Anulare act. Decizia nr. 420/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 2477/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 420/2014
Ședința publică de la 23 octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: N. M.
Grefier: C. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de reclamanta „S.” S.R.L., cu sediul în mun. Cluj-N., .. 47, jud. Cluj, și pârâta „B. A.” S.R.L., cu sediul în . R., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 507/02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.10.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23.10.2014.
După deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
CONSIDERENTELE DECIZIEI:
- Obiectul cererii și susținerile, pe scurt, ale apelanților:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, la data de 05.08.2013, sub nr._, reclamanta „S.” S.R.L. Cluj-N., în contradictoriu cu pârâta „B. A.” S.R.L. Ziduri, a solicitat anularea contractului de arendare nr. 195/5.10.2010 înregistrat la Consiliul Local al comunei Ziduri sub nr. 53/16.12.2010 și a contractului de arendare din data de 28.04.2010 înregistrat la Consiliul Local al Comunei Valea Râmnicului sub nr. 698/6.06.2011, să fie obligată pârâta la plata sumei de 20.475 lei, actualizată cu dobânda legală, până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, reprezentând arenda neachitată în temeiul celor două contracte menționate pentru perioada 2011-2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 948 din Codul civil.
La primul termen fixat pentru judecată pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității de reprezentant a apărătorului R. C..
La termenul din data de 15.01.2014, a fost respinsă excepția, apreciindu-se că simpla lipsă a numelui reprezentantului statutar sau al administratorului societății în preambulul cererii de chemare în judecată, față de înscrisurile depuse de reclamantă, nu poate atrage această sancțiune.
La același termen s-a luat act că reprezentantul pârâtei a renunțat la cererea de suspendare a judecății prezentei cauze, formulată în temeiul prevederilor art. 413 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 507/02.04.2014, a fost admisă, în parte, acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de_ lei, contravaloare arendă pentru perioada 2011-2013, fiind respinsă cererea de anulare a actelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în privința legii aplicabile, că sunt incidente prevederile Codului civil 1864.
S-a constatat că, între pârâta B. A. S.R.L., în calitate de arendaș, și reclamanta S. S.R.L., arendator, s-au încheiat succesiv două contracte de arendă, la data de 28.04.2010, un contrat de arendă fără număr, înregistrat la Primăria Valea Râmnicului sub nr. 698/6.06.2011 privind arendarea unei suprafețe de 8,75 ha, și la data de 5.10.2010 contractul de arendă nr. 195, înregistrat la Primăria Ziduri sub nr. 53/16.12.2010, pentru suprafața de 14 ha teren. Ambele contracte poartă ștampila societății arendatoare și o semnătură olografă, care, potrivit depoziției martorului N. I. M., îi aparține.
Instanța a mai reținut că niciunul dintre contracte nu îndeplinește condiția de a fi fost înregistrat în termen de 15 zile de la data încheierii la consiliul local, ci ulterior acestui termen, însă pentru nerespectarea acestei dispoziții nu este prevăzută o sancțiune și în niciun caz nu poate constitui o cauză de anulare sau de nulitate a contractului.
În ceea ce privește motivul de nulitate „pentru lipsa consimțământului” reprezentantului statutar al societății la încheierea acestora, instanța a reținut că, pe de o parte, lipsa consimțământului este sancționată cu nulitatea relativă și nu absolută, întrucât se ocrotește un interes personal și nu general, iar pe de altă parte, în speță, nu se poate reține lipsa consimțământului la încheierea actelor, persoana care a contract fiind perfect capabilă.
