Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 166/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 2223/277/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 166/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. F. P.
Judecător M. N.
Judecător G. S.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de reclamanta V. V., domiciliată în satul Fundătura, orașul Nehoiu, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1563, pronunțată la data de 31.10.2011 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuala – despăgubiri, în contradictoriu cu pârâtul B. G. C., domiciliat în ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta V. V. și intimatul B. G. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că judecarea recursului a fost suspendată prin încheierea din data de 06.04.2012, în baza art. 243 pct. 1 C.proc.civ., că, la data de 11.02.2014, pricina a fost repusă pe rol, pentru a se discuta perimarea de drept a recursului, acordându-se termen în acest sens la data de 3.03.2014 și că procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, Tribunalul rămâne în pronunțare asupra perimării de drept a recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
I) Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2010 pe rolul Judec[toriei Pătârlagele, reclamanta V. V., în contradictoriu cu pârâtul B. G. C., a solicitat obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.000 lei, reprezentând repararea prejudiciilor cauzate de către pârât prin agresarea reclamantei, în urma căreia reclamanta a suferit leziuni grave care au necesitat cel puțin 12 zile de inactivitate, în care a stat la pat și nu a putut lucra timp de o lună, precum și plata cheltuielilor de deplasare, de medicație, precum și sumele necesare pentru eliberarea certificatului medico – legal, etc.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că, în data de 23.10.2009, pârâtul a lovit-o pe reclamantă, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat, potrivit certificatului medico- legal 5-6 zile de îngrijiri medicale, că, în realitate, în urma leziunilor provocate de pârât în zona toracică și a unei afecțiuni mai vechi pe care reclamanta o avea, perioada de recuperare a fost de mai lungă durată, determinând la un moment dat internarea acesteia în Spitalul orășenesc Nehoiu, pe data de 18.10.2010, că starea actuală a sănătății reclamantei este gravă, aceasta fiind accentuată de leziunile provocate de pârât pe fondul bolii cronice pe care o avea deja, precum și că, în raport de această situație de fapt și de faptul că P. de pe lângă Judecătoria Pătârlagele nu a soluționat cauza și pe latura civilă, neluând în considerare pretențiile reclamantei, aceasta a fost nevoită să introducă această acțiune.
II) După ce, prin încheierea din data de 21.02.2011, s-a dispus suspendarea judecății cauzei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 129/P/2010, pricina fiind repusă pe rol, la cererea reclamantei, la data de 27.06.2011 și în urma analizării materialului probator administrat la propunerea părților, prin sentința civilă nr. 1563/31.10.2011, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Pătârlagele – județul B.:
- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V. V., în contradictoriu cu pârâtul B. G. C.;
- în consecință, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 100 lei despăgubiri;
- s-a obligat pârâtul la plata sumei de 360 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în considerentele relevante ale sentinței nr. 1563/2011, a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit ordonanței pronunțată în dosarul nr.129/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, ordonanță rămasă definitivă prin ordonanța din 05.04.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B., pârâtul din prezenta cauză a lovit-o pe reclamantă, în data de 23.10.2009.
Vinovăția intimatului-pârât a fost reținută de către organele de urmărire penală, însă acestea au reținut că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și, în consecință, au dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală și i-au aplicat o sancțiune administrativă (amenda de 400 lei).
Trebuie constatat că vinovăția pârâtului în comiterea actelor de agresiune împotriva reclamantei din prezenta acțiune este pe deplin dovedită și nu mai poate fi pusă în discuție în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 22 alin. (1) C.proc.pen.
Cum prin dosarul penal reclamanta-parte vătămată nu s-a constituit parte civilă, a formulat prezenta acțiune civilă.
În consecință, se constată că în cauză sunt întrunite cerințele necesare pentru existența răspunderii civile delictuale (art.998 cod civil, în vigoare la data comiterii faptei și la data introducerii acțiunii) respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Referitor la prejudiciu, s-a reținut că, potrivit acțiunii, prejudiciul de 5.000 lei, invocat de către reclamată, reprezintă pierderile suferite în 12 zile de inactivitate cât a fost imobilizată la pat, în 30 de zile (o lună) cât nu a putut lucra, precum și cheltuielile efectuate pentru transportul la spital, pentru cumpărarea de medicamente, pentru obținerea certificatului medico-legal, că, însă, potrivit certificatului medico-legal nr.1570/29.10.2009, în urma agresiunii din 23.10.2009, reclamanta a prezentat echimoze pentru vindecarea cărora sunt necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale, că reclamanta nu prezintă leziuni fracturare la nivelul genunchiului stâng, unde prezintă o contuzie pentru care se recomandă tratament local cu un unguent, că, pentru obținerea certificatului medical, reclamanta a cheltuit 38 lei conform chitanței nr._/29.10.2009 (fila 33-dosarul de urmărire penală), că, pentru consultația medicală ortopedică efectuată ulterior eliberării certificatului medical, reclamanta a cheltuit suma de 30 lei (chitanța nr. 1267/2009- fila 32-dosar penal) și că acestea sunt singurele cheltuieli dovedite a fi efectuate pentru consult medical și eliberarea certificatului medico-legal, și singurul prejudiciu care are drept cauză . suferită.
