Actiune in regres. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 20490/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5/2014
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător M. C. F. R.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâta C. M. domiciliată în B., . 7, Jud B., împotriva sentinței civile_/23.09.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr_ având ca obiect acțiune in regres în contradictoriu cu intimatul reclamant S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA cu sediul în .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenta parata C. M. fiind reprezentată de avocat Gafiuc V., intimatul reclamant S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA reprezentat de consilier juridic N. L.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Pentru recurenta parata C. M., apărătorul ales având cuvântul, consideră că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică. Recurenta parata, de la bun început, a fost lipsită de apărare, demonstrat de faptul că, încauza de față, instanța de fond, în încheierea de ședință, a consemnat situații nereale. Instanța, având în vedere că au fost acordate părților mai mult de două termene de judecată în care cauza a fost amânată numai la solicitarea pârâtei, cum apărătorul ales trebuia să asigure prezența și nu s-a depus nicio dovadă că se află plecat la altă instanță, în acestă situație art 156 cod proc civ nu este aplicabil. Solicită să se observe că dosarul a avut în totalitate patru termene. În data de 11 martie s-a solicitat amânarea acuzei pentru lipsă de apărare, cerere încuviințată de instanță cu poziția absolut negativistă a părții adverse. La următorul termen de judecată din data de 01 aprilie se poate observa ca apărătorul recurentei a solicitat strigarea dosarului în jurul orelor 11:00, fiind la o altă instanță. Instanța a îmbrățișat punctul de vedere total nerealist al părții adverse în sensul că se dorește tergiversarea. Termenul de 09 septembrie a fost primul termen de judecată la care, după ce s-au făcut completări, întâmpinare, răspuns la întâmpinare, se putea discuta, dacă se cer probe sau se procedează la judecarea cauzei. Solicită să se constate că nu s-a respectat dreptul la apărare al pârâtei. Invocă art 13 din regulamentul de Organizare al Instanțelor Judecătorești. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond în vedere administrării probatorului.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, așa cum se poate constata, precizează că este o acțiune civilă derivată dintr-o acțiune penală. Se poate observa că, dispunându-se obligarea pârâtei în mod efectiv la plata despăgubirilor către CJAS, aceasta a înțeles vinovăția și a plătit ½ din totalul sumei. După efectuarea plății, s-a făcut plata si de către partea intimată. Atâta vreme cât nu s-a stabilit nici un moment, în ceea ce privește litigiul penal, că există culpa exclusivă recurentei. S-a stabilit că este vorba de o răspundere solidară, comitent prepus, si nu culpă exclusivă a părții ce o reprezintă. Nu se impunea să fie admisă cererea intimatei S. Săpoca. În cazul în care instanța va adopta al doilea motiv de recurs se pune problema soluționării cauzei pe fond, respectiv admiterea recursului, desființarea hotărârii fondului și pe fond respingerea cererii ca nefondată. Solicită să se aibă în vedere că, în dosar, au mai fost cercetate 4 persoane, medici sau difuzori de medicamente, care sunt nominalizați si față de care la urmărirea penală s-a luat măsura scoaterii de sub urmărire si aplicarea unei amenzi administrative. Se presupune o răspundere în egală măsură și a celorlalte persoane. Pe cale de consecință nu solicită cheltuieli de judecată. Solicită admiterea recursului și casarea cu trimite la instanța de fond.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare.
Consilier juridic N. L. pentru intimatul S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA, consideră hotărârea instanței fondului ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța de judecată a reținut corect faptul că prin sentința penală nr 2527 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel București, secția penală, s-a constat în mod cert vinovăția pârâtei C. M. cu privire la faptele pentru care a fost condamnată și pentru prejudiciul cauzat Casei de Asigurări de Sănătate. Prin acestă sentință nu s-a reținut culpa Spitalului de P.. La momentul soluționării cauzei penale la Judecătoria Sectorului 4 București, partea pe care o reprezintă, a arătat ca doamna doctor C. M. își desfășura activitatea în laboratorul de sănătate mintală, iar spitalul nu deținea nici un fel de control. Susține că vinovăția este exclusivă a recurentei. Cu privire la temeiul răspunderii comitentului, pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale prepușilor, consideră că, au obligația comitenții de a garanta despăgubirea celor care a suferit daune pentru acțiunile comise de prepuși, este un caz excepțional de răspundere. Paguba a fost cauzată prin extindere de către prepuși. În ultimă analiză având în vedere prev art 1384-1385 din Codul Civil, prepușii și nu comitenții plătesc daunele, comitentul doar îl garantează. Unitatea ce o reprezintă nu a achitat sumele benevol, a primit adresă de la Judecătoria Sectorului 4 București – biroul executări penale, prin care a fost înștiințată că are obligația să plătească jumătate din contravaloarea cheltuielilor judiciare. Solicită respingerea recursului și menținerea ca și legală și justă sentința civilă_/23.09.2013, pronunțată de Judecătoria B..
