesitatea de a se efectua cercetare locală, probă la care părțile nu s-au opus fiind administrată la data de 15 mai 2012 când s-a incheiat si procesul verbal ce a fost atașat la dosar.
Aparatorii parților au depus concluzii scrise la dosar.
Prin sentința civilă nr.2284/10.12.2012, Judecătoria Rm Sărat a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 8443,0 lei.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la contravaloarea pagubelor produse terenului și plantațiilor și capătul de cerere privind obligarea paratei la plata c/valorii lipsei de folosință.
A obligat parata la 4120 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul imobilului situat in Rm.Sarat ..48 jud. Buzau, compus din teren in suprafața de 5460 mp si construcțiile C 1 si C 2, aflate pe acest teren.
Prin decizia civila nr.801/2002 pronunțata de Tribunalul Buzau definitiva si irevocabila, imobilul a reintrat in proprietatea reclamantului.
Prin sentința civila nr. 743/25 martie 2011 ,s-a stins dreptul de servitute al paratei . renuntare la exercitarea acestui drept, servitute stabilita prin sentința civila nr. 1238/2006 a Judecătoriei Rm.Sarat, menținuta prin decizia civila nr.183/2008 a Tribunalului Buzau si s-a dispus încetarea obligației pârâtei de plată a sumei de 5 euro/mp pentru suprafața de 387 mp afectata de servitute in echivalent lei determinata de cursul de schimb in ziua plații ,obligație stabilita prin decizia civila nr. 183/2008 a Tribunalului Buzau .
A mai reținut instanța ca proprietarul de drept - reclamantul, a fost deposedat ,iar pe terenul acestuia a fost construit un imobil care ulterior a intrat in proprietatea paratei, că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă ca in baza contractului de executare de lucrări nr. 227/18.07.2011, . SRL s-a obligat sa execute lucrări de demolare a imobilului aparținând paratei respectiv Cămin de Nefamiliști si Clădire Creșa ,pana la cota zero si evacuarea molozului rezultat și că, din cuprinsul raportului de expertiza întocmit in cauza de expert H. S., reiese ca terenul in litigiu are nevoie in vederea aducerii in stare folosința, de lucrări in suma de 8443 lei.
Așa fiind, instanța a apreciat ca întemeiată, in parte, acțiunea si a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 8443,0 lei.
A considerat judecătorul fondului că parata avea posibilitatea, in cazul in care antreprenorul . SRL nu a executat lucrările conform contractului încheiat intre parți, sa îl cheme pe acesta in garanție pentru a dezdăuna reclamanta cu sumele de bani necesare aducerii terenului la cota zero si evacuarea molozului .
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea paratei la dezdăunarea pentru pagubele produse terenului si plantațiilor existente pe acesta, instanța a apreciat că reclamantului nu i-au fost produse alte pagube si nu pot fi acordate alte despăgubiri decât cele necesare pentru aducerea terenului la starea normala de folosința, așa cum rezulta din cuprinsul raportului de expertiză
În ceea ce privește plantațiile existente instanța reținut, din declaratiile martorilor audiați in cauza, ca pe acest teren, chiar daca au existat pomi, aceștia proveneau din flora spontana si nu puteau fi asimilați unei plantații iar referitor la capătul de cerere privind lipsa de folosința a terenului l-a considerat neîntemeiat motivat de faptul că reclamantul nu a precizat in ce sens ar fi folosit terenul afectat de construcții, împrejurare in care o eventuala lipsa de folosința nu poate fi stabilita.
In baza art.274 cod pr. civila parata a fost obligată la 4120 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței civile nr. 2287 pronunțată la data 10.12.2012 de Judecătoria Rm.Sărat a formulat recurs reclamantul G. V. A. M. iar pârâta . formulat apel.
1. Reclamantul G. – V. A. M., în motivarea căii de atac promovate, intitulată recurs, a arătat că obiectul cererii deduse judecății a fost obligarea pârâtei să execute lucrările solicitate sau ca el să fie abilitat să le execute pe cheltuiala ei, că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a obligat pârâta doar la plata sumei de 8.443 lei fără să observa că era vorba de o condamnare alternativă și că, în aceste condiții judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, fapt ce face ca sentința să fie nelegală.
