Grăniţuire. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 238/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 55/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. O.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de reclamanta T. M.- cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab. av. R. D., și pârâta S.C. SPAȚIAL A. SRL, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr_/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr_ , având ca obiect, grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. R. pentru recurenta T. M. si avocat G. D. pentru intimata ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, după care,
Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru . nr_ în sumă de 30, 00 lei si 1,5 lei timbru judiciar, chitanța nr 85/29.01.2014 reprezentând onorariu avocat, o cerere prin care înțelege să renunțe la soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei asupra terenului de 150 m.p. întrucât potențialul cumpărător, cu care am avut o înțelegere verbală privind vânzarea, cumpărarea terenului ce îl dețin, potrivit actelor anexate, în sensul că acesta este dispus să amâne cumpărarea efectivă a acestui teren, după soluționarea definitivă a prezentei cauze cu reținerea avansului de către recurentă, respectiv suma pe care a solicitat-o, rămânând să se discute cele două capete de cerere .Depune la dosar si concluzii scrise. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
. Reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Apărătorul ales al recurentei - av. D. R., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, mai puțin capătul de cerere la care au renunțat. Sub aspectul recursului declarat de intimată, solicită respingerea acestuia, ca fiind evident nedovedit, a răspuns prin concluziile scrise. Se face vorbire de acea pasivitate, au fost convinși că aceia este limita de proprietate, abia după măsurătoarea făcută în cauză, s-a dovedit faptul că pârâta și-a mărit proprietatea cu suprafața de 144 m.p. teren intravilan, potrivit expertizei pe care nu au contesta-o si nici nu a formulat obiecțiuni la aceasta .Inițial la înțelegerea cu vânzătorul a fost o suprafață de 2500 m.p, posibil s-au redus, astfel că din declarațiile care se regăsesc la dosarul cauzei, recurenta a încercat să cumpere si atunci acel teren însă au ajuns la o neînțelegere. Având în vedere că aceste probe trebuiau solicitate la instanța de fond consideră că recursul formulat de intimată este declarativ, nesusținut, .Solicită respingerea recursului formulat de intimata S.C. SPAȚIAL A. SRL.. Renunță la capătul de cerere cu privire la motivul de recurs ce vizează cheltuielile de judecată.
Avocat G. D., pentru recurenta - intimată, având cuvântul, solicită admiterea recursului. Precizează instanței că, referitor la nemotivarea hotărârii, se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau, când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, s-ar impune casarea cu trimitere spre rejudecare, a fost o înțelegere precum că a achitat prețul stabilit între părți, însă nu procedase la dezmembrarea corespunzătoare cadastrale a suprafeței de teren în cauză. Solicită admiterea recursului Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr.238 din 09.01.2013 asa cum a fost completata la data de 22.03.2013 reclamanta T. M.. in contradictoriu cu pirita . prin administrator O. Mohamed Aloub cu sediul in .,a solicitat instanței obligarea acesteia sa-i lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 144 mp teren arabil situata in tarlaua nr.83 .,sa-i achite suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubire pentru lipsirea de dreptul de proprietate,sa-i achite câte 200 lei per zi cu titlu de penalizări pâna la . terenului,sa se stabilească linia de hotar intre proprietățile lor. In motivarea cererii reclamanta arata ca pirita îi ocupa nelegal suprafața de 144 mp teren arabil.
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri,solicitând si proba cu martori, interogatoriu si expertiza de specialitate.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr._/0.09.2013 prin care a admis în parte acțiunea și a dispus ca pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie reclamantei, suprafața de 144 mp teren categoria arabil, situată în tarlaua nr.83 din . ,așa cum a fost delimitată în Planșa nr.2 anexă la Raportul de expertiză întocmit de ing.G. F..
A dispus stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 1-2, așa cum a fost stabilită prin Planșa nr.1 la același raport de expertiză.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă.
A fost obligată pârâta la 2725 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara suprafeței de 1.387 mp teren categoria arabil situata in tarlaua nr,83 . începând cu data de 01.09.2006 in baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1.337 de BNP E. N. din municipiul B..