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de fata, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr_ /20.06.2012, intimatul reclamant S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA a solicitat în contradictoriu cu recurenta pârâta C. M. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună pe calea acțiunii în regres obligarea acesteia la plata sumei de_ lei reprezentând jumătate din suma la care au fost obligați în solidar prin sentința penală nr 2527/13.10.2011 a Judecătoriei sectorului 4 București, sentință rămasă definitivă la data de 26.03.2012 conform deciziei penale nr 608/26.03.2012 a Curții de Apel București Secția I Penală pe care a achitat-o cu ordinul de plată nr 922/18.05.2012 Casei Județene de Asigurări de Sănătate B. pentru prejudiciul cauzat de către pârâta, la plata sumei de 1500 lei reprezentând jumătate din cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați în solidar prin sentința penală nr 2527/13.10.2011 a Judecătoriei sectorului 4 București achitată cu ordinul de plată nr 909/17.05.2012 Judecătoriei sectorului 4 București, de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare la care au fost obligați prin decizia penală nr 608/26.03.2012 a Curții de Apel București Secția I Penală achitată cu ordinul de plată nr 910/17.05.2012 Curții de Apel București, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acesată cauză și la plata dobânzii legale aferente începând cu data de 19.05.2012 până la data plății efective.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a învederat că pârâta a fost angajatul acesteia în perioada 01.02._12, în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală ( ambulatoriu) ca medic psihiatru, în principal obligațiile medicului psihiatru din cadrul LSM sunt consultul/evaluarea bolnavilor psihic, stabilirea diagnosticului și recomandarea tratamentului de specialitate pe bază de rețetă
Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B., prin Rapoartele de Control nr_/26.06.2006 și_/31.07.2006 a constat nereguli în ceea ce privește modul de eliberare al medicamentelor în ambulatoriu de către pârâta sesizând organele de cercetare penală
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr 686/P/ 2006, în data de 20.10.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a pârâtei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune prev de art 290 Cp și art 215 alin 1,2 C.p. .
Prin actul de sesizare s-a reținut că pârâta a completat lunar în registrul de consultații, în perioada iunie 2004-iunie 2006, datele unui număr de 15 pacienți diagnosticați cu demență senilă și datele unui număr de 10 pacienți diagnosticați cu alte boli, cărora le-a prescris, fără să-i consulte, 288 de rețete gratuite pentru medicamentul Ariceput- utilizat în tratamentul bolii Alzheimer și al demenței vasculare, o parte din acești pacienți nu au intrat niciodată în posesia medicamentelor.
Instanța de judecată a reținut că medicul C. M. a prescris medicamentul Ariceput unui număr de 21 de bolnavi fără a-i consulta vreodată, numai pe baza datelor furnizate de reprezentanții firmei PFIZER și de către unii medici de familie, completa rețetele cu date de identificare ale pacienților, trecea diagnosticul Alzheimer ( deși mulți dintre acești nu sufereau de această boală) și medicamentul Ariceput, le semna și le ștampila apoi anunța telefonic reprezentantul firmei Pfizer pentru a lua medicamentele sau rețetele ( pe care le completa și mergea la farmacii pentru a lua medicamentele ) și a le duce medicilor de familie V. F. și O. M., a prescris medicamentul Ariceput și după decesul unor pacienți, pe care nu i-a consultat niciodată astfel cum se reține în sentința penală nr 2527/13.10.2011 a prescris medicamentul Ariceput pacientului P. C., 39 ani, deși acesta suferea de epilepsie și oligofrenie iar Colegiul Medicilor și al Farmaciștilor acest medicament prescris pentru alte boli decât demența senilă nu are o bază științifică.
A mai susținut reclamantul că, în urma cercetării penale, s-a constatat că, în realitate, pârâta a consultat o singură dată doar 4 din cei 25 pacienți, în sentința penală nr 2527/13.10.2011, prin activitatea infracțională desfășurată de pârâta acesta și-a încălcat îndatoririle impuse în calitatea de medic psihiatru, consecința acestei conduite fiind prejudicierea Casei Județene de Asigurări de Sănătate B., care a fost pusă în situația să deconteze integral c/val medicamentului Ariceput, medicament care în numeroase cazuri nu a fost primit de bolnavi sau asparținători acestora, iar 15 pacienți fiind în evidențe cu alte afecțiuni decât demența senilă Alzhimer
Prin sentința penală nr 2527/13.10.2011 a Judecătoriei sectorului 4 București, sentință rămasă definitivă la data de 26.03.2012 conform deciziei penale nr 608 /26.03.2012 a Curții de Apel București, secția I penală a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz contra intereselor publice și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, s-au contopit pedepsele stabilite anterior și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, în baza art 81 alin 1,2 C.p. cu referire la art 71 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost obligată în solidar cu spitalul, parte responsabilă civilmente, să plătească părții civile CJAS B. suma de_,07 lei reprezentând despăgubiri, 3000 lei cheltuieli avansate de stat.
Având în vedere prevederile sentinței penale nr 2527/2011 ale adresei nr 6220/09.05.2012 a CJAS B. și a titlului executoriu a achitat cu ordinul de plată nr 922/18.05.2012 suma de_ lei Casei Județene de Asigurări de Sănătate B. pentru prejudiciul cauzat acesteia de către pârâta, cu ordinul de plată nr 909/17.05.2012 suma de 1500 lei iar cu OP 910/17.05.2012 a achitat suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare
Din cuprinsul sentinței penale se constată vinovăția exclusivă a pârâtei cu privire la fapta pentru care a fost condamnată, inclusiv pentru prejudiciul cauzat CJAS B., nu s-a reținut culpa Spitalului de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, comitent
Termenii răspunderii comitentului pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale prepușilor îl constituie obligația de a garanta despăgubirea celor care au suferit daune prin acțiunile comise de prepuși, este un caz excepțional de răspundere fără culpă, este riscul de activitate pe care comitentul trebuie să-l suporte căci paguba a fost cauzată de această extindere prin prepuși, a propriei activități, în ultimă analiză însă, prepușii și nu comitenții plătesc daunele, plată pe care el, comitentul, o garantează
În drept au fost invocate art 1384-1385 C. civ. .
