Fond funciar. Decizia nr. 454/2014. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 454/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 2174/277/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 454

Ședința publică de la 15 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător I. M.

Judecător M. N.

Grefier E. D.

Pe rol judecata recursurilor declarate de pârâta C. L. CĂTINA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR – prin R. G. – primarul comunei, în calitate de președinte al comisiei, de intervenienții în nume propriu M. L. și M. M. L., ambii domiciliați în Târgoviște, ., ..3, ., de pârâtul M. G., domiciliat în ., județ B., împotriva sentinței civile nr.261 din data de 04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu proprietate și obligație de a face, în contradictoriu cu reclamantul C. D., domiciliat în comuna Cătina, ., pârâta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun.B., ..48, județ B. și intervenientul în interes propriu C. E., domiciliată în mun.B., ., ., județ B..

Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din 08.10.2014 și apoi pentru 15.10.2014.

După deliberări,

TRIBUNALUL:

Deliberand asupra prezentelor recursuri civile, constata:

Prin actiuneainregistrata sub nr._ pe rolul JudecatorieiPatarlagele, reclamantul C. D. i-a chemat în judecată pe pârâții M. G., C. L. Cătina pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004, emis pârâtului M. G., pentru suprafața de 290 m.p.; obligarea Comisiei Locale Cătina să pună reclamantul în posesie pe suprafața de 1600 m.p. teren intravilan, pct. „Acasă”, respectându-se vechiul amplasament, întocmirea documentației și înaintarea acesteia pentru emiterea titlului de proprietate; obligarea Comisiei Județene B. să emită titlul de proprietate în care să fie inclusă întreaga suprafață reconstituită.

În fapt, a aratat că, înainte de cooperativizare, a figurat ca proprietar cu suprafața totală de 1,66 ha, iar după apariția legilor fondului funciar a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate; că, în suprafața totală reconstituită, era inclus și terenul de 1600 m.p. amplasat în pct. „Acasă” și înscris în registrul agricol la pozițiile 8 și 10; ca, fara a ține cont de această realitate, C. L. Cătina a efectuat punerea în posesie pentru suprafața totală de 1410 m.p., iar pe suprafața de 290 m.p. din terenul proprietatea reclamantului a fost pus în posesie pârâtul, terenul fiind înscris în titlul lui de proprietate; ca terenul în suprafață de 290 m.p. inclus în titlul de proprietate al pârâtului fracționează terenul proprietatea reclamantului și provoacă nenumărate neînțelegeri; ca, de la data reconstituirii dreptului de proprietate a făcut nenumărate intervenții la C. locală pentru anularea actelor ilegale, dar până în prezent nu s-a luat nici o măsură; ca punerea în posesie și includerea în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004 a terenului proprietatea reclamantului, pentru care solicitase și i se reconstituise dreptul de proprietate este nelegală, motiv de nulitate prev. de art. III lit. a (ii) din Legea 169/1997.

A solicitat, de asemenea, ca pârâtele să fie obligate să pună reclamantul în posesie cu terenul înscris în registrul agricol în punctul „Acasă”, respectându-se vechiul amplasament și suprafața avută în proprietate, să întocmească și să înainteze întreaga documentație pentru întocmirea titlului de proprietate și să elibereze titlul, cu înscrierea tuturor terenurilor.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 14, 27 din Legea 18/1991 și art. III. a (ii) din Legea 169/1997.

A depus la dosar copii de pe filele din registrul agricol din anii 1959-1962, în care sunt înscriși reclamantul și mama pârâtului, procesul verbal de punere în posesie nr. 57/1994 și schița plan aferentă acestuia.

C. L. Cătina a depus la dosar copie de pe registrul agricol al pârâtului și anexa 2a/38/63-1,05 ha.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea primelor două capete de cerere, ca neîntemeiate.

A aratat că reclamantul invocă niște mențiuni din evidențele agricole anterioare colectivizării, care se referă la un cu totul alt amplasament (situat la 700-800 m distanță de punctul în litigiu). Acolo, reclamantul a avut 1600 m.p., din care a și vândut o parte numitului P. G. (vecinii acelei suprafețe sunt: P. G., canal, drum sătesc, O. E.).

A mai aratat că reclamantul nu a deținut niciodată 1600 m.p. lângă terenul pârâtul și că, în anii 1994 – 1995, s-a judecat cu reclamantul (și cu alte persoane), situația fiind clarificată pe deplin și toate părțile arătând că nu vor avea pretenții unele împotriva altora pe viitor, în legătură cu terenurile pe care le stăpânesc. La vremea respectivă, reclamantul a fost de acord cu concluziile expertizei întocmite, în sensul că terenul sau este de 1376 m.p., suprafața pe care, de altfel, fusese și pus în posesie (pe 1410 mp pus în posesie și deținea în realitate cu 34 m.p. mai puțin).Prin urmare, a acceptat atunci că acela este terenul său, pentru ca după 17 ani să susțină altceva. Această contradicție în susțineri denotă netemeinicia primului capăt de cerere.

A mai aratat ca, în ceea ce îl privește, a figurat în evidențele agricole anterioare colectivizării cu suprafața de 2800 m.p. în punctul „Acasă”. S-a reconstituit drept de proprietate asupra întregii suprafețe deținute (1,05 ha) și, ulterior, i s-a emis titlul de proprietate nr._/12/2004. Deși în titlu este menționată suprafața de 2800 m.p. lângă casă, (tarlaua 46, . realitate, conform măsurătorilor ce au stat la baza întocmirii Cărții funciare, deține 2669 m.p. Prin urmare, i s-a atribuit vechiul amplasament și nu există motiv pentru a se constata nulitatea absolută parțială a titlului emis.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, a aratat că reclamantul a fost pus în posesie anterior anului 1995 pe suprafața de 1410 m.p.; nu poate pretinde să fie îndeplinită această operațiune a doua oară și nu poate cere nici diferența până la pretinsa suprafață de 1600 m.p., întrucât nu a deținut niciodată un teren de această mărime pe acel amplasament.

S-a formulat răspuns la întâmpinare, prin care reclamantul a aratat că mențiunile din registrul agricol, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1600 m.p., se referă strict la terenul pe care îl are înregistrat la partida sa din anul 1953, iar în anul 1954 a început deja fundația unei locuințe pentru familie. Datorită unor neînțelegeri cu autoarea M. E., a sistat construcția, a achiziționat un alt teren în pct. „I.” (800 mp de la O. E. în anul 1955 și 600 mp de la T. D. în anul 1957), unde a început să construiască o altă casă, dar acest teren nu a fost înscris niciodată în registrul agricol. În registrul agricol a fost înscrisă încă din anul 1953, suprafața de 1600 m.p. ce se învecina cu restul proprietății autoarei M. E. (actualmente M. G.). După căsătoria pârâtului M. G., autoarea M. E. a fost alungată de la domiciliul său, iar reclamantul a fost nevoit să-i ridice o locuință pe vechea fundație începută în anul 1954. A aratat că acesta este motivul pentru care autoarea M. E. a locuit în imobilul construit de reclamant pe terenul proprietatea sa și înscris în evidențele agricole în pct. „Acasă” la categoria curți-construcții (1000 m.p.) categoria livadă (600 m.p.).

A mai mentionat ca, incă din luna martie 1995 (cererea 548/17.03.1995), a solicitat anularea proceselor verbale de punere în posesie nr. 57 și 58 din 26 mai 1994 și a crezut sincer că, prin instituirea unei căi de acces pe proprietate, va aduce liniște în familiile lor. Comportamentul pârâtului a dovedit că orice compromisuri ar face îl nemulțumește și încearcă prin orice mijloace să îl îndepărteze din locația respectivă, motiv ce l-a determinat să solicite în integralitate terenul de 1600 m.p. amplasat în pct. „Acasă”. A aratat că este adevărat că pârâtul a figurat înscris în punctul „Acasă” cu suprafața de 2800 m.p., dar punerea în posesie conform măsurătorilor comisiei s-a făcut pe suprafața totală de 3184 m.p. Deși pârâtul pretinde că are înscrisa în titlu suprafața de 2800 m.p. și că în realitate ar deține 2669 m.p., nu a depus la dosarul cauzei niciun act din cele la care a făcut referire, neputând verifica cele susținute.

La 17.01.2013, pârâtul a depus la dosar un înscris, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 384/2011, a înstrăinat terenul în litigiu cumpărătoarelor M. Maurențiu și M. M. L..

La aceeași dată, M. L. și M. M. L. au formulat cerere de intervenție în nume propriu în cauză, prin care solicită admiterea în principiu a acestei cereri și să se dispună comunicarea ei părților din proces și, în fond, să-i fie admisă și să se constatate că, în baza contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 384/21.03.2011 de BNP G. L. A. intervenit între aceștia, în calitate de cumpărători și pârâtul M. G., în calitate de vânzător, au devenit proprietarii suprafeței de 2669 m.p. din măsurători si 2800 mp din acte, teren intravilan din titlul de proprietate nr. 5875/12/30.03.2004, teren din care reclamantul solicită cei 290 m.p. și, ca atare, să se respingă acțiunea reclamantului.

În fapt, în baza contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 384/21.03.2011 de BNP G. L. A., i-a vândut suprafața de 2669 m.p., compusa din teren intravilan curți construcții 622 m.p., teren intravilan arabil 529 m.p. și teren intravilan fâneață 477 m.p. A aratat că acest teren, pârâtul M. G. l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza titlului de proprietate nr. 5875/12/30.03.2004; ca, in în titlul de proprietate nr. 5875/12/30.03.2004, tatăl intervenientului avea trecută suprafața de 2800 m.p., dar în urma măsurătorilor cadastrale suprafața găsită a fost de 2669 m.p. Cu privire la acest teren de 2800 m.p. din acte, a aratat că între tatăl său și reclamantul C. D. au existat mai multe neînțelegeri, care au fost rezolvate prin tranzacția încheiată în dosarul nr. 512/1995 și care tranzacție a stins și litigiul din dosarul 2951/1994. După rezolvarea acestor litigii, a fost eliberat titlul de proprietate nr. 5875/12/30.03.2004 pe numele tatălui, pentru suprafața de 2800 m.p. teren intravilan și pe numele reclamantului C. D. alt titlu de proprietate, pentru suprafața de 1376 m.p. teren intravilan în același loc, terenurile fiind învecinate. A aratat că suprafața de 1600 m.p.,de care face vorbire reclamantul în acțiune, a fost reconstituită prin titlul de proprietate nr._/24/01.04.2004 în altă parte a satului, fiind tot pct.”Acasă” și tot teren intravilan, dar care nu se învecinează pe nicio latură cu proprietatea sa. Prin urmare, a aratat că între terenul cumpărat de intervenient, în suprafață de 2669 m.p. din măsurători și 2800 m.p. din acte și terenul reclamantului care se învecinează cu al intervenientului, toate neînțelegerile au fost încheiate de către tatăl intervenientului și C. D. în anul 1995, prin tranzacția semnată în dosar 512/1995. Din anul 1995 și până în prezent nu au mai existat niciun fel de pretenții din partea reclamantului, acesta vânzând terenul fiicei sale.

A atașat cererii titlul de proprietate și celelalte înscrisuri arătate în cererea de intervenție.

Reclamantul, prin înscrisul aflat la fila 42 în dosar, a solicitat respingerea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a reclamantului.

A aratat că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12/2004, emis pe numele intimatului M. G.. Cererea pentru constatarea nulității unui titlu nu se poate judeca decât în contradictoriu cu titularul reconstituirii dreptului de proprietate, căruia i s-a eliberat titlul, neavând nicio relevanța vânzările efectuate ulterior.

Prin încheierea de la termenul din 05.02.2013, instanța a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. G., a unit cu fondul excepția inadmisibilității invocată de către reclamant și a admis probele solicitate de către părți.

În cauză, s-au administrat probele cu înscrisuri, cu interogatoriu, testimonială, cu expertize tehnice, cu relații solicitate de la comisiile pârâte.

La data de 14.02.2013, pe rolul instanței este înregistrat dosarul nr._, ce a primit termen de judecată la 21.03.2013.

Dosarul are ca obiect cererea prin care reclamantul C. D. solicită instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. L. Cătina pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitate absolută a titlului de proprietate nr._/24/01.04.2004 și obligarea Comisiei locale Cătina să–l pună în posesie pe suprafața reconstituită, cu respectarea vechilor amplasamente, întocmirea și înaintarea documentației pentru înscrierea corectă și eliberarea titlului de proprietate; obligarea Comisiei Județene B. să elibereze titlul de proprietate pentru terenurile reconstituite, cu respectarea vechilor amplasamente.

În fapt, a aratat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile pe care le-a avut înainte de cooperativizare. În urma reconstituirii, a fost eliberat titlul de proprietate nr._/24/1.04.2004 și, după ce a constatat că nu erau incluse în acesta terenurile reconstituite, a predat imediat titlul comisiei locale, pentru înscrierea corectă. Până în prezent, cu toate demersurile făcute, nu au fost înscrise corect terenurile reconstituite, în schimb, cu ocazia soluționării unui dosar înregistrat în anul 2012 (_ ) partea adversă a depus o copie a titlului emis în 2004, pe care a primit-o de la C. locală, ceea ce l-a convins că se refuza aplicarea corectă a legilor fondului funciar. Astfel că, deși i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul înscris în registrul agricol în pct. „Acasă” și a fost pus în posesie conform proceselor verbale nr. 57-58/1994 (chiar dacă punerea în posesie era greșită), în titlul de proprietate nr._/24/2004 acest teren nu se mai regăsise. În schimb, în intravilan este înscris un teren având două suprafețe, respectiv 0,0570 și 0,0480 ha. În același timp, în extravilan, sunt înscrise amplasamente și suprafețe care nu i-au aparținut niciodată, ceea ce duce la neînțelegeri și litigii cu adevărații proprietari.

În acest dosar, C. L. a depus documentația în baza căreia s-a emis titlul de proprietate în litigiu.

C. L. Cătina a formulat întâmpinare, prin care a aratat că reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,76 ha teren, 1,12 ha în câmp și 0,64 ha teren în loc. Cătina. Pentru acest teren de 0,64 ha s-a emis titlul de proprietate a cărui nulitate cere a fi constatată.

Titlul de proprietate a fost întocmit în baza procesului verbal de punere în posesie semnat de reclamant, care a ridicat ulterior, fără nicio obiecție, titlul de proprietate.

A aratat că în pct. „Acasă”, în titlul de proprietate nr._/24/1.04.2004, a fost trecută suprafața de 570 m.p., suprafață regăsită în urma măsurătorilor efectuate la momentul întocmirii procesului verbal de punere în posesie. Suprafețele cu care reclamantul figurează în registrul agricol 1959-1961 punctul „Acasă” (600 m.p. livadă și 1000 m.p. curți – construcții) nu au fost trecute în titlul de proprietate, deoarece în baza proceselor verbale de punere în posesie nr. 57 și 58/1994, C. D. și soția acestuia C. Lucreția, au vândut numitei C. E. – fiica reclamantului, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notariatul de stat Pătârlagele, prin încheierea nr. 1994/18.07.1994, suprafața totală de 1410 m.p. și pe care ulterior aceasta a construit o casă de locuit. Din acest motiv, aceste suprafețe nu au mai fost menționate în titlul de proprietate, însă anexa de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost diminuată în mod corespunzător cu această suprafață. Reclamantul nu a putut fi pus în posesie în anul 1994 cu suprafața de 1600 m.p., conform registrului agricol, deoarece diferența de 190 m.p. (1410 m.p. – procese verbale de punere în posesie) era ocupată de către numitul M. G. și pe aceasta era construit un grajd. Mai mult decât atât, această suprafață de 190 m.p. face parte dintr-o suprafață mai mare inclusă în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004- emis pe numele M. G..

A mai aratat că, în momentul de față, pe rolul Judecătoriei Pătârlagele se află dosarul nr._, cu termen de judecată la data de 02.04.2013, dosar ce are ca obiect și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004, emis pe numele M. G., în privința suprafeței de 190 m.p. Prin urmare, actuala acțiune nu poate fi soluționată în privința diferenței de la 1410 m.p. (procese verbale de punere în posesie) la 1600 m.p. (registrul agricol), decât în urma unei sentințe definitive și irevocabile pronunțate în dosarul nr._ .

