Acţiune în constatare. Decizia nr. 393/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 5677/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 393/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. Ș.
Judecător G. I. R.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de contestatorul V. E. domiciliat în ., județul V., împotriva sentinței civile nr.5999/2.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimata J. V. domiciliată în B. ., județul B..
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 15.09.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările depuse și a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 23.09.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata PE ROLUL Judecătoriei B. sub nr._ la data de 25.03.2013, contestatorul V. E. a formulat în contradictoriu cu intimata J. V. contestație în anulare împotriva sentinței civile pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., solicitând repunerea în termenul prevăzut de art. 319 alin 2 teza a II-a în temeiul art. 103 al 1 C.p.civ, anularea sentinței contestate și reluarea judecății, sancționarea cu amendă și obligarea la despăgubiri a intimatei pentru citarea prin publicitate cu rea-credință.
In motivarea în fapt, contestatorul a arătat ca este unicul moștenitor al defunctului său tată V. G., iar intimata este mătușa sa și prin manopere dolozive a încercat să-l înlăture de la moștenirea părintelui în condițiile în care cunoscând împrejurarea că nu mai locuiește în Valea Puțului, . cu rea credință să fie citat prin publicitate deși printr-o simplă adresă la Evidența Populației se putea afla domiciliul său în com Stoilești, . pe care îl are încă din 2003.
A mai învederat că instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al 1 C.p.civ în sensul că citarea sa nu a fost efectuată la domiciliu, ci în mod abuziv, prin publicitate și pe lângă reaua credință de care a dat dovadă
reclamanta, nici instanța nu a exercitat din oficiu rolul său activ.
În drept au fost invocate disp. art 317 al 1 pct 1 C.p.civ.
La termenul de judecată din 31.03.2014 contestatorul a cuantificat despăgubirile solicitate la suma de 5.000 lei.
Intimata a formulat întâmpinare (filele 11-13) prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației, susținând că partea nu are drept de opțiune între căile ordinare de atac si cele extraordinare, neregularitățile procedurii de citare putând fi invocate pe calea apelului sau recursului.
A susținut că deși fratele său plătea pensie de întreținere pentru contestator acesta nu a ținut legătura cu părintele său iar în 2005 la înmormântarea căruia nu a venit, nimeni nu a mai știut de locul în care se afla contestatorul, chiar și Poliția a efectuat cercetări pentru a depista locul de domiciliu în momentul în care trebuia să fie încorporat în armată, cercetările au rămânând fără rezultat.
A mai susținut că a fost depășit termenul prevăzut de art. 319 al 2 C.p.civ pentru formularea cererii pendinte judecății.
În drept au fost invocate disp. art. 115-116, 274, 317-319 C.p.civ
La termenul de judecată din 16.12.2013, după ce a pus în discuția părților, instanța fondului a admis cererea contestatorului de repunere în termenul prevăzut de art. 319 alin. 2 teza a II-a de formulare a contestației în anulare, iar în temeiul art. 84 C.p.civ a recalificat excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată ca fiind o apărare de fond, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la data respectivă, filele 37-38 dosar.
Prin notele de ședință depuse la filele 44-45 dosar intimata a invocat excepția lipsei calității procesual active a contestatorului întrucât nu a acceptat succesiunea tatălui său în termen de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ. și a reinterat motivarea în fapt a întâmpinării formulate în cauză.
La termenul de judecată din 31.03.2014, instanța de fond după ce a pus în discuția părților, a respins excepția lipsei calității procesual active a contestatorului invocată de intimat, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la data respectivă, iar în vederea soluționării cauzei a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost atașate în copie, documentele de la filele 7-8, 14-23, 26-28, 31-35, 46-62 dosar și a fost atașat la prezenta cauză dosarul de fond nr_ al Judecătoriei B..
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr. 5999/2014, pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014, Judecătoria B. a respins atât contestația în anulare cât și cererile privitoare la plata amenzii și la despăgubiri formulate de contestatorul V. E., in contradictoriu cu intimata J. V.
