Uzucapiune. Decizia nr. 533/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 2668/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 533/2013
Ședința publică de la 27 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanta P. D. D., domiciliată în . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. I., cu sediul în București, .. 91A, împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediu în . și intervenientul accesoriu T. P., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. D., cu sediul în B., .. 176, ., ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă avocat Candea M., intimatul T. P. personal și asistat de avocat M. D., lipsă fiind intimata ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul registratură, la data de 27.03.2013, apărătorul recurentei a depus cerere de probatorii, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Avocat M. D. depune 2 planșe foto reprezentând fotografii realizate prin satelit cu privire la terenul în litigiu.
Avocat Candea M. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Referitor la fotografiile depuse la acest termen de judecată arată că nu știe ce reprezintă și că, în opinia sa, părerea expertului este cea mai edificatoare, arată că la termenul anterior au fost depuse înscrisurile de la filele 24,25 dosar recurs, că titlul de proprietate pentru terenul de 11 ha pădure cu nr._/19.01.2011 a fost reconstituit pe numele P. D..
Avocat M. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, arată că terenul a fost reconstituit și pe numele B. E.. Precizează că din fotografiile depuse rezultă că între păduri există acea suprafață de pășune măsurată de expert.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de recurs.
Avocat Candea M. solicită admiterea recursului astfel cum a fost modificat, casarea cu reținere și suplimentarea probatoriului prin înfățișarea expertului în instanță pentru a lămuri exact suprafața. Arată că suprafața măsoară_ mp așa cum rezultă din schița aflată la fila 88 dosar fond, că instanța de fond nu a reținut concluziile expertului; arată că numărul cadastral de 4185 se referă la suprafața de_ mă teren care a fost identificată corect de expert, că suprafața măsoară peste 50.000 mp ce s-a împărțit, că în afară de cei aproximativ_ mp teren mai sunt_ mp ce au fost înstrăinați de sora recurentei, face referire la contractul de vânzare cumpărare depus la dosar.
Avocat M. D. solicită respingerea recursului menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu motivarea că instanța de fond, având în vedere schița expertului, declarațiile martorilor, celelalte înscrisuri de la dosar a reținut că autorii recurentei nu au intrat în CAP cu acest teren fâneață, că fusese îndeplinit termenul de prescripție achizitivă, că au existat doi moștenitori, că la momentul deplasării expertului acesta a observat că între suprafețele de pădure există o singură parcelă de pășune, încercuită, și care este de_ mp. În această suprafață este cuprinsă și cea de 20.000 mp vândută de T. E.. Corect instanța de fond a respins acțiunea, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a uzucapa, condiții pe care le enumeră. Arată că în zona respectivă există mai multe suprapuneri, iar interesul clientului său este acela că prin emiterea unei hotărâri, această suprafață s-ar suprapune cu anumite suprafețe de pădure pentru care au fost emise titlu de proprietate; ar fi în situația în care aceste hotărâri judecătorești ar putea fi anulate ulterior pentru că se suprapun planurile parcelare. Cu privire a numărul cadastral, arată că nu se face dovada că a fost identificat în contractul de vânzare cumpărare ce nu a avut la bază o documentație cadastrală. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat Candea M. dă citire concluziilor raportului de expertiză „ mai puțin între punctele de contur 1-2-3 …”. Solicită să se reține că interesul pe care îl reclamă intervenientul ar fi ca în viitor să se suprapună terenurile.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr_ /22.02.2011 reclamanta P. D D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul . să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de_ mp situat în extravilanul comunei L., ., tarlaua 65, jud B., prin prescripția de 30 ani.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a învederat că defuncții săi părinți P. D. și P. S. au stăpânit și cultivat o suprafață de 50.500 mp situată în extravilanul comunei L., după moartea acestora a continuat să stăpânească în mod pașnic, public și sub nume de proprietar suprafața de_ mp cultivând-o și fără să fie tulburată în fapt sau în drept, exercitând o posesie continuă și liniștită. Suprafața de_ mp a revenit sorei care la rândul său a transmis-o fiicei sale, ce a înstrăinat-o printr-un contract de vânzare cumpărare
A apreciat reclamanta că sunt îndeplinite cerințele art 1847 C. civ, în urma demersurilor a constatat că în evidențele oficiale respectivul teren nu se află în proprietatea vreunei persoane fizice sau juridice fiind aplicabile art 646 C. civ, nu este și nu a fost de utilitate sau interes public astfel că în baza art 4 din Legea 213/1998 nu putea intra decât în proprietatea privată a unității administrativ teritorială, fiind aplicabile art 6 din Legea 18/1991 și cele art 5 alin 2 din Legea 213/1998