În acest dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, cu interogatoriul celor două pârâte și s-a efectuat o expertiză tehnică.

S-a formulat, de asemenea, de către M. G., M. L. și M. M. L. cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei Comisiei locale Cătina, prin care intervenienții au cerut respingerea acțiunii reclamantului.

Au arătat că, prin titlul de proprietate, s-a atribuit intervenientului M. G. suprafața totală de 8000 m.p., din care s-au vândut intervenienților 2669 m.p. Restul terenului de 2800 m.p. se învecinează cu un teren de 1410 m.p. proprietatea reclamantului. Între reclamant și M. G. au existat litigii soluționate prin dosarul nr. 2951/1994, iar după aceasta au fost eliberate titluri de proprietate reclamantului și intervenientului M. G..

În continuare, a invocat aceeași situație de fapt ca și cea expusă în cererea de intervenție formulată în dosarul nr. 2174/2012.

A aratat că reclamantul a formulat o acțiune ce formează obiectul dosarului nr._, cu termen la data de 18.06.2013, prin care a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 5875/12/30.03.2004 emis pe numele lui M. G. pentru suprafața de 290 m.p., dosar în care s-a efectuat o expertiză topo, din care rezultă că terenurile deținute de C. D. și M. G. nu se suprapun, niciuna dintre părți neavând teren în minus.

Prin prezenta acțiune, reclamantul C. D. încearcă să contracareze acțiunea din dosarul nr._, unde raportul de expertiză îi este nefavorabil și să câștige ceea ce se poate presupune pierdut în prima cauză.

În raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză rezultă fără niciun dubiu că terenurile reconstituite reclamantului în baza titlului de proprietate nr._/24/01.04.2004 sunt pe vechile amplasamente, iar expertul arată și situația din cealaltă cauză–dosar_ - explicând proveniența terenurilor.

Interesul intervenienților, este să sprijine apărările pârâtei și, în consecință, să apere dreptul de proprietate pe care reclamantul încearcă să-l diminueze prin cele două acțiuni promovate–dosar nr._ și prezenta cauză.

Cererea de intervenție accesorie a fost încuviințată în principiu prin încheierea de la termenul din 20.06.2013.

În acest dosar s-a efectuat o expertiză tehnică, la care reclamantul a formulat obiecțiuni, iar în final a solicitat efectuarea unei noi expertize, de către un alt expert.

La termenul din 20.06.2013, s-a dispus acordarea unui nou termen în vederea conexării dosarului nr. 411/_ la dosarul nr._ /2014.

În dosarul nr. 2174 a fost, de asemenea, efectuată o expertiză tehnică, la care s-au formulat obiecțiuni.

La termenul din 3.09.2013, instanța a dispus încuviințarea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta C. E. la termenul din 21.05.2013 (fila 69 în dosar nr._ ).

Prin aceasta, intervenienta cere admiterea acțiunii formulată de către reclamant și, pe cale de consecință, constatarea nulității absolute parțiale pentru suprafața de 290 m.p. inclusă ilegal în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004 emis pe numele pârâtului M. G., a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 384/21.03.2011 pentru aceeași suprafață de 290 m.p., vândută de pârâtul M. G., cu obligarea pârâtei C. locală Cătina să pună ulterior în posesie pe reclamantul C. D. cu suprafața de teren pentru care i se reconstituie dreptul de proprietate, situată în punctul „acasă” și întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate de către C. Județeană B., obligarea în solidar a pârâților persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a aratat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1994/18.07.2004, a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1410 m.p. teren intravilan situat în satul C., . următoarele vecinătăți: 1) suprafața de 1040 m.p. Nord – P. I. pe o lungime de 104 m; Sud – M. G. pe lungime de 104 m.p.; Est – Romsilva pe o lungime de 10 m; Vest -M. G. pe o lungime de 10 m.p. și 2) suprafața de 370 m.p. Nord- P. I. pe o lungime de 53 m.p.; Sud – M. G. pe o lungime de 30 m și drum pe o latură de 23 m, Est – M. G. pe o lungime de 5,00 m și M. G. și drum pe o lungime de 3.5 m și Vest – drum județean pe o lungime de 8,5 ,, suprafețe de teren având amplasamentele cadastrale consemnate în planurile de situație ce fac parte integrantă din contractul susmenționat, înscris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare sub nr. 905/18.07.1994.

Ulterior, cu toate că unul dintre specialiștii autorizați a întocmit, cu respectarea strictă a metodologiei aprobate prin A.N.C.P.I., documentația cadastrală, totuși nu s-a reușit intabularea în cartea Funciară datorită litigiilor cu pârâții, mai ales că, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia, s-a „omis” să se menționeze și conținutul tranzacției încuviințate printr-o hotărâre de expedient.

La rândul său, pârâta C. locală Cătina a refuzat, în ciuda numeroaselor solicitări făcute, să elibereze vânzătorului-reclamantul C. D. din prezenta acțiune introductivă – titlul de proprietate pentru suprafața de 1600 m.p. teren intravilan situat în punctul „Acasă,, cu motivarea că acesta l-ar fi vândut, chiar dacă nu integral.

Într-un asemenea context, este mai mult decât evident că are un interes legitim, actual și ocrotit de lege pentru a interveni în acest proces; că, prin admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată, se creează premisele întregirii suprafeței de teren cumpărată și cu diferența de 290 m.p. atribuită ilegal pârâtului M. G. și înstrăinată apoi celorlalți doi pârâți persoane fizice, pe de o parte, cât și a intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară, pe de altă parte.

În condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1994/18.07.1994 de către fostul Notariat de stat local Pătârlagele a fost înscris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare sub nr. 905, de la data susmenționată dreptul său de proprietate asupra suprafețelor de teren cumpărate de la reclamantul C. D. a devenit opozabil ergaomnes, inclusiv inițial M. G..

Prin aceeași încheiere din 3.09.2013, s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosar nr._ /2013 și efectuarea unei noi expertize, de către expert O. M..

S-a încuviințat, de asemenea, pentru părți, să-și desemneze câte expert parte. Obiectivele expertizei au fost cele stabilite anterior, în cele două dosare conexate.

La termenul din 5.11.2013 s-a depus raportul de expertiză întocmit de către expert O. M. și se acordă termen la 3.12.2013, pentru ca părțile să studieze raportul de expertiză.

La acest termen, se depun obiecțiuni la raportul de expertiză, de către expertul-parte N. G., și de către pârâții-intervenienți M. G., M. L., M. M. L.. Se depune, de asemenea, raportul de expertiză întocmit de către expertul-parte D. C..

C. locală Cătina, la rândul său, a depus la dosar concluzii și înscrisuri noi.

La termenul din 7.01.2013, la cererea părților, instanța a înaintat raportul de expertiză O. M., pentru avizare la OCPI B., fixându-se termen la 24.02.2014. La acest termen, s-a depus la dosar raportul de expertiză avizat de către OCPI B. și niciuna dintre părți nu formulează obiecțiuni la acest raport de expertiză.

Prin s.c. nr. 61/04.03.2014, Judecatoria Patarlagele a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR CĂTINA, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B. și M. G., așa cum a fost precizată ulterior; a admis cererea de intervenție formulată de către intervenienta C. E.; a respins, ca neîntemeiată, excepția invocată de către reclamanți cu privire la inadmisibilitatea cererii de intervenție formulată de către intervenienții M. L. și M. M. L., în ce privește pe pârâtele C. L. CĂTINA pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. JUDEȚEANĂ B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; a respins, ca neîntemeiată, în întregime, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții M. L. și M. M. L., precum și cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienții M. L. și M. M. L. și M. G.; a respins, ca neîntemeiată, excepția privind lipsa calității procesual pasive a pârâtului M. G..

A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004, emis pe numele pârâtului M. G., nulitatea absolută ce are ca obiect teren în suprafață de 190 m.p. amplasat în pct. „Acasă”, ., individualizat în raportul de expertiză și anexa 6 a acestuia, întocmite de către expert O. M., prin punctele 1, 2,3,4,5,6,7,E, 11,M,F,G, H, I, J, K, L.

A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul M. G. și intervenienții M. L. și M. M. L., autentificat cu nr. 384/21.03.2011 la BNP G. L. L., nulitatea absolută ce are ca obiect teren în suprafață de 190 m.p., amplasat în punct „Acasă”, ., individualizat prin raportul de expertiză și anexa nr.6 la acesta, întocmite de către expert O. M., prin punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L.

A constatatnulitatea absolută a titluluide proprietate nr._/24/1.04.2004, emis pe numele reclamantului.

A obligat pârâta C. Comunală pentru aplicarea legilor fondului funciar Cătina să:

a) pună în posesie reclamantul pe următoarele terenuri: teren în suprafață de 1600 m.p. pe amplasamentul situat în pct. „Acasă „ . și individualizat în raportul de expertiză și anexa 6 la acesta întocmit de către expert O. M. și având ca vecini la nord P. I., la sud M. G., la vest drum județean, la est Direcția Silvică B.; teren în suprafață de 742 m.p. amplasat în satul C., ., punct „Podari”, individualizat în raportul de expertiză O. M.; teren în suprafață de 563 m.p. amplasat în satul C., . și identificat în raportul de expertiză O. M., în punctul „La P.”; alte terenuri pe vechile amplasamente indicate în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și înscrisurile anexate acesteia, suprafața însumată a tuturor acestor terenuri urmând a fi cea de 1,66 ha teren, pentru care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.

b) să întocmească documentația necesară pentru eliberarea titlului de proprietate având ca obiect suprafața totală de 1,66 ha teren, documentație, care să cuprindă terenurile înscrise mai sus, la litera a) din prezenta minută.

A obligat pe pârâta C. Județeană B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să întocmească un nou titlu de proprietate reclamantului, potrivit dispozițiilor de la literele a) și b), susmenționate, ale prezentei sentințe.

A obligat, în solidar, pe pârâții C. L. Cătina, M. G. și intervenienții M. L. și M. M. L. să plătească reclamantului și intervenientei C. E. (în solidar), suma de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinuturmatoareasituatie de fapt si de drept: reclamantul C. D. a formulat două acțiuni, ce fac obiectul dosarului nr._ și, respectiv, al dosarului nr._ . Aceste dosare au fost conexate la termenul din 3.09.2013.

S-a reținut că, prin acțiunea din dosarele conexate, reclamantul a cerut: constatarea nulității absolute parțiale pentru suprafața de 290 m.p. (ulterior precizată ca fiind 190 m.p.) a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004 emis pârâtului M. G.; obligarea Comisiei locale Cătina să pună reclamantul în posesie pe suprafața de 1600 m.p. teren intravilan, punctul „Acasă”, pe vechiul amplasament; obligarea Comisiei locale Cătina să întocmească documentația necesară pentru emiterea titlului de proprietate; obligarea Comisiei Județene B. să emită titlul de proprietate; constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/24/1.04.2004, emis pe numele reclamantului; obligarea Comisiei locale Cătina să pună reclamantul în posesie pe vechiul amplasament, pe întreaga suprafață pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate; obligarea Comisiei Județene să elibereze titlul de proprietate.

S-a reținut că, prin întâmpinarea depusă, pârâtul M. G. a cerut respingerea acțiunii și a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive - excepție respinsă prin încheierea din 5.02.2013.

S-a reținut și că reclamantul a invocat excepția inadmisibilității cererii intervenienților de a se constata că sunt proprietarii terenului - iar aceasta s-a unit cu fondul.

S-a reținut că, în cauză, au fost încuviințateîn principiu cererile de intervenție formulate de către intervenienții M. L. și M. M. L., dar și de către C. E., conținutul cererilor fiind arătat pe larg în cele ce preced.

Instanța a constatat că excepția prin care reclamantul a cerut să se constate ca inadmisibilă cererea intervenienților M. L. și M. M. L., de a constata că sunt proprietari ai terenurilor în litigiu, atâta vreme cât dreptul de proprietate le-a fost conferit prin contractul de vânzare-cumpărare, această excepție deci, este neîntemeiată, întrucât existența dreptului de proprietate al intervenienților M. L. și M. M. L. este o problemă de fond.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca, potrivit filei din registrul agricol, reclamantul a fost, anterior colectivizării agriculturii, proprietar al suprafeței totale de 1,66 ha teren, iar reclamantul a formulat cerere (al cărei conținut nu este contestat de nimeni și confirmat prin cererea aflată la dosar, dar și de către C. locală Cătina pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață). Reclamantului i se reconstituie dreptul de proprietate însă pentru suprafața de 1,67 ha teren, dar titlul de proprietate a fost eliberat exclusiv pentru terenul din localitatea Cătina, nu și pentru terenul din zona de câmpie.

Potrivit actelor primare de proprietate (registrul agricol) în localitatea Cătina, reclamantul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,54 ha teren. Titlul de proprietate nr._/24 din 1.04.2004 eliberat reclamantului cuprinde însă suprafețele de 5830 m.p. extravilan + 570 m.p. intravilan (acasă)= 6400 m.p. teren, deci cu 1000 m.p. mai mult decât reclamantul era îndreptățit. S-a reținut că această suprafață de 1000 m.p. nu a fost dedusă din suprafața de 12 ha teren din zona de câmp.

S-a constatat ca un prim motiv de nulitate a titlului de proprietate_/2004 îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea la care era îndreptățit reclamantul, iar această plus reconstituire se explică astfel:

În registrul agricol, reclamantul este înscris cu suprafața de 1600 m.p. în punctul „acasă C.” (1000 m.p. curți + 600 m.p. livadă), teren cu care soția reclamantului a fost înzestrată de către mamă, teren pe care reclamantul a edificat temelia unei case.

În urma unor neînțelegeri, reclamantul a sistat construcția casei și, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 126/1955, cumpără de la O. E. și T. D. 600 m.p.+800 m.p. teren, într-un alt amplasament, numit „izvor”, tot în ., pe acest teren a construit casa de locuit, acest amplasament a fost cunoscut sub denumirea „acasă izvor”.

Concluzionând, reclamantul a deținut anterior colectivizării, terenuri cu denumirea „acasă”, în două locații diferite „acasă C.” în suprafață de 1600 m.p. și „acasă I.” în suprafață de 1400 m.p., dar în registrul agricol este înscris doar terenul din punctul „acasă C.”, celălalt teren nefigurând înscris nici în momentul cumpărării, nici ulterior, în registrul agricol.

Din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, din precizările făcute de către C. locală Cătina prin răspunsul la interogatoriu, a rezultat cu certitudine că reclamantul nu a solicitat niciodată reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din punctul „acasă C.”, iar faptul că reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren este atestat prin adeverința nr. 484/9.03.1995, emisă de C. locală Cătina.

Așa fiind, urma că, în baza reconstituirii dreptului de proprietate în mod explicit, temeinic și legal pentru suprafața de 1600 m.p. teren în punctul „acasă C.”, pârâta avea obligația de a pune reclamantul în posesie și a întocmi documentația pentru eliberarea titlului de proprietate reclamantului în punctul „acasă C.” pe 1600 m.p., pe vechiul amplasament.

În mod eronat însă, pârâta înglobează în titlul de proprietate nr._/24/2004 eliberat reclamantului în punctul „acasă” o suprafață de 570 m.p., deși vechiul amplasament din punctul „acasă C.” era liber în întregime, și teren intravilan fiind, era obligatorie restituirea acestui teren reclamantului.

Instanța a reținut că, potrivit registrului agricol, reclamantul era îndreptățit a fi pus în posesie pe vechiul amplasament și pe terenurile amplasate în extravilanul comunei Cătina, astfel: punctul „La peri”= 0,08 ha; punctul „la C.”=0,22 ha; punctul „la altoaie”=0,10 ha.

Aceasta, deoarece din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert O. M., rezultă că toate aceste amplasamente erau libere la data întocmirii procesului verbal și la dosar nu s-a susținut și dovada de către pârâta C. locală Cătina că terenurile au fost atribuite altor persoane în mod ilegal.

Din raportul de expertiză, s-a constatat că reclamantului i-au fost retrocedate pe vechiul amplasament suprafețele de teren din punctul „Altoi”= 1431 m.p.; punctul „S.”= 1010 m.p.; dar pe suprafețe mai mari decât cele înscrise în Registrul agricol.