Vecina cu suprafața deținuta de reclamanta se afla pârâta care la rândul ei este proprietara suprafeței de 1.001 mp teren categoria arabil situata in aceiași . vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1.334 din 01.09.2006 Întrucât reclamanta nu si-a construit nimic pe terenul cumpărat si cum pirita avea nevoie de teren pentru construcția unui depozit,intre parti s-au purtat negocieri privind vânzarea de către reclamanta către pirita a suprafeței de 144 mp.
F. sa mai aștepte încheierea concretizarea discuțiilor pârâta a preluat din proprietatea reclamantei suprafața de 144 mp teren arabil din tarlaua nr.83,fapt de rezulta din declarațiile martorilor A. P. si N. Danie și din interogatoriul luat piritei.
Ulterior reclamanta a dorit sa vândă proprietatea sa insa aceasta se diminuase cu suprafața de 144 mp teren ce o ocupa pârâta, pentru revendicarea acesteia formulând cererea ce formează obiectul dosarului de fata.
Pârâta a formulat întâmpinare in care a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
De asemenea pirita a formulat si o cerere reconvenționalaprin care solicita să se constate că intre societate si reclamanta a avut loc o vânzare - cumpărare asupra suprafeței de 144 mp teren arabil motivat de faptul ca a purtat negocieri in acest sens si a ocupat terenul.
Pentru identificarea,delimitarea terenului ocupat de pirita precum si pentru stabilirea liniei de hotar intre proprietățile pârtilor s-a solicitat si instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice.
Prin Raportul înregistrat sub nr.1214 din 12.07.2013 expertul ing. G. F. identifica si delimitează suprafața ocupata de pirita ca fiind de 144 mp in planșa nr.2 anexa intitulata Plan de situație a imobilului.
In planșa nr.l intitulata Plan de situație a imobilului expertul stabilește linia de hotar intre proprietățile pârtilor pe aliniamentul 1-2.
Având in vedere situația de fapt reținuta si prevederile legale invocate instanța de fond a apreciat ca cererea reclamantei este întemeiata in parte, iar cererea reconvențională este neîntemeiată . Din actele depuse la dosar rezulta ca reclamanta este proprietara asupra suprafeței de 1.387 mp teren arabil situația in tarlaua nr.83 ..
Din Raportul de expertiza dispus in cauza reiese ca pirita ocupa reclamantei fara acte suprafața de 144 m.p. teren.
Reclamanta nu este indreptatita la obligarea piritei la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune pentru lipsirea de dreptul de proprietate asupra suprafeței de 144 mp. precum si la penalizările de 200 lei per zi pentru nepredarea respectivei suprafețe deoarece asa cum au recunoscut ambele parți intre ele s-au purtat discuții pentru vânzarea - cumpărarea ei si care nu s-au concretizat.
In ceea ce privește emiterea unei hotărâri care sa constituie act autentic de vânzare - cumpărare pentru suprafața de 144 mp solicitata de pirita prin cererea reconvenționala instanța de fond a reținut că aceasta nu este legala deoarece nu s-a făcut dovada cu acte sau martori ca discuțiile purtate intre părți s-au concretizat in vreun act.
Reclamanta, T. M., in termen legal, a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr._/06.09.201.3,, pe care o consideră vădit nelegala si netemeinică, pentru următoarele considerente:
Astfel, arată că a solicitat instanței de judecata, pronunțarea unei sentințe prin care parata . B., prin administratorul sau, O. Mohamed Aloub, să-i lase in deplina proprietate si posesie, suprafața de 150 mp teren arabil, situat in tarlaua nr. 83 in ., solicitând totodată si plata unei despăgubiri, urmarea unui antecontract încheiat in vederea vânzării întregii suprafețe de teren pe care o dețin, vânzare care nu s-a mai realizat, tocmai prin faptul ca persona interesata in tranzacție, nu a dorit sa cumpere mai puțin teren decât cel înscris in CF.