A invocat de asemenea, nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 Cod proc.civ, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
A susținut că a investit prima instanță cu judecarea unei acțiuni în pretenții pentru dezdăunarea sa pentru pagubele aduse imobilului aflat în proprietate prin fapta cauzatoare de prejudicii a pârâtei, că investită fiind cu un capăt de cerere prin care se solicitau daune privind contravaloarea unor pomi fructiferi și nefructiferi distruși prin faptul demolării de către pârâtă, instanța de fond a respins nelegal cererea prin care s-a solicitat efectuarea unei expertize specialitatea agricultură, practic fără motivare și că expertiza solicitată era o probă pertinentă și concludentă, ba mai mult cu un grad ridicat de credibilitate fiind o probă științifică, ea urmând să stabilească ce arbori s-au distrus sau deteriorat și care este legătura de cauzalitate între manevrele de demolare a clădirilor și distrugerea pomilor.
A mai arătat recurentul că, privitor la expertiza îmbunătățiri funciare urmează a se avea în vedere faptul că, a curăța solul și subsolul prin îndepărtarea blocurilor de moloz, ciment și prefabricate și a readuce solul la cota și valoarea restului grădinii nu este posibil ca lucrările să coste doar 8.443 lei .
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța pe toate capetele de cerere ale acțiunii cu care a,învestit,instanța și a se efectua o expertiză specialitatea agricultură și refacerea expertizei îmbunătățiri funciare conform obiecțiunilor formulate de reclamant.
2. Pârâta ., prin calea de atac promovată, intitulată apel, a solicitat, în principal, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii intimatului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar,în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea capătului de cerere privind aducerea terenului proprietatea reclamantului la starea normală de folosință precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac apelanta a arătat că intimatul a solicitat la instanța de fond obligarea sa, ca urmare a demolării unor construcții ce le avea în proprietate, situate pe terenul reclamantului, la aducerea terenului la starea normală de folosință, că prima instanță a admis în parte cererea și a obligat-o la plata sumei de 8.443 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare aducerii terenului menționat anterior la starea normală de folosință potrivit raportului de expertiză întocmit de expert H. Ș.,
Consideră că instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesual pasive pe care a invocat-o, apreciind greșit că este răspunzătoare pentru eventualele deteriorări cauzate terenului respectiv ca urmare a lucrărilor de demolare.
Așa cum a arătat și la instanța de fond apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile imperativ prevăzute de lege pentru a-i fi atrasă răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie sau răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
Aceasta, pentru că nu a executat efectiv lucrările de demolare a construcțiilor aflate pe terenul intimatului, ea neavând un asemenea obiect de activitate potrivit certificatului constatator depus la dosarul cauzei, ci a încheiat la data de 18.07.2011 cu . SRL contractul de execuție lucrări nr. 227 având ca obiect executarea unor lucrări de demolare până la cota 0 și evacuarea molozului rezultat la o groapă de gunoi ecologică.
După cum se poate observa din contractul menționat anterior procurarea, transportul, manipularea și depozitarea tuturor materialelor procurate pentru finalizarea obiectului contractului cad în sarcina și sunt pe cheltuiala antreprenorului care se va asigura că toate materialele necesare pentru executarea lucrărilor sunt corect depozitate și se va îngriji de toate măsurile necesare pentru a proteja stocul de materiale împotriva distrugerii .Paza va fi asigurată de antreprenor pe toată durata desfășurării contractului .
Potrivit art.9.3 antreprenorul răspunde pentru orice pagubă cauzată pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate și pentru nerespectarea regulilor de comportament și disciplină de către orice persoană folosită pentru realizarea lucrărilor.
Deși intimatul nu a precizat expres, pretențiile sale se întemeiază pe instituția răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, reglementată de art. 1357 și urm.din Noul Cod Civil. Articolul menționat anterior enumeră în mod imperativ condițiile ce urmează a fi îndeplinite pentru a se putea atrage răspunderea celui care a cauzat un prejudiciu altei persoane prin fapta proprie: Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare .
Fapta ilicită a fost definită în doctrină ca orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane .Cel care exercită prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acționează ilicit chiar dacă prin exercițiul normal al dreptului său au fost produse anumite restrângeri sau prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității ci cu intenția de a păgubi o altă persoană.
O altă condiție impusă de lege în situația răspunderii civile delictuale vizează prejudiciul produs prin săvârșirea faptei ilicite, care trebuie să fie cert, și să nu fi fost reparat încă. Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesar ca între faptă și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu .
Excepția invocată, a arătat în continuare apelanta –pârâtă, în mod greșit a fost respinsă ca neîntemeiată de către prima instanță în condițiile în care persoana responsabilă de așa-zisul prejudiciu invocat de intimat este . SRL .De vreme ce, în contractul de demolare menționat anterior, a inserat toate clauzele necesare asigurării executării lucrărilor respective în cele mai bune condiții este evident faptul că una din condițiile menționate imperativ de legislația în vigoare pentru a se atrage răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv „ vinovăția „ nu este îndeplinită.
Contractul de execuție de lucrări în baza căruia au fost efectuate lucrările de demolare, a continuat apelanta, nu poate constitui nici temei pentru a-i fi atrasă răspunderea sa civilă în temeiul art.1373 din Noul Cod Civil, esențial pentru dobândirea calităților respective fiind un raport de subordonare .
Reclamantul, fiind cel care a formulat cererea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.
Consideră că instanța de fond trebuia să admită excepția invocată și să respingă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, sens în care solicită schimbarea sentinței apelate.
În ceea ce privește capătul de cerere care a fost admis în parte de instanța de fond a arătat că, deși probatoriul administrat în cauză a fost complex la pronunțarea hotărârii instanța a avut în vedere doar concluziile raportului de expertiză întocmit de expert H. Ș., deși împotriva acestei lucrări ambele părți au formulat obiecțiuni la termenul din 4.12.2013.
Deși, prima instanța a încuviințat participarea unor experți-parte, nu au fost citați în termen legal și nici la sediul procedural ales, astfel încât expertul asistent al apelantei –pârâte nu a participat la efectuarea expertizei.
Mai mult decât atât, deși obiectivul fixat de instanța de fond a fost să se evalueze lucrările ce sunt necesare pentru aducerea terenului la starea normală de folosință,respectiv aceea de curte imobil, întreg raportul de expertiză are în vedere utilizarea terenului pentru cultivarea plantelor, motiv pentru care a solicitat refacerea acestui raport, cerere ce a fost respinsă în mod neîntemeiat de instanța de judecată.
Astfel, omologând raportul de expertiză instanța de fond a admis în parte primul capăt de cerere al reclamantului, fără a avea în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, procesul verbal de recepție nr. 1320/3.10.2011 încheiat în prezența reprezentantului Primăriei mun.Rm.Sărat precum și cercetarea la fața locului efectuată în data de 15.05.2012 din care rezultă fără echivoc faptul că terenul proprietatea intimatului a fost adus la starea normală de folosință.De astfel, această situație a fost reținută chiar de expertul numit de instanță potrivit căruia” în urma dezafectării construcțiilor proprietatea . pe terenul reclamantului se constata că prin executarea lucrărilor specifice de demolare „…terenul a fost adus la cota normală de folosință pentru construcții „, concluziile sale fiind în sensul ca „ urmare a demolării construcțiilor și a lucrărilor de reabilitare a terenurilor aferente având în vedere panta naturală, prin umplerea zonelor excavate cu pământ galben, steril, cu excepția unei denivelări mai pronunțată, terenul este adus la cota normală.
În condițiile în care s-a stabilit faptul că terenul nu avea destinația de grădină, ci aceea de curte, apreciază apelanta că aducând terenul la cota 0 și acoperindu-l cu pământ nu avea obligația de a asigura și fertilitatea lui motiv pentru care se impunea respingerea pretențiilor reclamantului.
Chiar dacă ultimele două capete de cerere din acțiunea dedusă judecății au fost respinse, a arătat în final apelanta, înțelege să facă următoarele precizări:
Pretențiile reclamantului referitoare la acordarea unor despăgubiri pentru pagubele produse în urma lucrărilor de demolare vizează repararea gardului și a porților de acces pe teren, 2 arbori distruși în totalitate și 8 arbori deteriorați și aducerea terenului la starea sa inițială, respectiv, aceea de – curte imobil.
Din declarația martorului propus de reclamant a reieșit faptul că, porțile de acces au fost vopsite de către reclamant, iar gardul nou a fost montat de acesta ulterior efectuării lucrărilor de demolare, fără însă a preciza cu exactitate care au fost pagubele produse gardului de lemn existent anterior, cine a edificat gradul respectiv pe terenul în discuție, având în vedere situația acestui teren în urma naționalizării și care au fost costurile acestor lucrări.Mai mult, martora M. R. a învederat faptul că atât gardul de lemn existent anterior, cât și porțile de acces au fost întreținute de . perioada 1976 – 2002, când terenul a reintrat în proprietatea reclamantului apreciind că deteriorările se datorează modului în care acestea au fost întreținute după anul 2002 și până în prezent.
