Suspendare provizorie. Decizia nr. 397/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 16990/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 397/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Judecător G. I. R.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorii B. C.-G. și B. E., ambii domiciliați în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 5733/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata B. T. SA – SUCURSALA B., cu sediul în B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, pentru intimata B. T. SA - Sucursala B., consilier juridic T. A. C., lipsă fiind recurenții-contestatori.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată, recursul este nemotivat și netimbrat, iar intimata nu a formulat în cauză întâmpinare, după care:
Consilier juridic T. A. C. depune împuternicire pentru intimata B. T. SA – Sucursala B. și precizează că nu a primit motivele de recurs pentru a-și putea pregăti apărarea.
Instanța constată că în cauză s-a declarat formal recursul, nefiind depuse motivele de recurs, astfel încât intimata a fost citată fără cererea de recurs. Față de această situație, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ca reprezentanta intimatei să ia cunoștință de recursul formal.
La a doua strigare s-a prezentat reprezentanta intimatei B. T. SA – Sucursala B., lipsă fiind recurenții B. C. G. și B. E..
Consilier juridic T. A. C. invocă excepția nemotivării recursului și tardivității exercitării căii de atac.
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului, raportat la faptul că recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 500 lei, obligație pe care nu și-au îndeplinit-o, și acordă cuvântul cu privire la toate aceste excepții.
Reprezentanta intimatei B. T. SA, având cuvântul pe excepții, arată următoarele: cu privire la excepția tardivității recursului, solicită să se ia act că, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 261 și 262 dosar fond, hotărârea atacată a fost comunicată recurenților-contestatori la data de 09.05.2014, iar recursul a fost declarat la 30.05.2014, fiind, astfel, depășit termenul legal de 15 zile. În aceste condiții, recursul a fost tardiv formulat.
Referitor la excepția netimbrării recursului, solicită să fie admisă această excepție, întrucât recurenții nu au făcut dovada achitării taxei de timbru datorate.
De asemenea, solicită ca și excepția nemotivării recursului să fie admisă, în condițiile în care recurenții nu au depus la dosar motivele de critică, astfel încât intimata nu și-a putut face apărările.
Instanța reține cauza pentru a se pronunța asupra excepției invocată din oficiu, care primează în fața celorlalte excepții invocate de intimată.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentului recurs civil, constata următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 08.10.2013, contestatorii B. C.-G. și B. E. au formulat, în contradictoriu cu intimata ., contestație la executare împotriva procesului verbal de vânzare la licitație încheiat de B. P. S. A., în cadrul dosarului de executare nr.56, 57, 58/2012, prin care s-a realizat vânzarea la licitație publica a imobilului din B., ., jud. B., pe care îl dețin în proprietate, solicitând anularea procesului verbal de vânzare la licitație, suspendarea executării silite realizata prin urmărirea silita asupra bunului imobil menționat, pana la soluționarea irevocabila a prezentei contestații la executare, in temeiul art. 403 alin. 1 C.proc.civ., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, contestatorii au arătat că au fost nevoiți să încheie la B. T. - sucursala B. trei credite distincte, după cum urmează: contract de credit nr. 1249/29.08.2007, contract de credit nr. 1833/22.12.2006 si contract de credit nr. 1981/16.10.2006. Nereușind sa ramburseze ratele la termenele stabilite, la momentul de față, înregistrează o datorie de aproximativ 95.000 lei si alta de aproximativ 10.000 lei, care reprezintă în proporție de peste 70% penalitati de întârziere. In executarea creanței înregistrate la banca, li s-a ridicat deja si vândut autoturismul, iar locuința a fost scoasa la licitație, ultima publicație de vânzare fiind emisa pentru data de 28.05.2012. Imobilul a fost adjudecat în cadrul ultimei licitații. Au aflat întâmplător de acest lucru, fara a fi înstiintati în legătura cu ultima publicație de vânzare emisa de executorul judecătoresc, conform art. 504 alin. 3, 4, 5 C.proc.civ. In locuinta lor, în permanenta se afla cineva pentru a primi corespondenta, având în vedere că atât B. E., cat si soacra sa, sunt în permanenta acasă, pentru a avea grija de fetita cu handicap. In acest context, nu exista posibilitatea ca, în timpul zilei, agentul procedural sau agentul poștal sa nu găsească pe nimeni căruia să îi înmâneze corespondenta. Nu au avut cunoștința despre data si locul licitației, dar nici despre adjudecarea imobilului la licitație.