Pentru a hotărâ astfel instanța de fond a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 6 din C.p.c. 2009, legea procesuală aplicabilă în cauză este C.p.c din 1864.
Referitor la capătul principal de cerere, a reținut instanța fondului că din analiza dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 și alin. 2 c.proc.civ., rezultă că pentru a fi admisibilă, contestația în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale, este necesar să fie îndeplinite două condiții cumulative de admisibilitate și anume: (1) ca obiectul său să îl constituie o hotărâre irevocabilă, (2) ca partea care o exercită să nu fi putut invoca motivele contestației în anulare pe calea apelului sau recursului.
Raportat la speța dedusă judecății a reținut că motivul de contestație in anulare pe care își întemeiază contestatorul cererea este cel stabilit de alin. 1 pct. 1 al art. 317 C.proc.civ. respectiv „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legale”.
În ceea ce privește prima condiție, a apreciat instanța de fond că acesta este îndeplinită în speță, întrucât sentința civilă nr. 5638/23.10.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ este irevocabilă.
Cu privire la cea de a doua dintre condițiile indispensabile admisibilității acestei căi extraordinare de atac este ca motivele invocate sa nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, altfel spus, partea nu are drept de opțiune intre contestația in anulare si recurs ori apel, ci trebuie sa exercite calea de atac a recursului sau apelului si numai in măsura in care recursul ori apelul ar fi respins pentru că motivele necesită verificări de fapt, contestația în anulare devine admisibila,ori dacă hotărârea nu a fost atacată pe căile ordinare, aceasta nu mai poate fi atacată pe calea extraordinară a contestației în anulare.
S-a reținut în considerentele sentinței că prevederile art. 317 alin 1 C.p.civ au fost declarate constituționale de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 672/2006 și răspund finalității urmărite de legiuitor
Or văzând că neregularitatea procedurii de citare putea fi valorificată pe calea apelului, cale de atac al cărei termen curge de la legala comunicare a hotărârii, instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția analizată.
Contestatorul, a mai reținut instanța fondului, putea solicita eventual în calea de atac ordinară de repunerea în termen, tot atât de lesne cum a solicitat acesta în calea extraordinară de atac pendinte judecății.
Referitor la capetele de cerere privind sancționarea cu amendă și obligarea la despăgubiri a intimatei pentru citarea prin publicitate cu rea-credință, instanța de fond a avut în vedere pe de o parte dispozițiile art. 95 alin 4 C.p.civ. și a reținut că în dreptul procesual civil sintagma „ amendă judiciară” evocă o sancțiune determinată și care se aplică de instanță persoanei care a nesocotit dispozițiile legislației procesual civile. Amenda judiciară se înfățișează ca o sancțiune procedurală autonomă și distinctă de toate celelalte sancțiuni de drept procesual civil, primind reglementare prin art. 108 ind. 1-5 C.p.civ., iar prin trăsăturile lor, sancțiunea amenzii judiciare poate coexista cu sancțiunea obligării la plata de despăgubiri către partea vătămată.
Totuși instanța fondului a reținut că în condițiile în care capătul principal de cerere a fost respins, nu devin incidente nici disp. art. 108 ind. 1 alin 1 pct. c și art. 108 ind. 3-4 C.p.civ.
Împotriva acestei sentințe în temeiul art. 320 coroborat cu art. 299 si următoarele din Codul de Procedura Civilă a declarat recurs contestatorul V. E., criticând sentința recurată pentru nelegalitate si netemeinicie, apreciind că este rezultatul unei greșite aplicări a dispozițiilor legale în materia contestației in anulare.
În motivarea recursului se arată că este unicul moștenitor al defunctului său tată V. G., iar mătușa sa J. V., intimata din prezenta cauză, încearcă, prin mijloace dolosive, sa-l înlăture de la moștenirea tatălui său.