S-a reținut că reclamantului nu i-au fost retrocedate pe vechiul amplasament restul terenurilor, dar i-au fost retrocedate terenuri în suprafețe și amplasamente diferite de cele înscrise în Registrul agricol, ceea ce generează conflicte între reclamant și persoanele îndreptățite la retrocedarea acestor terenuri.

Așadar, instanța a constatat, potrivit considerentelor, că titlul de proprietate nr._/24, atât în ceea ce privește terenul din punctul „acasă”, dar și terenurile din intravilanul localității Cătina, este lovit de nulitate, reglementate prin art. III alin. 1, lit. a și ii din Legea nr. 169/1997.

S-a constatat întemeiată cererea reclamantului de a se constata această nulitate.

În ceea ce privește cererea reclamantului, de a fi obligată C. L. la punerea în posesie și întocmirea documentelor pentru întocmirea titlului de proprietate pe vechile amplasamente și pe suprafețele terenurilor, astfel cum acestea sunt înscrise în Registrul Agricol, instanța a reținut următoarele:

În ce privește terenurile amplasate în extravilanul comunei Cătina, în precedente s-au reținut amplasamentele și suprafețele de teren care pot și trebuie a fi retrocedate, așa cum sunt acestea individualizate în raportul de expertiză întocmit de expert O. M..

În ce privește terenul amplasat în pct. „Acasă”, instanța a reținut că reclamantul a deținut în proprietate, anterior colectivizării, suprafața de 1600 m.p. curți – construcții în pct. „Acasă C.”. Prin adeverința menționată anterior, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate inclusiv pentru această suprafață, ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în care s-a cerut explicit reconstituirea dreptului de proprietate.

Odată reconstituit dreptul de proprietate, C. L. Cătina avea obligația, potrivit art. 14 din Lg. 18/1991 și a disp. art. 34 din Legea nr. 1/2000, de a atribui reclamantului, pe vechile amplasamente, suprafața de 1600 m.p., întrucât sunt îndeplinite cerințele acestor texte din lege, respectiv terenul este în intravilanul localității și este liber. Din raportul de expertiză O. M. și din schițele plan anexă 5 și 6 la acest raport, rezultă nerespectarea acestor dispoziții legale în întocmirea Titlului de proprietate nr._/24/2004, motiv pentru care, în cele ce prevăd, s-a constatat nulitatea acestui titlu și, în consecință, urmează a se obliga C. L. Cătina să pună reclamantul în posesie și apoi să întocmească documentația necesară pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1600 m.p. pe vechiul amplasament din pct. „C. acasă”, pe amplasamentul delimitat prin linii de contur de culoare violet, cu vecinii: la N- P. I., la E- pădure, la S- M. G., la V- drum județean.

Apărarea pârâtei C. L. în sensul că nu a inclus în titlul de proprietate suprafața de 1600 m.p. întrucât reclamantul a vândut interv. C. E., prin contract de vânzare cumpărare, 1370 m.p. teren din pct. „Acasă C.” nu este întemeiată, deoarece reclamantului i se reconstituise dreptul de proprietate anterior întocmirii actului de vânzare și întrucât i se eliberasera acestuia două procese verbale de punere în posesie (filele 8 și 9 în dosar), pe vechiul amplasament, pe o suprafață de 1410 m.p., C. L. Cătina avea obligația de a emite titlul de proprietate pentru suprafața de 1600 m.p. anterior întocmirii actului de vânzare – cumpărare.

Emiterea la acest moment a titlului de proprietate pentru 1660 m.p. în amplasamentul stabilit mai sus, nu înseamnă o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât această suprafață este implicit inclusă în suprafața de 1370 m.p. vândută intervenientei, deci în titlul de proprietate ce urmează a fi eliberat reclamantului în pct. „ Acasă C.” va fi inclusă doar suprafața de 1600 m.p., nu suprafețele de 1600 m.p. (pentru care se reconstituie drept de proprietate) + suprafața de 1370 m.p. (suprafața vândută).

În ce privește cererea de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12/2004, emis pârâtului M. G., instanța a reținut: prin acest titlu, pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 8000 m.p., dar obiectul cauzei îl constituie doar 290 m.p.m (190 m.p. conform precizărilor ulterioare ale reclamantului), teren ce este cuprins în suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate în pct. „Acasă C.”. Pârâtului i-a fost atribuită, prin titlul de proprietate în pct.”Acasă C.”, suprafața de 2800 mp.

S-a reținut că, din această suprafață de 190 m.p. teren se suprapune cu terenul în suprafață de 1600 m.p. pentru care instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament al reclamantului.

Faptul că terenul în suprafață de 190 m.p. este inclus în suprafața de 1600 m.p. proprietatea reclamantului, este dovedită prin: raportul de expertiză O. M. plan anexă nr. 3, nr. 5 și nr. 6 din raportul de expertiză.

O altă dovadă a acestei situații de fapt este aceea că, inițial, C. L. Cătina, prin schița aflată la fila 8 în dosar, constată că, potrivit Registrului agricol, terenul reclamantului (1600 m.p. – culoare verde) și terenul pârâtului (2800 m.p.) formează fiecare un singur trup de teren, fără nicio întrerupere.

Prin schița aflată la fila nr. 10 în dosar, se arată situația terenurilor de mai sus, așa cum reclamantul și pârâtul au fost puși în posesie. Din schiță rezultă că terenul proprietatea reclamantului nu mai formează un singur trup de teren, ci este format din două trupuri întrerupte pe o lungime de 68 m., primul dintre aceste trupuri este îngustat parțial, iar acest teren rezultat din întreruperea și micșorarea terenului proprietatea reclamantei a fost atribuit pârâtului, formând tocmai suprafața de 290 m.p. (conform acțiunii inițiale, 190 m.p. conform precizărilor ulterioare și raportului de expertiză).

Diminuarea suprafeței de 1600 m.p. cuvenită reclamantului ca suprafață de 190 m.p. atribuită pârâtului, este dovedită și prin întâmpinarea formulată de către C. L. Cătina, în care arată că reclamantul nu a putut fi pus în posesie în anul 1994 cu suprafața de 1600 m.p. înscrisă în Registrul agricol, ci numai cu 1410 m.p., întrucât diferența de 190 m.p. este ocupată de către pârât.

Așadar, s-a constatat că, în ceea ce privește suprafața de 190 m.p., identificată în cele ce preced, titlul de proprietate nr._/12/2004 atribuit pârâtului, este lovit de nulitate, conform disp. art. III al. (1) lit. a din Legea nr. 169/1997, întrucât a fost eliberat în favoarea unei persoane ce nu era îndreptățită a i se fi restituit suprafața de 190 m.p.

Pârâtul, în respingerea cererii reclamantului, invocă următoarele: reclamantul a deținut suprafața de 1600 m.p. teren nu în pct. „Acasă C.”, unde pretinde, ci a deținut acest teren pe un alt amplasament în pct. „Acasă I.”, la circa 600-700 m. distanță; reclamantul nu a deținut niciodată teren lângă terenul pârâtului; într- un proces desfășurat în anul 1994-1995 reclamantul din prezenta acțiune a acceptat că terenul său are suprafața de 1410 m.p., pe care a și fost pus în posesie.

Instanța a constatat că apărările sunt neîntemeiate, deoarece: în ce privește susținerea că amplasamentul terenurilor reclamantului era în pct.”Acasă izvor” nu „Acasă C.”, instanța a concluzionat în cele ce preced că terenul înscris în Registrul agricol la reclamant și pentru care acesta a cerut și i s-a reconstituit dreptul de proprietate este amplasat în pct.”Acasă C.”; afirmația că reclamantul nu a avut niciodată teren învecinat cu al pârâtului în pct. „Acasă C.” este contrară adevărului, așa cum este dovedit prin procesele verbale și schițele aflate la filele 8 -10 în dosar, prin raportul de expertiză O. M., prin întâmpinarea depusă de către pârâta C. L. Cătina.

În ce privește pretinsa acceptare de către reclamanți a faptului că sunt proprietari doar ai suprafeței de 1410 m.p. în cadrul unui proces, instanța a reținut că nu s-a făcut nicio dovadă a existenței unei hotărâri judecătorești în sensul arătat de pârât. La dosar este depus un înscris intitulat Tranzacție, dar din conținutul acestuia nu rezultă existența situației de fapt expuse.

În ce privește cererea de intervenție formulată de către intervenienții M. L. și M. M. L. în interes propriu, instanța a reținut următoarele:

Intervenienții, prin contractul de vânzare–cumpărare nr. 384/21.03.2011, au devenit proprietarii suprafeței de 2669 m.p. teren, parte componentă a terenului în suprafață de 2800 m.p. amplasat în pct. „Acasă C.” în titlul de proprietate nr._/12/2004, întocmit pentru pârâtul M. G..

În acest teren este inclus și terenul de 190 m.p. ce se suprapune peste terenul reclamantului. Cum reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/12/2004 pentru suprafața de de 190 m.p., intervenienții solicită respingerea acțiunii reclamantului, motivând, la fel ca și pârâtul în întâmpinare, că suprafața de 1600 m.p. pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului, nu este cea din Registrul agricol, amplasată în pct. „Acasă C.”, ci în realitate, este o altă suprafață de teren, amplasată în pct. „Acasă I.”.

În cele ce prevăd, instanța a constatat că susținerea intervenienților, ca și a pârâtului, este neîntemeiată, că suprafața de 190 m.p. în litigiu este proprietatea reclamantului, parte integrantă din suprafața de 1600 m.p., ce a fost nelegal inclusă în titlul de proprietate și instanța a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/12/2004 în ce privește suprafața de 190 m.p.

Așa fiind, pentru aceleași temeiuri de drept și de fapt, s-a constatat că cererea de intervenție principală este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În ce privește cererea de intervenție în interesul pârâtei C. L. Cătina, formulată de către intervenienții M. G., M. L. și M. M. L. în dosarul nr._, conexat la prezentul dosar, instanța a reținut că, prin această intervenție, solicită în interesul pârâtei C. L. Cătina, să respingă cererea reclamantului C. D., prin care acesta cere instanței să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/24/2004, emis pentru reclamant și obligarea pârâtei C. L. să pună în posesie reclamantul pe vechiul amplasament, pe terenurile situate în intravilanul (pct. Acasă C.”) și extravilanul comunei Cătina, conform Registrului agricol.

În cele ce preced, instanța a constatat, cu motivarea pe larg arătată, că acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând a se constata nulitatea absolută a titlului și obligarea pârâtei C. L. Cătina de a pune reclamantul în posesie pe vechiul amplasament, în intravilanul și extravilanul comunei Cătina.

Pentru aceleași considerente, instanta a constatat că cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta C. E., instanța a reținut că, prin aceasta, s-a cerut admiterea acțiunii reclamantului (în cele două dosare conexate).

Conținutul cererii de intervenție a fost relatat pe larg în precedente. Întrucât intervenienta cere admiterea acțiunii, instanța a constatat, pentru acele temeiuri de fapt și de drept pentru care a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată și urmează a fi admisă, că și cererea de intervenție formulată de C. E. este întemeiată, urmând a fi admisă.

Așadar, instanța, în baza situației de fapt și a temeiurilor de drept reținute, a admis integral acțiunea și cererea de intervenție formulată de către intervenienta C. E. și a respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenție formulate de către intervenienții M. L. și M. M. L. în interes propriu și cererea de intervenție în folosul pârâtei C. L. Cătina formulată de către intervenienții M. L., M. M. L. și M. G..

A obligat, în solidar, pe pârâții C. L. Cătina, M. G. și intervenienții M. L. și M. M. L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6000 lei, reprezentând taxă timbru, onorarii avocați și experți, cheltuieli de transport.

Impotrivasentintei a declarat apel C. Locala Cătina de aplicare a legilor fondului funciar, in ceea ce privește partea din hotărâre referitoare la obligarea Comisiei Locale la punerea in posesie a reclamantului pe suprafața de 1,66 ha, aratandurmatoarele aspecte:

Instanța obliga apelanta la punerea in posesie a reclamantului C. D. pe suprafața de 1,66 ha, fara sa se tina cont de actul prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate petentului pentru suprafața de 1,76 ha, respectiv anexa 2a/50-. adevărat ca reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut in mod eronat pe suprafața de 1,76 ha, insa obligarea la punerea in posesie pe suprafața de 1,66 ha, atâta timp cat suprafața din anexa inițiala (valabila la acest moment) nu a fost modificata-diminuata in mod corespunzător cu suprafața de 0,10 ha — printr-o hotărâre a Comisiei Județene, este lipsita de temei de drept. Or, prin sentința impotriva căreia a formulat prezentul apel, nu s-a pronunțat diminuarea acestei suprafete (de la suprafața de 1,76 ha la suprafața de 1,66 ha), situație in care aceasta anexa este inca valabila.

Prin urmare, obligarea la punerea in posesie pe suprafața de 1,66 ha, fara a se cere si admite diminuarea acestei suprafețe, asa cum a arătat mai sus, nu are la baza un act de reconstituire valabil, care sa cuprindă exact aceasta suprafata. Sunt de acord cu diminuarea suprafetei de 1,76 ha la suprafața de 1,66 ha, insa este necesar ca instanța sa dispună in mod expres acest lucru, urmând ca apoi C. Locala, in baza sentinței astfel modificate, sa propună Comisiei Județene B. un referat de diminuare a suprafetei din anexa 2a/50 - titular C. D., . celor prezentate mai sus.

Precizeaza ca simpla obligare la punerea in posesie pe suprafața de 1,66 ha nu constituie un titlu suficient pentru a propune Comisiei Județene rectificarea suprafeței de 1,76 ha din anexa 2a/50, C. Locala Cătina fiind confruntata cu numeroase asemenea situații in care C. Județeană a refuzat sa faca rectificările corespunzătoare fara o sentința definitiva, care sa prevadă in mod expres acest lucru.

Pe de alta parte, la obligarea punerii in posesie a reclamantului pe suprafața de 1,66 ha, instanța nu a ținut cont de schitele terenurilor si de constatările din raportul de expertiza.Astfel, sunt menționate in mod expres in dispozitiv doar trei suprafețe de teren pe care urmează sa se faca punerea in posesie ("Acasă"-1600 m.p, 742 m.p-"Poduri" si 563 m.p "La P."), in timp ce pentru diferența de teren pana la suprafața de 1,66 ha instanța se limitează sa precizeze ca punerea in posesie urmează sa se faca "pe vechile amplasamente indicate in cererea de reconstituire a dreptului de proprietate si inscrisurile anexate acesteia.", fara sa se indice care sunt acestea si in ce suprafața, pentru a nu se putea depasi in acest mod suprafața reconstituita. Acest lucru era important de precizat, deoarece din identificările in teren efectuate de către expert O. M. au reieșit unele diferente fata de suprafețe din registrul agricol si fata de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către petentul C. D. in baza Legii nr. 18/1991.

Insumândsuprefetele libere-astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiza-reprezentand vechile amplasamente ("La Altoaie"1431 m.p, "La C. Lacu S."-1010 m.p) cu cele menționate expres de instanța in dispozitiv ("Acasă"-1600 m.p,"Poduri"-742 m.p, "P." - 563 m.p), rezulta suprafața de 5346 m.p, cu 54 m.p mai puțin decât suprafața de 0,54 ha - reprezentând suprafața din munte pentru care urmează sa se intocmeasca titlul de proprietate. Precizeaza ca pentru suprafața de 1,12 ha -teren aflat pe raza . parte din suprafața de 1,66 ha -urmează sa se intocmeasca titlu de proprietate separat fata de terenul din munte (0,54 ha).

De asemenea, instanța obliga C. la punerea in posesie pe suprafața de 1600 m.p.punctul "Acasă", fara sa tina cont de faptul ca aceasta suprafața include o parte din suprafata de teren pe care sunt amplasate construcțiile C2 si C3 (suprafața de teren pe care sunt amplasate fiind inclus de proprietate nr._/12/30.03.2004 emis pe numele M. G.), situație in care C. se afla in imposibilitatea punerii in posesie pe intreaga aceasta suprafața, dat fiind faptul ca imobilele C2 si C3 (astfel cum sunt individualizate in raportul de expertiza -schița de plan anexa nr. 6 la raport), sunt construite in mod legal.