Contestatorii au mai precizat ca un alt aspect vizează verificarea prețului la care s-a realizat vânzarea, care este mult sub valoarea de 420.000 lei, la care a fost evaluat imobilul. Așadar, au apreciat ca prețul este unul neserios.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 si urm. Cod procedură civilă.
In susținerea cererii, contestatorii au arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, B. P. S. A. a depus la dosar copia înscrisurilor din dosarul de executare nr. 56, 57, 58/2012 (filele 10-151, 236-243).
Intimata . a formulat întâmpinare (fila 154), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
In motivarea cererii, intimata a aratat ca, in ceea ce priveste pretul de valorificare a imobilului, acesta este un pret real, având in vedere ca, pana la aceasta data, au fost organizate un numar mare de licitații publice cu strigare incepand din anul 2011. Pretul de valorificare a imobilului a fost diminuat cu 25% din pretul de evaluare, respectiv la pretul de 315.000 lei, conform art. 509 pct. 5 C.proc.civ. La ultimul termen, licitatorii nu au oferit pretul de incepere a licitatiei, iar vanzarea s-a facut la pretul cel mai mare oferit.
In ceea ce priveste nerespectarea dispozitiilor art. 504 alin. 3, 4 si 5 C.proc.civ., in sensul ca publicatia de vanzare nu a fost comunicata si afisata in toate locurile prevazute de lege, intimata a precizat ca publicatia de vanzare a fost afisata la sediul Bancii T., Judecatoria Buzau, Primaria Buzau si la adresa imobilului supus vanzarii, dar si in Registrul electronic de publicitate a vanzarii bunurilor supuse executarii silite, dovada fiind procesele verbale de comunicare si afisare intocmite de B. P. S. A., in dosarele de executare. De asemenea, executorul judecatoresc nu este obligat la publicarea vanzarii imobilului . larga circulatie, atata timp cat nu s-a inregistrat o astfel de cerere din partea unei parti interesate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.115-118 C.proc.civ.
In temeiul art. 242 alin.2 C.proc.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
In sustinerea cererii, intimata a depus la dosarul cauzei, o . inscrisuri (filele 157-201).
La termenul de judecata din data de 24.10.2013 (fila 2019, aparatorul contestatorilor, av. Poteras M., a precizat ca actiunea se refera la procesul de vanzare la licitatie din data de 03.10.2013, aflat la fila 148 din dosarul cauzei.
In sedinta Camerei de Consiliu din data de 21.11.2013, instanta a admis cererea contestatorilor si a dispus scutirea acestora de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, respectiv 50 lei, aferente cererii de chemare în judecata, avand ca obiect „contestatie la executare”, respectiv capatului de cerere avand ca obiect „suspendarea executarii silite”, precum si de la plata cautiunii în cuantum de 31.500 lei, cereri formulate în Dosarul nr._ al Judecatoriei Buzau (fila 206).
La termenul de judecata din data de 21.11.2013 (fila 220), instanta a dispus suspendarea executarii silite imobiliare (asupra imobilului din Buzau, ., jud.Buzau), pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei cauze. La acelasi termen de judecata, instanta, in temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., a incuviintat partilor – proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.
De asemenea, a fost atasat Dosarul nr._/200/2012 al Judecatoriei Buzau.
