Fond funciar. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 2417/277/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 329/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtul N. A. domiciliat în C., .. 4, ., județul C. și domiciliul procedural ales la cabinet de avocat M. C. din B., Piața Daciei, ., . împotriva sentinței civile nr. 238 din 25.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul P. G. domiciliat în mun. B., ., . și pârâta C. locală Brăești pentru aplicarea legilor fondului funciar cu sediul în ., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială proces verbal de punere in posesie.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin. 1 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2014, când, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea, pentru astăzi, în ziua de 17.06.2014, când, deliberând, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, se constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâții C. L. Brăești, N. R. și N. A., solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie nr. 13/13.03.1997 pentru suprafața de 5.400 m.p.,pct.7, pct. „Ruginoasa B.”.
În motivare, reclamantul a susținut că are calitatea de moștenitor față de autorii P. M., decedată în anul 2004 și P. C., decedat în anul 1976.
De pe urma acestuia s-a reconstituit dreptul de proprietate la cererea soției P. M., pentru întreaga suprafață deținută de P. C., în care este inclusă și aceea de 5.400 m.p., fiind întocmit și procesul verbal de punere în posesie.
A mai susținut că, în contradicție cu reconstituirea efectuată pentru autorul P. C., terenul de 5.400 m.p a fost inclus de către C. L. Brăești în procesul verbal de punere în posesie emis pe numele def. N. B..
Referitor la pârâții N. R. și N. A., s-a arătat că aceștia sunt moștenitorii def. N. I., cărora, prin efectul sentinței civile nr. 206/26.01.1998 le-a fost atribuit terenul.
În condițiile arătate, reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul P. C., nu poate fi finalizată.
În drept, a invocat dispozițiile art. III alin.1, lit. „a”, pct. „ii” din Legea nr. 169/1997.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială și expertiza tehnică topo efectuată de expert M. Ș. cu răspuns la obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 1020/18.09.2012 a fost admisă acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie nr.13/31.03.1997 pentru suprafața de 5400 m.p. înscrisă la pct. 7, punct Ruginoasa - Bârsani, emis pe numele def. B. N..
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către pârâtul N. A. care a fost admis conform deciziei civile nr.25/11.01.2013, casată sentința recurată și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
În rejudecarea din prezenta cauză, instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea topografie și cadastru întocmit de expert tehnic M. D. și a fost admisă proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială.
De asemenea, prima instanța a solicitat Comisiei Locale Brăești să depună la dosar documentația care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pe numele autoarei reclamantului, fiind atașate fila registrului agricol, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de P. C.M., precum și declarația pe proprie răspundere dată de P. C.M., anexa 2a cuprinzând suprafața de teren validată de C. Județeană de fond funciar și adeverință care atestă terenurile cu care figura în registrul agricol P. C.M..
Prin întâmpinare, pârâtul N. C.A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a menționat faptul că urmează a se pune în discuție introducerea în cauză a tuturor părților ce au calitate procesuală, respectiv și ceilalți moștenitori ai def. N. B. și totodată apărătorul pârâtului a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și lipsa de interes a reclamantului, instanța dispunând unirea acestora cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 238/25.02.2014 Judecătoria Pătârlagele a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. G. și a lipsei de interes a reclamantului P. G., invocate de pârâtul N. A., prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiate.
A fost admisă acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâtele C. L. Brăești pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar și N. A. și a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie nr.13/31.03.1997 în ceea ce privește suprafața de 5400 m.p. situată în pct. „Ruginoasa Bârsani”, fâneață, înscrisă la pct.7.
A dispus înlăturarea acestei suprafețe din procesul verbal de punere în posesie nr.13/31.03.1997.
A admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
A obligat pârâta C. L. Brăești la plata sumei de 5.444,79 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că excepțiile sunt neîntemeiate, fiind respinse.
Astfel, reclamantul este moștenitorul defuncților P. M. și P. C., așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
Autoarea reclamantului P. C.M. a formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele înscrise în registrul agricol aferent anilor 1959 – 1962, cerere care a fost validată, fiind înscrisă în anexa nr.2a, poziția 444 cu suprafața totală de 5,02 ha. Una dintre suprafețele de teren înscrise în Registrul agricol și reconstituită conform Legii 18/1991 este și suprafața de 0,41 ha pășune situată în pct.”Lângă B.”.
Reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie nr.13/13.03.1997 pentru suprafața înscrisă la pct.7 considerând că pârâtului nu trebuia să i se atribuie această suprafață.