În ceea ce privește arborii, martorii audiați la propunerea sa au declarat că reclamantul nu a plantat nici un pom, nefiind vorba despre vreo livadă, ci despre căi naturale de împământenire a unor arbori .Din probele existente la dosar nu reiese faptul că, reclamantul a plantat vreodată arbori pe terenul respectiv și nici un demers efectuat de acesta începând cu anul 2002 în vederea valorificării sau a conservării terenului și a accesoriilor acestuia și, cu atât mai puțin, care ar fi costurile unor lucrări ,motiv pentru care apreciază apelanta că și aceste pretenții sunt neîntemeiate, susținerile reclamantului intimat nefiind dovedite prin nici un mijloc de probă.
A solicitat, în principal, admiterea apelului și respingerea cererii intimatului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă ; iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea capătului de cerere privind aducerea terenului proprietatea reclamantului la starea normală de folosință precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta pârâtă a formulat și întâmpinare la recursul declarat de recurentul reclamant solicitând respingerea acestuia ca nefondat și obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la primul motiv invocat de recurent acesta a solicitat instanței de fond, ca urmare a demolării unor construcții proprietatea pârâtei aflate pe terenul său, să fie obligată aceasta la despăgubiri pentru executarea acestor lucrări.
Expertiza efectuată a avut ca obiectiv calcularea costurilor necesare aducerii terenului la starea normală de folosință, astfel încât apreciază pârâta că în acest stadiu procesual recurentul nu poate modifica obiectul cererii cu care a fost investită instanța de fond.
Deși, prima instanță i-a pus în vedere reclamantului să-și precizeze expres obiectul cererii acesta nu a înțeles acest lucru astfel încât nu se poate stabili cu exactitate pretențiile sale.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs urmează a se observa faptul că, și acesta este neîntemeiat din probatoriul administrat reieșind, fără echivoc faptul că pretențiile reclamantului sunt în totalitate nedovedite.
Din declarația martorului propus de reclamant a reieșit faptul că, porțile de acces au fost vopsite de către reclamant, iar gardul nou a fost montat de acesta ulterior efectuării lucrărilor de demolare, fără însă a preciza cu exactitate care au fost pagubele produse gardului de lemn existent anterior, cine a edificat gardul respectiv pe terenul în discuție având în vedere situația acestui teren în urma naționalizării și care au fost costurile acestor lucrări.Mai mult decât atât, martora M. R. a invederat faptul că, atât gardul de lemn existent anterior, cât și porțile de acces au fost întreținute de pârâtă în perioada 1976 – 2002, când terenul a reintrat în proprietatea reclamantului apreciind că deteriorările se datorează modului în care acesta au fost întreținute după anul 2002 și până în prezent.
În ceea ce privește arborii, martora pârâtei a declarat, faptul că, reclamantul nu a plantat nici un pom, nefiind vorba despre vreo livadă, ci despre căi naturale de împământenire a unor arbori.Din probele existente la dosar nu reiese faptul că, reclamantul a plantat vreodată arbori pe terenul respectiv și nici vreun demers efectuat de acesta începând cu anul 2002 în vederea valorificării sau a conservării terenului și a accesoriilor acestuia și, cu atât mai puțin, care ar fi costurile unor astfel de lucrări motiv pentru care apreciază că și aceste pretenții sunt neîntemeiate susținerile reclamantului nefiind dovedite prin nici un mijloc de probă.
Faptul că, prima instanță a respins proba cu expertiza agro solicitată de reclamant nu reprezintă un motiv de nulitate a hotărârii.
În ceea ce privește expertiza îmbunătățiri funciare deși obiectivul stabilit de instanța de fond a fost acela de a se evalua lucrările care sunt necesare pentru aducerea terenului la starea normală de folosință respectiv, aceea de curte imobil întreg raportul de expertiză are în vedere „ utilizarea terenului pentru cultivarea plantelor „ motiv pentru care a solicitat refacerea acestui raport, solicitare ce a fost respinsă de instanța de fond.