Contestatorii au depus la dosarul cauzei, declaratii autentificate sub nr.603/19.11.2013, respectiv nr.604/19.1.2013 de BNP S. S. (filele 244-245).
Partile au depus la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 246-247, 248-251).
Prin s.c. nr. 5733/27.03.2014, Judecatoria Buzau a respins contestatia la executare formulată de contestatorii B. C.-G. și B. E., în contradictoriu cu intimata ., ca neîntemeiată; a respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiat.
Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: in fapt, între parti au fost încheiate trei contracte de credit, respectiv nr. 1249/29.08.2006, nr. 1981/16.10.2007, nr. 1833/22.12.2006, contracte garantate cu contracte de garantie reala imobiliara.
Avand în vedere că debitorii au înregistrat restante la plata creditelor, B. T. SA a solicitat executorului judecatoresc P. S. A. executarea silita a titlurilor executorii împotriva celor doi debitori, fiind înregistrate Dosarele executionale nr. 56, 57, 58/2012.
Prin Incheierile de sedinta din data de 18.11.2010 (fila 12), 18.11.2010 (fila 35), 11.11.2010 (fila 74), pronuntate de Judecatoria Buzau în Dosarele nr._/200/2010, nr._/200/2010, nr._/200/2010, instanța a admis cererea formulata de executorul judecatoresc P. S. A. si a încuviințat executarea silita a titlurilor executorii împotriva debitorilor B. C.-G. si B. E..
La data de 28.02.2011, a fost incheiat de executorul judecatoresc procesul verbal de situatie imobiliara (fila 78), prin care au fost identificate cele doua imobile case de locuit situate in Buzau, ., jud. Buzau.
Astfel, la data de 10.08.2011, executorul judecatoresc a emis publicatia de vanzare nr. 514 (fila 80), prin care imobilul mentionat mai sus era scos la licitatie, pentru ziua de 12.09.2011, la pretul de 420.000 lei, conform raportului de evaluare nr.513/10.08.2011 (fila 117).
Ca urmare a neprezentarii niciunei oferte, au fost emise mai multe publicatii de vanzare, respectiv nr.644/21.10.2011 (fila 87), din 26.04.2012 (fila 95), din 27.06.2013 (fila 127), din 02.09.2013 (fila 135). Pretul de pornire al licitatiei a fost de 315.000 lei, reprezentand pretul diminuat cu 25% din pretul initial.
Instanta a retinut ca prezenta contestatoare a mai formulat o alta contestatie la executare, ce a format obiectul Dosarului nr._/200/2012, solutionat in mod definitiv si irevocabil. Astfel, prin Sentinta civila nr. 6882/23.04.2013, pronuntata de Judecatoria Buzau in Dosarul nr._/200/2012, ramasa definitiva si irevocabila, instanta a admis in parte contestația la executare formulată de contestatoarea B. C. G. în contradictoriu cu intimații . - SUCURSALA B., BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC P. S. A.. In acest sens, instanta a anulat în parte adresa de poprire emisă de către B. P. S. A., la data de 24.04.2012 către Raiffeisen Bank, în dosarele de executare nr. 56, 57, 58 /2012, în sensul că poprirea se înființează până la ½ din veniturile nete lunare realizate din muncă de către debitoarea B. C. G.. De asemenea, instanta a respins contestația la executare formulată împotriva publicației de vânzare emisă în data de 26.04.2012, în dosarul de executare nr. 58/2012 al B. P. S. A.. Instanta a respins contestația la executare prin care se solicită să se constate nulitatea art. 2.4, art. 2.5, art. 2.7 și art. 4 din contractele de credit nr.1249/29.08.2006 nr.1833/22.12.2006 și nr.1981/16.10.2007.
In ceea ce priveste obiectul prezentei contestatii la executare, instanta a constatat ca acesta vizeaza procesul de vanzare la licitatie din data de 03.10.2013, aflat la fila 148 din dosarul cauzei.