Având în vedere temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 s-a apreciat că, calitatea procesuală activă o are orice persoană care justifică un interes legitim. Legitimarea procesuală a acestor persoane este justificată prin interesul intrării in legalitate a actelor eliberate în baza Legii 18/1991 și a rezolvării tuturor cererilor de reconstituire în funcție de actele de proprietate.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă și justifică un interes legitim personal, născut și actual în ceea ce privește promovarea acțiunii.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că procesul verbal de punere în posesie nr.13/31.03.1991 are înscris la pct.7 suprafața de 5400 m.p. pct. Ruginoasa - Bârsani.
Această suprafață de teren a fost reconstituită autorului N. B., iar prin sentința civilă nr.206/26.01.1998 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, a fost atribuită pârâtului N. A. și mamei sale, în prezent decedată N. R., moștenitori ai def. N. B.I..
Din documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal de punere în posesie îndeosebi din fila registrului agricol pe anii 1959-1962 reiese faptul că autorul N. B. nu figurează cu teren în pct. Ruginoasa-B.. Totodată, în fila registrului agricol pe numele aceluiași autor pe anii 1956 – 1958 acesta figurează cu suprafața de 0,2 ha în pct. Brăesti, dar se menționează că a fost luat.
În ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului P. C., tatăl reclamantului, așa cum rezultă din documentația înaintată instanței de către C. L. Brăești, se concluzionează faptul că anterior cooperativizării acesta a figurat în pct. Lângă Bârsani cu suprafața de 0,41 ha categoria de folosință pășune. Terenul a fost identificat conform expertizei întocmită în primul ciclu procesual de către expert tehnic M. Ș. (raport de expertiză avizat de OCPI B.), având o suprafață de 0,3926 ha, suprafață care este inclusă în procesul verbal de punere în posesie a cărui nulitate absolută parțială se solicită a fi constatată.
Din concluziile raportului de expertiză a mai rezultat faptul că această suprafață reprezintă vechiul amplasament însă reclamantul nu a putut fi pus în posesie.
Față de cele expuse instanța de fond a apreciat că, procesul verbal de punere în posesie a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.III alin.1 lit. a pct. ii din Legea nr.169/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul N. A., apreciind că prin sentința pronunțată, în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate, instanța pronunțându-se doar pe o parte din excepții și a admis acțiunea reclamantului (în condițiile în care fondul a fost soluționat în baza unui raport de expertiză apreciat nul de instanța de casare).
Critică sentința fondului sub aspectul legalității și temeiniciei, urmând a se proceda la verificarea hotărârii nu doar sub aspectul concordanței cu dispozițiile legale ci și la o examinare a cauzei sub toate aspectele conform cu art. 304 ind. 1 C.proc. civ.
Apreciază că s-a efectuat o analiză superficială a cauzei, cu neglijarea dispozițiilor imperative ale legii și implicit la o motivare insuficientă a soluției pronunțate.
Procedând astfel, instanța a încălcat obligația stabilită prin art. 261 pct. 5 C.proc.civ., aceea de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată.
Nemotivarea hotărârii în privința aspectelor învederate împiedică exercitarea controlului judiciar, punând instanța de recurs în imposibilitatea de a putea analiza justețea soluției adoptate în întregul său.
A solicitat a se analiza cauza și prin prisma încălcării principiului rolului activ al instanței - principiu conform cu care instanța are îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale menită să asigure părților o judecată echitabilă.
S-a procedat la soluționarea cauzei prin interpretarea eronată a probelor administrate, cu examinarea părtinitoare doar în parte a probelor administrate, instanța omițând astfel a se preocupa și de verificarea susținerilor sale, care sunt confirmate de probe invocând astfel insuficiența rolului activ.
Mai mult, instanța nu s-a pronunțat asupra admisibilității cererii de chemare în judecată prin prisma temeiului de drept invocat de reclamant și nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile având în vedere dispozițiile art.64 din Legea 18/1991.
De asemenea instanța s-a pronunțat pe fond în baza unor probe apreciate de instanța de casare ca fiind nule.
A solicitat a se avea în vedere faptul că prin decizia civilă nr. 25/2013 pronunțată de
Tribunalul B., s-a admis recursul declarat de N. A., a fost casată în tot sentința 1020/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Patarlagele, fiind trimisă cauza spre rejudecare.