Urmarea cererii reconvenționale formulată de pârât, și-a completat cererea inițială solicitând obligarea paratului la plata unei despăgubiri de 200 lei/zi, de la data introducerii acțiunii si pâna la data când suprafața ocupata, îi va fi pusa la dispoziție.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topo, care prin conținutul său, dovedește faptul ca, cererea sa este temeinica si îndreptățită, suprafața ocupata nelegal de parata fiind de 144mp.
Pronunțându-se asupra cauzei, instanța fondului, îi respinge in mod eronat ambele cereri de despăgubiri, socotind ca, între ele părțile, ar fi existat o înțelegere anterioara, constând in vânzarea suprafeței ocupate de către parata, situație complet nereala si nereieșînd din nici un act de probațiune. Mai mult, instanța fondului, in mod eronat, îi diminuează cererea privind cheltuielile de judecata, acordând o suma mai mică, decât cea dovedita cu acte.
Mai arată că soluția pronunțata, este de asemenea netemeinica si sub aspectul nepronuntării asupra timpului sau întinderii in timp, a momentului în care paratul, trebuie să îi pună la dispoziție suprafața ocupata, acesta putând amâna cat mai mult acest lucru, creându-i în continuare daune, prin imposibilitatea vânzării terenului care este proprietatea sa.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii și celorlalte capete de cerere, așa cum au fost dovedite.
., prin administrator O. Mohamed Aloub, a formulat la rândul său recurs împotriva aceleași sentințe, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in conformitate cu prevederile art. 312 pct. 3 si 5 cod de procedura civila, cu referire la art. 261 al. 1 pct. 5 cod de procedura civila, art. 129 cod de procedura civila, art. 105 al. 2 cod de procedura civila, art. 304 pct. 7, 8 si 9 cod procedura civila, precum si art. 6 din CEDO cu privire la dreptul la un proces echitabil si acces la o instanța, solicitând ,in primul rand, casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, pe considerent ca instanța de fond nu a motivat corespunzător hotărârea atacata, ceea ce echivalează cu o nepronuntare asupra fondului, precum si faptul ca nu s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investita prin cererea reconvenționala; in subsidiar, solicită casarea sentinței cu reținere spre rejudecare, pentru administrarea tuturor probelor necesare, propuse prin cererea reconvenționala, care sa duca la o justa soluționare a pricinii deduse judecații .
Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, in sensul respingerii capetelor de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de teren de 150 mp, demolarea gardului care separa proprietățile lor, obligarea societății la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri, pentru perioada cat pretinde reclamanta ca a fost lipsita de dreptul de proprietate asupra terenului de 150 mp, obligarea la plata sumei de 200 lei/zi de întârziere, de la data investirii instanței de judecata si pana la lăsarea in deplina si pașnica posesie a suprafeței de 150 mp teren; actualizarea sumelor de bani solicitate de reclamanta cu rata inflației si dobânda de referința anuala a BCR.
Solicită, de asemenea, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulata, și sa constate de către instanța ca intre părți a intervenit vânzarea cumpărarea suprafeței de teren in litigiu, de 150 mp si, in consecința, sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic; iar in situația respingerii cererii reconvenționale, sa fie obligata reclamanta T. M. la plata contravalorii lucrărilor efectuate si bunurilor aflate pe suprafața solicitata, reprezentând gardul împrejmuitor, din zid, precum si pomii fructiferi plantați de noi, a căror valoare urmează a fi stabilita printr-o expertiza de specialitate.
In ceea ce privește casarea cu trimitere spre rejudecare, recurenta intelege sa invoce dispozițiile art. 312 pct. 3 si 5 cod de procedura civila, cu referire la art. 261 al. 1 pct. 5 cod de procedura civila, art. 129 cod de procedura civila, art. 105 al. 2 cod de procedura civila, precum si art. 6 din CEDO determinata de nemotivarea hotărârii de către instanța de fond.
Conform prevederilor art.261 al.5 cod de procedura civila, hotărârea se da in numele legii si trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor. Textul de lege nu impune o formula sacramentala pe care instanța trebuie sa o adopte atunci când motivează o hotărâre, ci precizează ca o hotărâre trebuie sa fie transparenta, astfel încât sa se poată deduce cu ușurința ce a gândit judecătorul atunci când a pronunțat o anumita soluție, si care este temeiul de drept aplicabil fiecărei spete in parte.