Astfel, instanta a constatat ca acesta are la baza publicatia de vanzare din data de 02.09.2013 (fila 135), privind vanzarea la licitatie a imobilului mentionat mai sus, la pretul de 315.000 lei.
Referitor la modalitate de anuntare a celor interesati in legatura cu termenul acordat, respectiv 03.10.2013, instanta a constatat ca executorul judecatoresc a procedat la afisarea puiblicatiei de vanzare la Primaria Mun. Buzau (fila 136, 138), la Judecatoria Buzau (fila 137), la B. T. (fila 140), la sediul executorului judecatoresc (fila 141), respectiv s-a afisat pe usa principala a imobilului debitoarei B. C. (conform dovezii aflate la fila 139). De asemenea, publicatia de vanzare a fost inregistrata in Registrul Electronic de Publicitate a Vanzarii bunurilor supuse executarii silite, conform dovezii de la fila 142 din dosarul cauzei.
Avand in vedere dispozitiile art. 24 din Noul C.proc.civ., instanta a apreciat ca, in prezenta cauza, sunt aplicabile vechile dispozitii ale Codului de procedura civila.
Potrivit art. 399 alin. 3 C.proc.civ., „in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac”.
Astfel, conform art. 504 alin. 3 C.proc.civ., „publicatia de vanzare se va afisa la sediul organului de executare si al instantei de executare, la locul unde se afla imobilul urmarit, la sediul primariei in a carei raza teritoriala este situat imobilul, precum si la locul unde se desfasoara licitatia, daca acesta este altul decat locul unde este situat imobilul”.
Din interpretarea dispozitiilor legale mentionate mai sus, instanta a constatat ca obligatia executorului judecatoresc este de a afisa publicatia de vanzare la locul unde se afla imobilul urmarit, si nu de comunicare, înmanare efectiva a publicatiei de vanzare catre debitori (care de altfel pot avea un alt domiciliu). In lipsa unei mentiuni exprese din partea legiuitorului, instanta a retinut ca publicatia de vanzare trebuie afisata la locul unde se afla imobilul urmarit.
Pe de alta parte, chiar daca contestatorii au depus la dosarul cauzei, doua declaratii autentificate, respectiv nr.603/19.11.2013, respectiv nr.604/19.1.2013, emise de BNP S. S. (filele 244-245), instanta a constatat ca acestea nu pot face dovada necomunicarii publicatiei de vanzare la locul situatii imobilului, atata timp cat agentul procedural a mentionat in mod expres ca „a afisat actul, respectiv publicatie de vanzare, pe usa principala a locuintei destinatarului B. C., din Buzau, ., jud. Buzau, intrucat nicio persoana de la pct. 1, nu a fost gasita”.
Instanta a retinut ca „procesul verbal incheiat de cel insarcinat cu inmanarea actului de procedura, face dovada pana la inscrierea in fals, cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat”, conform art. 100 alin. 4 C.proc.civ.
Or, contestatorii nu au formulat plangere penala impotriva agentului procedural, neaducand nicio dovada in acest sens, sarcina probei apartinandu-le, conform art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
Față de actele de executare aflate la dosarul cauzei, emise de executorul judecatoresc, instanta a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 504 alin. 3 C.proc.civ., publicatia de vanzare fiind afisata în locurile prevazute de legiuitor.
Pe de alta parte, dispozitiile art. 504 alin. 4 C.proc.civ. arata ca „executorul judecatoresc, la cererea celui interesat, va anunta vanzarea la licitatie, si . larga circulatie”.