Pentru a se dispune astfel instanța de control judiciar a reținut incidența în cauză a motivului de casare prevăzut la art.304 pct.5 C.proc.civ. conform căruia casarea hotărârii se poate cere când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 C.proc. civ.
Astfel în temeiul art. 312 alin5 C.proc. civ instanța a admis recursul, a casat în tot sentința fondului (față de nulitatea actelor de procedură comunicate la alt domiciliu) și a trimis cauza spre rejudecare. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că partea nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, apreciind că întreaga procedură de citare și comunicarea actelor de procedură efectuate în cauză au fost viciate.
Având în vedere faptul că hotărârea pronunțată inițial la fond a fost casată în tot și instanța de control judiciar nu a precizat în mod expres că păstrează în tot sau în parte probele administrate în primul ciclu procesual odată cu desființarea hotărârii, prin efectul legii au fost desființate și probele administrate cu încălcarea drepturilor procesuale ale părții nelegal citate.
Casarea cu trimitere spre rejudecare s-a dispus tocmai pentru respectarea tuturor garanțiilor procesuale privind judecata în fond.
Arată că soluționând cauza pe fond, instanța a reținut în motivare identitate între cele două suprafețe și aprecierea terenului reclamantului ca vechi amplasament în baza concluziilor raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual de către expert M. Ș..
Ori acest raport de expertiză fiind probă administrată în condițiile unei proceduri de citare și comunicare a actelor de procedură apreciată de instanța de control judiciar ca fiind viciată, nu poate fi reținut ca probă la dosar (toate probele administrate la fond în primul ciclu procesual fiind nule în condițiile desființării sentinței fondului pentru considerentele arătate).
Astfel, instanța de control judiciar a trimis cauza spre rejudecare fără a menține valabil vreun act sau probă administrată la fond.
În aceste condiții, la rejudecare au fost administrate probe noi (înscrisuri, martori și expertiză întocmită de expert M. D.), probe ce instanța de rejudecare trebuia să le analizeze pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. G., în calitate de moștenitor al defunctei P. M. conform certificatului de moștenitor nr. 254/3.07.2006 emis de BNP F. N., s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. A., constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie nr. 13/31.03.1997 emis de C. locală de aplicare a Legii 18/1991 Brăești, cu privire la suprafața de 5400 mp fâneață poziția 7 punct Ruginoasa B., proces verbal emis pe numele defunctului B. N..
Cererea de chemare în judecată se întemeiază în drept pe dispozițiile art.III alin 1 lit. a din Legea 169/1997.
În susținerea cererii reclamantul a invocat existența unui drept de proprietate în favoarea sa cu privire la amplasamentul suprafeței în litigiu, susținând faptul că în mod greșit acest amplasament a fost atribuit autorului pârâtului recurent în condițiile în care acesta ar reprezenta vechiul amplasament al autoarei sale. Acesta a invocat astfel un drept de proprietate cu privire la amplasamentul pârâtului conform raportului de expertiză întocmit corect la rejudecare și procesului verbal nr. 13/1997 aducând drept probă de comparație și susținere a dreptului său adeverința nr. 2888/19.11.2011, respectiv adeverința nr. 905/14.06.2006 emise de . care rezultă doar faptul că autoarea reclamantului figurează în registrul agricol și cu o suprafața de 4.100 mp teren pășune în punctul Lângă B..
Din declarațiile reclamantului, confirmate de C. L. Brăești și verificările efectuate de expert, rezultă faptul că nu s-a eliberat proces verbal de punere în posesie pe numele autoarei reclamantului și până la această dată nu a fost înregistrată vreo cerere în acest sens.
Prin cererea de chemare în judecată s-a invocat nelegalitatea procesului verbal nr. 13/1997 și prin prisma emiterii titlului de proprietate nr._/2003 pe numele autoarei reclamantului, titlu ce s-a pretins a conține și suprafața de 4100 mp categoria pășune. Din verificările efectuate la OCPI de expert s-a constat faptul ca titlul de proprietate invocat privește un drept de proprietate pentru 1,49 ha teren pe teritoriul administrativ al comunei P. județ B., nicidecum pe raza comunei Brăești.