S-a apreciat că, în realitate, reclamanta a invocat „lipsa consimțământului” motivat de faptul că cel ce a angajat efectiv societatea, a aplicat ștampila și a semnat olograf nu ar fi avut mandatul administratorului statutar pentru a încheia contracte de arendă, ci al numitului Rasmussen Dennis Boggild, care nu avea procură decât pentru achiziționarea de terenuri. Angajarea contractuală a societății de către un mandatar care a depășit limitele puterilor ce i-au fost conferite nu constituie o cauză de nulitate, nici absolută, nici relativă a contractului, nici nu echivalează cu lipsa consimțământului celui care a fost angajat prin acest contract, ci poate atrage eventual, răspunderea pe tărâmul contractului de mandat a celui care a reprezentat sau angajat societatea cu depășirea limitelor mandatului primit.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că reclamanta a formulat cererii contrarii, cât timp, pe de o parte, a solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor, iar pe de altă parte, obligarea pârâtei la plata arenzii pe temei contractual. Față de primul capăt de cerere, solicitarea de despăgubiri ar fi putut fi avea eventual, alte temeiuri, dar în niciun caz, cel contractual. Reclamanta arată că, fiind vorba de contracte cu prestație succesivă, nulitatea produce efecte doar pentru viitor, dar tocmai acest fapt înseamnă că prestațiile care nu s-au executat nu se mai execută, așa cum cele executate nu se mai restituie și nicidecum că actul nu ar produce efecte pentru viitor, dar în același timp în temeiul unui act nul s-ar putea pretinde vreo prestație trecută. Apreciind în contextul celor expuse că cele două contrate sunt valabil încheiate, dând eficiență și principiului disponibilității părților, față de recunoașterea pârâtei, în temeiul prevederilor art. 1020-1021 din Codul civil, rap. la art. 8 al. 2 teza ultimă din Legea nr. 16/1994, a admis în parte cererea în pretenții formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloare arendă pe anii agricoli 2011-2012 și 2012-2013.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta „S.” S.R.L., la data de 10.06.2014, și pârâta „B. A.” S.R.L., la data de 02.06.2014, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 13.06.2014.
Apelanta-reclamantă a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul anulării/constatării nulității contractelor de arendare și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că mandatarul nu a avut niciodată calitatea de reprezentant al societății, situație în care a apreciat ca fiind greșită motivația primei instanțe, conform căreia lipsa consimțământului nu ar fi motiv de nulitate, ca o condiție de validitate a convenției, conform art. 948 din Codul civil.
A susținut că lipsește cu desăvârșire consimțământul reprezentantului legal al societății, motiv pentru care motivul invocat este nulitatea absolută, în baza art. 948 alin. 2 din Codul civil. A apreciat că nu are relevanță faptul că persoana care a contract în numele său era capabilă, cât timp societatea nu a dorit arendarea suprafeței nici pentru 1 an, cu atât mai mult pentru 10 ani, cât apar în contract.
Apelanta nu a fost de acord nici cu argumentul potrivit căruia trebuia să solicite atragerea răspunderii pe temei contractual, pentru că ar însemna să fie lipsită de folosința terenurilor timp îndelungat, chiar dacă nu și-a exprimat consimțământul, ceea ce ar însemna o gravă încălcare a dreptului de proprietate, recunoscut și garantat de art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a mai susținut că, fiind menținute contractele de arendă, i se restrânge dreptul de proprietate, neputând înstrăina terenurile și i se creează grave prejudicii de natură patrimonială, constând în încasarea unui preț corect la o eventuală arendare sau obținerea de subvenții.
Apelanta-pârâtă a declarat apel în privința modului de soluționare a cererii accesorii, apreciind că onorariul de 4000 lei la care a fost obligată este excesiv față de pretențiile admise, de_ lei. A susținut că nu au relevanță onorariul și cheltuielile de deplasare negociate, deoarece sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea și complexitatea cauzei.
- Întâmpinări:
a) În temeiul art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, în termenul legal, intimata-reclamantă „S.” S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pârâtei, ca nefondat.
A susținut că a încercat, înainte de sesizarea instanței, rezolvarea pe cale amiabilă, dar fără să existe disponibilitate din partea pârâtei, iar în privința onorariului a precizat că acesta cuprinde și costurile de deplasare, care depășesc 1000 lei.
b) Intimata-pârâtă„B. A.” S.R.L. a formulat întâmpinare la apelul reclamantei, prin care a solicitat respingerea căii de atac.
S-a referit la faptul că același motiv, de depășire a mandatului acordat, a fost invocat și în dosarul nr._/281/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, în această cauză reclamanta pretinzând tot arenda.
În privința dreptului de proprietate, a arătat că nu este încălcat prin menținerea contractelor de arendă.
3. Situația de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate:
Prin contractul de arendare nr. 195/05.10.2010 (filele 8-9 din dosarul judecătoriei), încheiat între apelanta-reclamantă „S.” S.R.L., în calitate de arendator, prin N. I. M., și pârâta „B. A.” S.R.L., în calitate de arendaș, a fost arendată suprafața de 14 ha, pentru o perioadă de 10 ani, începând cu 05.10.2010 până la 05.10.2020. Nu rezultă din contract amplasamentul terenului, categoria de folosință, putându-se deduce că este vorba despre terenuri situate în ., în raport de înregistrarea contractului la Primăria comunei Ziduri sub nr. 53/16.12.2010.