Or, in speta, contestatorii nu au făcut dovada unei solicitari exprese din partea dansilor sau a unei alte persoane, privind anuntarea vanzarii la licitatie, si într-un ziar de larga circulatie, sarcina probei revenindu-le, conform art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
Pe de alta parte, in cuprinsul procesului verbal de vanzare la licitatie din data de 03.10.2013 (fila 148), executorul judecatoresc a consemnat prezenta a doi ofertanti, respectiv B. I. (care a consemnat la LIBRA INTERNET BANK, cautiune de 10% din pretul de începere a licitatiei de 315.000 lei, oferind suma de 150.000 lei), respectiv I. D.-I. (care a consmenat la LIBRA INTERNET BANK, cautiune de 10% din pretul de incepere a licitatiei, oferind suma de 190.000 lei).
Dupa inceperea licitatiei, s-au facut publice ofertele mentionate anterior, dupa care B. I. s-a retras, I. D.-I. mentinandu-si oferta in suma de 190.000 lei. In acest sens, executorul judecatoresc a declarat adjudecatar al imobilului situat in Buzau, ., jud. Buzau, pe I. D.-I., care a oferit pretul de 190.000 lei.
Procesul verbal de licitatie a fost comunicat debitorilor la data de 07.10.2013, conform dovezii aflate la fila 151 din dosarul cauzei.
In ceea ce priveste pretul de adjudecare al imobilul, instanta a constatat ca au fost respectate dispozitiile art. 509 alin. 1 si 2 C.proc.civ., prin citirea de catre executorul judecatoresc a ofertelor, dupa care acesta a procedat la trei strigari succesive, fiind declarat adjudecat ofertantul care a oferit cel mai mare pret, conform art. 510 C.proc.civ.
Referitor la sustinerea contestatorilor, in sensul ca pretul este unul neserios, respectiv 190.000 lei, față de valoarea initiala a imobilului, respectiv 420.000 lei, stabilita de expertul evaluator la data de 05.08.2011 (fila 117), instanta a retinut ca acesta a fost cel mai mare pret oferit de catre cei doi ofertanti.
De altfel, practica Tribunalului Buzau este in sensul ca, in materia vanzarii la licitatie nu opereaza principiul potrivit caruia pretul trebuie sa fie unul serios, aceasta cerinta pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare fiind prevazuta numai in cadrul contractelor voluntare, incheiate prin acordul de vointa al partilor. Faptul ca pretul obtinut este net inferior valorii stabilite prin raportul de expertiza, nu constituie un motiv de amanare a licitatiei si nu justifica refuzul de a-l declara adjudecar pe I. D.-I., deoarece dispozitiile Codului de procedura ciivla prevad ca adjudecarea se poate face la cel mai mare pret oferit (iar nu stabilit prin evaluare) chiar de la a doua licitatie (a se vedea Decizia civila nr. 1972/06.12.2013, pronuntata de Tribunalul Buzau-Sectia I Civila in Dosarul nr._ ).
In ceea ce priveste dispozitiile comunitare invocate de catre aparatorul contestatorilor in continutul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei (fila 250), instanta a apreciat ca trebuie avut in vedere si faptul ca debitorii bancilor au atat drepturi, cat si obligatii, pe care de altfel, trebuie sa le respecte. Debitorii incheie cu bancile contracte bancare, luand la cunostinta clauzele acestor conventii, cunoscand riscurile la care se expun, in cazul in care nu isi indeplinesc obligatiile contractuale. Or, in speta, contestatorii, in calitate de debitori, au avut posibilitatea de a lua la cunostinta de clauzele bancare, au contestat o parte din aceste clauze pe calea contestatiei la executare formulate in cadrul Dosarului_/200/2012 (in cadrul contestatiei, invocand practica CEJ), instanta constatand ca aceste clauze contestate nu au creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Prin urmare, instanta a apreciat ca respectivii contestatori nu pot invoca in sustinerea actiunii, că îsi vor pierde locuinta, atata timp cat prin propria culpa (prin nerespectarea clauzelor contractuale, neplatind ratele aferente creditelor bancare), a fost generat acest „conflict”.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a respins contestatia la executare formulată de contestatorii B. C.-G. și B. E., în contradictoriu cu intimata ., ca neîntemeiată.