Referitor la prima condiție prevăzută de art 1890 C. civ atât aceasta cât și antecesorii săi au exercitat posesia asupra terenului de peste 30 ani, au exercitat acte materiale cu privire la terenul în litigiu, posesia fiind utilă, exclusivă, exercitată în mod continuu și public, fără echivoc, pașnic fără a fi dobândită ori conservată prin acte de voplență
În drept au fost invocate art 1846, 1947, 1890 C. civ, art 111, 112 C.p.civ, Legii 213/1998, Legii 215/2001, art 242 alin 2 C.p.civ
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la filele 29-31 dosar a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare șau insuficientă timbrare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate motivat de faptul că termenul de prescripție nu s-a împlinit, buna credință a reclamantei fiind de contestat, reclamanta dorind să obțină un titlu de proprietate asupra unui teren care nu se știe dacă a aparținut autorilor săi
Suprafața de teren vine dintr-o succesiune astfel cum precizează reclamanta fiind doi moștenitori, acțiunea fiind formulată doar de unul dintre coindivizari, un succesor nu poate uzucapa în dauna celuilalt, condiții în care nu se poate invoca joncțiunea posesiei
Incidența diferitelor legi privind circulația juridică a terenurilor a determinat multiple comasări și deposedări, iar autorii reclamantei puteau beneficia de respectivele reglementări în termenele stipulate de lege
Până la acest moment nu s-au soluționat toate cererile formulate în baza legilor fondului funciar, existând deficit de teren, iar suprafețele care nu sunt înscrise în domeniul public sau în domeniul privat se află la dispoziția comisiei de fond funciar, existând chiar posibilitatea ca autorii să fie beneficiarii unei astfel de reconstituiri, scopul acțiunii fiind acela al înstrăinării unor suprafețe de teren pentru care acesta sau autorii săi nu dețin acte, în condițiile în care deja au înstrăinat mari suprafețe de teren mai mari decât cele deținute în registrul agricol
Posesia reclamantei fiind afectată de vicii, fiind echivocă, nu a exercitat direct și personal dar nici prin intermediul altei persoane o posesie asupra unei suprafețe individual determinate, din copia registrului agricol nu rezultă că aceasta sau autorii săi ar fi deținut o astfel de suprafață pe raza comunei L., nefiind determinată
În drept au fost invocate prevederile art 115 C.p.civ
Intervenientul T. P. a depus la filele 93-95 dosar cerere de intervenție în interesul pârâtului solicitând respingerea cererii motivat de faptul că terenul în litigiu se învecinează cu proprietatea sa pe latura de est, niciodată autorii reclamantei nu au deținut în zonă o suprafață dwe_ mp ci cel mult_ mp din care_ mp au revenit numitei T. E., nepoata reclamantei și au fost înstrăinați prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 658/4.03.2009 numiților R. F. și R. M., persoane ce au încercuit cu gard întreaga suprafață de teren, astfel încât în jurul respectivei suprafețe nu mai este alta liberă fiind înconjurată de pădure, prin cererea pendinte prin care reclamanta dorește obținerea unei hotărâri judecătorești pentru o suprafață mai mare nu se urmărește decât să îi acapareze și proprietatea acestuia din pădurea deținută cu titlul de proprietate nr_/95/09.09.2002, suprafață ce i-a fost acaparată de reclamanta în urmă cu doi ani
În drept au fost invocate prevederile art 49 al 3 C.p.civ
Reclamanta a depus întâmpinare la cererea de intervenție accesorie solicitând respingerea acesteia motivat de faptul că a justificat un interes și un drept propriu neputându-se vorbi despre o intervenție accesorie, cererea fiind inadmisibilă, în cazul în care instanța ar recalifica cererea ca fiind în nume propriu, trebuie timbrată solicitând anularea acesteia ca netimbrată, nu îi putea acapara vreo suprafață de pădure de vreme ce a arătat că și-a împrejmuit terenul ce a aparținut autorilor săi, și-a împărțit cu sora terenul moștenit, faptul de a înscrie la rol numai_ mp nu are relevanță având o posesie ca stare de fapt, a înțeles să transforme posesia comună în una exclusivă
Reclamanta prin cererea precizatoare depusă la fila 104 dosar a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin prescripția achizitivă de 30 ani asupra terenului de_ mp situat în extravilanul satului Ploștina, tarlaua 65, parcelele 4451,4452,4453,4454
Instanța în baza art 84 C.p.civ a recalificat excepția inadmisibilității cererii de intervenție ca fiind o apărare de fond, nu a mai pus în discuția părților și nu s-a mai pronunțat asupra netimbrării cererii de intervenție principală invocate de reclamant, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri
Urmarea probatoriului administrat, instanța a pronunțat sentința civilă nr_/03.12.2012 prin care a respins actiunea ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenientul accesoriu T. P..