S-a mai observat că celelalte pretinse cheltuieli a căror recuperare se cere au fost efectuate cu prilejul internării reclamantei în Spitalul Nehoiu și, ulterior, externării sale din spital, că nu s-a făcut nicio dovadă că internarea în spital a fost determinată de . suferită, că reclamanta, asistată de către apărător ales, nu a solicitat proba cu o eventuală expertiză de specialitate care să constate o astfel de determinare și că, între cheltuielile efectuate pentru internarea în spital, celelalte cheltuieli arătate în acțiune și agresiune, nu există nicio legătură de cauzalitate, pârâtul neavând a răspunde pentru acestea.
În plus, se constată că reclamanta nu a dovedit că ar fi fost inactivă cele 12 + 30 zile indicate în acțiune, că inactivitatea (dacă a fost) este cauzată de agresiune, iar nu de boala de care suferă și care a determinat internarea sa și că nu a dovedit că pretinsa inactivitate i-a produs vreun prejudiciu și care ar putea fi acesta.
Potrivit depozițiilor martorilor, după externarea din spital, reclamanta a plătit terțe persoane pentru a-i efectua treburi gospodărești. Această folosire a terțelor persoane, după trecerea unei an de la agresiune, nu a fost însă determinată de leziunile produse prin agresiune, ci, probabil, de boala diagnosticată la internarea în spital, precum și de vârsta reclamantei (peste 65 ani).
În consecință, trebuie reținut că singurele cheltuieli efectuate de către reclamantă, care au legătură de cauzalitate cu . și care au fost dovedite, sunt cele de 30 + 28 lei, menționate în precedente, la care se adaugă și suma de 38 lei reprezentând contravaloarea transportului efectuat pentru obținerea certificatului medico-legal.
III) Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta V. V., cu respectarea termenului legal, a declarat recurs, înregistrat la data de 23.12.2011, solicitând ca, în urma admiterii recursului, să se caseze sentința recurată, în sensul de a se admite acțiunea formulată.
În motivarea recursului, s-a susținut, în esență, că sentința atacată nu este legală și temeinică, precum și că suma pretinsă prin acțiune reprezintă și daunele morale suferite în urma traumei provocate de către pârât prin agresiune.
IV) Prin încheierea din data de 06.04.2012, Tribunalul a constatat suspendarea de drept a judecății recursului, în baza art. 243 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.
P. a fost repusă pe rol, pentru a se discuta perimarea de drept a recursului, acordându-se termen în acest sens la data de 03.03.2014.
V) Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., prin prisma perimării recursului, invocate din oficiu, Tribunalul constată că este necesar a se constata ca perimat de drept recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1563/31.10.2011, pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoria Pătârlagele.
Într-adevăr, se observă că perimarea, conform art. 248 alin. 1 C.proc.civ., reprezintă o sancțiune procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an și că, prin urmare, condițiile care trebuie îndeplinite pentru a opera această sancțiune, care se desprind din prevederile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., sunt următoarele: să existe o învestire a instanței cu o cerere care a declanșat procedura de judecată; cauza să fi rămas în nelucrare timp de un an; lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
În cauză, Tribunalul notează, apoi, că, în raport de faptul că perimarea este o sancțiune procedurală pentru lipsa de stăruință a părții în desfășurarea procesului, termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură care trebuiau să urmeze, în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare.
Or, în acest caz, actul de procedură evidențiat este încheierea de suspendare a judecății recursului, pronunțată în ședința publică din data de 06.04.2012, din acest moment partea interesată având îndatorirea de a stărui în continuarea judecății.
Trebuie observat, în acest context, că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, conform art. 129 alin. 1 și art. 723 alin. 1 C.proc.civ., să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, prin exercitarea cu bună-credință a drepturilor procedurale.
Or, în prezenta cauză, îndeplinirea acestei obligații legale nu se poate reține, atâta vreme cât părțile nu s-au prezentat, deși legal citate și nu au depus nici cerere de judecare a cauzei în lipsă, nici cerere de repunere pe rol a cauzei înainte de expirarea termenului de perimare.
Față de aceste motive, instanța constată că, în speță, sunt îndeplinite condițiile perimării recursului, având în vedere că s-a împlinit termenul de 1 an, pe data de 06.04.2013, care se calculează de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, iar pricina a rămas în nelucrare, din vina părților peste termenul de 1 an, perioadă în care nu a intervenit nicio cauză care să întrerupă sau să suspende cursul acestuia.
Cum data de 06.04.2013 este cu mult anterioară datei prezentei judecăți, potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul va constata perimată de drept cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat de drept recursul declarat de reclamanta V. V., domiciliată în satul Fundătura, orașul Nehoiu, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1563, pronunțată la data de 31.10.2011 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuala – despăgubiri, în contradictoriu cu pârâtul B. G. C., domiciliat în ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2014.
Președinte, F. C. P. | Judecător, M. N. | Judecător, G. S. |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./5.03.2014
d.f. nr._ – Judecătoria Pîtârlagele
j.f. T. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 477/2014. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 745/2014.... → |
|---|