In temeiul art. 129 alin. 6 C.proc.civ., raportat la art.274 C.proc.civ., instanta a respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiat, avand in vedere ca acesta este un capat de cerere accesoriu, care urmeaza „soarta” cererii principale.
Impotriva sentintei au declarat recurs formal contestatorii, fara a indica insa motivele de nelegalitate si netemeinicie care ar afecta hotararea recurata.
De asemenea, odata cu inregistrarea cererii de recurs, instanta a pus in vedere recurentilor sa achite taxa de timbru in cuantum de 500 lei, sub sanctiunea anularii cererii de recurs.
Recurentii, legal citati cu mentiunea sa achite taxa de timbru, in cuantum de 500 lei, nu s-au conformat acestei prevederi legale si nici nu au depus cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, in condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008.
Art. 32 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în: Monitorul Oficial Nr. 392 din 29 iunie 2013, arata ca taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
Art. 33 - (1) prevede ca taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar al. (2) al aceluiași articol arata ca, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.
In conformitate cu prevederile art. 24 al. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, in cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.
În cauza de față, instanța a citat recurentii cu mențiunea să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 500 lei, sub sancțiunea anulării recursului.
Cu toate acestea, recurentii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar nici la primul termen de judecată, si nici ulterior, cu toate ca au fost citati cu aceasta mentiune.
Dispozițiile art. 197 cod de procedura civila prevad ca, in cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficienta trage anularea cererii de chemare in judecata, in conditiile legii.
Tribunalul subliniază faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Weisman contra României) s-a reținut că „dreptul la un tribunal” prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin. 2 și 20 alin. 2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe, nu este unul absolut. El poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În această privință, Curtea nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. Limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea a considerat că trebuie apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, în contextul circumstanțelor unei spețe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în care aceasta restricție este impusă. Se poate observa, în raport de aceste criterii de apreciere, subliniate în jurisprudența Curții Europene, că valoarea taxei pretinse nu este ridicată, astfel incat nu se poate considera că a fost încălcat dreptul recurentilor de acces la un tribunal, întrucât acestia au declarat recurs, iar în prezenta cauză nu au făcut referiri la eventuala lor incapacitate de a achita taxele.
După cum rezultă din textele enumerate mai sus, obligația de achitare a timbrajului aferent cererilor de chemare în judecată cel târziu la primul termen de judecată este reglementată cât se poate de clar în actele normative interne. Instanța apreciaza că într-o astfel de situație, față de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., privind garantarea unui proces echitabil, partea nu este vătămată, întrucât acesteia, la rândul său, îi incumbă obligația de a respecta dispozițiile imperative ale legislației naționale. În acest sens, instanța europeană a stabilit că este necesar ca obligația din legea internă să fie precisă, iar persoana să fi avut posibilitatea de a o respecta și să nu o fi făcut.
F. de aspectele redate pe larg anterior, in temeiul art. 486 al. 2 cod de procedura civila, raportat la art. 486 al. 3 cod de procedura civila, întrucât recurentii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, până la termenul acordat cauzei în acest sens, cererea lor fiind supusă regulilor generale de taxare (cererea este evaluabilă în bani, nu este scutită, iar în funcție de pretențiile solicitate de către reclamant, taxa judiciară de timbru a fost de 1000 lei, la judecata în primă instanță, în recurs fiind de 500 lei) și nici nu au solicitat acordarea ajutorului public sub forma scutirii sau eșalonării pentru plata taxelor de timbru, potrivit O.U.G. nr. 51/2008, tribunalul va anula, ca netimbrat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorii B. C.-G. și B. E., ambii domiciliați în B., ., jud. B., împotriva s.c. nr. 5733/27.03.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., ., jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, M. H. |
Red. D.R.
Thred. E.D./D.R.
2 ex./26 Septembrie 2014
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 479/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