Dispoziția legala prevăzuta in art. 261 pct. 5 cod de procedura civila, prin care s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie sa fie motivate, a fost edictata in scopul de a asigura o buna administrare a justiției, spre a da posibilitatea instanței superioare de a-si exercita controlul judiciar. De aceea, judecătorii sunt obligați sa arate in cuprinsul hotărârii motivele de fapt si de drept care le-au format convingerea.
Motivarea trebuie sa se refere la actele dosarului cauzei soluționate si sa fie in concordanta cu acestea, ceea ce presupune, in mod automat, cercetarea fondului pricinii deduse judecații.
Din lectura hotărârii primei instanțe, se poate observa cu ușurința ca ea nu este motivata in fapt si in drept; nu exista referire la actele dosarului, la probele administrate de părți ; instanța nu examinează pretențiile solicitate pe calea cererii reconvenționale, astfel încât este si greu sa critice soluția, deoarece ea este complet greșita.
De asemenea, arătă ca instanța de fond nu a administrat un probatoriu util, pertinent și concludent, respectiv administrarea de probe noi, chiar și din oficiu, astfel ca a încălcat principiile egalității în fața justiției și aflării adevărului, respectiv formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod procedură civilă.
Art. 125 alin. 5 modificat și completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor arata ca „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice; dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele; de asemenea judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc".
Instanța era datoare sa stabilească în ce măsură probele propuse de fiecare din părți sunt utile, pertinente și concludente soluționării speței deduse judecății, în vederea aflării adevărului pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii împrejurării concrete deduse judecății, încuviințând administrarea celor necesare ce îndeplinesc cerințele de pertinență și concludentă, potrivit art. 167 Cod procedură civilă.
Apreciază ca judecătorul fondului, daca intenționa sa afle adevărul in speța dedusa judecații, era dator sa dispună asupra completării probelor propuse și administrate de părți în condițiile legii, atunci când întreg probatoriul din dosar nu este suficient pentru lămurirea în întregime a procesului si, de asemenea, putea pune în discuție necesitatea administrării altor probe, pe care le putea ordona, chiar dacă părțile se împotrivesc.
In speța, prin cererea reconvenționala, a solicitat proba cu martori, interogatoriu si expertiza, precum si cercetare la fata locului, insa instanța nu a administrat decât proba cu expertiza, la solicitarea reclamantei, precum si proba cu interogatoriu, fara a se pronunța in vreun fel, in sensul admiterii sau respingerii celorlalte probe solicitate de noi.
În al doilea rând ,casarea cu trimitere este determinata de nepronuntarea, de către instanța de fond, cu privire la cererea reconvenționala, fiind incidente dispozițiile art. 105 al. 2 si art. 304 pct. 5 cod de procedura civila.
Potrivit art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea poate fi casată dacă instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Această normă prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Motivul este de odine publică după cum norma încălcată are caracter imperativ sau dispozitiv, nulitatea absolută putând fi invocată de oricare parte care invocă un interes sau instanță din oficiu, ținând cont și de principiul neagravării în propria cale de atac. Deși instanța are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, numai partea căreia nu i s-a soluționat cererea poate să invoce un astfel de motiv.
Apreciază ca nepronuntarea de către instanța de fond cu privire la cererea reconvenționala este motiv de nulitate absoluta si duce la casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Recurenta invocă prevederile art. 312 alin. 5 teza I din Codul de procedură civilă, care reglementează nepronuntarea asupra fondului pentru soluția de trimitere spre rejudecare, având în vedere situația în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
A nu cerceta fondul înseamnă a nu se pronunța asupra cererii cu care instanța a fost învestită, când dă altceva decât s-a cerut ori dacă a pronunțat soluția în temeiul unei excepții care nu ar fi fost întemeiată. Or, în cauza de față, Judecătoria B. nu a cercetat fondul, cât timp nu s-a pronunțat cu privire la o cerere cu care a fost legal investita.
