Fond funciar. Decizia nr. 168/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 2073/277/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 168/2014
Ședința publică de la 09 mai 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. N.
Judecător: A. M.
Grefier: A. P.
Pe rol se află judecarea apelului civil formulat de către pârâta C. L. CHIOJDU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul la Primăria comunei Chiojdu, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1231/18.11.2013, pronunțate de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu petenta D. V., domiciliată în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale în ., județul B., și intimata C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul la Prefectura Județului B., în mun. B., .. 48, având ca obiect fond funciar -plângere hotărâre comisie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata D. V., lipsă fiind apelanta C. L. Chiojdu și intimata C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelul a fost motivat, este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Intimata D. V. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nefiind alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile, în temeiul art. 392-394 din Codul de procedură civilă.
Intimata D. V. a solicitat respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Legalitatea sentinței rezultă din faptul că instanța de fond a respectat dispozițiile legilor fondului funciar, necontestând dreptul acesteia de a solicita reconstituirea.
Apelanta a dat dovadă de rea credință în soluționarea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
C. locală a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru suprafața de teren ce rezultă cu certitudine din fișa de proprietate, aspect însușit de aceasta prin Hotărârea nr. 430/2013.
La dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că, în perioada anterioară trecerii în proprietatea statului, terenul nu a fost înstrăinat.
S-a mai reținut că vechiul amplasament al terenului, deși este identificat cu vecinătăți bine determinate, acesta nu este liber, fiind atribuit altor persoane.
Conform adeverinței eliberate de arhivele statului rezultă că, în perioada 1937-1951, s-a constatat că defuncta G. M. nu figurează cu vânzare de pădure, testament sau dotă.
De asemenea, în perioada 1940-1960 s-a constatat că bunica paternă nu a înstrăinat teren.
Din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond a rezultat că nu există ochiuri de iarbă.
A depus la dosar note de concluzii scrise și a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport.
Instanța închide dezbaterile, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
CONSIDERENTELE DECIZIEI:
- Obiectul cererii și susținerile, pe scurt, ale apelantei:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, sub nr._ din data de 28.06.2013, petenta D. V. a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 430/27.03.2013 a Comisiei județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 9,4735 ha teren.
Intimata C. comunală Chiojdu a formulat întâmpinare, prin care a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Intimata C. Județeană B. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1231/18.11.2013, Judecătoria Pătârlagele a admis plângerea, a anulat, în privința petentei, hotărârea nr. 430/27.03.2013, a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului M. I. St. G. asupra terenului de 9,4735, teren cu vegetație forestieră.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petenta este moștenitoare, în calitate de nepoată paternă, a defunctei M. I. St. G., iar în această calitate a formulat cererea nr. 901/30.11.2005 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,67 ha teren pădure și pentru 9,4735 ha teren pădure și fâneață.
S-a constatat că hotărârea nr. 430/27.03.2013 a Comisiei Județene B. este nelegală și netemeinică, în parte, în ceea ce o privește o privește pe petentă, întrucât a dovedit, iar cele două comisii au confirmat, că reclamanta este moștenitoare a defunctei M. I. Șt. G.. Prin fișa de proprietate și adresa emisă de către Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale a dovedit că autoarea sa a fost proprietara unei suprafețe de 9,4735 ha teren pădure și fâneață, suprafața de 2,67 ha teren pădure, și că aceste terenuri nu au ieșit din proprietatea defunctei până în momentul în care au fost naționalizate.
Motivația invocată pentru respingerea capătului de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,4735 ha teren, în sensul că nu s-a precizat ce suprafață are teren împădurit și ce suprafață are terenul pășune, a fost înlăturată, întrucât atribuirea în concret a terenurilor se efectuează ulterior.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel intimata C. L. Chiojdu, la data de 31.01.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 12.02.2014.