Susține că profitând de împrejurarea că nu mai locuiește in ( localitatea natala, respectiv Valea Puțului, ., reclamanta J. V. a solicitat, cu rea-credința, sa fie citat prin publicitate, deși, printr-o simplă adresă la Evidența Populației, se putea afla domiciliul său, respectiv com. Stoilești, ., pe care îl are încă din anul 2003, conform CI . nr._/25.06.2003, eliberata de Mun. Rm. V..
Apreciază că instanța de fond a pronunțat astfel o hotărâre in contradictoriu cu subsemnatul cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alineatul 1 Cod Procedură Civilă, în sensul că citarea sa nu s-a făcut la domiciliu, ci, in mod abuziv, prin publicitate și pe lângă reaua-credință de care a dat dovada reclamanta J. V., instanța de fond a încălcat si principiul rolului activ al instanței în sensul că, din oficiu, nu a dispus efectuarea unei adrese către Serviciul de Evidentă a Populației prin care ar fi putut să afle domiciliul său legal.
Împotriva hotărârii prin care intimata J. V. devenea unica moștenitoare a tatălui său, V. G., a formulat contestație in anulare abia în anul 2013, când a aflat pentru prima dată de existenta acesteia, la acel moment hotărârea fiind irevocabilă și executorie, producând efecte în sensul că o parte din masa succesorală fusese deja înstrăinată de către intimată.
Instanța de fond a respins Contestația sa in anulare motivând ca nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzuta de art. 317 alineatul 1 teza a a doua, respectiv ca nu ar fi putut invoca motivele contestației în anulare pe calea apelului sau recursului.
Consideră că prin această motivare instanța de fond își încalcă chiar propria convingere și situația de fapt, deoarece, așa cum arată în fila 2 a Hotărârii, prima condiție este îndeplinita, deoarece Sentința civila nr. 5638/23.10.2008 pronunțata de Judecătoria B. in Dosar nr._ este irevocabila.
Susține că nu a formulat contestația in anulare ca o opțiune între aceasta si celelalte cai de atac: recurs si apel, ci a formulat singura cale de atac admisibilă, dat fiind faptul că hotărârea de fond nu i-a fost comunicată si nu a putut exercita căile de atac legale împotriva acesteia, iar in momentul in care a luat la cunoștința de conținutul acesteia, sentința era deja irevocabilă, fiind pusă în aplicare prin executarea sa.
Consideră că motivația instanței nu îi este aplicabilă, deoarece, așa cum a arătat, neexercitarea cailor de atac împotriva hotărârii contestate (prin care mătușa sa devenea unica moștenitoare deși el nu fusese citat în mod legal în acel dosar, la începutul litigiului aceasta chiar negând existenta sa) nu îi este imputabilă.
Caracterul de sentință executorie si irevocabila a hotărârii contestate si inexistenta culpei sale in exercitarea caii de atac a apelului sau recursului apreciază recurentul că atestă în mod cert că singura posibilitate legală prin care putea reforma un titlu executoriu irevocabil era doar contestația in anulare. O hotărâre irevocabila si intrată in circuitul civil nu mai poate fi reformată prin calea de atac a recursului, contravenind dispozițiilor art. 299 alineatul 1 din Codul de Procedura Civilă care stabilesc ce anume hotărâri pot fi atacate cu recurs.
Susține că împotriva unei hotărâri irevocabile niciodată nu se poate exercita calea de atac a apelului sau recursului nici chiar prin repunerea in termen, așa cum în mod eronat a indicat instanța în motivarea Sentinței recurate, așa încât apreciază că față de cele arătate mai-sus, contestația in anulare era admisibilă deoarece hotărârea contestată era irevocabilă, iar motivele privind neregularitatea procedurii de citare nu le-a putut invoca pe calea apelului sau recursului, n condițiile în care în mod intenționat i-a fost ascunsă de către intimată existenta litigiului prin care aceasta a solicitat sa devină unică moștenitoare a fratelui său, deși avea un descendent în persoana subsemnatului V. E. -fiu.