Un alt contract este cel încheiat la data de 06.06.2011, cu nr. 698 (fila 7, dosar prima instanță), între aceleași părți, pentru suprafața de 8,75 ha, situate în extravilanul comunei Valea Râmnicului, termenul arendării fiind de 5 ani.
Contractele poartă ștampila apelantei-reclamante, precum și o semnătură, care, potrivit declarației martorului N. I. M. (fila 96, dosar judecătorie), îi aparține acestei persoane. În privința mandatului dat pentru încheierea contractelor de arendare, martorul a susținut că unul dintre administratorii apelantei l-a împuternicit în acest sens. Conform împuternicirii depuse la fila 13 din dosarul judecătoriei, din 28.04.2010, Dennis Rasmussen, care a semnat în calitate de reprezentant al apelantei, l-a mandatat pe martorul N. I. M. ca, în numele și pentru societate, să semneze și să negocieze cu privire la suprafața de teren arabil aflată în proprietatea societății. Tot în baza acestui mandat, martorul avea dreptul de a ridica/încasa orice sumă de bani în numele societății, iar în fapt a încasat și astfel de sume de bani, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 10 din dosarul judecătoriei, denumit „arendă 2010”.
În ceea ce privește mandatul pe care îl avea Dennis Rasmussen din partea apelantei, tribunalul reține, potrivit procurii depuse la fila 12 din dosarul primei instanțe, că „S.” S.R.L. Cluj-N., prin administrator Boilescu P. Kruse (calitate menționată în certificatul nr._/22.11.2013 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj – fila 70), l-a împuternicit pe Dennis Rasmussen ca, în numele societății și pentru societate, să îndeplinească toate formalitățile necesare în vederea cumpărării oricăror terenuri pe teritoriul județului B..
Referitor la dreptul de proprietate al apelantei asupra terenurilor care au făcut obiectul celor două contracte de arendare, tribunalul constată că, în lipsa elementelor de identificare pentru suprafețele arendate, nu poate stabili dacă imobilele sunt sau nu proprietatea apelantei și nici dacă mai sunt folosite de arendaș ori au fost înstrăinate, după cum a susținut apelanta-pârâtă, chiar dacă la dosar s-au depus unele contracte de vânzare-cumpărare pentru unele suprafețe de teren arabil din comunele Ziduri și Valea Râmnicului.
4. Motivele de fapt și de drept:
Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant. Se poate observa că apelanta-reclamantă a criticat numai soluția dată capătului principal de cerere, având ca obiect, după cum partea a formulat pretenția, „anularea/constatarea nulității” contractelor de arendare nr. 195/05.10.2010 și 698/06.06.2011, nu și capătul principal, referitor la obligarea pârâtei la plata arenzii, și nici cererea accesorie privind cheltuielile de judecată. Apelanta-pârâtă nu a promovat calea de atac împotriva modului de soluționare a cererii având ca obiect pretenții, având în vedere că fost obligată să îi plătească reclamantei suma de_ lei, ci numai împotriva soluției de obligare la 4789,50 lei, cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește anularea/nulitatea contractelor, apelanta-reclamantă a susținut același motiv, respectiv lipsa consimțământului, ca urmare a lipsei mandatului celui care l-a împuternicit pe semnatarul contractelor.
Acestui litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, având în vedere data încheierii contractelor și motivele de nulitate invocate, iar nu Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, în vigoare de la data de 01.10.2011, conform art. 220 din Legea nr. 71/2011. În acest sens sunt dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care prevede că „actele și faptele juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor”, iar potrivit dispozițiilor art. 102 din același act normativ „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Conform art. 948 din Codul civil de la 1864, printre condițiile esențiale prevăzute pentru validitatea unei convenții este prevăzută și cea a consimțământului valabil al părții ce se obligă. Consimțământul a fost definit ca o condiție esențială, de fond și generală a actului civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic, manifestată în exterior. Contractele de arendă sunt semnate și ștampilate, în dreptul calității de arendator, astfel că nu se poate reține o lipsă totală a consimțământului. Prima instanță a analizat, în mod corect, condițiile pentru existența unui consimțământ valabil, constatând că manifestarea de voință, exteriorizată în scris, provine de la o persoană capabilă.