Considera ca instanța avea obligația de a menționa expres toate suprafetele de teren pe care urmează sa se faca punerea in posesie, având in vedere ca s-au identificat de către expert toate vechile amplasamente, aceasta deoarece C. Locala nu poate modifica schitele expertului doar pentru a respecta in acest mod suprafața reconstituita, documentația care urmează sa se inainteze Comisiei Județene pentru întocmirea noului titlu de proprietate trebuind sa cuprindă schitele, astfel cum au fost intocmite de către expertul in cauza.

F. de cele prezentate, solicita admiterea apelului, modificarea sentinței apelate in sensul celor mai sus prezentate, cu indicarea expresa a tuturor suprafețelor de teren pe care urmează sa se faca punerea in posesie, in limita suprafeței totale reconstituite.

In drept: 466 si urm. Cod proc.civ.

Impotrivasentintei au declarat apel si intervenientii M. L. și M. M. L., care au criticat solutia pentru netemeinicie și nelegalitate, avand in vedere urmatoarele motive:

Prin sentința civilă nr. 261/04.03.2014, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului C. D. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan în pct. "Acasă C.", teren situat în vecinătatea proprietății acestora, conform raportului de expertiză O. M. pe coordonatele 1, 2, 3, 4, 5. 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L. Analizând motivarea admiterii acțiunii reclamantului C. D., o considera netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente: - din însăși motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, instanța de fond arată că, prin titlu! de proprietate nr._/24/2004, reclamantului i s-a reconstituit o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Totodată, instanța arată în motivarea sentinței că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantul C. D. pentru terenuri curți-construcții este de 1600 mp.

Reclamantului, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, i se reconstituie în pct. "Acasă" suprafața de 570 mp conform titlului, iar din măsurători 858 mp. In pct. "Acasă", identificat de instanță ca fiind "Acasă I.", reclamantul C. D. a cumpărat o suprafață de 1400 mp de la O. E. și T. D.. Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să se facă pentru această suprafață de teren.

- în cererea de reconstituire formulată de reclamantul C. D., nu se menționează pct. "Acasă" ca fiind "Acasă I." sau "Acasă C.". Dacă reclamantul ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1600 mp curți-construcții în pct. "Acasă C.", ar fi făcut această specificare.

- faptul că reclamantului i s-a eliberat Adeverința nr. 484/09.03.1995 pentru suprafața de 1410 mp în pct. "Acasă" lângă terenul proprietatea lor nu poate conduce la motivarea instanței că această adeverință ar constitui recunoașterea Comisiei că terenul de 1600 mp solicitat a fi reconstituit s-ar afla în acest pct. "Acasă C.", lângă proprietatea apelantilor.

- anterior colectivizării, C. D. apare: între anii 1951-1955 cu rol în gospodăria tatălui său, C. N. I.; în anul 1955 C. D. apare cu rol deschis pentru terenul extravilan de 0,95 ha; în anul 1956 C. D. apare cu rol deschis pentru teren intravilan în suprafață de 1600 mp în pct. "Acasă I." și casa amplasată pe acest teren, ca urmare a cumpărării în 1955 de O. E. a suprafeței de 800 mp și prin chitanță de mână de la T. D. a suprafeței de 624 mp; în anii 1956-1961 C. D. nu figurează în rol agricol cu teren și casă în pct. "Acasă C." lângă proprietatea apelantilor; între anii 1959-1961 C. D. apare în rol cu teren intravilan de 1600 mp pe care a edificat o casă în pct. "Acasă I."; după anul 1961 C. D. vinde lui P. A. suprafața de 703 mp în pct. "Acasă I.", el rămânând cu o suprafață de 858 mp.

Toate aceste aspecte evidențiate de rolul agricol al reclamantului C. D. nu au fost avute în vedere de instanța de fond la motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, de admitere a acțiunii civile a reclamantului.

- instanța de fond susține că această suprafață de 1600 mp solicitată de reclamantul C. D. a fi reconstituită în pct. "Acasă C." lângă proprietatea lor ar proveni de la soacra sa, M. E., prin înzestrare verbală.

Din rolul agricol al lui M. E. apare că: între anii 1959-1961 întregul rol al lui M. E. devine rol al iui, M. G. (fiul acesteia), rol în care este inclusă suprafața de 2800 mp teren intravilan în pct. "Acasă C.", pentru această suprafață de 2800 mp în pct. "Acasă C." M. G. (tatăl lor), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și i s-a emis titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004; între anii 1974-1980 în registrul agricol M. E. figurează cu casă și grajd pe o suprafață de 1500 mp teren dat în folosință de CAP pentru a-și construi casă, teren situat lângă terenul proprietatea lor; în anul 1959, tatăl sau M. G. a preluat rolul mamei sale M. E. și a intrat în CAP cu suprafața de 2800 mp, teren intravilan pct. "Acasă C.", teren cu care a rămas înscris în registrul agricol până la emiterea titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004.

Toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanța de fond în motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, de admitere a acțiunii civile a reclamantului. In registrul agricol nu exista punctul "Acasă I." sau punctul "Acasă C.", ci numai punctul "Acasă", celelalte denumiri fiind date de expertul O. M..

- instanța de fond, în pronunțarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, a avut în vedere numai raportul de expertiză O. M., fără a corobora această expertiză cu expertiza Trentea M. și expertiza expertului-parte D. C.. Intre expertiza O. M. și expertiza Trentea M. există mari diferențe în examinarea actelor și efectuarea măsurătorilor pentru această suprafață de 1600 mp teren intravilan situat în pct. "Acasă C." sau "Acasă I.". Toate măsurătorile privind amplasarea pe vechile amplasamente pentru această suprafață de 1600 mp efectuate de expertul O. M. s-au făcut - așa cum precizează însuși expertul - la indicațiile fiicei lui C. D., respectiv intervenienta C. E.. Expertul Trentea M. a făcut toate măsurătorile și identificarea terenului de 1600 mp, conform actelor - registru agricol, acte de proprietate, adeverințe etc. De asemenea, expertiza efectuată de expertul-parte D. C. merge pe aceleași considerente și are în vedere aceleași acte ca și expertiza efectuată de expertul Trentea M.. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere și aceste expertize - Trentea M. și D. C. - raportat la expertiza O. M., sub aspectul totalei neconcordanțe cu raportul O. M. între cele 3 expertize.

- instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului C. D. pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan pct. "Acasă C." pe aliniamentul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L, putea observa că, în această situație, apelantii să-si darame o parte din locuință (C2), o parte din anexa C3 situată lângă locuință, grajdul C4 și, totodată, nu mai au acces la terenul din spatele casei, acces care se făcea pentru ambele proprietăți pe un drum de servitute.

- prin admiterea acțiunii reclamantului C. D. pentru suprafața de 1600 mp în pct. "Acasă C.", reclamantul față de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, va avea în proprietatea sa suprafața de 1600 mp conform sentinței civile nr. 261/04.03.2014, cât și suprafața de 858 mp în pct. "Acasă I.", fapt ce contravine registrului agricol și cererii de reconstituirii dreptului de proprietate. In această situație, instanța de fond, prin admiterea acțiunii reclamantului C. D., nu face decât să majoreze patrimoniul acestuia în mod nejustificat cu 1600 mp.

- în pronunțarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, instanța de fond nu face vorbire de declarațiile martorilor, actele depuse de C. locală Cătina pentru aplicarea fondului funciar sau de răspunsul acesteia la interogatoriu, probe care vin în susținerea apărărilor lor, cât și în susținerea prezentelor motive de apel.

In dovedirea apelului înțeleg să se foloseasca de proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei - filele de registru agricol, cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate, expertiza Trentea M. și D. C., declarațiile martorilor, interogatoriile luat în cauză, sentința pronunțata în dos. 512/1995 conexat la dos. 2951/1994, unde s-a incheiat o tranzacție cu privire la proprietatea lor și a reclamantului.

Pentru aceste considerente, solicita admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii numai pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan situat în pct. "Acasă C.", teren situat lângă proprietatea apelantilor.

In drept: art. 282 și urm. C. pr. civ.

Impotrivasentintei a declarat apel si M. G., care a criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente: prin sentința civilă nr. 261/04.03.2014, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului C. D. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan în pct. "Acasă C.", teren situat în vecinătatea proprietății sale, conform raportului de expertiză O. M. pe coordonatele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, v, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L.

Analizând motivarea admiterii acțiunii reclamantului C. D., o considera netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:

- din însăși motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, instanța de fond arată că, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, reclamantului i s-a reconstituit o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Totodată, instanța arată, în motivarea sentinței, că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantul C. D. pentru terenuri curți-construcții este de 1600 mp. Reclamantului, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, i se reconstituie în pct. "Acasă" suprafața de 570 mp conform titlului, iar din măsurători 858 mp. In pct. "Acasă", identificat de instanță ca fiind "Acasă I.", reclamantul C. D. a cumpărat o suprafață de 1400 mp de la O. E. și T. D.. Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să se facă pentru această suprafață de teren.

- faptul că reclamantului i s-a eliberat Adeverința nr. 484/09.03.1995 pentru suprafața de 1410 mp în pct. "Acasă" lângă terenul proprietatea sa, nu poate conduce la motivarea instanței că această adeverință ar constitui recunoașterea Comisiei că terenul de 1600 mp solicitat a fi reconstituit s-ar afla în acest pct. "Acasă C.", lângă proprietatea sa.

Anterior colectivizării, C. D. apare: între anii 1951-1955 cu rol în gospodăria tatălui său, C. N. I.; în anul 1955 C. D. apare cu rol deschis pentru terenul extravilan de 0,95 ha; în anul 1956 C. D. apare cu rol deschis pentru teren intravilan în suprafață de 1600 mp în pct. "Acasă I." și casa amplasată pe acest teren ca urmare a cumpărării în 1955 de O. E. a suprafeței de 800 mp și prin chitanță de mână de la T. D. a suprafeței de 624 mp; în anii 1956-1961 C. D. nu figurează în rol agricol cu teren și casă în pct. "Acasă C." lângă proprietatea sa; între anii 1959-1961 C. D. apare în rol cu teren intravilan de 1600 mp pe care a edificat o casă în pct. "Acasă I."; după anul 1961 C. D. vinde lui P. A. suprafața de 703 mp în pct. "Acasă I.", el rămânând cu o suprafață de 858 mp.

- instanța de fond susține că această suprafață de 1600 mp, solicitată de reclamantul C. D. a fi reconstituită în pct. "Acasă C.", lângă proprietatea sa, ar proveni de la soacra sa, M. E., prin înzestrare verbală. Din rolul agricol al lui M. E. apare că: între anii 1959-1961 întregul rol al lui M. E. devine rol al meu, M. G. (fiul acesteia), rol în care este inclusă suprafața de 2800 mp teren intravilan în pct. "Acasă C.", pentru această suprafață de 2800 mp în pct. "Acasă C.", M. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și i s-a emis titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004; între anii 1974-1980 în registrul agricol M. E. figurează cu casă și grajd pe o suprafață de 1500 mp teren dat în folosință de CAP pentru a-și construi casă, teren situat lângă terenul proprietatea sa, M. G.; în anul 1959, acesta a preluat rolul mamei sale M. E. și a intrat în CAP cu suprafața de 2800 mp, teren intravilan pct. "Acasă C.", teren cu care a rămas înscris în registrul agricol până la emiterea titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004.

Toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanța de fond în motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014 de admitere a acțiunii civile a reclamantului. In registrul agricol nu exista punctul "Acasă I." sau punctul "Acasă C.", ci numai punctul "Acasă", celelalte denumiri fiind date de expertul O. M..

- instanța de fond, în pronunțarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, a avut în vedere numai raportul de expertiză O. M., fără a corobora această expertiză cu expertiza Trentea M. și expertiza expertului-parte D. C.. Intre expertiza O. M. și expertiza Trentea M. există mari diferențe în examinarea actelor și efectuarea măsurătorilor pentru această suprafață de 1600 mp teren intravilan situat în pct. "Acasă C." sau "Acasă I.". Toate măsurătorile privind amplasarea pe vechile amplasamente pentru această suprafață de 1600 mp efectuate de expertul O. M. s-au făcut -așa cum precizează însuși expertul- la indicațiile fiicei lui C. D., respectiv intervenienta C. E.. Expertul Trentea M. a făcut toate măsurătorile și identificarea terenului de 1600 mp conform actelor -registru agricol, acte de proprietate, adeverințe etc. De asemenea, expertiza efectuată de expertul-parte D. C. merge pe aceleași considerente și are în vedere aceleași acte ca și expertiza efectuată de expertul Trentea M.. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere și aceste expertize - Trentea M. și D. C. - raportat la expertiza O. M. sub aspectul totalei neconcordanțe cu raportul O. M. între cele 3 expertize.

- instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului C. D. pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan pct. "Acasă C." pe aliniamentul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L, putea observa că, în această situație, apelantul trebuie să-si dărâme o parte din locuință (C2), o parte din anexa C3 situată lângă locuință, grajdul C4 și, totodată, nu mai are acces la terenul din spatele casei, acces care se făcea pentru ambele proprietăți pe un drum de servitute.

- prin admiterea acțiunii reclamantului C. D. pentru suprafața de 1600 mp în pct. "Acasă C.", reclamantul, față de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, va avea în proprietatea sa suprafața de 1600 mp, conform sentinței civile nr. 261/04.03.2014, cât și suprafața de 858 mp în pct. "Acasă I.", fapt ce contravine registrului agricol și cererii de reconstituirii dreptului de proprietate. In această situație, instanța de fond, prin admiterea acțiunii reclamantului C. D., nu face decât să majoreze patrimoniul acestuia în mod nejustificat cu 1600 mp.

- în pronunțarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, instanța de fond nu face vorbire de declarațiile martorilor, actele depuse de C. locală Cătina pentru de aplicarea fondului funciar sau de răspunsul acesteia la interogatoriu, probe care vin în susținerea apărărilor apelantului, cât și în susținerea prezentelor motive de apel.

In dovedirea apelului, înțelege să se foloseasca de proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei - filele de registru agricol, cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate, expertiza Trentea M. și D. C., declarațiile martorilor, interogatoriile luat în cauză, sentința pronunțata în dos.512/1995 conexat la dos.2951/1994, unde s-a încheiat o tranzacție cu privire la proprietatea sa și a reclamantului.

Pentru aceste considerente, solicita admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii numai pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan situat în pct. "Acasă C.", teren situat lângă proprietatea sa.

In drept: art. 282 și urm. C. pr. civ.

Intimatul C. D. a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, cu obligarea paratilor, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

Referitor la apelurile declarate de M. G., M. L. si M. M.-L.:

1. Reconstituirea dreptului de proprietate prin Titlul de proprietate nr. 5_, autor C. D. cu o suprafață mai mare cu 1000 mp decât suprafața de teren din registrul agricol și solicitată prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 1403/19.03.1991 (fapt recunoscut de C. locală Cătina prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din Interogatoriul luat acesteia - dosar_ ), a constituit motivul principal pentru a solicita anularea acestui titlu de proprietate. In acest titlu s-a înscris un teren având două suprafețe de 0,0570 mp și 0,0480 mp (curți construcții) tarlaua 46, . nu a fost solicitată la reconstituire prin respectiva cerere, fiind dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 126/105 din 21.03.1995, teren neînscris în registrul agricol la partida C. D., fapt confirmat de Primăria Cătina prin adresa nr. 3926/07.05.2013. De asemenea, în titlul de proprietate autor C. D., în extravilan sunt înscrise suprafețe ce nu au aparținut niciodată acestuia sau fără vecinătăți, neputând fi identificate, ceea ce duce la neînțelegeri și litigii cu adevărații proprietari.

2. In cererea de reconstituire, intimatul nu a făcut mențiunile de punct "acasă C." sau pct. "acasă I.", deoarece numai un punct „acasă" a fost înscris în registrul agricol la partida C. D., în anul 1953, acela fiind cel din vecinătatea defunctei M. E., soacra acestuia. Specificațiile de "acasă C." și "acasă I."s-au făcut de către C. L. Cătina de aplicare a legilor fondului funciar cu ocazia eliberăriiProceselor verbale de punere în posesie nr. 57 și 58 din 26.05.1994 ("acasă C.") și procesul verbal nr. 62 din 16.11.1994 ("acasă I.").

