Somaţie de plată. Decizia nr. 717/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 29992/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 717/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător A. E. D.
Judecător M. N.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de debitoarea recurentă S.C. C. I. S.R.L. cu sediul în B., Cartier D. II, ., J. B., împotriva sentinței civile nr. 686/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu creditoarea S.C. M. S. S.R.L. cu sediul în B., . BIS, J. B., având ca obiect somație de plată. OG 5/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta debitoare . B., prin administrator D. V., identificat prin CI . nr._, domiciliat în B., ., lipsă fiind intimata creditoare ..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată, că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale, în conformitate cu prevederile art. 8 alin.2 din OG nr. 5/2001, în vigoare la data pronunțării sentinței recurate.
Reprezentantul legal al recurentei debitoare . B., administrator D. V., lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoriei B. sub nr._, creditoarea S.C. M. S. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. C. I. S.R.L., pentru ca, prin hotărâre judecătorească să dispună emiterea unei somații de plată prin care să someze debitoarea să achite suma de 7.032 lei reprezentând contravaloare marfă și 274,17 lei reprezentând dobândă legală calculată până la data de 28.11.2012. De asemenea a solicitat și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că în baza relațiilor comerciale dintre aceasta și societatea debitoare a executat acesteia o anumită lucrare iar conform facturilor nr._/23.01.2012,_/30.01.2012 valoarea mărfurilor a fost de 12.183.00 lei din care debitoarea a achitat suma de 5.151 lei .
Cu privire la dobânda legală solicitată creditoarea a precizat că debitoarea este obligată să achite această dobândă datorită faptului nu și-a achitat la timp contravaloarea mărfii.
De asemenea a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 din OG 5/2001 în sensul că, creanța este certă rezultată din facturile emise, este lichidă întrucât valoarea acesteia este determinată în baza prevederilor legale și exigibilă întrucât a ajuns la scadență.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 5/2001.
La cerere au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: calcul detaliat al dobânzilor, notificare, , factura fiscală nr. 883/02.08.2011, nr. 890/10.08.2011.
Debitoarea S.C. C. I. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de creditoare.
În fapt debitoarea prin întâmpinare a arătat că există o reclamație referitoare la ansamblul în care piesele prelucrate de creditoare au fost incluse și în aceste condiții ansamblul a fost refuzat precum și plata eferentă acestuia astfel că debitoarea a achitat parțial serviciile respective. A precizat că defectul produsului este menționat expres în cuprinsul reclamației astfel încât legătura de cauzalitate între efectul ascuns și imposibilitatea încasării sumelor aferente produsului este directă și evidentă și în plus față de această situație există și un prejudiciu indirect rezultat din imposibilitatea încasării contravalorii ansamblului.
În dovedirea cererii a atașat fotocopii de pe schiță, factură fiscală.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.686/16.01.2013 prin care a admis acțiunea civilă având ca obiect somație de plată, și în consecință, asomat debitoarea la plata către creditoare a sumei de 7032 lei debit, 247,17 lei dobândă calculată până la 28.11.2012 și 42 lei cheltuieli de judecată în termen de 30 zile de la comunicare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale constând în furnizarea de produse de către creditoare în beneficiul debitoarei. În acest sens, potrivit facturilor fiscale nr._/23.01.2012 și nr._/30.01.2012 au fost achiziționate de către debitoare mărfuri în valoare de 12.183,00 lei. Facturile fiscale a fost însușite de debitoare prin semnare. Din totalul sumei de 12.183,00 lei debitoarea a achitat suma de 5.151 lei reprezentând plată parțială.
Potrivit art. l alin. l din OG 5/2001, procedura somației de plata se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile, ce reprezintă obligația de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură, ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau alte prestații.
Potrivit dispozițiilor art.379 al.3 C.proc.civ creanța este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau/și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, iar în conformitate cu prevederile alin.4 al aceluiași articol creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Creanța este certă în sensul art. 379 alin.3 C.pr.civ., întrucât existența creanței rezultă din înscrisul constatator, facturile emise de creditoare, primite și acceptate la plată de către debitoare prin semnarea de primire. Potrivit art 1270 noul cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege. Or, in cazul de față factura este un veritabil contract încheiat intre părți.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că, în temeiul raporturilor contractuale, debitoarea avea obligația de a achita la scadență contravaloarea mărfii livrate de creditoare, în urma depășirii termenului de plată datorând dobândă legală penalizatoare calculată conform OG 13/2011.