Este evident faptul că, obiecțiunile reclamantului nu pot fi reținute, instanța neavând calitatea legală pentru a aprecia costurile unor astfel de lucrări, acesta fiind motivul pentru care s-a solicitat opinia unui expert.
Concluziile raportului de expertiză vizează și culpa apelantei- pârâte având în vedere starea de fapt a terenului, nedatorată în mod exclusiv pârâtei .Faptul că, starea actuală a terenului se datorează mai multor factori, printre care și atitudinea pasivă a reclamantului care nu a înțeles să aducă îmbunătățiri sau să efectueze lucrări de conservare a bunurilor sale nu poate decât să releve faptul că, pretențiile acestuia sunt neîntemeiate, iar pârâta nu poate fi obligată la plata unor despăgubiri decât în măsura în care a fost stabilită fără echivoc culpa sa în această situație.
La soluționarea capătului al doilea de cerere s-a avut în vedere faptul că recurentul-reclamant nu a răspuns la interogatoriul încuviințat de instanță în cauză fiind aplicabile dispoz.art.225 Cod proc.civ.
A solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Fiind învestit de către una din părți cu calea de atac a apelului iar de către cealaltă cu calea de atac a recursului, la termenul de judecată din 03.06.2013, Tribunalul a pus în discuția acestora calea de atac susceptibilă, potrivit legii, să fie exercitată împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Rm. Sărat, stabilind că aceasta este apelul, pentru motivele arătate în respectiva încheiere.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele motive:
1. Referitor la apelul declarat de reclamantul G. – V. A. M. Tribunalul constată că primul motiv de critică este acela că instanța de fond nu a observat că, prin primul capăt de cerere, fusese învestită cu o solicitare de obligare a pârâtei la o prestație alternativă, adică să execute lucrările de aducere a terenului în stare normală de utilizare sau să fie el abilitat să le execute pe cheltuiala ei și că, în aceste condiții judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra acestei ultime solicitări, fapt ce face ca sentința să fie nelegală.
Tribunalul nu poate primi solicitarea apelantului de desființare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere date fiind dispozițiile art. 281 ind 2a, introdus în codul de procedură civilă în urma modificării acestuia prin Legea 202/2010 potrivit cărora „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 2812."
Așa fiind, pentru a obține din partea instanței fondului o soluție și asupra cererii de abilitare a sa să execute lucrările de aduce a terenului în stare normală de folosință pe cheltuia pârâtei, reclamantul apelant nu are deschisă calea apelului ci pe cea a completării hotărârii, reglementată de art 282 ind 2 Cod procedură civilă.
Un al doilea motiv de critică este acela că instanța de fond a respins nelegal cererea prin care a solicitat efectuarea unei expertize specialitatea agricultură care era menită să stabilească ce arbori s-au distrus sau deteriorat și care este legătura de cauzalitate între manevrele de demolare a clădirilor și distrugerea pomilor.
Nici această critică nu este însușită de tribunal.
În primul rând, Tribunalul constată că obiectivul expertizei solicitate era, potrivit notei de probatorii formulată de apelantul reclamant, aflată la fila 135 dosar fond, „evaluarea daunelor produse plantațiilor aflate pe terenul reclamantului odată cu demolarea necorespunzătoare a construcțiilor aparținând pârâtei”
Potrivit art 167 alin 1 Cod procedură civilă „dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere”.
Pentru a fi încuviințată o probă trebuie să fie pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, adică să aibă legătură cu aceasta și că conducă la dezlegarea ei.
Reclamantul apelant a considerat că o expertiză în specialitatea agricultură ar fi uluită soluționării capătului de cerere prin care solicita obligarea pârâtei să-l despăgubească cu c/val copacilor distruși în urma lucrărilor de demolare a construcțiilor proprietatea acesteia aflate pe terenul lui.
Pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagube aduse prin distrugerea copacilor reclamantul ar fi trebuit ca, mai înainte, să fi făcut dovada existenței unor copaci pe terenul său anterior demolării construcțiilor de către pârâtă.
Or, probele administrate în cauză nu au dovedit, în afară de orice echivoc, nici existența copacilor și nici din ce specii făceau parte pentru a deveni utilă și concludentă o expertiză de evaluare a lor.
Așa fiind, în mod corect proba solicitată a fost respinsă de către prima instanță.