Ceea ce a contestat apelanta-reclamantă nu au fost cerințele consimțământului, ci faptul că acesta provenea de la o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al persoanei juridice sau de mandatar, pentru că mandatul acordat celui care a semnat contractele de arendă nu era de la administratorul societății, ci de la un alt mandatar, împuternicit numai cu dreptul de a cumpăra terenuri, nu și de a încheia contracte de arendă. Situația de fapt, astfel cum a fost invocată de către reclamantă, este reală, după cum tribunalul a menționat la pct. 3 din aceste considerente, pe baza probelor administrate. Cu toate acestea, cauza nu este de nulitate absolută, pentru lipsa consimțământului, cât timp o formă de manifestare exterioară a voinței juridice a existat, exprimată în scris, prin aplicarea semnăturii și ștampilei pe contracte. Nu se poate reține niciun motiv de anulare, pentru că sunt îndeplinite cerințele de valabilitate pentru consimțământ: provine de la o persoană cu discernământ, a fost exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și nu este afectat de vreun viciu de consimțământ.
În privința persoanei care a semnat contractele de arendă, în calitate de reprezentant al apelantei, nu se poate reține o depășire a mandatului, întrucât martorul N. I. M. a fost împuternicit în vederea încheierii unor astfel de convenții de către Dennis Rasmussen, un alt mandatar al societății. Acesta fusese împuternicit numai pentru cumpărarea de terenuri, astfel că mandatul dat este îndeplinit în afara limitelor acordate prin procură. Este de observat însă că apelanta nu a solicitat să se constate inopozabilitatea acestui act și nici nulitatea.
Pentru situația în care actele sunt îndeplinite de mandatar în afara împuternicirii primite, art. 1546 alin. 2 din Codul civil prevedea o sancțiune specifică, a inopozabilității, în sensul că acele contracte de arendă nu ar trebui să îl oblige în niciun fel pe arendator, afară de cazul în care a ratificat expres sau tacit mandatul. Or, s-a constatat că apelanta a primit o parte din arendă, iar prin capătul doi din acțiune a pretins tocmai diferența de arendă, în temeiul contractelor (împrejurări care dovedesc ratificarea tacită a mandatului), fără să solicite despăgubiri pentru eventuala pagubă produsă prin vânzarea terenurilor în anumite condiții, cu respectarea dreptului de preempțiune, conform art. 4 din Legea nr. 17/2014, sau menținerea contractului o perioadă mai mare, pentru o arendă mai mică decât ar fi obținut în cazul negocierii prin administrator.
Tribunalul constată că sunt îndeplinite în privința contractelor de arendă condițiile de valabilitate, de fond și formă, generale și speciale, conform art. 948 din Codul civil și art. 5-6 din Legea nr. 16/1994, nu s-a invocat inopozabilitatea contractelor, nu s-a solicitat răspunderea, în temeiul contractului de mandat a celui care l-a împuternicit pe semnatarul contractelor, astfel că apreciază că judecătoria a stabilit corect situația de fapt și legea aplicabilă.
În privința apelului promovat de către pârâtă, tribunalul constată că acesta privește numai cheltuielile de judecată în sumă de 4000 lei, onorariu de avocat, sumă apreciată ca fiind excesivă față de pretențiile admise, de_ lei.
Tribunalul reține că, în temeiul art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța poate reduce onorariul avocatului, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Criteriile prevăzute de norma legală sunt alternative, putând fi aplicate și împreună, astfel că nu numai valoarea cauzei ar trebui să aibă importanță pentru reducerea onorariului. Prima instanță a stabilit onorariul de 4000 lei față de pretențiile admise, în parte, putându-se observa că a decis ca intimata să suporte proporțional onorariul de avocat. Onorariul de 10.509 lei, conform facturii depuse la fila 128 din dosarul judecătoriei, nu este vădit disproporționat în raport cu natura cauzei, care a avut un obiect complex, și nici cu activitatea desfășurată în concret de avocat, constatând că a redactat acțiunea, precizări ale cererii, concluzii scrise, a propus administrarea de probe și a reprezentat partea.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va păstra hotărârea atacată, situație în care va respinge ambele apeluri.
În raport de această soluție, conform art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, vor fi respinse și cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile civile declarate de reclamanta „S.” S.R.L., cu sediul în mun. Cluj-N., .. 47, jud. Cluj, și pârâta „B. A.” S.R.L., cu sediul în . R., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 507/02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2014.
Președinte, M. A. | Judecător, N. M. | |
Grefier, C. C. |
Red. N. M.
Thred. N.M.
4 ex./24.11.2014
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria Râmnicu Sărat
Judecător prima instanță:
P. A.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-04-2014, Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 168/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