În ceea ce privește pârâta, acesta prin întâmpinarea depusă la filele 35-38 dosar de fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul de reclamantul a solicitat, în temeiul art 1384-1385 C. civ, acțiunea în regres, obligarea unor sume de bani care reprezintă jumătate din suma la care prin hotărârea judecătorească penală pronunțată s-a dispus obligarea solidară a acestora, la desdăunarea Casei Județene de Asigurări de Sănătate B.
D. urmare, reclamanta a plătit o sumă de_ lei reprezentând jumătate din suma la care instanța de fond a dispus obligarea solidară, de asemenea a fost plătită și suma de 1500 lei reprezentând jumătate din cheltuielile judiciare privind desfășurarea procesului penal respectiv, în faza fondului și de asemenea obligarea la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare în faza recursului, a cheltuielilor de judecată și a dobânzilor legale aferente începând cu data de 19.05.2012 până la data plății efective.
Reclamanta în calitate de comitent a plătit suma respectivă către partea civilă din procesul penal și anume Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B. considerând că această fracție de plată i se cuvine pentru obligația de plată existentă stabilită în cadrul procesului penal, este necesar însă a se avea în vedere și faptul că reclamanta făcând respectiva plată în mod implicit și-a recunoscut culpa în stabilirea prejudiciului respectiv produs de acesta în cadrul activității pe care a desfășurat-o sub egida unității spitalicești
Chiar dacă ipotetic s-ar putea discuta despre faptul că plata respectivă a fost făcută cu bună credință de către acesta și pentru a peîntâmpina în același timp o eventuală pornire la executare silită de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B., în realitate a apreciat că operând plata sub toate cele trei aspecte pretinse, de netăgăduit reclamanta a recunoscut culpabilitatea ei în ceea ce privește existența în sine a prejudiciului stabilit în procesul penal, culpabilitate care a considerat-o reclamanta ca reprezentând jumătate din întregul prejudiciu
În mod normal, atâta vreme cât în cadrul procesului penal nu s-a stabilit o fracție de solidaritate între părți în producerea prejudiciului respectiv, înseamnă în mod implicit că acestă culpă și a comitentului există, ea a fost ca atare recunoscută și pentru a nu exista riscul plății unor dobânzi sau penalități a înțeles să facă plata, numai în limita a ½ din toate cele 3 capete de cerere privind constituirea prejudiciului stabilit în procesul penal, pentru diferența de ½ din sumele respective reclamanta a lăsat deschisă calea de a se desdăuna CJAS B. de la acesta
A mai susținut pârâta că suma plătită de reclamant este de fapt procentul de culpabilitate al său apreciat unilateral iar o asemenea plată făcută în mod benevol nu poate în nici un caz să fie ulterior solicitată de către reclamant de la o persoană pe care el, în nume propriu o consideră vinovată pentru producerea prejudiciului respectiv, pentru cealaltă fracție rămasă neachitată către CJAS B. cel puțin până la data promovării acțiunii care face obiectul judecății
În dosarul cauzei nu există elemente certe, concludente, de natură să ducă la concluzia pe care a formulat-o reclamantul în sensul că, în producerea prejudiciului respectiv a existat numai o vinovăție exclusivă a pârâtei care a arătat că numai în varianta în care reclamantul ar fi achitat către CJAS B. întreaga sumă pretinsă sub fiecare din cele 3 capete ale petitului cererii de chemare în judecată se năstea în mod firesc dreptul acestuia de a primi de la pârâta o fracție care ar reprezenta contribuția acesteia la producerea prejudiciului, până la promovarea acțiunii CJAS B. nu a întreprins nici un demers pentru obținerea sumelor cu care s-a considerat de instanța penală că ar fi fost prejudiciată.
Dacă din cele din urmă s-ar putea discuta despre existența unei responsabilități civile a sa, o asemenea responsabilitate nu ar putea în nici un caz depăși cota de ½ din valoarea prejudiciului produs, fiind necesar ca în acest litigiu civil să se stabilească punctual din punct de vedere valoric responsabilitatea sa, procentual.
În drept au fost invocate art 115 C.p.civ, respectiv art 205 NCPC.
Reclamantul a depus la fila 47-48 dosar de fond răspuns la întâmpinare prin care a solicitat în temeiul art 1489 Nc civ obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale aferente începând cu 20.06.2012, data cererii de chemare în judecată, reiterând în esență motivarea cererii introductive.
Pârâta a depus la fila 59 dosar de fond note iar la filele 67-81 dosar de fond note scrise prin care a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată, reiterând în esență motivarea întâmpinării formulate.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost atașate în copie: sentința penală nr 2527/13.10.2011 a Judecătoriei sectorului 4 București, extras doctrină, adresele nr 6729/17.05.2012 și nr 6220/09.05.2012 emise de CJAS B., adresele nr 5061/07.05.2012 și nr 6621/15.05.2012 emise de Judecătoria sectorului 4 București, Ordine de Plată nr 922/18.05.2012, nr 910/17.05.2012, nr 909/17.05.2012 comunicarea titlului executoriu nr 2527/2011, adresa nr 6514/14.05.2012 emisă de reclamanta, extras HG 144 /2010.
Prin sentinta civila nr._/2013 pronuntata la data de 23.09.2013 in dosarul nr._ /2013 de Judecatoria Buzau, s-a dispus admiterea cererii precizate formuate de reclamant, obligarea paratei la plata catre reclamant a sumelor de_ lei reprezentând c/val prejudiciu, de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare, de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare precum si obligarea paratei la plata catre reclamant a dobanzii legale practicate de BNR aferente sumelor de mai sus, calculate incepand cu data de 19.05.2012 si pana la data platii efective a respectivelor sume.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca răspunderea pentru faptele juridice ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea civilă delictuală, pe temeiul art 103 din Legea 71/2011 este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite, însă, după . noii reglementări, modurile de stingere a obligațiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispozițiilor acestuia, indiferent de data la care s-a născut obligația, art 118 din Legea 71/2011.