Un prim aspect ce a solicitat a se pune în discuție în cauză l-a constituit introducerea în cauză a tuturor părților ce au calitate procesuală, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel a solicitat a se preciza dacă reclamantul înțelege să se judece și cu C. Județeană de aplicarea legilor fondului funciar B. având în vedere faptul că procesul verbal contestat s-a emis urmare validării de către această comisie prin hotărârea nr. 4, a propunerii comisiei locale privind proprietatea asupra terenurilor cuprinse în anexa 3 ( anexa ce conține și reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autorului reclamantului), răspunsul fiind în sensul că se menține cadrul procesual stabilit sub aspect obiectiv și subiectiv.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii având în vedere faptul că, prin nulitate se înțelege sancțiunea care intervine în cazul nerespectării condițiilor de valabilitate a actului juridic la întocmirea sa.
Înlăturarea efectelor ce contravin finalității dispozițiilor legale încălcate la încheierea actului, ori în speță au fost respectate dispozițiile legii speciale la emiterea procesului verbal 13/1997, fiind validate cererea de reconstituire înregistrată la 20.03.1991 și completarea din 21.03.1991 de către C. Județeană B. prin hotărârea nr. 4, necontestată în cauză.
Mai mult, din considerentele sentinței civile nr. 206/1998 pronunțata de Judecătoria Patarlagele rezultă că au fost efectuate verificări cu privire la dreptul de proprietate al moștenitorilor def. B. N., în cadrul dosarului fiind depusă și adeverința nr. 5743/1991 ce a stat la baza emiterii procesului verbal nr. 13/1997.
Din considerentele sentinței rezultă faptul că această adeverință a fost supusă controlului de legalitate la secția contencios administrativ a Tribunalului B. în dosarul nr. 1411/1995 fiind suspendat până la soluționarea acestei cererii.
Constatându-se valabilitatea reconstituirii dreptului, dosarul a fost repus pe rol la 25.11.1996, fiind efectuată o expertiză judiciară de identificare a terenurilor și s-a solicitat comisiei locale Brăești emiterea procesului verbal de punere în posesie.
Prin adresa nr. 850/8.01.1996 C. locală a precizat faptul că s-a întârziat emiterea procesului verbal de punere în posesie deoarece fiind vorba de măsurători pe vechiul amplasament și terenuri amplasate în mai multe puncte, comisia nu a reușit să efectueze măsurarea terenurilor, al doilea motiv constituindu-l lipsa unui specialist OCOT.
În cursul procesului, a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 13/ 31.03.1997 pentru 5.400 mp teren .
Prin expertiza efectuată în cauza succesorală s-a identificat suprafața de 5.400 mp din care 5.020 mp categoria fâneață și 380 mp categoria arabil.
Prin adresa 3244/12.01.2012 C. locală Brăești a confirmat faptul că punerea în posesie s-a făcut cu respectarea vechiului amplasament și a vecinătăților recunoscute de ceilalți proprietari.
Măsurătorile topografice s-au efectuat cu ajutorul unui specialist OCOT care a semnat procesul verbal alături de ceilalți membrii ai comisiei.
În vederea emiterii procesului s-a efectuat operațiunea de măsurare de către un specialist, de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății între vecini precum și de validare a dreptului de către comisia Județeană.
Punerea în posesie s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 27 din Lg. 18/1991.
Un prim considerent pentru care a apreciat că trebuie respinsă cererea reclamantului îl constituie faptul că în cauza nu s-a făcut dovada că amplasamentul deținut de pârât prin proces verbal corespunde cu amplasamentul apreciat de reclamant ca aparținându-i.
În acest sens urmează a se avea în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză din care rezultă faptul interesul existenței unui proces verbal de punere în posesie este justificat pentru identificarea cu certitudine a amplasamentului terenului ce face obiectul litigiului, prin identificarea vecinătăților. În lipsa acestor date este legitimă îndoiala în privința identității terenului înscris în procesul verbal nr. 13/1997 și terenul revendicat de reclamant.
Din simpla menționare a punctului din adeverința nr. 2888/2011 nu se poate concluziona că este vorba de același teren.
Mai mult, astfel cum reclamantul a susținut pretinde un drept cu privire la acel amplasament în considerarea faptului că autorii părților ar fi efectuat la un moment dat un schimb de teren însă nu deține acte doveditoare .
Ori conform legii, un schimb pentru a fi valabil trebuie să îmbrace forma autentică dispoziții valabile și la data cooperativizării.
Conform declarațiilor martorilor audiați, terenul situat în Ruginoasa, punctul B. a aparținut autorului pârâtului și a fost folosit anterior cooperativizării cât și ulterior reconstituirii dreptului de acesta și de moștenitorii săi, dar cu acordul acestuia terenul a fost dat în folosință si altor persoane pentru anumite perioade de timp.