Astfel, pe cale de reconvenționala, a solicitat ca instanța sa constate ca a intervenit intre noi, părțile, vânzarea cumpărarea suprafeței de teren in litigiu, de 150 mp si, in consecința, sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic; in situația respingerii cererii reconvenționale, sa fie obligata reclamanta la plata contravalorii lucrărilor efectuate si bunurilor aflate pe suprafața solicitata.
Prin s.c. nr._/06.09.2013, pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, a fost admisa in parte acțiunea reclamantei; s-a dispus obligarea societății sa-i lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 144 mp teren categoria arabil, situat in tarlaua nr. 83 din ., asa cum a fost ea delimitată in planșa nr. 2 anexa la raportul de expertiza ing. G. F.; a fost stabilita linia de hotar intre proprietățile pârtilor pe aliniamentul 1-2, asa cum a fost ea stabilita prin planșa nr. 1 la același raport de expertiza; a fost respinsa cererea reconvenționala formulata de recurentă si a fost obligată sa achite suma de 2725 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către reclamanta parata.
In motivarea hotărârii nu se regăsește nici o referire la solicitarea societății recurente ca, in situația in care se respinge cererea reconvenționala, solicita sa fie obligata reclamanta la plata contravalorii lucrărilor efectuate si bunurilor aflate pe suprafața solicitata, ceea ce echivalează cu nepronuntarea asupra acestui capăt de cerere.
În ceea ce privește casarea cu reținere spre rejudecare, societatea recurentă apreciază ca acest lucru se impune pentru administrarea tuturor probelor necesare, propuse prin cererea reconvenționala, care sa duca la o justa soluționare a pricinii deduse
judecații.
Astfel, in primul rând, apreciază ca se impunea administrarea probei testimoniale, respectiv depozițiile martorilor N. D. si N. C. F., vânzătorii terenurilor, ca persoane care au cunoscut de convenția sa, recurenta, cu parata reclamanta T. M.; suplimentarea probei cu interogatoriul reclamantei, având in vedere chiar recunoașterile acesteia, ca au existat discuții pentru vânzarea cumpărarea suprafeței de teren de 150 mp; administrarea de probe, inclusiv depoziții de martori, din care sa reiasă ca noi a înmânat prețul pentru suprafața de 150 mp reclamantei, data de la care aceasta nu a mai avut nici o pretenție cu privire la acel teren; probe din care sa reiasă ca, din anul 2006 pana in 2013, anul promovării prezentei acțiuni de către reclamanta, nu a fost deranjați vreodată de aceasta si nici nu ni s-a pus in vedere sa nu mai construiască gardul ori sa planteze pomi fructiferi.
De asemenea, apreciază ca se impunea, ca pe langa expertiza topo, dispusa de instanța, sa fie administrata si proba cu expertiza de specialitate, care sa aiba ca obiectiv stabilirea contravalorii gardului edificat de societatea recurentă pe terenul cumpărat, precum si contravaloarea pomilor fructiferi, a lucrărilor efectuate cu acel teren, având in vedere ca sunt constructori de buna credința si, chiar si in acest moment, se consideră proprietarii terenului respectiv, pe care l-au plătit integral si il stăpânesc din anul 2006.
Apreciază ca administrarea acestor probe poate sa se faca în urma casării cu reținere spre rejudecare, în baza noilor modificări aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor in materie civila.
Referitor la soluționarea recursului pe fond, cerere formulata in subsidiar, daca instanța de control nu va primi criticile formulate anterior, solicită modificarea sentinței recurate, in sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de teren de 144 mp, din acțiunea principala; admiterea cererii reconvenționale, in sensul constatării ca intre părți, a intervenit vânzarea cumpărarea suprafeței in litigiu de 150 mp (144 mp, cat a rezultat din raportul de expertiza); sunt de acord cu stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, insa apreciază ca aceasta este deja stabilita pe amplasamentul actual, având in vedere ca întreaga lor proprietate este delimitată de gard din beton, inca din anul dobândirii proprietății, anul 2006.