În motivare, apelanta a susținut că instanța nu a specificat în mod expres cât din suprafața reconstituită, de 9,4735 ha, reprezintă pădure și cât fâneață. A arătat că, în asemenea situații, comisia locală a procedat la stabilirea dreptului de proprietate în procent de 50% pădure și 50% fâneață.
Față de aceste mențiuni, a solicitat apelanta să fie schimbată, în parte, sentința, în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate să fie pentru 4,73 ha pădure.
A mai susținut apelanta că intimata-reclamantă nu a făcut dovada posesiei până la data preluării sub orice formă la C.A.P. sau de către stat.
- Întâmpinarea intimatei-reclamante:
În temeiul art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, în termen legal, intimata D. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac.
A susținut că apelanta a dat dovadă de rea credință în soluționarea cererii de reconstituire, pentru că a propus Comisiei Județene respingerea solicitării.
Intimata a arătat că a depus acte din care rezultă că, anterior trecerii terenului în proprietatea statului, imobilul nu a fost înstrăinat.
Referitor la posesia asupra terenului, a invocat și declarațiile martorilor, care au arătat că autoarea a fost proprietar, iar terenul este împădurit.
Nu a formulat întâmpinare C. Județeană B..
- Răspunsul la întâmpinare:
În temeiul art. XV alin. 4 din Legea nr. 2/2013, în termen legal, apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței, în sensul de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,73 ha pădure.
A menținut criticile în legătură cu lipsa dovezilor cu privire la posesie.
A solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
- Situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate:
Obiectul litigiului îl reprezintă plângerea reclamantei D. V. împotriva hotărârii Comisiei Județene B. nr. 430/27.03.2013, prin care s-a validat propunerea apelantei C. L. Chiojdu de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,67 ha pădure, aspect necontestat, menționat în întâmpinarea pârâtei la prima instanță (filele 9-10).
Tribunalul constată că reclamanta, în calitate de moștenitor al defunctei M. G., a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 402/2005 (fila 24), reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor suprafețe: 2,67 ha pădure, 9,4735 ha, pădure și fâneață. Nu rezultă dacă această cerere a fost formulată după . modificărilor aduse legilor de fond funciar prin Legea nr. 247/2005 (întrucât data înregistrării cererii este 29.02.2005, zi care nu a existat în acel an, luna februarie fiind și înainte de 25 iulie 2005, când a intrat în vigoare legea de modificare), însă se poate observa că reclamanta a depus o nouă cerere, în ultima zi stabilită de art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, înregistrată sub nr. 901/30.11.2005 (fila 23), însoțită de acte de stare civilă și titlurile de proprietate.
Instanța constată, potrivit fișei de proprietate nr. 363 din 1936, înscris certificat de către Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, sub nr. 1149/17.07.2002, că autoarei reclamantei i s-a atribuit dreptul de proprietate asupra terenurilor de 9,4735 ha, pădure și fâneață, în punctul R., și 2,67 ha pădure, în punctul Roibi Moliva. Martorii audiați de prima instanță, P. A. (declarația de la fila 36) și C. T. (fila 37), au arătat că autoarea a deținut suprafețe mari de pădure, care cuprindeau și ochiuri de fâneață, fără ca aceste suprafețe de teren să fi fost înstrăinate sau predate la fostele cooperative agricole de producție. Din verificarea opiselor alfabetice, conform certificatului nr. C/1150/17.07.2002 (fila 32, dosar prima instanță), în perioada 1937-1951, existente în evidențele Arhivelor Naționale, s-a constatat că G. M. nu este înregistrată cu vânzare de pădure, donație, testament sau constituire dotă.
În raport de aceste dovezi, cu înscrisuri și declarații de martori, ale dreptului de proprietate al autorului, instanța nu va putea reține apărarea apelantei, în sensul că petenta nu ar fi făcut dovada posesiei, cât timp rezultă în mod evident suprafața avută în proprietate de către autorul G. M., și asupra terenului de 9,4735 ha pădure și fâneață, menționat în fișa de proprietate, precum și continuitatea acestui drept până în anul 1948, al preluării abuzive a pădurilor, față de caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. Sarcina probei, cu privire la eventuala înstrăinare a terenului, îi revenea intimatei, conform art. 10 din codul de procedură civilă și art. 6 alin. 14 din Legea nr. 1/2000.