Pentru a hotărî astfel, instanța a retinut că pentru ca posesia îndelungată a unui imobil să își producă efectul achizitiv prevăzut de lege, este necesar ca această posesie să îndeplinească cerințele prevăzute de art 1847 C. civ, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar
Depoziția martorului audiat în cauză, conduce la ideea că termenul de prescripție achizitivă nu este incident în cauză, întrucât reclamanta a început să folosească terenul doar după moartea autorilor, survenită în cursul anilor 1973 și respectiv 1988, iar cursul prescripției, raportat la data începerii sale, s-a împlinit anterior decesului părinților reclamantei.
Astfel, din coroborarea contractului de vânzare cumpărare depus la fila 8 dosar cu certificatele de moștenitor depuse la filele 52-53 dosar, rezultă pe de o parte că autorii reclamantei nu au intrat în fostul CAP cu terenul fâneață situat în extravilanul satului Ploștina, . tarlaua 65, iar la data decesului acestora în ceea ce privește respectivul imobil fusese împlinit termenul de prescripție achizitivă de 30 ani.
Termenul de prescripție împlinindu-se în timpul folosinței antecesorilor reclamantei, aceștia erau cei care, eventual, ar fi putut dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, dacă ar fi stăpânit terenul în litigiu sub nume de proprietar și în condițiile unei posesii utile.
Joncțiunea posesiilor, în temeiul art 1860 C. civ operează în cazul în care posesiile au fost exercitate de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, deoarece numai într-o atare situație are sens unirea lor, iar nu în cazul în care, fiind titulară de drept, o persoană poate, oricum să transmită dreptul său fără a fi necesară invocarea uzucapiunii. Textul legal ce reglementează joncțiunea posesiilor se referă la situația în care autorul nu era titularul dreptului real, pentru că titularul putea să transmită chiar dreptul real respectiv, fără a fi necesară unirea celor două posesii
Cu privire la dimensiunile terenului fâneață din punctul în discuție, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate. Astfel, pe de o parte din conținutul celor două certificate de moștenitor depuse la filele 52-53 dosar și a contractului de vânzare cumpărare de la fila 8 dosar rezultă că autorii reclamantei au avut în proprietate suprafața de_ mp fâneață, teren care la data formulării acțiunii fusese înstrăinat. Din probele administrate în cauză, rezultă că noii proprietari cumpărători au împrejmuit fâneața din tarlaua 65 pe toate laturile, astfel încât de jur împrejurul acestei suprafețe nu mai există altă suprafață liberă de pășune ori fâneață, fiind înconjurată de pădure. Prin raportul de expertiză topo întocmit în cauză de expert M. D. se concluzionează că terenul împrejmuit cu gard are o dimensiune totală de_ mp. Astfel, cum în respectiva suprafață de_ mp este inclusă și suprafața de 20.000 mp înstrăinată prin contract de vânzare cumpărare anterior, instanța apreciază ca întemeiate susținerile pârâtului și intervenientului accesoriu
Mai mult, în ceea ce privesc susținerile reclamantei potrivit cărora în ceea ce privește terenul în discuție ar fi intervenit transformarea posesiei comune într-una exclusivă, instanța va avea în vedere pe de o parte că atunci când unul dintre moștenitori stăpânește exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun Aceasta rezultă din prevederile art 729 C. civ, din al cărui conținut se desprinde, printre altele, ideea că împărțeala nu poate fi cerută atunci când unul dintre moștenitori opune prescripția.