Din motivarea în fapt a acțiunii, instanța a reținut că pârâta a fost angajatul reclamantei în perioada 01.02._12, în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală ( ambulatoriu) ca medic psihiatru, aspect necontestat de aceasta.
Prin sentința penală nr 2527/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, filele 6-14 dosar de fond, pârâta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, au fost contopite pedepsele și aplicată acesteia pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani, au fost obligate în solidar reclamanta -ca persoană responsabilă civilmente și pârâta la plata către CJAS B., parte civilă, a sumei de_,07 lei reprezentând despăgubiri, obligate în solidar la 3000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Această sentință a rămas definitivă la data de 26.03.2012, conform deciziei penale 608/26.03.2012 a Curții de Apel București, Secția I Penală, prin care a fost respins ca nefundat recursul declarat .
Din motivarea sentinței de mai sus, instanta a reținut că pârâta nu a consultat periodic un număr de 25 pacienți cărora le-a prescris Ariceput pentru tratamentul bolii Alzheimer ( deși 10 dintre aceștia erau diagnosticați cu alte afecțiuni) cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul CJAS B. ( contravaloarea medicamentului arătat, suportat integral) și a falsificat registrul de consultații al reclamantei prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv că a consultat 25 de pacienți.
Din examinarea înscrisului depus la fila 22 dosar, a reținut că Judecătoria Sectorului 4 București a comunicat reclamantei titlu executoriu nr 2527/2011 punând în vedere acesteia ca în termen de 15 zile să achite suma de 200 lei, de 3000 lei în solidar cu pârâta, sub sancțiunea art 130 Cod proc fisc.
Ulterior, la data de 07.05.2012, reclamantului i s-a comunicat de Judecătoria Sectorului 4 București, prin adresa de la fila 20 dosar de fond, că, deoarece pârâta a achitat suma de 1500 lei din cei 3000 lei cheltuieli judiciare la care părțile au fost obligate în solidar, fiind rugată să depună diligențele necesare pentru a achita și acesta respectivele cheltuieli.
Reclamanta, prin Ordinele de Plată nr 910/17.05.2012, nr 909/17.05.2012 a achitat restul de 1500 lei și 200 lei cheltuieli judiciare în discuție, filele 22-23 dosar de fond.
CJAS B., prin adresa nr 6729/17.05.2012 a adus la cunoștința reclamantei că pârâta a achitat la data de 16.05.2012 în contul său suma de_,07 lei din suma totală reprezentând despăgubirile la care părțile au fost obligate în solidar și că pârâta nu dorește să dea curs întâlnirii propuse de reclamanta, fila 19 dosar de fond.
Prin Ordinul de Plată nr 922/18.05.2012, reclamanta a achitat în contul CJAS B. suma de_ lei, reprezentând despăgubiri conform sentinței penale de mai sus, fila 21 dosar de fond.
În acest context, instanța a înlăturat susținerile pârâtei potrivit cărora reclamantul ar fi fost cel care a luat inițiativa de a achita câte ½ din sumele datorate de părți în solidar, că ar fi dorit prin respectiva plată să-și asume o vinovăție în cauzarea prejudiciului .
Răspunderea comitentului a fost reglementată în scopul de a proteja victima, care va obține în condiții mai sigure repararea integrală a prejudiciului, ceea ce justifică recunoașterea dreptului de regres al comitentului ce a plătit despăgubirile împotriva prepusului, acesta fiind ținut să suporte, în cele din urmă, consecințele faptei sale ilicite. În acest sens, art 1384 alin 1 C. civ dispune că cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva celui care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.
Acțiunea în regres a comitentului este o acțiune civilă de drept comun, întrucât comitentul, prin plata despăgubirilor, se subrogă în drepturile victimei, art 1596 lit c C. civ, deci este vorba de o subrogație personală care operează de drept.
Comitentul are dreptul de a recupera integral de la prepusul său despăgubirile plătite, deci acțiunea în regres nu se va diviza, întrucât comitentul este considerat un codebitor solidar care plătește o datorie făcută în interesul exclusiv al unui alt codebitor solidar, aplicându-se prin asemănare art 1459 C. civ.
Instanța a apreciat că, în speță, nu intervine cazul prevăzut de art 1384 alin 4 C. civ invocat de pârâta întrucât, dat fiind modul în care a fost săvârșită fapta ilicită de acesta descrisă în cuprinsul hotărârilor judecătorești de mai sus, titluri executorii, avem de-a face cu o disociere a raportului de prepușenie față de contractul de muncă decurgând din natura specifică a exercitării profesiei de medic, din autonomia pe care o implică exercitarea respectivei profesii.
Deși încadrat pe bază de contract de muncă, medicul asigură asistența medicală, nu pe baza unor îndrumări de specialitate date de conducerea unității sanitare, ci în mod independent, pe baza pregătirii sale în profesie.
Sub aspectul asistenței medicale acordate, medicul nu este așadar un prepus al organizației sanitare în care este încadrat, ci răspunde singur și personal, pe temeiul fostului art 998-999 C. civ. Medicul acționează ca prepus, în acele situații în care este pusă în discuție îndeplinirea ori neîndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, care chiar dacă nu sunt străine de asistența medicală, sunt stabilite prin regulamente sanitare, independent de natura tratamentului prescris, cum ar fi de exemplu, efectuarea vizitelor și contravizitelor, respectarea programului de gărzi, etc, situații ce nu sunt incidente în speță.