În termen legal intimata J. V., a formulat întâmpinare cu caracter de concluzii scrise, prin care, a solicitat respingerea recursului, promovat in cauza de recurentul V. E. cu consecința menținerii în totalitate a Sentinței civile nr.5999/02.04.2014 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, ca fiind legală și temeinică.
Arată că recurentul își întemeiază recursul pe un singur motiv de recurs pe care nu-1 încadrează ca fiind unul din cele prevăzute strict de art.304 pct. 1,2,3,4,5,6,7,8 si 9 Cod Procedura Civila, criticând sentința fondului că a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, motivat de faptul ca nu a fost îndeplinita ce-a doua condiție prevăzuta de art.317 alin. 1, teza a doua. Mergând mai departe, recurentul a criticat sentința instanței de fond, arătând ca hotărârea era irevocabila si era imposibila promovarea apelului sau recursului, ci doar contestație in anulare, ca nu a fost citat decât prin publicitate, ..
Consideră intimata că recurentul își invocă propria culpă și anume aceea ca, deși a avut apărător ales, nu a respectat prevederile legale de a promova calea ordinara de atac a apelului, anterior promovării prezentei cai extraordinare de atac, de altfel, practica judiciara in materie fiind edificatoare, respectiv Decizia civila nr.2464/2000, pronunțata de Curtea de Apel București, Secția a III a Civila - Culegere de practica judiciara in materie civila pe anul 2000, pag.325, care precizează, că:"Neregularitatea procedurii de citare si a procedurii de comunicare a hotărârii primei instanțe pot fi invocate numai pe calea ordinara de atac a apelului si nu prin contestație in anulare, întrucât condițiile de admisibilitate prevăzute de art.317 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite".
Pentru acest considerent, consideră că cererea recurentului este inadmisibila, deoarece acesta, avea posibilitatea sa invoce aceasta apărare pe calea apelului, nefiind admisibila contestația in anulare daca aceasta parte ar fi putut sa formuleze aceasta critica pe calea apelului sau recursului și nu a făcut-o, potrivit Deciziei nr. l190/1963, pronunțata de Tribunalul Suprem, in Colecții Civile, nr.538 la pagina 844, care explica, "Contestația in anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis sa le invoce in cadrul caii ordinare, reprezintă o condiție esențiala pentru admiterea contestație in anulare."
Apreciază că, recurentul-contestator a fost citat prin publicitate într-un ziar național, pentru că așa a considerat instanța de fond si intimata la acea dată și avea posibilitatea ca în momentul când a luat cunoștința de dispozițiile sentinței civile nr.5638/23.10.2008, pronunțata in dosarul nr._, să promoveze calea ordinara de atac constând în apel sau recurs, fiind de lege ferenda că atunci când nu a fost legal îndeplinita procedura de citare si de comunicare a hotărârii, ori termenul de apel sau de recurs curge de la pronunțare, partea nu are deschisa calea contestației in anulare deoarece, in prima ipostaza, termenul de apel sau de recurs nu a început sa curgă, astfel încât poate fi exercitat apelul sau recursul.
Cu toate acestea recurentul nu a fost bine sfătuit din punct de vedere juridic, având angajat apărător ales si evident ca nu poate sa-si invoce propria culpa a alegerii greșite, a căii de atac, respectiv contestație in anulare si nu de a beneficia de promovarea caii ordinare de atac cerând sa fie repus in termenul legal de promovare a acesteia, invocând in apărare, ceea ce a invocat in promovarea contestației in anulare la fond si in recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale incidente, precum și din oficiu în fapt și în drept conf. art. 304 ind.1 cod proc. civ., tribunalul constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății contestatorul V. E. a formulat în contradictoriu cu intimata J. V. contestație în anulare împotriva sentinței civile pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., solicitând repunerea în termenul prevăzut de art. 319 alin 2 teza a II-a în temeiul art. 103 al 1 C.p.civ, anularea sentinței contestate și reluarea judecății, sancționarea cu amendă și obligarea la despăgubiri a intimatei pentru citarea prin publicitate cu rea-credință, susținând că este unicul moștenitor al defunctului său tată V. G., iar intimata este mătușa sa și prin manopere dolozive a încercat să-l înlăture de la moștenirea părintelui în condițiile în care cunoștea faptul că nu mai locuiește în Valea Puțului, . cu rea credință să fie citat prin publicitate deși printr-o simplă adresă la Evidența Populației se putea afla domiciliul său în com. Stoilești, . pe care îl are încă din 2003.