3. Intimatului i s-a eliberat adeverința nr. 485/09.03.1995 si nu 484 din 09.03.1995, pentru suprafața de 1600 mp intravilan, din care 600 mp livadă și 1000 mp curți și nu pentru suprafața de 1410 mp, așa cum arată în motivare M. G.. Tot în aceeași zi se eliberează și lui M. G. adeverința nr. 484, cu suprafața de 2800 mp, din care 1800 mp livadă și 1000 mp curți și arabil. Aceste adeverințe atestă încă o dată recunoașterea de către Consiliul local Cătina a faptului că cele două terenuri se află una în vecinătatea celeilalte.

4. Pentru ducerea in eroare a instanței, M. G. face o . mențiuni nereale:

- în anul 1953, C. D., în urma căsătoriei cu M. Lucreția, își deschide filă de rol cu suprafețele primite ca zestre de la M. E., printre care și suprafața de 1000 mp curți și 600 mp livadă, a se vedea adeverința eliberată de Sfatul Popular al Comunei C. la data de 22 iulie 1954;

- în anul 1956, C. D. nu avea cum să aibă deschis rol pentru terenul de 1600 mp în punct „acasă izvor"(1000 mp curți construcții și 600 mp livadă), deoarece în anul 1955 cumpără 800 mp (curți construcții) de la O. E. și nu este înregistrat în registrul agricol - a se vedea adeverința nr. 3926/07.05.2013, iar suprafața de 624 mp (curți construcții) este cumpărată abia în luna iulie 1957, de la T. D. cu chitanță de mână - neînscrisă în registrul agricol, nefiind un act notarial, suprafață totală în punct „izvor" fiind de 1424 mp (curți construcții) si nu 1600 mp, neexistând nicio suprafață din categoria livadă;

- în anul 1961, C. D. nu vinde lui P. A. suprafața de 703 mp, ci această suprafață îi este atribuită de fostul CAP C. în anul 1977, atât de la C. D., cat si de la D. O., după inundații, deoarece începând din anul 1973 C. D. nu a mai lucrat la CAP (se mutase în București cu familia) și nu mai avea dreptul la folosință decât la o parte la terenul din jurul casei (din cei 800 mp cumpărați de la O. E.)

5. Faptul că suprafața de 1600 mp a intimatului C. D. se află lângă proprietatea lui M. G., reiese din următoarele documente: Adeverința eliberată de Sfatul Popular al comunei C. la data de 22.07.1954 din care reies vecinătățile suprafeței de 1600 mp; Adeverința nr. 5776/23.07.1954 eliberată de Administrația Financiară a Raionului Cislău; Interogatoriul luat de petentul C. D. Comisiei locale Cătina dosar_ răspunsurile la întrebările nr.5 și 21 din care reiese că suprafața de 1600mp din registrul agricol provine de Ia autorii M. D. și M. E. -socrii reclamantului; Interogatoriul luat de petentul C. D. Comisiei locale Cătina dosar_ răspuns la întrebarea nr.8 - suprafața de 1600 mp înscrisă în registrul agricol în punctul „acasă" provine de la autorii M. D. și M. E. și se învecinează pe o latură cu restul ternului acestora; întâmpinarea 3137/19.03.2013 dosar_ în care C. L. Cătina arată: „Precizăm că reclamantul nu a putut fi pus în posesie în anul 1994 cu suprafața de 1600 mp conform registrului agricol, deoarece diferența de 190 mp (1410 mp proceseverbale de punere în posesie) era ocupată de numitul M. G. și pe aceasta era construit un grajd. Mai mult decât atât, această suprafață de 190 mp face parte dintr-o suprafață mai mare inclusă în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2014 emis pe numele M. G."; Titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004 autor M. G. din care rezultă că terenul intravilan al acestuia în suprafață de 2800 se învecinează pe toată latura de nord cu reclamantul C. D.; declarație martor B. I. din care citeaza: „terenul a fost lăsat fiicei sale CucuLucreția, soția lui C. D. "; declarație martor ButuceanuConsatantin „eu știu că terenul pe care a construit fiica reclamantului, C. E. casa, a fost lăsat de către bunică mamei acesteia respectiv soția reclamantului"; declarație martor C. M. „eu știu că bătrâna (M. E.) i-a dat teren fetei sale C. Lucreția. Terenul pe care se găsește locuința lui C. D. a fost dat de mătușa acesteia";Mențiunea făcută de pârâtul M. G. referitoare la faptul că între anii 1959-1961 întregul rol al lui M. Elene devine rol al acestuia este total falsă și abuzivă, deoarece conform filei de rol 1959-1961 M. E. este capul gospodăriei iar M. G. este membru al acestei gospodării. Solicitând primăriei Cătina documente justificative cu privire la modificarea făcută (tăiat E. și adăugat G.) aceasta a afirmat că nu deține documente în acest sens.

6. Instanța de fond a admis că singura probă științifică administrată în cauză și care a fost luată în calcul la fundamentarea hotărârii, numai și exclusiv Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de O. M., raport avizat/recepționat de O.C.P.IBuzău, raportul Trentea William M. fiind invalidat deja de instanță datorită caracterului vădit partizan, cu ignorarea realității din teren, iar cel depus de „experta" parte D. C. nu a fost încuviințată ca probă de instanță, pe de o parte, și redactat „pro cauza" după dictarea părții potrivnice.

La data de 24.02.2014 se depune raportul întocmit de expert O. M. și avizat/recepționat de O.C.P.I B., la care pârâtul M. G. nu formulează obiecțiuni - ceea ce înseamnă că este de acord cu acesta.

7. Prin admiterea acțiunii intimatului C. D. pentru suprafața de 1600 mp intravilan pct. „acasă C." pe aliniamentul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J K, L, nu se afectează locuința C2, ci numai o parte laterală formată dintr-o înșiruire de blocuri BCA (aproximativ 2 mp) ridicate special pentru a se arăta că este afectat, înșiruire ce nu are niciun rol, linia de hotar trecând pe la colțul anexei ușoare C3 (o poiată), singurul obiectiv afectat fiind grajdul C4, care este într-o stare foarte avansată de degradare, nefiind demolat tocmai pentru a ocupa acest teren, pârâtul neavând în gospodărie niciun animal. In ceea ce privește accesul la terenul din spatele casei, acesta se poate face pe latura de sud a proprietății acestuia din vecinătatea cu B. C., ca și până acum, iar la livada, prin gradina in prelungirea căreia se afla aceasta, neavând legătură cu terenul lui C. D..

Conform raportului de expertiză, pârâtului i se atribuie suprafața de 1010 mp curți și arabil, față de1000 mp existenți în registrul agricol.

8. Prin admiterea acțiunii pentru suprafața de 1600 mp pct. „acasă C." nu se majorează patrimoniul lui C. D. în mod nejustificat cu 1600 mp. Suprafața de 858 mp în pct. „acasă I.", identificată prin raportul de expertiză O. M. pe vechiul amplasament, așa cum reiese din contractul 126/1955 (800 mp), se află la cca. 700 m de pct. „acasă C." și are alte vecinătăți. Incercarea părților adverse de a crea în mod voit confuzia între cele două suprafețe nu poate avea finalitatea dorită de aceștia.

Acreditează chiar ideea că, prin titlul de proprietate, se urmărește obținerea in punctul „Acasă" a unei suprafețe de peste 2000 de mp, dar, este foarte clar că intimatul a cerut radierea din titlu a suprafeței din punctul „acasă I.", pentru argumentele arătate și eliberarea unui nou titlu de proprietate pe suprafața de 1600 mp în pct. „acasă C.", cu respectarea vechiului amplasament.

Deci suprafața totală ce se restituie este de 5346 mp, cu 54 mp mai mică față de cea din registrul agricol.

Completare la apel:

1. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 137/30.07.1954, C. Lucreția, soția reclamantului, vinde „formal" din cei 1600 mp suprafața de 0,08 ari (8 mp) lui R. C. (căsătorit cu sora lui C. Lucreția), cumnatul acesteia, spre revânzare soțului acesteia C. D..

In declarația lui R. C., autentificată la data de 26 mai 1994 sub nr. 29 de către Consiliul local al comunei Chiojdu, acesta precizează: „terenul a fost cumpărat de mine pentru a fi revândut soțului vânzătoarei, C. D.. Din motive de sănătate și din lipsă de bani, actul de revânzare ce urma să se facă, nu l-am mai putut întocmi, a venit și colectivizarea agriculturii și nu a mai fost nevoie de el. Menționez că acest teren a fost și a rămas înscris în registru agricol al comunei C. la poziția C. D. și acesta s-a trecut cu el în C.A.P. Nu l-am stăpânit niciodată și nici după revoluție nu am fost pus în posesie cu acesta, deoarece nu l-am avut înscris în registru agricol în . meu. Acest teren, nu face parte din dreptul de frăție din partea soției mele".

Așa cum reiese din faza de încheiere, declarația a fost dată spre a servi la C. L. Cătina pentru aplicarea ligilor fondului funciar, deoarece aceasta a refuzat în perioada 19.03.1991 până la 26.05.1994 să efectueze punerea în posesie.

2. Instanța fondului a avut în vedere faptul că sentința civilă pronunțată în dosarul 512/1995 nu a fost niciodată pusă în executare, obiectul cauzei din acest dosar fiind generat de punerea în posesie total eronată, ceea ce a dus la certuri și neînțelegeri continue între părți. Mai mult de atât, pârâtul M. G., cu ocazia vânzării către fiul lui M. L., a suprafeței de 2800 mp și a construcțiilor existente pe aceasta „omite" să o menționeze în contractul de vânzare cumpărare nr. 384/21.03.2011, făcând ca aceasta să devină nulă.

La dosar, C. E., intimată-intervenientă în interes propriu, depune intampinare, prin care solicita respingerea apelurilor ca nefondate, cu obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata.

1. Referitor la primul motiv de apel - In cuprinsul primului motiv de apel se critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece:

A) Instanța de fond ar fi reținut eronat că Adeverința nr. 484/09.03.1995, prin care C. L. Cătina de aplicare a legii fondului funciar ar constitui dovada dreptului de proprietate al reclamantului C. D. asupra suprafeței de 1600 m.p. situată la punctul „Acasă C.", ignorînd faptul că acesta ar apărea, în anul 1956, cu rol fiscal deschis pentru aceeași suprafață la punctul „Acasă I.", suprafață cumpărată de la O. E. și T. D.;

B) Instanța de fond ar fi nesocotit faptul că, în anii 1956-1961, C. D. nu apărea cu rol fiscal deschis pentru „teren și casă" la punctul „Acasă C.", vecin cu MtaeiGhoergne, casă pe care ar fi edificat-o însă la punctul „Acasă I.";

C) Instanța de fond ar fi reținut greșit că suprafața de 1600 m.p. teren intravilan generatoare a litigiului, învecinată cu proprietatea apelantului M. G., ar proveni de la soacra lui C. D., terenul respectiv aflandu-sepermenent înscris în rolul său fiscal sau al mamei sale, M. E..

Arata ca, fara a mai relua dezvoltările făcute în cuprinsul „concluziilor scrise" depuse la fond, la care face doar trimitere din considerente metodologice, urmează a respinge acest motiv de apel, pentru că:

A) Apelanții nesocotesc faptul că în Registrul agricol al comunei Cătina nu există menționate punctele „Acasă C." și „Acasă I.", denumirile respective regăsindu-se pentru prima dată în Procesele-verbale de punere în posesie nr. 57, 58/26.05.1994 și nr. 62/16.11.1994, întocmite de C. locală Cătina;

B) Apelantul nesocotește faptul că intimatului C. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate de către C. locală Cătina pentru suprafața de 1600 m.p. teren intravilan, din care 600 m.p. livadă și 1000 m.p. curți construcții și nu pentru 1410 m.p., cum eronat susțin apelanții

C) Apelanții nesocotesc faptul că lui M. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2800 m.p. teren intravilan, din care 1800 m.p. livadă și 1000 m.p. curți construcții, teren învecinat cu cel pentru care i se reconstituise dreptul de proprietate lui C. D. (A se vedea Adeverința nr. 484/09.03.1994);

D) Apelanții nesocotesc faptul că intimatului C. D. i s-a deschis rol fiscal în anul 1953 pentru suprafețele de 1000 m.p. curți construcții și 600 m.p. livadă, suprafețe cu care fusese înzestrată, conform obiceiului strămoșesc, soția sa M. Lucreția, de către mama acesteia, M. E. (A se vedea Adeverința eliberată de Sfatul Pupular al Comunei C. la data de 22.07.2954);

E) Apelanții nesocotesc faptul că suprafața de 1600 m.p. generatoare a prezentului litigiu s-a aflat în permanență langă/învecinată/în continuarea proprietății lui M. G., așa cum rezultă si din simpla lecturare a următoarelor înscrisuri/probe aflate la dosarul cauzei: a) Adeverință eliberată de Sfatul Pupular al comunei C. la data de 22.07.1954; b) Adeverință nr. 5776/23.07.1954 eliberată de Administrația Financiară a Raionului Cislău; c) TITLUL DE PROPRIETATE nr._/12.30.03.2004 eliberat pe numele apelantului M. G.; d) Răspunsul Comisiei Locale Cătina la întrebările 5 și 21 din Interogatoriul luat în Dosarul nr._ ; e) Răspunsul Comisiei locale Cătina la întrebarea nr. 8 din interogatoriul luat de C. D. în Dosarul nr._ ; f) Precizarea expresă făcută de C. locală Cătina în cuprinsul întampinării depuse în Dosarul nr._ ; g) Declarațiile martorilor B. llie, B. C. și C. M..

F) Apelanții, cu rea credință, încearcă, din nou inducerea în eroare a instanței de judecată, nesocotind faptul că, potrivit filei de rol fiscal din anii 1959-1961, depusă în copie la dosarul cauzei, M. E. era „capul gospodăriei"-titularul de rol fiscal- în timp ce M. G. era doar un simplu „membru al gospodăriei".

1.2. Referitor la cel de-al doilea motiv de apel 1.2.1. în cuprinsul celui de-al doilea motiv de apel se critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond și-ar fi fundamentat soluția doar pe Raportul de expertiză tehnică O. M., fără a ține cont și de Rapoartele de expertiză tehnică Trentea M. și D. C..

Acest motiv de apel urmează a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:

A) Singurul raport de expertiză tehnică validat de instanța de fond, după ce expertul a răspuns la toate obiecțiunile părților litigante, a fost cel întocmit de expertul O. M., aceasta fiind singura probă științifică/incontestabilă/cîștigată cauzei, după însușirea sa de către O.C.P.I. B.;

B) Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Trentea M. a fost invalidat de instanța de fond, datorită încălcării de către acesta a metodologiei de întocmire a expertizelor tehnice topografice și situării pe poziția partizană a apelanților, așa cum au reușit să demonstreze;

C) „Raportul" de expertiză tehnică întocmit de expertul parte D. C. a fost analizat de instanța de fond ca obiecțiuni la Raportul de expertiză întocmit de expertul O. M., neavandnicio forță probantă după validarea Raportului expertul desemnat în cauză cu respectarea prevederilor art.201-2002 din vechiul Cod de procedură civilă.

1.3. Referitor la cel de-al treilea motiv de apel

In cuprinsul celui de-al treilea motiv de apel se critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond ar fi nesocotit faptul că intimatul C. D. ar fi vândut terenul intravilan situat în punctul „Acasă C." cumnatului său R. C..

Acest motiv de apel urmează a fi respins ca nefondat, deoarece:

A) Nesocotește faptul că, din Contractul de vanzare-cumpărare nr. 137/30.07.1954, rezultă că soția intimatului C. D. ar fi „vandut" cumnatului său suprafața de 0,08 ari (8 MTERI PĂTRAȚI), caracterul fictiv al acelei convenții fiind mai mult decat evident;

B) Nesocotește faptul că numitul R. C. nu a solicitat, conform Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,08 ari (8 METRI PĂTRAȚI), pe care i-ar fi cumpărat în anul 1954 de la C. Lucreția;

C) Nesocotește faptul că, prin declarația legalizată sub nr. 29/26.05.1994, (pseudo) cumpărătorul R. C. atestă că acel contract nr. 137/30.07.1954 a avut un caracter fictiv, acesta neexercitand niciun moment atributele derivand din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,08 ari (OPT METRI PĂTRAȚI), teren care nu a fost nici măcar înregistrat în Registrul Agricol la rolul său.