Cu toate acestea, potrivit art 1853 C. civ actele executate asupra unui lucru comun în puterea destinației legale a acestuia nu constituie o posesie sub nume de proprietar.
Actele executate asupra bunului, respectiv cosirea ierbii de pe fâneață, în lipsa altor probe, nu pot conduce la ideea că în speță nu au fost executate simple acte de administrare și conservare a bunului potrivit destinației acestuia.
Împotriva sentinței a for,mulat recurs reclamanta P. D D. care a criticat soluția pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului cu consecința ,modificării în tot a hotărârii recurate, iar pe fond să fie admisă acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 640 m.p. situat în extravilanul comunei L., . 65, ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani ce au operat prin joncțiunea posesiilor și respingerea cererii de intervenție în interesul comunei L., cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a apreciat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii la situația de fapt si de drept relevată de probatoriu administrat în cauză, invocând dispozițiile art 304 pct 9 cod pr. civilă și ca urmare a unei interpretări eronate a naturii unor acte juridice invocând dispozițiile art 304 pct 8 cod pr. civilă.
Astfel într-un prim motiv de recurs recurenta a precizat că în mod greșit instanța de fond a reținut că la data decesului părinților reclamantei, fusese împlinit termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani si că numai aceștia ar fi putut dobândi bunul prin uzucapiune.
Recurenta consideră că pentru a invoca uzucapiunea de 30 de ani legea cere îndeplinirea cumulativ a două condiții: termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată și caracterul util al posesiei.
Prin urmare termenul de 30 de ani este un termen minim astfel că nu are importanță când s-a împlinit .
Într-un alt motiv consideră că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare când a susținut că autorii recurentei erau titularii de drept ai terenului ce se solicită a fi uzucapat și astfel i-au transcris proprietatea acesteia, neputând să ceară joncțiunea posesiei sale cu cea a autorilor săi.
Legat de acest motiv recurenta a precizat că după ce anterior instanța a susținut că termenul prescripției s-a împlinit în timpul vieții păliților săi si că doar aceștia puteau cere uzucapiunea, în paragraful următor a reținut că, de fapt, joncțiunea posesiilor, operează numai în cazul în care posesiile au fost exercitate de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate și, prin urmare, în speță nu mai era necesară invocarea uzucapiunii. Instanța si-a întemeiat această susținere pe faptul că s-a depus un contract de vânzare – cumpărarea la dosarul cauzei din care rezultă atât faptul că autorii reclamantei nu au intrat în CAP cu terenul fâneață cât și faptul că la data decesului acestora termenul de prescripție achizitivă fusese împlinit.
Susținerile instanței nu au corespondent în realitate, deoarece contractul despre care vorbește instanța a fost depus pentru a arăta, pe de o parte, faptul că terenul a fost stăpânit fără acte si transmis prin moștenire, și, pe de altă parte faptul că intre moștenitorii defuncților P. D. si P. S. a fost partajată voluntar suprafața de teren lăsată moștenire, de nepoata sa C. E. care a a procedat la vânzarea suprafeței ce i-a revenit.
Din acest contract rezultă mențiunea că suprafața ce se vinde a fost dobândită de vânzătoare, prin moștenirea defuncților săi părinți, de peste 30 de ani, fără acte stăpânită în mod pașnic, public si sub nume de proprietar. Rezultă de aici că sunt îndeplinite prevederile legale privind joncțiunea posesiilor.
Mai menționează că a dovedit prin administrarea probei cu martori faptul că părinții săi l-au stăpânit în mod pașnic continuu neîntrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar, cât si faptul că terenul a fost împărțit în fapt intre moștenitori.
Într-un alt motiv recurenta critică faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că terenul deținut de părinții săi măsoară doar 20.000 m.p., suprafață înstrăinată deja de celălalt moștenitor.