O astfel de situație s-a întâmplat și anterior cooperativizări când autorii părților au decis să folosească terenuri în apropierea localității de domiciliu și astfel autorul reclamantului a folosit o perioadă scurtă de timp terenul autorului pârâtului din punctul B. iar autorul pârâtului a folosit terenul autorului reclamantului din punct Poiana P., însă nu au făcut un schimb de terenuri în sensul transferului dreptului de proprietate.
Chiar martora V. D. confirmă că înainte de CAP a luat în folosință pentru o perioadă de timp terenul aparținând autorului reclamantului iar acest teren se afla lângă Goidești în punctual Poiana P. .
Un aspect ce nu trebuie neglijat este diferența categoriei de folosință dintre cele două terenuri.
Astfel dacă în procesul verbal de punere în posesie nr. 13/31.03.1997 se menționează suprafața de 5.400 mp din care 5.020 mp categoria fâneață și 380 mp categoria arabil; dreptul pretins de reclamant privește 4.100 mp categoria pășune.
Instanța nu a ținut seama de această diferență de categorie de folosință și nu a ținut seama de faptul că se solicită anularea unui proces verbal pentru o suprafață mai mare decât dreptul pretins de reclamant.
Având în vedere considerentele expuse solicită a se constata că nu există identitate între cele două terenuri supuse analizei în cauză pentru a se aprecia ca având același amplasament, nu s-a dovedit faptul că procesul verbal de punere în posesie nu respectă identificarea terenului raportat la vechiul amplasament al autorului pârâtului.
Un alt aspect supus atenției în raport de care a solicitat respingerea cererii îl constituie temeiul juridic invocat, respectiv dispozițiile art.III alin. l lit. a pct. ii, Lg. nr. 169/1997, text ce impune îndeplinirea următoarelor condiții: să existe reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, aceste amplasamente să fie libere la data solicitării, iar terenurile vizate să fie din intravilan.
Ori în cauză nu sunt îndeplinite condițiile, terenul din procesul verbal nu reprezintă vechi amplasament al autoarei reclamantului, acesta nu era liber la data reconstituirii (fiind atribuit legal autorului pârâtului), mai mult nu este teren intravilan.
Prin apărările formulate a invocat lipsa interesului reclamantului și neîndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile prevăzute de legea fondului funciar.
Conform legii interesul legitim al reclamantului de a cere anularea procesului verbal emis pe numele autorului pârâtului este justificat numai dacă la rândul său are reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, altfel nu are nici un folos practic în urma anularii titlului pârâtului pentru ca nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are la rândul său un drept asupra terenului.
Acest interes este în strânsă legătură și cu lipsa procedurii prealabile având în vedere dispozițiile art.64 din legea 18/1991.
Procesul verbal de punere în posesie este un act ce se eliberează ulterior procedurii prealabile de validare a comisiei județene.
În speță se poate constata faptul că reclamantul nu deține un proces verbal de punere în posesie.
Dacă nu s-a efectuat operațiunea de atribuire efectivă a amplasamentului și emiterea unui proces verbal de punere în posesie atunci reclamantul nu justifică interesul cerut de lege iar cererea de anulare a actului altuia este inadmisibilă.
Conform legii reclamantul trebuia să solicite Comisiei locale punerea sa în posesie, iar dacă urmare acestei operațiuni i s-ar fi atribuit un alt amplasament decât cel solicitat și apreciat de acesta ca fiind vechi amplasament, iar motivarea comisiei ar fi fost că amplasamentul solicitat a fost atribuit legal altor persoane, atunci trebuia urmată procedura plângerii prevăzută de art.64 din Legea 18/1991.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
În speță urmează a se constata că sunt aplicabile în mod strict dispozițiile Legii 18/1991 cu privire la condițiile reconstituirii dreptului și procedura de punere în posesie având în vedere faptul că ambele cereri de reconstituire au fost formulate în baza acestei legi și nu în baza Legii 1/2000 sau Legii nr. 247/2005.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței fondului în principal prin admiterea excepțiilor invocate și în subsidiar prin respingerea cererii de chemare în judecată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de cererea de chemare în judecată și motivele de recurs formulate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este fondat fiind întrunite motivele prevăzute de art.304 pct.7,8 Cod procedură civilă, astfel că în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, urmează să-l admită pe următoarele considerente.
Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că reclamantul – intimat este moștenitorul defuncților P. M. și P. C., iar autoarea a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele înscrise în registrul agricol deținute de autorul P. C., validată pentru suprafața totală de 5,02 ha.