Pentru determinarea consecințelor ce decurg între comitent și prepus, din efectuarea de către comitent a plății despăgubirilor, indiferent dacă este parțială ori integrală, trebuie avut în vedere că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, solidaritatea dintre comitent și prepus sunt prevăzute în folosul „ victimei”, constituind măsuri de garantare a intereselor acesteia, plătind despăgubirile comitentul nu face altceva decât să avanseze, în locul prepusului, despăgubirile pe care acesta din urmă de datorează. Ceea ce prevalează este răspunderea pentru fapta proprie, fiind echitabil ca făptuitorul singur să suporte repararea prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta sa.
Poziția comitentului nu este poziția unui codebitor solidar, pur și simplu. Solidaritatea comitentului apare numai în raporturile cu victima, ca garant al prepusului față de victimă.
Instanta a apreciat ca pârâta nu a descris în întâmpinare, nu a susținut și nici nu a rezultat din hotărârile penale în discuție, că activitatea ilicită pe care a desfășurat-o ar fi fost determinată, total sau parțial, de ordinele ori instrucțiunile primite de la comitent, pentru a putea opera o culpă proprie a comitentului care ar fi concurat cu aceea a prepusului.
F. de aceste considerente, instanța a admis capetele de cerere principale din acțiunea precizată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de_ lei reprezentând c/val prejudiciu, de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare, de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare si, față de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, în temeiul art 1489 C. civ, art 1381 C. civ cu referire la art. 1385 alin 1 și 2 C. civ, instanța a admis capătul de cerere accesoriu și a obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale practicate de BNR, aferente sumelor de mai sus, calculate începând cu data de 19.05.2012 și până la data plății efective a respectivelor sume.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a formulat recurs parata, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii instantei de fond si trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi prima instanta .
In motivare, a aratat ca, instanța de fond, cu o nonșalanță de neînchipuit a nesocotit total dreptul de apărare al paratei, încălcând cu rea credință prevederi legale imperative referitoare la acest aspect privind dreptul de apărare. In mod concret sub acest aspect a mentionat cu prioritate ceea ce s-a întâmplat la termenul din data de 9 septembrie 2013 atunci când s-a procedat la soluționarea în fond a cauzei. Pentru acest termen de judecată, apărătorul paratei a depus o cerere prin care a solicitat STRIGAREA CAUZEI în jurul orelor 11:30, oră la care a apreciat domnia sa, că va ajunge la instanță pentru susținerea intereselor paratei. In mod efectiv, apărătorul a ajuns la instanță la orele 11:20, ocazie cu care, după strigarea a încă două dosare, de la . de ședință la orele 11:40 (41), instanța 1-a informat cu privire la faptul că deja cauza fusese strigată și rămăsese instanța cu aceasta, în pronunțare. De îndată a fost făcută o cerere separată adresată Președintelui Instanței care și-a pus viza de primire a acestei cereri (fila 59 dosar de fond) și în care s-a reclamat această nelegalitate fățișă adoptată de către președinta completului de judecată respectiv. S-a arătat în acea cerere faptul că, în conformitate cu art.104, alin. 13, din Regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești, strigarea unui dosar se face mai întâi la ordinea listei, iar în cazul în care nu răspund părțile sau una dintre părți dosarul este lăsat la a doua strigare".
Este de observat faptul că, tocmai din acest punct de vedere, instanța de judecată a încălcat respectiva dispoziție imperativă, și a luat măsură aleatorie, fară niciun fel de justificare, și fară niciun fel de altă invocare a vreunui alt temei de drept, decât cel arătat mai înainte. Referitor la acest aspect, în cererea amintită (fila 59 dosar de fond ) s-a arătat clar, faptul că în realitate ședința de judecată care avea în ziua respectivă 98 de dosare pe rol, era necesar, în respectarea textului mai înainte arătat din Regulamentul indicat, ca dosarul respectiv să rămân la o a doua strigare, aceasta urmând a fi tăcută după ce o primă strigare a tuturor cauzelor a fost epuizată, CEEA CE INSTANȚA DE FOND NU A FĂCUT, ORI NU A VRUT SĂ FACĂ, CHIAR CU RISCUL ÎNCĂLCĂRII FĂRĂ NICI O JUSTIFICARE A DREPTULUI DE APĂRARE.
In continuare pe susținerea acestei teze mai înainte menționate, a facut o alta remarca care rezultă din chiar considerentele încheierii de ședință din data de 9 septembrie 2013. Este vorba de alineatul 6 partea finală a acestuia în care se consemnează: „...în temeiul art 157 Cp.c. v-a respinge cererea formulată, apreciind că prin aceasta nu se dorește decât tergiversarea soluționării cauzei..."( !?!?). Cu alte cuvinte, dacă respectiva cauză se lăsa a fi strigată la ora solicitată și anume 11:30, cu atât mai mult cu cât prezența apărătorului în instanță a fost la orele 11:20, această situație de fapt se interpreta prin tergiversarea soluționării cauzei. (raționament pe care recurenta l-a calificat drept abominabil, incredibil și totuși adevărat cu referire la maniera în care un magistrat înțelege să-și îndeplinească în mod corect și procedural în același timp mandatul său de „împărățitor al dreptății").
A considerat că, prin cele mai înainte arătate, s-a reușit a se demonstra suficient faptul că principiul respectării dreptului la apărare nu a existat pentru această instanță de judecată în soluționarea acestui dosar.