1.4. Referitor la cel de-al patrulea motiv de apel.

In cuprinsul celui de-al patrulea motiv de apel se critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond ar fi nesocotit „tranzacția" încheiată între părți și consemnată prin hotărarea de expedient pronunțată în Dosarul nr. 512/1995.

Acest motiv de apel urmează a fi respins ca nefondat, deoarece:

A) Nesocotește faptul că prezentul litigiu a fost generat tocmai de refuzul apelantului M. G. de a respecta acea „tranzacție";

B) Nesocotește faptul că acea „tranzacție" nu mai putea fi pusă în executare silită datorită prescripției dreptului prin împlinirea termenului de 3 ani statuat prin Decretul nr.167/1958;

C) Nesocotește faptul că însiși apelanții au considerat acea „tranzacție" caducă, dovadă cu nu au făcut nici o referire la aceasta în cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 384/12.03.2011.

1.5.Referitor la cel de-al cincilea motiv de apel

In cuprinsul celui de-al cincilea motiv de apel se critică sentința atacată ca fiind netemeinică, deoarece instanța de fond, prin modul în care a stabilit delimitarea/grănițuirea proprietarilor părților, ar fi ignorat realitatea din teren, respectiv că o parte din imobilele apelanților ce ar fi fost construite cu respectarea legii ar fi amplasate pe trenul atribuit intimatului C. D..

Acest motiv de apel urmează a fi respins ca nefondat, deoarece:

A) Apelanții nesocotesc faptul că gardul, identificat sub indicativul C4 în raportul de expertiză tehnică și "extinderea" de la C2, au fost ridicate de apelantul M. G. fără a avea autorizații de construire emise de autoritatea administrației publice competente;

B) Apelanții nesocotesc faptul că grajdul (C4) se află într-o stare avansată de degradare, nefiind exploatat de aproape 20 de ani, apelanții nedemolandu-l pentru a putea să „justifice" ocuparea unei suprafețe de teren ce a aparținut și aparține legal intimatului C. D.;

C) Apelanții nesocotesc faptul că linia de hotar stabilită de expertul tehnic nu afectează locuința (C2), identificîndu-se cu latura nordică a acesteia și nici polata(C3), trecand pe lîngă colțul acesteia;

D) Apelantii nesocotesc faptul ca abuzul de drept, în speță ocuparea unor suprafețe de teren ce nu s-au aflat în patrimoniul acestora, ci al intimatului C. D., nu a constituit si nu va putea constitui vreodata un mod de dobandire a proprietatii asupra unor imobile.

II Referitor la apelul declarat de C. locala C..

Prin apelul declarat, C. locală Cătina critică sentința atacată ca fiind netemeinică, deoarece:

A) Instanța de fond ar fi omis să dispună în mod expres diminuarea suprafeței de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate de la 1,76 HA la 1,66 HA, ceea ce ar face imposibilă „rectificarea" Anexei 2a/50;

B) Instanța de fond ar fi nesocotit faptul că suprafața stabilită în lotul atribuit intimatului C. D. ar include și terenul pe care sunt amplasate construcțiile C2 și C3 individualizate prin Raportul de expertiză O. M., construcții proprietatea apelanților;

C) Instanța de fond nu ar fi individualizat expres toate suprafețele pe care ar urma să fie pus în posesie C. D..

Apelul Comisiei Locale Cătina urmează a fi respins ca nefundat, atat pentru considerentele dezvoltate pe larg la Pct.l din prezenta întampinare și prin Concluziile scrise depuse la fond, cat și pentru următoarele considerente:

A) Diminuarea suprafeței totale pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate intimatului C. D. de la 1,76 la 1,66 ha a fost analizată de instanța de fond, menționarea expresă în dispozitiv avand un caracter pur formal, considerentele hotărarii fiind edificatoare în acest sens;

B) Expertul tehnic a măsurat/individualizat toate suprafețele de teren și amplasementul acestora ce au aparținut/aparțin intimatului C. D.;

C) Apelanta nesocotește faptul că atat „extinderea" de la construcția C2 - în realitate o simplă înșiruire de blocuri BCA pe o suprafață de circa 2 (doi) m.p., cat și grajdul (C4) s-au ridicat fără autorizație de construire, apelanta nedepunand la dosar asemenea acte administrative.

Subsemnatii M. L. și M. M. L. au formulat intampinare la apelul declarat de C. Locala Cătina de aplicare a legilor fondului funciar, prin care aceasta critica sentința civila nr.262/04.03.2014 ca fiind nelegala și netemeinica.

Analizând motivele de apel le considera întemeiate, pentru următoarele considerente:

- la judecata în fond a cauzei, au formulai cerere de intervenție în interes propriu în ceea ce privește terenul din pct."Acasa C.".

- prin motivele de apel, C. Locala Cătina de aplicare a legilor fondului funciar arata ca, pentru terenul din pct."Acasa C.", nu poate pune în posesie pe intimatul reclamant C. D., deoarece ar însemna sa treacă peste construcțiile apelantilor existente pe acest teren C2 și C3. Acest aspect l-au invederat instanței prin motivele de apel.

- motivele de apel ale Comisiei Locale Cătina de aplicare a legilor fondului funciar, în ceea ce privește terenul din pct."Acasă C.", vin în susținerea motivelor acestora de apel.

Pentru aceste considerente, solicita admiterea apelului declarat de C. Locala Cătina de aplicare a legilor fondului funciar.

Apelantul M. G. a depus la dosar intampinare la apelul declarat de C. Locala Cătina de aplicare a legilor fondului funciar, prin care aceasta critica sentința civila nr.262/04.03.2014, ca fiind nelegala și netemeinica.

Analizând motivele de apel, le considera întemeiate, pentru următoarele considerente:

- la judecata în fond a cauzei, a formulat cerere de intervenție în susținerea apărărilor Comisiei Locale Cătina de aplicare a legilor fondului funciar, în ceea ce privește terenul din pct."Acasa C.".

- prin motivele de apel, C. Locala Cătina de aplicare a legilor fondului funciar arata ca, pentru terenul din pct."Acasa C.", nu poate pune în posesie pe intimatul reclamant C. D., deoarece ar însemna sa treacă peste construcțiile sale existente pe acest teren C2 și C3. Acest aspect l-a invedereat instanței prin motivele mele de apel.

- motivele de apel ale Comisiei Locale Cătina de aplicare a legilor fondului funciar, în ceea ce privește terenul din pct."Acasă C.", vin în susținerea motivelor sale de apel.

Pentru aceste considerente, solicita admiterea apelului declarat de C. Locala Cătina de aplicare a legilor fondului funciar.

Subsemnații, M. G., M. L. și M. M. L. au depus la dosar raspuns la intampinarea formulata de intimata C. E., aratandurmatoarele:

- din însăși motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, instanța de fond arată că, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, intimatului reclamant i s-a reconstituit o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Totodată, instanța arată, în motivarea sentinței, că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de intimatul reclamant C. D. pentru terenuri curți-construcții este de 1600 mp.

Intimatului reclamant, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, i se reconstituie în pct. "Acasă" suprafața de 570 mp conform titlului, iar din măsurători 858 mp. în pct. "Acasă" identificat de instanță ca fiind "Acasă I.", reclamantul C. D. a cumpărat o suprafață de 1400 mp de la O. E. și T. D.. Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să se facă pentru această suprafață de teren.

- în cererea de reconstituire formulată de intimatul reclamant C. D., nu se menționează pct. "Acasă" ca fiind "Acasă I." sau "Acasă C.". Dacă intimatul reclamant ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1600 mp curți-construcții în pct. "Acasă C.", ar fi făcut această specificare.

- faptul că intimatului reclamant i s-a eliberat Adeverința nr. 484/09.03.1995 pentru suprafața de 1410 mp în pct. "Acasă", lângă terenul proprietatea lor, nu poate conduce la motivarea instanței că această adeverință ar constitui recunoașterea Comisiei că terenul de 1600 mp solicitat a fi reconstituit s-ar afla în acest pct. "Acasă C." lângă proprietatea lor - anterior colectivizării, C. D. apare: între anii 1951-1955 cu rol în gospodăria tatălui său, C. N. I.; în anul 1955 C. D. apare cu rol deschis pentru terenul extravilan de 0,95 ha; în anul 1956 C. D. apare cu rol deschis pentru teren intravilan în suprafață de 1600 mp în pct. "Acasă I." și casa amplasată pe acest teren ca urmare a cumpărării în 1955 de O. E. a suprafeței de 800 mp și prin chitanță de mână de la T. D. a suprafeței de 624 mp; în anii 1956-1961 C. D. nu figurează în rol agricol cu teren și casă în pct. "Acasă C." lângă proprietatea lor; între anii 1959-1961 C. D. apare în rol cu teren intravilan de 1600 mp pe care a edificat o casă în pct. "Acasă I."; după anul 1961 C. D. vinde lui P. A. suprafața de 703 mp în pct. "Acasă I.", el rămânând cu o suprafață de 858 mp.

Toate aceste aspecte evidențiate de rolul agricol al intimatului reclamant C. D. nu au fost avute în vedere de instanța de fond la motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, de admitere a acțiunii civile a reclamantului.

- instanța de fond susține că această suprafață de 1600 mp, solicitată de intimatul reclamant C. D., ar fi reconstituită în pct. "Acasă C." lângă proprietatea lor, ar proveni de la soacra sa M. E., prin înzestrare verbală. Din rolul agricol al lui M. E., apare că: între anii 1959-1961 întregul rol al lui M. E. devine rol al sau, M. G. (fiul acesteia), rol în care este inclusă suprafața de 2800 mp teren intravilan în pct. "Acasă C.", pentru această suprafață de 2800 mp în pct. "Acasă C.", M. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și i s-a emis titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004; între anii 1974-1980, în registrul agricol M. E. figurează cu casă și grajd pe o suprafață de 1500 mp teren dat în folosință de CAP pentru a-și construi casă, teren situat lângă terenul proprietatea sa, M. G.; în anul 1959, acesta a preluat rolul mamei sale, M. E. și a intrat în CAP cu suprafața de 2800 mp, teren intravilan pct. "Acasă C.", teren cu care a rămas înscris în registrul agricol până la emiterea titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004.

- instanța de fond, în pronunțarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, a avut în vedere numai raportul de expertiză O. M., fără a corobora această expertiză cu expertiza Trentea M. și expertiza expertului-parte D. C.. Intre expertiza O. M. și expertiza Trentea M. există mari diferențe în examinarea actelor și efectuarea măsurătorilor pentru această suprafață de 1600 mp teren intravilan situat în pct. "Acasă C." sau "Acasă I.". Toate măsurătorile privind amplasarea pe vechile amplasamente pentru această suprafață de 1600 mp efectuate de expertul O. M. s-au făcut — așa cum precizează însuși expertul - la indicațiile fiicei lui C. D., respectiv intervenienta C. E., expertul Trentea M. a făcut toate măsurătorile și identificarea terenului de 1600 mp conform actelor-registru agricol, acte de proprietate, adeverințe etc. De asemenea, expertiza efectuată de expertul-parte D. C. merge pe aceleași considerente și are în vedere aceleași acte ca și expertiza efectuată de expertul Trentea M.. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere și aceste expertize - Trentea M. și D. C. - raportat la expertiza O. M., sub aspectul totalei neconcordanțe cu raportul O. M. între cele 3 expertize.

- instanța de fond, admițând acțiunea intimatului reclamant C. D. pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan pct. "Acasă C." pe aliniamentul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L, putea observa că, în această situație, trebuie să-si dărâme o parte din locuință (C2), o parte din anexa C3 situată lângă locuință, grajdul C4 și, totodată, nu mai are acces la terenul din spatele casei, acces care se făcea pentru ambele proprietăți pe un drum de servitute.

- prin admiterea acțiunii intimatului reclamant C. D. pentru suprafața de 1600 mp în pct. "Acasă C.", intimatul față de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, va avea în proprietatea sa suprafața de 1600 mp, conform sentinței civile nr. 261/04.03.2014, cât și suprafața de 858 mp în pct. "Acasă I.", fapt ce contravine registrului agricol și cererii de reconstituirii dreptului de proprietate. In această situație, instanța de fond, prin admiterea acțiunii intimatului reclamant C. D., nu face decât să majoreze patrimoniul acestuia în mod nejustificat cu 1600 mp.

- în pronunțarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, instanța de fond nu face vorbire de declarațiile martorilor, actele depuse de C. locală Cătina pentru aplicarea fondului funciar sau de răspunsul acesteia la interogatoriu, probe care vin în susținerea apărărilor sale, cât și în susținerea prezentelor motive de apel.

La termenul de judecata din data de 03.09.2014, tribunalul a calificat recurs calea de atac impotrivahotarariiinstantei de fond, pentru motivele expuse pe larg in incheierea de sedinta de la acea data.

La termenul de judecata din data de 01.10.2014, intimata C. E., prin aparator, a invocat exceptianulitatii recursului, exceptie respinsa de instanta pentru considerentele expuse pe larg in incheierea de sedinta de la acel termen de judecata.

Examinand recursurile prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, dar si sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 cod de procedura civila, tribunalul retine urmatoareasituatie de fapt si de drept:

Prin actiuneainregistrata sub nr._ pe rolul JudecatorieiPatarlagele, reclamantul C. D. i-a chemat în judecată pe pârâții M. G., C. L. Cătina pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004 emis pârâtului M. G., pentru suprafața de 290 m.p.; obligarea Comisiei Locale Cătina să pună reclamantul în posesie pe suprafața de 1600 m.p. teren intravilan, pct. „Acasă”, respectându-se vechiul amplasament, întocmirea documentației și înaintarea acesteia pentru emiterea titlului de proprietate; obligarea Comisiei Județene B. să emită titlul de proprietate în care să fie inclusă întreaga suprafață reconstituită.

În fapt, a aratat că, înainte de cooperativizare, a figurat ca proprietar cu suprafața totală de 1,66 ha, iar după apariția legilor fondului funciar a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate; că, în suprafața totală reconstituită, era inclus și terenul de 1600 m.p. amplasat în pct. „Acasă” și înscris în registrul agricol la pozițiile 8 și 10; ca, fara a ține cont de această realitate, C. L. Cătina a efectuat punerea în posesie pentru suprafața totală de 1410 m.p., iar pe suprafața de 290 m.p. din terenul proprietatea reclamantului a fost pus în posesie pârâtul, terenul fiind înscris în titlul lui de proprietate; ca terenul în suprafață de 290 m.p. inclus în titlul de proprietate al pârâtului fracționează terenul proprietateareclamantului și provoacă nenumărate neînțelegeri; ca, de la data reconstituirii dreptului de proprietate a făcut nenumărate intervenții la C. locală pentru anularea actelor ilegale, dar până în prezent nu s-a luat nici o măsură; ca, intrucât punerea în posesie și includerea în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004 a terenului proprietatea reclamantului pentru care solicitase și i se reconstituise dreptul de proprietate este nelegală, motiv de nulitate prev. de art. III lit. a (ii) din Legea 169/1997.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 14, 27 din Legea 18/1991 și art. III. a (ii) din Legea 169/1997.

La data de 14.02.2013, pe rolul instanței este înregistrat dosarul nr._, ce a primit termen de judecată la 21.03.2013.

Prin s.c. nr. 61/04.03.2014, JudecatoriaPatarlagele a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR CĂTINA, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B. și M. G., așa cum a fost precizată ulterior; a admis cererea de intervenție formulată de către intervenienta C. E.; a respins, ca neîntemeiată, excepția invocată de către reclamanți cu privire la inadmisibilitatea cererii de intervenție formulată de către intervenienții M. L. și M. M. L., în ce privește pe pârâtele C. L. CĂTINA pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. JUDEȚEANĂ B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; a respins, ca neîntemeiată, în întregime, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții M. L. și M. M. L., precum și cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienții M. L. și M. M. L. și M. G.; a respins, ca neîntemeiată, excepția privind lipsa calității procesual pasive a pârâtului M. G..