Prin sentința a cărei recurare se solicită instanța de fond a respins cererile formulate de contestator apreciind că în cauză nu sunt incidente disp. art. 317 c.proc.civ., respectiv nu este îndeplinită cea de a doua dintre condițiile indispensabile admisibilității acestei căi extraordinare de atac și anume aceea ca motivele invocate să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Referitor la capetele de cerere privind sancționarea cu amendă și obligarea la despăgubiri a intimatei pentru citarea prin publicitate cu rea-credință, instanța de fond a avut în vedere pe de o parte dispozițiile art. 95 alin 4 C.p.civ. și a reținut că în dreptul procesual civil sintagma „ amendă judiciară” evocă o sancțiune determinată și care se aplică de instanță persoanei care a nesocotit dispozițiile legislației procesual civile. Amenda judiciară se înfățișează ca o sancțiune procedurală autonomă și distinctă de toate celelalte sancțiuni de drept procesual civil, primind reglementare prin art. 108 ind. 1-5 C.p.civ., iar prin trăsăturile lor, sancțiunea amenzii judiciare poate coexista cu sancțiunea obligării la plata de despăgubiri către partea vătămată.
Prin recursul promovat se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, criticile încadrându-se în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cod proc. civ., care prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere când „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când, din modul în care este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. Ar trebui să se constate că hotărârea nu este motivată în drept ori că nu există un temei care să justifice soluția dată.
A doua ipoteză a motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă se referă la situația în care instanța a făcut referire la textele de lege aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.
Tribunalul constată că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când nesocotește o normă de drept substanțial sau atunci când interpretează greșit o normă juridică aplicabilă, și, raportat la aceste aspecte, tribunalul constată că instanța de fond a interpretat și a aplicat corect legea nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul, pe de altă parte, nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din Codul de procedură, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, inclusiv în privința netemeiniciei, în baza art. 3041 din Codul de procedură civilă.
În speța dedusă judecății, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că în cauză nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzuta de art. 317 alineatul 1 teza a doua, respectiv ca ar fi putut invoca motivele contestației în anulare pe calea apelului sau recursului.
Este de necontestat faptul că instanța fondului a apreciat că este îndeplinită prima condiție prev. de articolul mai sus menționat, respectiv că Sentința civilă nr. 5638/23.10.2008 pronunțata de Judecătoria B. în Dosar nr._ este irevocabilă, aspect justificat de faptul că la acest moment soluționarea cauzei s-a realizat cu citarea legală prin publicitate a contestatorului.
Așa cum s-a statuat și în literatură și practica de specialitate într-o asemenea situație când hotărârea pronunțată este susceptibilă de recurs sau după caz apel, partea care nu a fost legal citată și căreia nu i-a fost comunicată hotărârea are posibilitatea formulării unei cereri de repunere în termenul de formulare a căii ordinare de atac a recursului sau după caz a apelului și nu are deschisă calea contestației în anulare.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală motiv pentru care va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul V. E. domiciliat în ., județul V., împotriva sentinței civile nr.5999/2.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimata J. V. domiciliată în B. ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Președinte, A. M. | Judecător, M. Ș. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. MȘ /Tehnored MȘ
2 ex./22.10.2014
Dosar fond_, Judecătoria B.,Judecător fond F. N. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 168/2014. Tribunalul BUZĂU | Reexaminare taxe de timbru. Decizia nr. 336/2014. Tribunalul... → |
|---|