Pe fondul cauzei, instanța de judecată a analizat punctul de vedere solicitat de reclamant, admițându-l în mod corespunzător, în sensul că nu se poate aprecia în vreun fel faptul că există în mod direct vreo responsabilitate a acestuia în prezentul dosar, parte responsabilă civilmente în dosarul penal mai înainte arătat și în care recurenta a avut calitatea de inculpată. In consideratia rationamentului de mai sus, instanta de fond si-a justificat solutia prin aceea ca, din considerentele și dispozitivul hotărârii penale executorii, nu rezultă faptul că în ceea ce o privește pe partea responsabilă civilmente din acel dosar, reclamantul din prezentul dosar nu ar rezulta vreo culpabilitate a acestuia, pentru că în varianta în care ar fi existat o asemenea responsabilitate, ea trebuia să fie în mod expres menționată și analizată corespunzător de către instanța penală.
Recurenta a învederat ca maniera în care au fost efectuate plățile prejudiciului propriu zis demonstrează următoarea situație de fapt:
- la data de 16.05.2012, am achitat în contul C.J.A.S. B., suma de 32.885 lei reprezentând 1/2 din valoarea prejudiciului total, pentru ca după ce la data de 17.05.2012, C.J.A.S. B. a informat pe reclamant despre plata făcută de către acesta, imediat în ziua următoare, 18.05.2012 și reclamantul a achitat diferența de sumă de 32.885 lei în contul aceluiași prejudiciu.
Aceeași situație, este cuprinsă și în desfășurarea plății cheltuielilor judiciare în sensul că la data de 15.05.2012, Biroul Executări Penale de la Judecătoria Sector 4 a informat pe reclamant despre plata a ½ din cheltuielile judiciare pentru ca imediat la data de 17.05.2012, și reclamantul să facă plata celeilalte jumătăți din valoarea cheltuielilor judiciare.
Aceste două situații succesive privind plățile și în mod implicit acoperirea întregului prejudiciu, înseamnă în mod implicit recunoașterea responsabilității reclamantului în cotă egală cu cea a recurentei pentru plata tuturor sumelor respective, și evident în același timp, această plată fiind tăcută și din teama de a nu cumva printr-o eventuală neplată o perioadă mai îndelungată să fie obligată să plătească și eventuale penalități sau dobânzi pentru sumele neachitate.
Recurenta a revenit cu susținerea acestui motiv de recurs și cu justificarea pe care a facut-o în mod corespunzător în întâmpinarea care a fost depusă la dosar în termen util, și anume aceea al cărei conținut este următorul: Jn dosarul cauzei nu există elemente certe, concludente, de natură să ducă la concluzia pe care a formulat-o reclamantul în sensul că, în producerea prejudiciului respectiv a existat numai o vinovăție exclusivă a subsemnatei. Apreciem ca numai in varianta in care reclamantul ar fi achitat catre CJAS Buzau intreaga suma pretinsa, sub fiecare dintre cele prime trei capete ale petitului cererii de chemare in judecata, se nastea in mod firesc dreptul acestuia de a primi de la subsemnata o fractie care ar reprezenta contributia mea la producerea acelui prejudiciu „ . In baza acestor considerente, a sustinut ca platile efectuate de fiecare dintre cele doua parti in contul prejudiciului si al cheltuielilor stabilite prin hotararea penala, au reprezentat in mod direct o recunoastere pentru fiecare dintre ele a responsabilitatii civile, rezultate din procesul penal .
Recurenta a învederat faptul ca instanta de fond i-a nesocotit dreptul la aparare prin a nu i se da dreptul de a propune probele corespunzatoare, desi, prin intampinarea formulata, a aratat ca intelege sa formuleze probatorii, insa nominalizarea acestora urma sa fie facuta si discutata de catre parti in sedinta de judecata .
In drept, recursul s-a intemeiat pe disp.art.3041 Cod pr. Civilă .
Legal citat, intimatul reclamant a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
In motivare, a aratat ca nu poate fi reținut ca motiv temeinic de admitere a recursului și casare a hotărârii ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA APĂRARE al recurentei de către instanța de judecată, întrucât cauza nr._ a avut 7 termene de judecată, din care 2 termene (09.09.2013, 16.09.2013) s-au acordat pentru ca părțile să depună concluzii scrise. Recurenta, prin apărător, nu a fost prezentă niciodată la începutul ședinței de judecată, formulând la fiecare termen, ori cerere de amânare, ori de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței, fără ca aceste cereri să fie însoțite de înscrisuri din care să reiasă motivația amânării sau a strigării cauzei la sfârșitul ședinței, toate aceste cereri fiind formulate numai pentru a tergiversa judecarea cauzei.
Cu privire la termenul din 9 septembrie 2013, când recurenta, prin apărător, a depus o cerere de strigare a cauzei în jurul orei de ll30, a considerat că nu au fost încălcate prevederile art. 104, alin. 12 si 13 din Regulamentul de organizare si funcționare a instanțelor judecătorești, întrucât „ la cererea părților, instanța va putea lăsa cauza la urmă, fixând o anumită oră, când dosarul va fi strigat din nou» ; reprezentantul unității intimate s-a opus acestei cereri, deoarece motivatia ca aparatorul este plecat la ICCJ nu a fost insotita de înscrisuri doveditoare. A.. 13 al art. 104 prevede: „ în cazul în care mei una din părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei se va proceda conform dispozițiilor procedurale,,; reprezentantul intimatei a fost prezent în sală, la fiecare termen de judecată, la deschiderea ședinței, inclusiv la termenul din 9 septembrie 2013, deci nu se poate reține că instanța de judecată a încălcat dispozițiile legale menționate mai sus și, implicit, dreptul la apărare al recurentei.