A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004, emis pe numele pârâtului M. G., nulitatea absolută ce are ca obiect teren în suprafață de 190 m.p. amplasat în pct. „Acasă”, ., județul B., individualizat în raportul de expertiză și anexa 6 a acestuia, întocmite de către expert O. M., prin punctele 1, 2,3,4,5,6,7,E, 11,M,F,G, H, I, J, K, L,.

A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul M. G. și intervenienții M. L. și M. M. L., autentificat cu nr. 384/21.03.2011 la BNP G. L. L., nulitatea absolută ce are ca obiect teren în suprafață de 190 m.p., amplasat în punct „Acasă”, ., județul B., individualizat prin raportul de expertiză și anexa nr.6 la acesta, întocmite de către expert O. M., prin punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L.

A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/24/1.04.2004, emis pe numele reclamantului.

A obligat pârâta C. Comunală pentru aplicarea legilor fondului funciar Cătina să:

1. Impotrivasentintei a declarat apel (recalificat recurs) C. Locala Cătina de aplicare a legilor fondului funciar, in ceea ce privește partea din hotărâre referitoare la obligarea Comisiei Locale la punerea in posesie a reclamantului pe suprafața de 1.66 ha, aratandurmatoarele aspecte:

Instanța obliga recurenta la punerea in posesie a reclamantului C. D. pe suprafața de 1,66 ha, fara sa se tina cont de actul prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate petentului pentru suprafața de 1,76 ha, respectiv anexa 2a/50-. punerea in posesie pe suprafața de 1,66 ha, atâta timp cat suprafața din anexa inițiala (valabila la acest moment) nu a fost modificata-diminuata in mod corespunzător cu suprafața de 0,10 ha — printr-o hotărâre a Comisiei Județene, este lipsita de temei de drept; prin sentința impotriva căreia a formulat prezentul recurs, nu s-a pronunțat diminuarea acestei suprafete (de la suprafața de 1,76 ha la suprafața de 1,66 ha), situație in care aceasta anexa este inca valabila; sunt de acord cu diminuarea suprafetei de 1,76 ha la suprafața de 1,66 ha, insa este necesar ca instanța sa dispună in mod expres acest lucru, urmând ca apoi C. Locala, in baza sentinței astfel modificate, sa propună Comisiei Județene B. un referat de diminuare a suprafetei din anexa 2a/50 - titular C. D., . celor prezentate mai sus; simpla obligare la punerea in posesie pe suprafața de 1,66 ha nu constituie un titlu suficient pentru a propune Comisiei Județene rectificarea suprafeței de 1,76 ha din anexa 2a/50, C. Locala Cătina fiind confruntata cu numeroase asemenea situații in care C. Județeană a refuzat sa faca rectificările corespunzătoare fara o sentința definitiva, care sa prevadă in mod expres acest lucru; la obligarea punerii in posesie a reclamantului pe suprafața de 1,66, instanța nu a ținut cont de schitele terenurilor si de constatările din raportul de expertiza; sunt menționate in mod expres in dispozitiv doar trei suprafețe de teren pe care urmează sa se faca punerea in posesie ("Acasă"-1600 m.p, 742 m.p-"Poduri" si 563 m.p "La P."), in timp ce pentru diferența de teren pana la suprafața de 1,66 ha, instanța se limitează sa precizeze ca punerea in posesie urmează sa se faca "pe vechile amplasamente indicate in cererea de reconstituire a dreptului de proprietate si inscrisurile anexate acesteia", fara sa se indice care sunt acestea si in ce suprafața, pentru a nu se putea depasi in acest mod suprafața reconstituita, din identificările in teren efectuate de către expert O. M. au reieșit unele diferente fata de suprafețele din registrul agricol si fata de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către petentul C. D. in baza Legii nr. 18/1991; insumândsuprafetele libere-astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiza-reprezentand vechile amplasamente ("La Altoaie"1431 m.p, "La C. Lacu S."-1010 m.p), cu cele menționate expres de instanța in dispozitiv ("Acasă"-1600 m.p,"Poduri"-742 m.p, "P." -563 m.p), rezulta suprafața de 5346 m.p, cu 54 m.p mai puțin decât suprafața de 0,54 ha -reprezentând suprafața din munte pentru care urmează sa se intocmeasca titlul de proprietate; pentru suprafața de 1,12 ha -teren aflat pe raza . parte din suprafața de 1,66 ha -urmează sa se intocmeasca titlu de proprietate separat fata de terenul din munte (0,54 ha); instanța obliga C. la punerea in posesie pe suprafața de 1600 m.p.punctul "Acasă", fara sa tina cont de faptul ca aceasta suprafața include o parte din suprafata de teren pe care sunt amplasate construcțiile C2 si C3 (suprafața de teren pe care sunt amplasate fiind inclus de proprietate nr._/12/30.03.2004 emis pe numele M. G.), situație in care C. se afla in imposibilitatea punerii in posesie pe intreaga aceasta suprafața, dat fiind faptul ca imobilele C2 si C3 (astfel cum sunt individualizate in raportul de expertiza -schița de plan anexa nr. 6 la raport), sunt construite in mod legal.

In esenta, recurenta C. locala de fond funciar C. arata ca instanța de fond avea obligația de a menționa expres toate suprafetele de teren pe care urmează sa se faca punerea in posesie, având in vedere ca s-au identificat de către expert toate vechile amplasamente, aceasta deoarece C. Locala nu poate modifica schitele expertului doar pentru a respecta in acest mod suprafața reconstituita, documentația care urmează sa se inainteze Comisiei Județene pentru întocmirea noului titlu de proprietate trebuind sa cuprindă schitele, astfel cum au fost intocmite de către expertul in cauza.

In legatura cu aceste aspecte, tribunalul retine ca, in prezentul dosar, suntem in calea de atac a recursului, intemeiat pe dispozitiile art. 304 din vechiul cod de procedura civila, instanta de control putand sa procedeze si la o examinare a cauzei sub toate aspectele, asa cum prevaddispozitiile art. 304 ind. 1 cod de procedura civila.

Din lectura motivelor de recurs, tribunalul apreciaza ca ele nu contin motive de nelegalitate sau netemeinicie, ci mai mult o nemultumire a modului in care a decurs judecata in fata instantei de fond, fiind o reluare a apararilor expuse prin intampinarea de la JudecatoriaPatarlagele. Tribunalul retine ca aceste aparari si critici nu constituie motive de recurs, care sa echivaleze, practic, cu posibilitatea incadrarii lor in una din tezele expuse de art. 304 cod de procedura civila, care atrageau casarea sau modificarea sentinteirecurate. De asemenea, tribunalul apreciaza ca, si in urma examinarii cauzei sub toate aspectele, dezvoltarea acestor motive nu face posibila incadrarea lor . de recurs, ci tin mai mult de imposibilitatea de executare a hotarariiinstantei de fond, fiind chestiuni de punere in aplicare a prevederilor acestei sentinte.

Avand in vedere ca aceste sustineri exced etapei de judecare a recursului, tribunalul apreciaza ca recurenta, fata de criticile mai sus expuse, are la indemana calea unei contestatii la executare, prin care sa se lamureascaintelesul, intinderea titlului executoriu, astfel incat, in raport de aceste aprecieri, tribunalul apreciaza ca recursul este nefondat, urmand ca, in temeiul prevederilor art. 312 cod de procedura civila, sa ilrespinga.

2. Impotriva sentintei a declarat apel (recalificat recurs) si M. G., care a criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente:

- prin sentința civilă nr. 261/04.03.2014, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului C. D. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan în pct. "Acasă C.", teren situat în vecinătatea proprietății sale, conform raportului de expertiză O. M. pe coordonatele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, v E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L.

- din însăși motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, instanța de fond arată că, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, reclamantului i s-a reconstituit o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate; că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantul C. D. pentru terenuri curți-construcții este de 1600 m; ca reclamantului, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, i se reconstituie în pct. "Acasă" suprafața de 570 mp conform titlului, iar din măsurători 858 mp; in pct. "Acasă", identificat de instanță ca fiind "Acasă I.", reclamantul C. D. a cumpărat o suprafață de 1400 mp de la O. E. și T. D., asa ca reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să se facă pentru această suprafață de teren.

- în cererea de reconstituire formulată de reclamantul C. D., nu se menționează pct. "Acasă" ca fiind "Acasă I." sau "Acasă C."; dacă reclamantul ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1600 mp curți-construcții în pct. "Acasă C.", ar fi făcut această specificare.

- anterior colectivizării, C. D. apare: între anii 1951-1955 cu rol în gospodăria tatălui său, C. N. I.; în anul 1955 C. D. apare cu rol deschis pentru terenul extravilan de 0,95 ha; în anul 1956 C. D. apare cu rol deschis pentru teren intravilan în suprafață de 1600 mp în pct. "Acasă I." și casa amplasată pe acest teren ca urmare a cumpărării în 1955 de O. E. a suprafeței de 800 mp și prin chitanță de mână de la T. D. a suprafeței de 624 mp; în anii 1956-1961 C. D. nu figurează în rol agricol cu teren și casă în pct. "Acasă C." lângă proprietatea sa; între anii 1959-1961 C. D. apare în rol cu teren intravilan de 1600 mp pe care a edificat o casă în pct. "Acasă I."; după anul 1961 C. D. vinde lui P. A. suprafața de 703 mp în pct. "Acasă I.", el rămânând cu o suprafață de 858 mp; toate aceste aspecte evidențiate de rolul agricol al reclamantului C. D. nu au fost avute în vedere de instanța de fond la motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, de admitere a acțiunii civile a reclamantului.

- instanța de fond susține că această suprafață de 1600 mp, solicitată de reclamantul C. D. a fi reconstituită în pct. "Acasă C.", lângă proprietatea sa, ar proveni de la soacra sa, M. E., prin înzestrare verbală. Din rolul agricol al lui M. E. apare că: între anii 1959-1961 întregul rol al lui M. E. devine rol al lui M. G. (fiul acesteia), rol în care este inclusă suprafața de 2800 mp teren intravilan în pct. "Acasă C.", pentru această suprafață de 2800 mp în pct. "Acasă C.", M. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și i s-a emis titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004; între anii 1974-1980 în registrul agricol M. E. figurează cu casă și grajd pe o suprafață de 1500 mp teren dat în folosință de CAP pentru a-și construi casă, teren situat lângă terenul proprietatea sa, M. G.; în anul 1959, acesta a preluat rolul mamei sale M. E. și a intrat în CAP cu suprafața de 2800 mp, teren intravilan pct. "Acasă C.", teren cu care a rămas înscris în registrul agricol până la emiterea titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004. Toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanța de fond în motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014 de admitere a acțiunii civile a reclamantului. In registrul agricol nu exista punctul "Acasă I." sau punctul "Acasă C.", ci numai punctul "Acasă", celelalte denumiri fiind date de expertul O. M..

- instanța de fond, în pronunțarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, a avut în vedere numai raportul de expertiză O. M., fără a corobora această expertiză cu expertiza Trentea M. și expertiza expertului-parte D. C.. Intre expertiza O. M. și expertiza Trentea M. există mari diferențe în examinarea actelor și efectuarea măsurătorilor pentru această suprafață de 1600 mp teren intravilan situat în pct. "Acasă C." sau "Acasă I.". Toate măsurătorile privind amplasarea pe vechile amplasamente pentru această suprafață de 1600 mp efectuate de expertul O. M. s-au făcut -așa cum precizează însuși expertul- la indicațiile fiicei lui C. D., respectiv intervenienta C. E.. Expertul Trentea M. a făcut toate măsurătorile și identificarea terenului de 1600 mp conform actelor -registru agricol, acte de proprietate, adeverințe etc. De asemenea, expertiza efectuată de expertul-parte D. C. merge pe aceleași considerente și are în vedere aceleași acte ca și expertiza efectuată de expertul Trentea M.. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere și aceste expertize - Trentea M. și D. C. - raportat la expertiza O. M. sub aspectul totalei neconcordanțe cu raportul O. M. între cele 3 expertize.

- instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului C. D. pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan pct. "Acasă C." pe aliniamentul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L, putea observa că, în această situație, apelantul trebuie să-si dărâme o parte din locuință (C2), o parte din anexa C3 situată lângă locuință, grajdul C4 și, totodată, nu mai are acces la terenul din spatele casei, acces care se făcea pentru ambele proprietăți pe un drum de servitute.

- prin admiterea acțiunii reclamantului C. D. pentru suprafața de 1600 mp în pct. "Acasă C.", reclamantul, față de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate va avea în proprietatea sa suprafața de 1600 mp conform sentinței civile nr. 261/04.03.2014, cât și suprafața de 858 mp în pct. "Acasă I.", fapt ce contravine registrului agricol și cererii de reconstituirii dreptului de proprietate. In această situație, instanța de fond, prin admiterea acțiunii reclamantului C. D., nu face decât să majoreze patrimoniul acestuia în mod nejustificat cu 1600 mp.

Pentru aceste considerente, solicita admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii numai pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan situat în pct. "Acasă C.", teren situat lângă proprietatea sa.

Tribunalul retine, raportat la aceste critici, ca prin cererea de chemare in judecata, asa cum a fost ea formulata de reclamantul C. D., s-a solicitat:

- pe de o parte (dosarul nr._ al JudecatorieiPatarlagele), constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004 emis pârâtului M. G., pentru suprafața de 290 m.p.; obligarea Comisiei Locale Cătina să pună reclamantul în posesie pe suprafața de 1600 m.p. teren intravilan, pct. „Acasă”, respectându-se vechiul amplasament, întocmirea documentației și înaintarea acesteia pentru emiterea titlului de proprietate; obligarea Comisiei Județene B. să emită titlul de proprietate în care să fie inclusă întreaga suprafață reconstituită.

- pe de alta parte (dosarul nr._ ), constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr._/24/01.04.2004 emis pe numele sau, C. D. și obligarea Comisiei locale Cătina să–l pună în posesie pe suprafața reconstituită, cu respectarea vechilor amplasamente, întocmirea și înaintarea documentației pentru înscrierea corectă și eliberarea titlului de proprietate; obligarea Comisiei Județene B. să elibereze titlul de proprietate pentru terenurile reconstituite, cu respectarea vechilor amplasamente.

În esenta, motivarea acestei actiuni a constat in aceea ca:

- înainte de cooperativizare, a figurat ca proprietar cu suprafața totală de 1,66 ha, iar după apariția legilor fondului funciar a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate;

- în suprafața totală reconstituită, era inclus și terenul de 1600 m.p. amplasat în pct. „Acasă” și înscris în registrul agricol la pozițiile 8 și 10;

- in urma reconstituirii, a fost eliberat titlul de proprietate nr._/24/1.04.2004 și, după ce a constatat că nu erau incluse în acesta terenurile reconstituite, a predat imediat titlul comisiei locale, pentru înscrierea corectă; până în prezent, cu toate demersurile făcute, nu au fost înscrise corect terenurile reconstituite;

- deși i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul înscris în registrul agricol în pct. „Acasă” și a fost pus în posesie conform proceselor verbale nr. 57-58/1994 (chiar dacă punerea în posesie era greșită), în titlul de proprietate nr._/24/2004 acest teren nu se mai regăsise;

- în intravilan este înscris un teren având două suprafețe, respectiv 0,0570 și 0,0480 ha; in același timp, în extravilan, sunt înscrise amplasamente și suprafețe care nu i-au aparținut niciodată, ceea ce duce la neînțelegeri și litigii cu adevărații proprietari.

- fara a ține cont de această realitate, C. L. Cătina a efectuat punerea în posesie pentru suprafața totală de 1410 m.p., iar pe suprafața de 290 m.p. din terenul proprietatea reclamantului (ulterior precizati ca fiind 190 mp) a fost pus în posesie pârâtul, terenul fiind înscris în titlul lui de proprietate;

- terenul în suprafață de 290 m.p. inclus în titlul de proprietate al pârâtului fracționează terenul proprietatea reclamantului și provoacă nenumărate neînțelegeri; ca, de la data reconstituirii dreptului de proprietate a făcut nenumărate intervenții la C. locală pentru anularea actelor ilegale, dar până în prezent nu s-a luat nici o măsură;

- punerea în posesie și includerea în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004 a terenului proprietatea reclamantului pentru care solicitase și i se reconstituise dreptul de proprietate este nelegală, motiv de nulitate prev. de art. III lit. a (ii) din Legea 169/1997.