Ultima nemulțumire a apelantului reclamant vis a vis de sentința Judecătoriei Rm. Sărat privește expertiza îmbunătățiri funciare, acesta arătând că este imposibil ca lucrările de curățire a solului și subsolului prin îndepărtarea blocurilor de moloz, ciment și prefabricate și de readucere a lui la cota și valoarea restului grădinii, să coste doar 8.443 lei.
Tribunalul apreciază, ca și instanța de fond, că expertiza întocmită de expert Huia Ș. este una completă, expertul argumentând și demonstrând concluzia sa finală referitoare la costul lucrărilor de aducere a terenului la normala sa folosință.
În aceste condiții, apelul promovat de reclamantul G. – V. A. M. este apreciat ca nefondat și, în temeiul art 294 Cod procedură civilă, va fi respins.
2. Referitor la apelul promovat de apelanta pârâtă ., Tribunalul îl găsește, de asemenea, ca nefondat.
Prin calea de atac formulată, pârâta apelantă critică, în primul rând, încheierea de ședință din data de 27 martie 2012 prin care Judecătoria Rm. Sărat a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive pe care aceasta o invocase.
În raport de argumentele aduse în sprijinul caracterului întemeiat al excepției în discuție, Tribunalul găsește critica formulată ca nefondată.
Astfel, prin acțiunea dedusă judecății reclamantul, în calitate de proprietar al terenului, solicită atragerea răspunderii civile a pârâtei apelante pentru prejudicii cauzate de aceasta, în calitate de proprietar al construcțiilor aflate pe acel teren, cu ocazia sau în urma demolării respectivelor construcții, prejudicii constând în neaducerea terenului la normala sa folosință și la cota 0, deteriorarea gardului și a pomilor fructiferi, lipsirea de folosința terenului ca urmare a faptului că acesta, după demolarea construcțiilor, ar fi impropriu utilizării în scopul de grădină.
Pretinde pârâta apelantă că întreaga răspundere pentru modul de executare a lucrărilor de demolare a construcțiilor aflate pe terenul reclamantului, inclusiv pentru starea terenului după demolare, revine . SRL cu care a încheiat, la data de 18.07.2011, contractul de execuție lucrări nr. 227 având ca obiect executarea unor lucrări de demolare construcții, aducere teren până la cota 0 și evacuarea molozului rezultat la o groapă de gunoi ecologică. În opinia apelantei, în mod greșit Judecătoria Rm. Sărat a apreciat că, deși nu a realizat efectiv lucrările de demolare, ea păstrează calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății.
Tribunalul nu-și poate însuși un asemenea punct de vedere.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârâtul chemat în judecată și persoana răspunzătoare de încălcarea unui drept subiectiv sau nesocotirea unui interes protejat de lege al reclamantului.
Pe de altă parte, în cazul contractelor, unul dintre principiile de bază care le guvernează, este principiul relativității efectelor acestora, definit de art 973 Cod civil astfel: „convențiile n-au efect decât între părțile contractante”.
(Tribunalul apreciază că legea materială aplicabilă raportului juridic litigios este Codul civil de la 1864 dat fiind că faptele prejudiciabile invocate de reclamant s-au produs anterior datei de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod civil a se vedea în acest sens art 6 din Noul Cod civil).
Așa fiind, contractul invocat de apelantă, încheiat cu . SRL la data de 18.07.2011 nu-și produce efecte și față de reclamant astfel că acesta nu se poate îndrepta direct împotriva executantului lucrărilor de demolare a construcțiilor pentru modul defectuos de realizare a acestora, neexistând un raport juridic între cei doi. Singura care poate atrage răspunderea executantului lucrărilor de demolare referitor realizarea corespunzătoare sau nu a acestora este pârâta apelantă, fie pe care separată, într-un alt proces, fie pe calea atragerii lui în procesul de față, utilizând instituția chemării în garanție reglementată de art 60 și următoarele Cod procedură civilă.
Pârâta apelantă, în favoarea căreia s-a recunoscut un drept de superficie și s-a instituit un drept de servitute asupra ternului reclamantului prin sentința civila nr. 1238/2006 a Judecătoriei Rm.Sarat, menținuta prin decizia civila nr.183/2008 a Tribunalului Buzau, procedând la demolarea construcțiilor proprietatea sa aflate pe acest teren avea obligația de a respecta dreptul reclamantului ca în urma demolării să-i fie adus terenul la starea normală de folosință și să nu i se cauzeze niciun fel de prejudicii din acest punct de vedere.