Cu privire la soluționarea fondului cauzei, a consideat legală și justă sentința civilă nr._/23.09.2013 . Instanța de judecată a reținut corect faptul că: - prin sentința penală nr. 2527/2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, s-a constatat vinovăția exclusivă a pârâtei C. M. cu privire la faptele pentru care a fost condamnată, inclusiv pentru prejudiciul cauzat CJAS B.; prin această sentință nu s-a reținut sub niciun aspect culpa Spitalului de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca (comitent).
Temeiul răspunderii comitentului pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale prepușilor îl constituie obligația de a garanta despăgubirea celor care au suferit daune prin acțiunile comise de prepuși, este un caz excepțional de răspundere fără culpă, este riscul de activitate pe care comitentul trebuie să-1 suporte, căci paguba a fost cauzată de această extindere, prin prepuși.
In ultimă analiză, având în vedere prevederile art. 1384 - 1385 din Codul civil, prepușii și nu comitenții plătesc daunele, plată pe care el, comitentul, doar o garantează.
A menționat că intimata nu a achitat benevol sumele reprezentând jumătate din prejudiciul cauzat de recurentă CJAS B., respectiv 32.885 lei, cheltuieli judiciare în cuantum de 1.500 lei către Judecătoria Sectorului 4 București și 200 lei cheltuieli judiciare către Curtea de Apel București; a fost nevoit a achita aceste sume pentru a evita executarea silită și costurile suplimentare acesteia.
Se poate observa din înscrisurile existente la dosarul cauzei, că recurenta C. M. a achitat din proprie initiativa jumătate din sumele la care a fost obligată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod pr. Civ
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs constand in aceea recurentei i-ar fi fost incalcat dreptul de apărare la termenul din data de 9 septembrie 2013 atunci când s-a procedat la soluționarea în fond a cauzei, fara prezenta apărătorului ales al recurentei, desi acesta depusese o cerere prin care a solicitat STRIGAREA CAUZEI în jurul orelor 11:30, Tribunalul retine ca acest motiv este neintemeiat pentru urmatoarele considerente
In speta, au fost acordate patru termene de judecata: la primul termen de judecata instanta a amanat judecarea cauzei la cererea aparatorului ales al recurentei parate pentru a-si angaja aparator, la cel de-al doilea termen de judecata instanta a incuviintat pentru intimatul reclamant proba cu inscrisuri si a amanat judecarea cauzei in vederea comunicarii inscrisurilor catre recurenta parata, la al treilea termen de judecata, instanta a admis cererea de amanare formulata de recurenta parata pe motiv ca aceasta formulase o cerere de stramutare, iar la ultimul termen de judecata, aparatorul ales al recurentei parate a depus o cerere de strigare a cauzei dupa ora 11.30 deoarece se afla la ICCJ-Sectia penala, iar dupa ramanerea in pronuntare a cauzei, la ora 11,41, s-a prezentat aparatorul ales al recurentei parate caruia i s-a adus la cunostinta faptul ca instanta a retinut cauza spre solutionare iar acesta a solicitat amanarea judecarii cauzei. Asadar, Tribunalul retine ca, la termenul de judecata din data 09.09.2013, instanta de fond nu a incalcat dreptul la aparare al recurentei parate, intrucat a amanat pronuntarea la data 16.09.2013 si apoi la data de 23.09.2013, pentru ca partile sa depuna concluzii scrise. Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată, iar când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. Astfel, aspectul invocat de apărătorul ales al recurentei parate nu poate fi circumscris unei cereri temeinic motivată, existând posibilitatea de a fi substituit în scopul acordării asistenței juridice. Este de necontestat că, potrivit art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. In speta de fata, insa, nu se poate reține că a fost încălcat principiul rolului activ al instanței, deoarece a fost respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și acordate termene pentru a se lua cunoștință de fiecare parte, de conținutul lora, au fost incuviintate probe si au fost depuse note scrise. Rolul activ nu înseamnă, așa cum a evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece, obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
Pe de altă parte, tribunalul apreciază că, în măsura în care, s-ar constata întemeiat un astfel de motiv de recurs, instanța învestită cu soluționarea căii de atac nu ar avea posibilitatea să schimbe, pe acest considerent, sentința, și nici să o desființeze, ci să îi dea posibilitatea părții să își formuleze apărările, în raport de conținutul plângerii și actele anexe depuse în dosar. Or, aceste apărări au fost invocate prin motivele de recurs și vor fi analizate în continuare.
Nu in ultimul rand, potrivit articolului 312, alineat 6 ind. 1, "Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. 4 fiind aplicabile." Asadar, situatiile in care se poate dispune casarea cu trimitere sunt expres si limitativ prevazute de lege. Or, in speta de fata, nu ne aflam in niciuna dintre situatiile espres prevazute de codul de procedura civila pentru a se putea dispune casarea cu trimitere catre aceeasi instanta .
Referitor la cel de-al doilea motiv ce vizeaza fondul cauzei, Tribunalul retine ca, in fapt, recurenta parata a fost angajata in cadrul intimatei reclamante în perioada 01.02._12, în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală ( ambulatoriu) ca medic psihiatru.