În realitate, așa cum rezultă si din măsurătorile efectuate de expertul numit în cauză suprafața reală este de_ m.p. și este împrejmuit cu grad pe întreg perimetru, mai puțin între punctele de contur 1-2-3 unde se învecinează cu un teren înscris în cartea funciară, având nr. cadastral 4185 si deci suprafața de 20.000 m.p. cu numărul cadastral 4185, înstrăinată de celălalt moștenitor nu este inclusă în suprafața stăpânită de recurentă, ci se învecinează cu aceasta. Expertul a susținut că doar suprafața recurentei este împrejmuită cu grad si că, întra-adevăr în afara suprafetei îngrădite si a celei de_ mp. nu mai există altă suprafață de fâneată, fiind pădure de jur împrejurul acesteia.
Reclamanta a mai precizat că instanța de fond ignorând probatoriul administrat, a reținut că nu s- a făcut dovada transformării posesiei comune într-una exclusivă.
Astfel din conținutul art 729 cod procedură civilă se desprinde ideea că împărțeala nu poate fi cerută atunci când unul din moștenitori opune prescripția. Prin urmare, atunci când unul dintre moștenitori se stăpânește exclusiv, sub nume de proprietar un bun succesoral în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acestui bun.
Susținerea instanței de fond că actele executate asupra bunului, respectiv cosirea ierbii de pe fâneață, în lipsa altor probe nu pot conduce la ideea, în speță nu au fost executate acte potrivit destinației acestuia, este neîntemeiată întrucât nu a avut în vedere că au fost efectuate si acte de dispoziție, respectiv înstrăinarea prin contract de vânzare - cumpărare a suprafeței de_ m.p. de către unul din moștenitori, îngrădirea suprafeței stăpânite de recurentă..
Recurenta enumera cerințele operării efectului pozitiv al prescripției achizitive de lungă durată, respectiv: apartenența terenului în litigiu la domeniul privat al unității administrativ teritoriale, regularitatea posesiei, adică faptul că ea este utilă, termenul de 30 de ani, faptul că în prezent imobilul a cărui uzucapare se solicită nu apare ca fiind în evidentele proprietăților statului român.
Cât privește cererea de intervenție recurenta consideră că a fost admis de instanță în mod neîntemeiat deoarece intervenieintul își apără propriul drept și deci un interes propriu si nu un interes si un drept al pârâtului astfel că cererea de intervenție trebuia respinsă ca inadmisibilă în principiu.
Cât privește pe fondul cererii de interventie recurenta consideră că susținerile intervenientului T. P. sunt neîntemeiate întrucât terenul în litigiu este pășune iar suprafața reclamată de intervenient este pădure. Susținerea acestuia că autorii săi au fost înscriși la rol doar cu suprafața de_ m.p. nu prezintă relevanță în prezenta cauză, această suprafață a stăpânit-o în fapt, posesia fiind o stare de fapt.
Cu privire la invocarea inadmisibilității cererii sale, deoarece trebuia făcută si de celălalt moștenitor, recurenta a arătat că atât ea cât și sora sa au înțeles să transforme posesia comună întruna exclusivă, fapt dovedit cu contractele de vânzare – cumpărare din care fiica sorii sale a vândut partea ce i-a revenit fără a se implica în vreun fel.
Intervenientul T. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că soluția instanței de fond este legală si temeinică.
Intimata . deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul examinând recursul declarat, constată că este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă P. D D. a solicitat să se constate că a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune de 30 ani privind un teren ce „ a fost stăpânit fără acte și transmis prin moștenire”, respectiv pentru suprafața de_ mp situată în extravilanul comunei L., .> A mai precizat recurenta că s-a înțeles cu sora sa, să transforme posesia comună într-una exclusivă, fapt dovedit cu contractul de vânzare cumpărare prin care fiica acesteia ( nepoata recurentei) a vândut partea ce i-a revenit.
În raport de susținerile recurentei, Tribunalul constată că acesta reclamă deci, o intervertire a posesiei comune în posesie exclusivă pentru dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra acelui bun, prin posesia a cel puțin 30 ani.
În cadrul moștenirii, atunci când moștenitorii dobândesc calitatea de coindivizari, ei sunt presupuși că stăpânesc bunurile unii pentru alții, atât timp cât durează indiviziunea și nu pot să-și fundamenteze unii împotriva altora dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin excepția de la acestă regulă, dacă posesia unuia dintre moștenitori a unor bunuri succesorale aflate inițial în indiviziune a intervenit ulterior și demonstrează că a înțeles să transforme posesia, inițial comună, într-una exclusivă, poate să ducă la dobândirea dreptului de uzucapiune, demonstrând că s-a produs, în fapt o intervertire a posesiei.