De aceia cea care justifică legitimare procesuală pasivă în cauză rămâne pârâta apelantă indiferent dacă aceasta a executat lucrările de demolare personal sau prin cocontractantul său, . SRL. Art 998- 999 Cod civil obligă pe cel ce a cauzat altuia un prejudiciu, fie cu intenție, fie din culpă, să-l repare.
Referitor la cel de al doilea motiv de nemulțumire al apelantei Tribunalul constată că aceasta se plânge de modalitatea în care s-a făcut citarea pentru termenul la care s-a efectuat lucrarea de expertiză, situație ce a condus la imposibilitatea participării la lucrările expertizei a expertului parte ce îi fusese încuviințat.
Din recipisa de convocare depusă de expert la fila 187 dosar fond rezultă că pârâta apelantă a primit înștiințarea expertului pentru efectuarea lucrării la data de 12.11.2012, iar deplasarea acestuia în teren s-a produs la data de 15.11.2012.
La efectuarea lucrării, din partea pârâtei apelante au participat directorul economic V. V. și președintele Consiliului de administrație C. N. A.. Niciunul dintre aceștia nu a invocat că citarea pentru expertiză nu s-a făcut în mod corect și nici nu s-a solicitat amânarea efectuării constatărilor pentru că expertul parte nu s-ar fi putut prezenta.
Potrivit art 93 Cod procedură civilă „ în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la cea persoană iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții”.
Cum, prin notele de ședință de la f. 65 dosar fond, apelanta pârâtă nu a indicat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, în mod corect expertul a procedat la citarea ei pentru efectuarea expertizei la sediul indicat prin cererea de chemare în judecată.
Așa fiind, nici acest motiv de apel nu va fi primit.
În ceea ce privește ultimul motiv de critică referitor la împrejurarea că în mod greșit s-ar fi stabilit c/val lucrărilor de aducere a terenului la starea normală de întrebuințare prin raportare la categoria „grădini” în loc de categoria curți construcții, Tribunalul, de asemenea, nu-l poate primi.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, planșe foto, cercetare la fața locului, expertiză tehnică, după demolarea construcțiilor pârâta a efectuat lucrări de nivelare a terenului care a fost adus, în cea mai mare parte, la cota 0 cu excepția unei zone reduse din partea de S, limitrofă gardului din plasă, unde a rămas o denivelare mai pronunțată care permite acumularea apelor pluviale. Stratul de pământ, însă, care acoperă întreaga curte, așa cum a evidențiat expertiza efectuată în cauză și cum rezultă cu maximă claritate și din planșele foto aflate la f.27 dosar fond, este propice numai executării de construcții.
Este adevărat că terenul, situat în intravilanul localității Rm. Sărat, din punct de vedere cadastral are categoria de folosință curți construcții, dar aceasta nu înseamnă că întreaga întindere este destinată numai edificării de construcții sau că proprietarul este obligat să o folosească numai în acest scop.
Categoria cadastrală sub care terenul este înscris în evidențele unității administrativ teritoriale nu obligă proprietarul să-i folosească doar în scopul de teren pentru edificarea de construcții acesta fiind liber să-i confere o altă destinație, și anume grădină.
De altfel, chiar și dacă s-ar construi, evident că ar rămâne în curte și zone neocupate cu clădiri care trebuie să fie propice plantării de arbori și cultivării de plante.
Din vizionarea planșelor fotografice aflate la dosar tribunalul relevă superficialitatea de care a dat dovadă pârâta apelantă în aducerea terenului la o normală folosință și necesitatea evidentă e efectuării de noi lucrări care să facă terenul să devină fertil iar nu amestecat cu moloz și pietre.
De aceea, concluziile expertizei efectuate în cauză sunt apreciate drept corecte.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept și față de dispozițiile art 296 Cod procedură civilă, ambele apeluri sunt găsite ca nefondate, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile civile formulate de apelantul – reclamant G. – V. A. M., cu domiciliul ales la C. Avocat G. P., cu sediul în Ploiești, ..12, ., județul PRAHOVA și de apelanta-pârâtă . sediul în FOCȘANI, ., județul V. împotriva sentinței civile nr.2284/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria RM.SĂRAT în dosarul nr._ .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/4ex./8.01.2014jud.fond-C.M.C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 719/2013. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 902/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