Instanța constată că terenul solicitat de către reclamantă nu mai este liber, aspect menționat de martorul C. T., fapt necontestat de către apelantă, critica susținută fiind în legătură cu categoria de folosință a terenului. A apreciat apelanta că suprafața nu ar putea fi reconstituită decât pentru 50% pădure, dar fără să indice vreun temei de drept și fără să dovedească situația de fapt pretinsă (respectiv că în punctul în care autoarea a deținut terenul suprafețele ar fi fost reprezentate de 50% pădure și 50% fâneață). Martorii au susținut că existau numai ochiuri de poiană, fără să se poată stabili că era numai 50% pădure din suprafața totală de 9,4735 ha.
5. Motivele de fapt și de drept:
Instanța reține că dispozițiile legale aplicabile, pentru retrocedarea terenurilor forestiere, sunt art. III din Legea nr. 1/2000, modificat prin art. II din O.U.G. nr. 127/2005, coroborat cu art. 33 din Legea nr. 1/2000, modificat de pct. 37 al art. I din Titlul VI din Legea nr. 247/2005, conform cărora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate, până la 30 noiembrie 2005 inclusiv, și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau care nu au formulat astfel de cereri în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997, pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform legii.
La stabilirea, prin reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenurile forestiere, în baza art. 24, rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, trebuie să se verifice în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute de art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din aceeași lege. În acest sens, art. 11 din Legea nr. 18/1991 stabilește că suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Față de situația de fapt redată mai sus și normele legale aplicabile, instanța de apel constată că, în mod corect, prima instanță a hotărât reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care autoarea reclamantei l-a avut în proprietate. Categoria de folosință, teren cu vegetație forestieră, a fost legal determinată, având în vedere și noțiunea folosită de legiuitor, la art. 24 din Legea nr. 1/2000, de terenuri forestiere, nefiind nicio normă care să stabilească, astfel cum greșit susține apelanta, că reconstituirea s-ar putea decide numai pentru jumătate din suprafață. Pentru terenurile din categoria fâneață, legea stabilește alte norme (art. 3 alin. 21 din Legea nr. 1/2000), însă, în acest caz, terenul nu reprezenta pășune și fâneață, ci pădure și fâneață, martorii arătând că era vorba despre „ochiuri” de poiană.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
În temeiul 453 alin. 1, rap. la art. 451 alin. 1 și art. 452 din Codul de procedură civilă, cu aplicarea art. 1357 din Codul civil, va obliga apelanta să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată, în sumă de 71 lei, reprezentând contravaloare transport, în raport de distanța B. – Chiojdu, de aproximativ 75 km (150 km, drum dus-întors), consumul mediu de 7,5% combustibil, și prețul/litru carburant, de 6,29 lei, conform bonului fiscal nr. 108/09.05.2014 depus la dosar.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către pârâta C. L. CHIOJDU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul la Primăria comunei Chiojdu, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1231/18.11.2013, pronunțate de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu petenta D. V., domiciliată în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale în ., județul B., și intimata C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul la Prefectura Județului B., în mun. B., .. 48, având ca obiect fond funciar plângere hotărâre comisie.
Obligă apelanta la 71 lei cheltuieli de judecată către intimata D. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 mai 2014.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, A. P. |
Red. M.N.
Tehn. M.N.
Dosar prima instanță:
Judecătoria Pătârlagele –_
Judecător prima instanță:
N. T.
5 ex.
20.06.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Anulare act. Decizia nr. 420/2014. Tribunalul BUZĂU | Acţiune în constatare. Decizia nr. 393/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