In subsidiar, solicită ca reclamanta sa fie obligata sa îi despăgubească cu contravaloarea lucrărilor efectuate, precum si a bunurilor situate pe aceasta porțiune de teren, asa cum a arătat in cererea reconvenționala.
In legătura cu solicitarea reclamantei de a demola gardul care separa proprietățile lor, obligarea societății la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri, pentru perioada cat pretinde reclamanta ca a fost lipsita de dreptul de proprietate asupra terenului de 150 mp, obligarea la plata sumei de 200 lei/zi de întârziere, de la data investirii instanței de judecata si pana la lăsarea in deplina si pașnica posesie a suprafeței de 150 mp teren, actualizarea sumelor de bani solicitate de reclamanta cu rata inflației si dobânda de referința anuala a BCR, arată ca instanța de fond s-a pronunțat in sensul respingerii lor, astfel incat au intrat in puterea lucrului judecat si nu mai pot face obiectul controlului judiciar.
Acest lucru se impune si prin prisma faptului ca reclamanta nu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, ceea ce echivalează cu o achiesare a acesteia la considerentele si dispozitivul s.c. nr._/06.09.2013 a Judecătoriei B..
Referitor la lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii, motiv de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recurenta arată ca o hotărâre este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit o norma juridica aplicabila. Prin urmare, o instanța ar fi culpabila atunci când ignora o lege ce este in vigoare la data judecații sau recurge la texte de lege aplicabile litigiului, dar le da o greșita interpretare, ceea ce s-a si întâmplat in cazul de fata.
Astfel, precizează ca prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1334/01.09.2006, a cumpărat de la N. D. si N. C. F., suprafața de 1.001 mp teren, proprietatea vânzătorilor, pe care, inca de la acea data, a construit un imobil casa de locuit, anexe, a edificat o plantație de pomi fructiferi si a împrejmuit, cu gard din beton, întreaga proprietate.
La aceeași data, prin contractul autentificat sub nr. 1337/01.09.2006, reclamanta T. (fosta I.) M., a dobândit, de la aceiași proprietari, vânzătorii N. D. si N. C. F., suprafața de teren de 1387 mp, terenurile fiind unul in continuarea celuilalt.
Inițial, reclamanta, așa cum a recunoscut si la interogatoriu, a dorit sa achiziționeze întreaga suprafața de teren, insa nu a putut din lipsa fondurilor bănești necesare (pct. 3 din răspunsul la interogatoriu).
Așa cum a arătat si in fata instanței de fond, deși in actul autentic figurează ca vânzători N. D. si N. C. F., toate negocierile de pret, suprafața, înmânarea prețului, au fost purtate cu reclamanta de astăzi, T. M.. Suma de bani, reprezentând prețul vânzării, a fost înmânata tot acesteia, in prezenta si cu acordul vânzătorilor, soții N..
Cu acea ocazie, s-au purtat si discuțiile referitoare la vânzarea unei suprafețe de teren, de 150 mp, din proprietatea reclamantei, pentru ca societatea recurentă să aibă deschidere la drum mai larga, și pentru care am achitat prețul stabilit de părți..
În continuare recurenta arată că nu a putut încheia actul in forma autentica, motivat de faptul ca nu se procedase la dezmembrarea corespunzătoare cadastrale a suprafeței de teren in cauza, care provenea de la același proprietar, iar acum figurau doi cumpărători.
Fiind de buna credința, dupa ce a achitat prețul terenului, a edificat gardul ce delimita proprietățile lor, care cuprindea, in mod normal, si suprafața de teren de 150 mp.
De la acea data a stăpânit terenul, niciodată nu ni s-a pus in vedere sa nu mai construiască, pana la începutul acestui an, 2013, când a primit cererea de chemare in judecata ce face obiectul acestui dosar.
Consideră ca au fost de buna credința, deoarece au stăpânit terenul, au făcut investiții, bazându-se pe aceeași buna credința a reclamantei, care a promis ca vor încheia actul de vânzare cumpărare in forma autentica, dupa ce va face dezmembrarea la cartea funciara.