Creanța este lichidă, potrivit art. 379 alin.4 C.pr.civ., deoarece cuantumul acesteia este determinat de conținutul facturilor depuse, în total suma de 7032 lei reprezentând contravaloare servicii din care a rămas de plată suma de 7032 lei, iar dobânda legală este calculată potrivit dispozițiilor legale.
Creanța este, de asemenea, exigibilă, termenul de scadenta prevazut in facturi fiind implinit.
Faptul că debitoarea invocă defecte ascunse ale produselor livrate de creditoare de natură a-i crea prejudicii nu poate constitui motiv de respingere a prezentei acțiuni întrucât debitoarea însăși s-a folosit de produsele livrate de creditore, obligația de plată a acestora subzistând. Faptul că debitoarea ar fi suferit prjudicii în raporturile contractule desfășurate cu terțe persoane din cauza calității slabe a produselor livrate de creditoare poate constitui obiectul unei acțiuni în pretenții îndreptată împotriva creditoarei din prezenta cauză, acțiune în care debitoarea va avea posibilitatea să demonstreze existența și întinderea prejudiciului pretins.
Împotriva sentinței a formulat recurs S.C. C. I. S.R.L. care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului ,casarea sentinței și să se dispună în conformitate cu probele depuse la dosar și cu legislația în vigoare.
În motivarea recursului, societatea recurentă a considerat că factura este un veritabil contract încheiat între părți care duc la aplicabilitatea condițiilor de validitate a contractului.Din documentele depuse la dosar produsele facturate au avut defecțiuni din fabricație ce au făcut imposibilă folosirea lor în scopul pentru care au fost achiziționate. Totodată precizează că aceasta se poate numi înșelăciune asupra calității mărfurilor, ori, din punct de vedere contractual eroare asupra obiectului contractului, care duce la anularea de drept a contractului.
Mai arată că produsele respective au suferit de un defect ascuns ce nu putea fi vizualizat la o inspecție vizuală, el putând fi declarat mult mai târziu, la inspecția finală a produsului din care a făcut parte. Astfel că la instanța de fond nu s-au luat în considerare probele administrate la dosar, susținerea că defectele ascunse nu pot constitui motiv de respingere pentru că debitoarea s-a folosit de produsele livrate, este neîntemeiată, întrucât folosința unui obiect însemnă utilizarea calității acestuia de a lua corespunzător scopului pentru care a fost creat. Ori, a demonstrat că produsele respective sunt inutilizabile, dar afirmația că s-au folosit de ele nu se susține. În domeniul tehnic capacitatea de a fi utilizat un produs rezultă din stricta conformitate a acestuia cu desenul/ specificația tehnică corespunzătoare, ori documentele aflate la dosar demonstrează contrariul, iar în cauza de față a demonstrat că obiectele respective nu numai că nu le-au folosit dar au creat si prejudicii.
În ședința publică din 19.04.2013, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale ,în raport de dispozițiile art.8 alin.2 din OG nr.5/2001, în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate.
.Astfel, tribunalul reține că potrivit art.8 din OG nr.5/2001, împotriva ordonanței dată în somația de plată debitorul poate formula cerere în anulare,cerere ce are natura unei căi de atac speciale, deoarece obiectul ei îl constituie o hotărâre judecătorească, iar rezultatul ei poate fi anularea sau confirmarea irevocabilă a respectivei hotărâri.
Competența soluționării cererii în anulare aparține, conform art.8 alin2 din OG nr.5/2001 instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
În speță, ordonanța pentru somația de plată a fost pronunțată de judecătoria B. ,instanța care s-a considerat competentă în soluționarea cererii conform cu dispozițiile art 2 alin.1 din OG nr.5/2001
Așa fiind, Tribunalul văzând dispozițiile art.8 alin.2 din OG nr.5/2001 și în baza art.158-159 cod procedură civilă va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de creditoarea S.C. M. S. S.R.L. cu sediul în B., . BIS, J. B. în contradictoriu cu debitoarea S.C.C. I. S.R.L. cu sediul în B., Cartier D. II, ., J. B. în favoarea Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Aprilie 2013.
Președinte, F. C. P. | Judecător, A. E. D. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P. |
Red.A.D./Th.red.R.O./2 ex./07.05.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. N. G.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 30-01-2013,... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1649/2013. Tribunalul... → |
|---|