Ipoteza dobândirii prin intervertirea posesiei dintr-una echivocă într-una neechivocă, în cazul comoștenitorilor este prevăzută în teza finală a art 729 Cod civil.
Ca urmare pentru terenurile transmise prin moștenire, invocarea dobândirii unui bun succesoral prin uzucapiune, în mod exclusiv, se formulează în contradictoriu cu ceilalți moștenitori, mai ales că în speță, este vorba de teren ce nu a fost menționat în certificatul de moștenitor, „transmis fără acte”, cum susține recurenta și asupra cărora, ceilalți moștenitori ar putea invoca un drept.
În speță, recurenta nu a făcut dovada că între moștenitori a avut loc un partaj ( chiar și voluntar) pentru întreaga suprafață presupusă a fi aparținut autorilor lor ,de peste 50.000 mp .
Atâta timp cât un moștenitor posedă și conservă acestă calitate de erede, el stăpânește atât pentru sine, cât și pentru ceilalți moștenitori, și în acest caz posesia are caracter vremelnic și nu-i poate fi utilă pentru a dobândi prin prescripție.
În jurisprudență caracterul de posesie echivocă a fost consacrată de instanța supremă, în cadrul moștenirii, atunci când moștenitorii dobândesc calitatea de coindivizari . Ei sunt presupuși că stăpânesc bunurile unii pentru alții atât timp cât durează indiviziunea și nu pot să-și fundamenteze unii împotriva altora dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate reține o joncțiune a posesiilor așa cum a susținut recurenta, întrucât aceasta a invocat uzucapiunea posedând bunul pentru sine și nu în calitate de comoștenitor, alături de ceilalți, situație în care acțiunea trebuia formulată în baza art 729 cod civil și în contradictor cu ceilalți moștenitori.
În acest caz, termenul de 30 ani curge de la data când recurenta a început să folosească terenul, respectiv după moartea autorilor săi, intervenită în cursul anilor 1973 și respectiv 1988, și raportat la aceste date, termenul de 30 ani nu este împlinit. Pe de altă parte recurenta nu a dovedit nici faptul că sunt îndeplinite și celelte condiții pentru a uzucapa prev de art 1847 Cod civil respectiv că a fost o posesie utilă si sub nume de proprietar .
Astfel, începând cu anul 1990, recurenta nu a procedat la declararea la rolul agricol a terenului posedat, nu a achitat taxele și impozitele aferente neînțelegând să se comporte ca un adevărat proprietar .
Având în vedere că pentru a exista posesia trebuie îndeplinite cumulativ 2 codiții, efectuarea de acte materiale de deținere și de folosire a bunului (corpus) și intenția efectuării acestor acte pentru sine, în maniera în care le-ar fi exercitat proprietarul dreptului real asupra bunului ( animus), Tribunalul reține că, în speță, cel de-al doilea element nu a fost dobândit, simpla folosire a terenului exercitată de către recurentă în absența declarării terenului la rol, nefiind suficientă pentru caracterizarea posesiei sale ca utilă, în sensul art 1847 Cod civil . Obligația declarării terenului rezultă din dispozițiile art 13 din OG nr 1/1992 privind registrul agricol . La art 2 din acest act normativ s-a prevăzut că în registrul agricol se înscriu terenurile pe care le dețin, indiferent de titlu, pe categorii de folosință .
Recurenta nu a declarat acest teren la rol, așa cum rezultă din fișa registrului agricol perioada 1992-1996 ( fila 6) .
Față de considerentele exprese, Tribunalul, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în baza art 312 Cod proc civ va respinge recursul ca nefondat .
Va obliga recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul T. P. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta P. D. D., domiciliată în . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. I., cu sediul în București, .. 91A, împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediu în . și intervenientul accesoriu T. P., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. D., cu sediul în B., .. 176, ., .,
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul T. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 martie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red. AED/29.05.2013
Thred. DP/RS/2 ex
Judecătoria B.
Judecător fond: P. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1841/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 544/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