Prin sentința penală nr 2527/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasa definitivă la data de 26.03.2012, conform deciziei penale 608/26.03.2012 a Curții de Apel București, Secția I Penală, prin care a fost respins ca nefondat recursul, recurenta pârâta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, au fost contopite pedepsele și aplicată acesteia pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani, au fost obligate în solidar intimata reclamanta -ca persoană responsabilă civilmente și recurenta pârâta la plata către CJAS B., parte civilă, a sumei de_,07 lei reprezentând despăgubiri, obligate în solidar la 3000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că recurenta pârâta nu a consultat periodic un număr de 25 pacienți cărora le-a prescris Ariceput pentru tratamentul bolii Alzheimer ( deși 10 dintre aceștia erau diagnosticați cu alte afecțiuni) cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul CJAS B. ( contravaloarea medicamentului arătat, suportat integral) și a falsificat registrul de consultații al intimatei reclamante prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv că a consultat 25 de pacienți.
Judecătoria Sectorului 4 București a comunicat intimatei reclamante titlul executoriu nr 2527/2011 punând în vedere acesteia ca, în termen de 15 zile, să achite suma de 200 lei, de 3000 lei în solidar cu pârâta, sub sancțiunea art 130 Cod proc fisc ( fila 22 dosar de fond ). La data de 07.05.2012, intimatului reclamant i s-a solicitat de Judecătoria Sectorului 4 București, prin adresa de la fila 20 dosar, că, deoarece pârâta a achitat suma de 1500 lei din cei 3000 lei cheltuieli judiciare la care părțile au fost obligate în solidar, să depună diligențele necesare pentru a achita și acesta respectivele cheltuieli. Prin Ordinele de Plată nr 910/17.05.2012, nr 909/17.05.2012 a achitat restul de 1500 lei și 200 lei cheltuieli judiciare în discuție ( filele 22-23 dosar de fond ). Ulterior, prin adresa nr 6729/17.05.2012, CJAS Buzau a adus la cunoștința intimatului reclamant că recurenta pârâta a achitat, la data de 16.05.2012, în contul său, suma de_,07 lei din suma totală reprezentând despăgubirile la care părțile au fost obligate în solidar și că recurenta pârâta nu dorește să dea curs întâlnirii propuse de intimata reclamanta ( fila 19 dosar de fond ). Prin Ordinul de Plată nr 922/18.05.2012, intimata reclamanta a achitat în contul CJAS B. suma de_ lei, reprezentând despăgubiri conform sentinței penale de mai sus, ( fila 21 dosar de fond ). In consecinta, inițiativa de a achita câte ½ din sumele datorate de părți în solidar a apartinut recurentei parate .
Tribunalul retine ca, in mod judicios, instanta de fond a apreciat ca în speță, nu intervine cazul prevăzut de art 1384 alin 4 C. civ invocat de recurenta pârâta întrucât, dat fiind modul în care a fost săvârșită fapta ilicită de acesta descrisă în cuprinsul hotărârilor judecătorești de mai sus, care constituie titluri executorii, avem de-a face cu o disociere a raportului de prepușenie față de contractul de muncă decurgând din natura specifică a exercitării profesiei de medic, din autonomia pe care o implică exercitarea respectivei profesii. Astfel, deși încadrat pe bază de contract de muncă, medicul asigură asistența medicală, pe baza pregătirii sale în profesie si nu pe baza unor îndrumări de specialitate date de conducerea unității sanitare,
Acțiunea în regres a comitentului este o acțiune civilă de drept comun, întrucât comitentul, prin plata despăgubirilor, se subrogă în drepturile victimei, art 1596 lit c C. civ, fiind vorba de o subrogație personală care operează de drept. Comitentul are astfel dreptul de a recupera integral de la prepusul său despăgubirile plătite, deci acțiunea în regres nu se va diviza, întrucât comitentul este considerat un codebitor solidar care plătește o datorie făcută în interesul exclusiv al unui alt codebitor solidar, aplicându-se prin asemănare art 1459 C. civ. .
Or, din puctul de vedere al asistenței medicale acordate, medicul nu este un prepus al organizației sanitare în care este încadrat, ci răspunde singur și personal, pe temeiul fostului art 998-999 C. civ. Medicul este considerat ca actioneaza ca prepus, în acele situații in care îndeplinirea ori neîndeplinirea obligatiilor de serviciu este stabilita prin regulamente sanitare, independent de natura tratamentului prescris, cum ar fi de exemplu, efectuarea vizitelor și contravizitelor, respectarea programului de gărzi, etc, situații ce nu se regasesc în speța de fata. Astfel, din ansamblul materialului probator administrat in cauza, nu reiese ca activitatea recurentei parate a fost rezultatul ordinelor ori instrucțiunilor primite de la comitent, pentru a putea interveni o culpă proprie a comitentului care ar fi concurat cu aceea a prepusului.
F. de aceste considerente, in mod corect, instanța de fond a admis capetele de cerere principale din acțiunea precizată, a obligat recurenta pârâta la plata către intimatul reclamant a sumelor de_ lei reprezentând c/val prejudiciu, de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare, de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare si, față de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, în temeiul art 1489 C. civ, art 1381 C. civ cu referire la art. 1385 alin 1 și 2 C. civ, instanța a admis capătul de cerere accesoriu și a obligat recurenta pârâta la plata către intimatul reclamant a dobânzii legale practicate de BNR, aferente sumelor de mai sus, calculate începând cu data de 19.05.2012 și până la data plății efective a respectivelor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâta C. M. domiciliată în B., . 7, Jud B., împotriva sentinței civile_/23.09.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr_ având ca obiect acțiune in regres în contradictoriu cu intimatul reclamant S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA cu sediul în ., ca nefondat.
Irevocabila .
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2014.
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, M. C. F. R. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. RCMF /Tehnored RCMF
2 ex./04.02.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
| ← Succesiune. Decizia nr. 537/2014. Tribunalul BUZĂU | Suspendare provizorie. Decizia nr. 397/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