Apreciază ca demersul reclamantei este pornit ca urmare a intenției acesteia de a vinde terenul, iar cumpărătorul dorește si pe proprietatea societății, suprafața de teren fiind bine întreținuta, situata la drumul național, aproape de utilități, altfel nu își explica scopul acțiunii acesteia.
Arată ca aspectele legate de vânzarea cumpărarea suprafeței de teren de 150 mp, de pret, înmânarea acestuia, privind întocmirea actului de vânzare cumpărare in forma autentică dupa efectuarea dezmembrării la cartea funciara, pot fi elucidate prin audierea, in calitate de martori, a numiților N. D. si N. C. F., proprietarii terenului, a notarului N. E., la care s-au întocmit ambele contracte de vânzare cumpărare, in aceeași zi, prin suplimentarea interogatoriului luat reclamantei, prin raportarea prețului din contractul de vânzare cumpărare la grila notarilor publici, pentru a se vedea ca in prețul achitat pentru suprafața de 1.001 mp intra si cel aferent suprafeței de 150 mp, astfel încât s-au achitat de obligațiile ce ne reveneau, in totalitate.
In subsidiar, recurenta solicită ca reclamanta sa fie obligata sa îi despăgubească cu contravaloarea lucrărilor efectuate de ea, precum si a bunurilor situate pe aceasta porțiune de teren, așa cum a arătat in cererea reconvenționala, pe care le va detalia si timbra la valoare, invocând în acest sens dispozițiile art.485 și 1899 Cod civil.
Tribunalul examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, constată că sunt fondate, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente
Potrivit art 261 alin 5 cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art 304 pct 7 din cod procedură civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o pronunțare a fondului cauzei
În speță, instanța de fond a fost investită de către recurenta reclamantă T. M. cu o acțiune cu mai multe capete de cerere: revendicare, plata unor despăgubiri pentru perioada cât a fost lipsită de dreptul de proprietate, iar prin cererea reconvențională formulată de recurenta pârâtă ., instanța de fond a fost investită cu un capăt de cerere prin care să se constate că între părți a intervenit vânzarea - cumpărarea suprafeței de litigiu cu consecința pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, cât și cu un capăt de cerere subsidiar, în sensul ca recurenta reclamantă să fie obligată la plata contravalorii lucrărilor efectuate și a bunurilor aflate pe această suprafață de teren -.
Tribunalul constată că instanța de fond, a făcut motivare incompletă și confuză, fără să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept ce au format convingerea pentru adoptarea soluției, fără să examineze fiecare capăt de cerere din acțiunea principală cât și din cererea reconvențională, cu referire la actele dosarului, fără să analizeze susținerile părților.
Mai mult, cu ocazia redactării hotărârii instanța de fond a observat că nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale în minută, astfel că a procedat la încheierea unui proces verbal din 12.09.2013 prin care a constatat această omisiune deși legea prevede o altă procedură, de completare a hotărârii atunci când s—a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, completare ce se efectuează prin hotărâre separată cu citarea părților, așa cum prevede art 281 ind 2 cod procedură civilă.
Dar chiar și așa, instanța de fond nu a analizat deloc capătul subsidiar din cerere din cererea reconvențională prin care recurenta pârâtă solicită obligarea recurentei - reclamante la plata contravalorii bunurilor efectuate și a bunurilor aflate pe suprafața solicitată, în condițiile în care respinsese capătul principal din cererea reconvențională
Față de considerentele reținute, Tribunalul, în baza art 304 pct 7 și art 312 alin 3 cod procedură civilă, va admite recursul, va casa hotărârea recurată cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță, ținând seama de considerentele prezentei deciziei.
În baza art 315 alin 3 cod procedură civilă, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama și de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondate recursurile formulate de reclamanta T. M.- cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab. av. R. D., și pârâta S.C. SPAȚIAL A. SRL cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr_/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr_ .
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. O. |
RED.A.E.D
Tehnored.O.R 2ex/17.02.2014
J.f. B., J.F.V. C. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 764/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