Printre aceste suprafețe înscrise în rol se menționează și terenul de 0,41 ha pășune în pct. „Lângă B.”.
În ce privește recurentul – pârât, acesta este moștenitor al defunctului N. B.I. și deține procesul verbal de punere în posesie nr.13/31.03.1997, a cărui nulitate se solicită de reclamant, care are înscris la pct.7 suprafața de 5400 mp pct. „Ruginoasa Bârsani”, ce a fost reconstituită autorului N. B. prin sentința civilă nr.206/26.01.1998 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele.
Față de motivul de recurs invocat de recurent, legat de solicitarea formulată prin întâmpinare, în sensul introducerii în cauză a tuturor părților ce au calitate procesuală, Tribunalul constată că instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestui aspect, limitându-se la fixarea cadrului procesual stabilit de reclamant, fără a ține seama de dispozițiile art.47 Cod procedură civilă.
În concret, din înscrisurile atașate, Tribunalul constată că emiterea procesului verbal de punere în posesie ce formează obiectul litigiului s-a realizat pe parcursul soluționării dosarului de partaj succesoral în care s-a pronunțat sentința civilă nr.206/26.01.1998 de Judecătoria Pătârlagele.
Astfel, în contextul în care înscrisul ce se solicită a fi anulat vizează dreptul de proprietate al tuturor moștenitorilor defunctului N. B., Tribunalul apreciază că este lipsit de relevanță în lotul cărei persoane a fost stabilit terenul în urma ieșirii din indiviziune a acestora, atâta timp cât soluția ce urmează a se pronunța afectează masa succesorală.
În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art.47 Cod procedură civilă, potrivit căruia, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună, ori dacă drepturile și obligațiile lor au aceeași cauză.
În acest caz, coparticiparea procesuală, datorită naturii litigiului este necesară și prezintă importanță în speță, deoarece în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie, instanța de fond trebuie să constate valabilitatea ori nevalabilitatea actului juridic față de toate părțile, iar pronunțarea unei hotărâri opozabilă tuturor reprezintă o necesitatea obiectivă, în cauză litisconsorțiul fiind necesar, obligatoriu și unitar.
În acest context, instanța de fond în mod greșit a omis să analizeze excepția invocată de pârât și s-a limitat doar la stabilirea cadrului procesual fixat de reclamant, ignorând astfel pe ceilalți moștenitori ai autorului comun N. B., întrucât drepturile și obligațiile acestora ce derivă din sentința de partaj sunt indivizibile, iar coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie.
Având în vedere că prezenta cauză se află la al doilea ciclu procesual după casare cu trimitere, Tribunalul constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.312 alin.61 Cod procedură civilă astfel cum a fost introdus prin Legea nr.202/2010, în sensul că nu este posibilă casarea cu reținere, pentru că acest lucru ar echivala cu privarea unui grad de jurisdicție pentru moștenitorii defunctului N. B., ce urmează a fi introduși în cauză și care se impune să-și efectueze apărările în fața instanței de fond.
În contextul în care se apreciază ca întemeiat motivul de recurs legat de nepronunțarea primei instanțe asupra necesității introducerii în cauză a tuturor părților ce au calitate procesuală pasivă, inclusiv a Comisiilor constituite în aplicarea fondului funciar care au validat procesul verbal de punere în posesie ce formează obiectul litigiului, Tribunalul nu va mai supune analizei celelalte motive invocate de recurent, urmând ca instanța de fond să le aibă în vedere pentru a pronunța o soluție legală și temeinică în raport de toate probele administrate în cel de –al doilea ciclu procesual și de cele pe care le apreciază în continuare a fi utile și pertinente cauzei.
Sub ansamblul celor expuse, Tribunalul în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă va admite recursul și va dispune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra coparticipării procesuale pasive invocate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat, recursul declarat de către pârâtul N. A. domiciliat în C., .. 4, ., județul C. și domiciliul procedural ales la cabinet de avocat M. C. din B., Piața Daciei, ., . împotriva sentinței civile nr. 238 din 25.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul P. G. domiciliat în mun.B., ., ., . și pârâta C. locală Brăești pentru aplicarea legilor fondului funciar cu sediul în ..
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe asupra lipsei coparticipării procesuale pasive invocată de recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, V. P. |
Red. G.S.
Tehnored. C.S./ 2 ex./17 iunie 2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Jud. fond – M. M. G.
Judecătoria Pătârlagele
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