În drept, a întemeiat acțiunea pe disp. art. 14, 27 din Legea 18/1991 și art. III. a (ii) din Legea 169/1997.

Prin s.c. nr. 61/04.03.2014, JudecatoriaPatarlagele a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. D., a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004, emis pe numele pârâtului M. G., nulitatea absolută ce are ca obiect teren în suprafață de 190 m.p. amplasat în pct. „Acasă”, ., individualizat în raportul de expertiză și anexa 6 a acestuia, întocmite de către expert O. M., prin punctele 1, 2,3,4,5,6,7,E, 11,M,F,G, H, I, J, K, L, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/24/1.04.2004, emis pe numele reclamantului.

A obligat pârâta C. Comunală pentru aplicarea legilor fondului funciar Cătina să:

a) pună în posesie reclamantul pe următoarele terenuri: teren în suprafață de 1600 m.p. pe amplasamentul situat în pct. „Acasă „ ., județul B. și individualizat în raportul de expertiză și anexa 6 la acesta întocmit de către expert O. M. și având ca vecini la nord P. I., la sud M. G., la vest drum județean, la est Direcția Silvică B.; teren în suprafață de 742 m.p. amplasat în satul C., ., punct „Podari”, individualizat în raportul de expertiză O. M.; teren în suprafață de 563 m.p. amplasat în satul C., . și identificat în raportul de expertiză O. M., în punctul „La P.”; alte terenuri pe vechile amplasamente indicate în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și înscrisurile anexate acesteia, suprafața însumată a tuturor acestor terenuri urmând a fi cea de 1,66 ha teren, pentru care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.

Prin recursul exercitat de către paratul recurent M. G., se observă că sentința instantei de fond este criticată prin prisma motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., text conform cu care „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere (…) numai pentru motive de nelegalitate (…), când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

O hotărâre este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii atunci cand nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci cand interpretează greșit o norma juridica aplicabila. Prin urmare, o instanța ar fi culpabila atunci cand ignora o lege ce este in vigoare la data judecații sau recurge la texte de lege aplicabile litigiului, dar le da o greșita interpretare.

Prima instanța a dat o interpretare corecta a actului juridic dedus judecații, fara a schimba interesul lămurit si vădit neîndoielnic al termenilor, reținând in mod judicios ca a fost investita cu o acțiune ce are ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate, in conformitate cu legile fondului funciar.

Din aceste considerente, se constata ca nu au fost incalcate prevederile acestor texte de lege anterior enunțate, care ar duce la modificarea soluției primei instanțe.

Instanța de fond a indicat textele legale, astfel că nu se poate reține că hotărârea ar fi lipsită de temei legal, ceea ce contestă recurentul M. G. fiind însă aplicarea greșită a acestor norme. Pentru a verifica dacă au fost sau nu aplicate în mod greșit normele legale, tribunalul va analiza stabilirea situației de fapt de către instanța de fond, pe baza probelor administrate, în temeiul art. 304¹ din Codul de procedură civilă.

Tribunalul apreciaza ca instanta de fond, in mod gresit si fara o analiza atenta a actelor de proprietate ale partilor si procedurii speciale reglementate de legile fondului funciar, a pronuntatsolutia de constatare a nulitatii titlurilor de proprietate, argumentat de urmatoarea motivare in fapt si in drept:

In primul rand, in ceea ce priveste constatarea nulitatii titlului de proprietate nr._/24/1.04.2004, emis pe numele reclamantului C. D., tribunalul apreciaza ca:

A. Pentru a se putea admite actiunea privind constatarea nulitatii unui titlu de proprietate, se cer intrunite anumite conditii, prevazute in mod expres si limitativ de art. III din Legea nr. 169/1997, in care se arata ca sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislatiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

Tribunalul reține că nulitatea este o sancțiune care lipsește un act de efectele sale, cauzele fiind existente la data încheierii actului.

Nulitatea este o sancțiune care intervine atunci când actul este lovit de vicii de legalitate, fiind specific actelor administrative existența nulităților virtuale, care nu sunt prevăzute în mod expres. Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau chiar numai într-un interes legitim, ca urmare a unui act administrativ, este îndreptățită la recunoașterea dreptului pretins sau a interesului, anularea actului, dreptul fiind consacrat expres de art. 52 din Constituția României (și de Legea contenciosului administrativ, dar care nu este aplicabilă în prezenta cauză, față de reglementările speciale, în materia fondului funciar).

Norma conține aplicarea principiului general al aplicării legii, nulitatea fiind guvernată de legea în vigoare la data emiterii actului (art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997).

Pentru a se putea solicita anularea unui titlu de proprietate, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe un titlu de proprietate în favoarea unor terțe persoane, titlul de proprietate să fi fost emis în mod abuziv; reclamantul, în calitate de fost proprietar, să fi deținut, la data emiterii titlului de proprietate, adeverința de proprietate și să fi fost pus în posesie cu terenul care formează obiectul titlului de proprietate; titlul de proprietate să fi intrat în circuitul civil sau deși nu a intrat, s-a refuzat revocarea acestuia de către comisia locală de fond funciar, condiții pe care reclamantul nu le întruneste.

In primul rand, reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar nu operează din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 8 alin. (3) rap. la alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Tribunalul retine ca jurisprudența constantă (a se vedea, în acest sens, de exemplu, decizia nr. 1912/2010, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în V. T., Noul cod civil adnotat cu doctrină și jurisprudență, vol. II, Ed. Universul Juridic, 2012, p. 160-161) a statuat:

- că legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate;

- că, fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege;

- că aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate și stabilirea amplasamentului terenului atribuit;

- că orice nemulțumire a solicitanților legată de aceste aspecte trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate;

- că, după emiterea titlului de proprietate, astfel de contestații nu sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății;

- precum și că persoanele care au formulat cerere de stabilire a dreptului de proprietate și sunt nemulțumite de hotărârile comisiilor de aplicare a legii fondului funciar privind modul de soluționare a cererilor lor, inclusiv cu privire la stabilirea amplasamentului terenului atribuit, trebuie să uzeze de calea plângerii prevăzute de Capitolul IV (art. 51 și următoarele) din Legea nr. 18/1991.

Altfel spus, trebuie subliniat – așa cum reiese din interpretarea prevederilor art. 27 alin. 1 și ale art. 51-58 din Legea nr. 18/1991 - că persoana beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate (cum este, neîndoielnic, și reclamantul C. D., mentionat in titlul de proprietate), trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor reglementate de procedura specială a Legii nr. 18/1991, finalizate cu emiterea titlului de proprietate și să conteste, în condițiile expres determinate de lege, fazele premergătoare ale emiterii titlului, care au ca obiect, printre altele, și stabilirea terenurilor cu privire la care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate și că orice nemulțumire a solicitanților trebuie adusă la cunoștința comisiilor locale, pe baza contestației, anterior emiterii titlului, ulterior acest lucru nemaifiind posibil, întrucât acceptarea unei astfel de teze ar presupune o eludare a dispozițiilor legale care reglementează expres procedurile prealabile de reconstituire.

Nemulțumirile persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza dispozițiilor legilor fondului funciar pot fi soluționate pe calea contestației împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale și, eventual, a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene asupra contestației, reglementate de art. 53-56 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană urmând a modifica, a înlocui sau a desființa titlul de proprietate, potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991.

Pe de altă parte, persoanele care justifică un interes legitim și care au calitatea de terți față de titlul de proprietate emis în beneficiul altora, pot promova în fața instanței de judecată acțiune în constatarea nulității acestuia, determinată de încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii sale, în baza art. III alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 169/1997. O astfel de posibilitate este reglementată în beneficiul terților, care ar putea fi vătămați prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, cu încălcarea dispozițiilor legale, dar nu și în beneficiul chiar al celui căruia i s-a emis titlul de proprietate, care avea posibilitatea legală de a-l contesta încă de la momentul la care a luat cunoștință de acesta, în cazul în care aprecia că nu s-ar fi respectat dispozițiile edictate în vederea emiterii sale valabile.

Odată ce solicitantul nu a contestat, în termenul și cu procedura prevăzută de lege, conținutul titlului de proprietate, el nu mai are posibilitatea de a solicita efectuarea unor modificări în cuprinsul acestuia sub forma invocării nulității sale parțiale, întrucât, în acest caz s-ar crea posibilitatea admiterii unei noi căi de atac în favoarea sa, în afara contestației adresate comisiei județene sau plângerii adresate instanței, ceea ce contravine scopului legii.

Stabilirea unei anumite limite în timp, în care beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate pot contesta modalitatea concretă de reconstituire, este în deplin acord cu principiul securității raporturilor juridice.

Or, în același sens a statuat și practica judiciară constantă (a se vedea, de exemplu, decizia nr. 11/2004, pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția civilă, în www.portal.just.ro), care a învederat:

- că „instanța trebuie să pornească în soluționarea acțiunii (n.red. în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate întemeiată pe art. III din Legea nr. 169/1997) de la examinarea îndeplinirii condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile, respectiv de la întrunirea condițiilor de a fi parte în proces”;

- și că, „în acest context, trebuie examinat în primul rând interesul legitim al reclamantului de a cere anularea titlului de proprietate emis pârâtei, interes justificat numai dacă are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, altfel nu are niciun folos practic în urma anulării titlului pârâților pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are la rândul său un drept asupra terenului”.

Nu pot conduce la o altă soluție simplele afirmații ale reclamantului intimat C. D., cum că ar avea un „drept” asupra acelor terenuri, având în vedere că, întrucât, așa cum am arătat anterior, „dreptul” pretins de către reclamant nu este altceva decât o simplă eventualitate, care nu poate fi protejată de lege și, în consecință, nu poate sta la baza unui interes legitim al acestuia care să justifice formularea unei acțiuni în baza art. III din Legea nr. 169/1997.

Acest aspect rezulta chiar din cauza ce formeaza obiectul dosarului nr._, in care reclamantul intimat C. D. solicită instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. L. Cătina pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitate absolută a titlului de proprietate nr._/24/01.04.2004 și obligarea Comisiei locale Cătina să–l pună în posesie pe suprafața reconstituită, cu respectarea vechilor amplasamente, întocmirea și înaintarea documentației pentru înscrierea corectă și eliberarea titlului de proprietate; obligarea Comisiei Județene B. să elibereze titlul de proprietate pentru terenurile reconstituite, cu respectarea vechilor amplasamente.

Într-adevăr, se observă că prima instanță, în considerentele relevante ale sentinței recurate, nu s-a aratat preocupata de aceasta situatie si nu a avut in vedere faptul ca nu se face dovada existenței în patrimoniul reclamantului a unui drept subiectiv, încălcat prin emiterea actului atacat, atâta vreme cât reclamantului nu i s-a reconstituit, prin titlul sau de proprietate, terenul despre care afirmă că a fost atribuit pâratului M. G., chiar daca detineadeverinta de punere in posesie.

De altfel, este necesar de evidențiat că, după emiterea, la data de 01.04.2004, a titlului de proprietate nr._/24/1.04.2004, reclamantul a lucrat vreme de peste opt ani acel teren care i-a fost atribuit în proprietate și că, abia în anul 2012, a promovat prezenta acțiune, comportament de natură a periclita securitatea raporturilor juridice.

Or, în aceste condiții, Tribunalul apreciază că, în ipoteza în care solicitantul ar fi fost nemulțumit de faptul că nu detine toata suprafata reconstituita sau ca aceasta suprafata nu reprezinta vechiul sau amplasament, ar fi fost obligat să uzeze de căile de atac puse la dispoziția lor de legile fondului funciar.

Datorita faptului ca reclamantul intimat nu a obținut recunoașterea dreptului de proprietate urmând procedura prevăzută de lege, nu se poate prevala de dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997. În măsura în care reclamantul ar fi obținut un titlu de proprietate, emis in baza legilor fondului funciar si, ulterior, s-ar fi reconstituit pârâților dreptul de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren, atunci ar fi putut obține constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pârâților.

B. Reclamantul intimat, cu ocazia emiterii titlului sau de proprietate, nu a formulat obiectiuni, a semnat si a luat in primire actul.

-din actele depuse la dosar, rezulta ca, potrivit filei din registrul agricol, reclamantul C. D. a fost, anterior colectivizării agriculturii, proprietar al suprafeței totale de 1,66 ha teren, fiind mentionatdupa cum urmeaza: între anii 1951-1955 cu rol în gospodăria tatălui său, C. N. I.; în anul 1955 C. D. apare cu rol deschis pentru terenul extravilan de 0,95 ha; în anul 1956 C. D. apare cu rol deschis pentru teren intravilan în suprafață de 1600 mp în pct. "Acasă I." și casa amplasată pe acest teren ca urmare a cumpărării, în 1955, de la O. E., a suprafeței de 800 mp și prin chitanță de mână de la T. D. a suprafeței de 624 mp; în anii 1956-1961, C. D. nu figurează în rol agricol cu teren și casă în pct. "Acasă C.", lângă proprietatea recurentului M. G.; între anii 1959-1961, C. D. apare în rol cu teren intravilan de 1600 mp pe care a edificat o casă în pct. "Acasă I."; după anul 1961, C. D. vinde lui P. A. suprafața de 703 mp în pct. "Acasă I.", el rămânând cu o suprafață de 858 mp.

- dupaaparitia legilor fondului funciar, acesta a formulatcerere, al cărei conținut nu este contestat de nimeni și confirmat prin cererea aflată la dosar, dar și de către C. locală Cătina pentru reconstituirea dreptului de proprietate, pentru această suprafață.

- reclamantului i se reconstituie dreptul de proprietate, însă pentru suprafața de 1,76 ha teren, din care 1,12 ha în câmp și 0,64 ha teren în loc. Cătina; pentru acest teren de 0,64 ha, s-a emis titlul de proprietate a cărui nulitate cere a fi constatată.

- anterior emiterii titlului de proprietate, reclamantului intimat i se elibereaza adeverința nr. 484/09.03.1995, pentru suprafața de 1410 mp în pct. "Acasă" .

- reclamantul nu a putut fi pus în posesie în anul 1994 cu suprafața de 1600 m.p., conform registrului agricol, deoarece diferența de 190 m.p. (1410 m.p. – procese verbale de punere în posesie) era ocupată de către numitul M. G. și pe aceasta era construit un grajd si pentru ca această suprafață de 190 m.p. face parte dintr-o suprafață mai mare inclusă în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004, emis pe numele M. G..

- reclamantului i-au fost retrocedate pe vechiul amplasament suprafețele de teren din punctul „Altoi”= 1431 m.p.; punctul „S.”= 1010 m.p., dar pe suprafețe mai mari decât cele înscrise în Registrul agricol.

- suprafețele cu care reclamantul figurează în registrul agricol 1959-1961 punctul „Acasă” (600 m.p. livadă și 1000 m.p. curți – construcții) nu au fost trecute în titlul de proprietate, deoarece în baza proceselor verbale de punere în posesie nr. 57 și 58/1994, C. D. și soția acestuia C. Lucreția, au vândut numitei C. E. – fiica reclamantului, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de stat Pătârlagele, prin încheierea nr. 1994/18.07.1994, suprafața totală de 1410 m.p. și pe care ulterior aceasta a construit o casă de locuit.

- din acest motiv, aceste suprafețe nu au mai fost menționate în titlul de proprietate, însă anexa de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost diminuată în mod corespunzător cu această suprafață.

- în anii 1994 – 1995, intre parti a avut loc o judecata, ce a format obiectul dosarului nr. 512/1995, conexat la dos. 2951/1994, unde s-a incheiat o tranzacție cu privire la proprietatile celor doua parti, situația fiind clarificată pe deplin și toate părțile arătând că nu vor avea pretenții unele împotriva altora pe viitor, în legătură cu terenurile pe care le stăpânesc.

- la vremea respectivă, reclamantul a fost de acord cu concluziile expertizei întocmite, în sensul că terenul sau este de 1376 m.p., suprafața pe care, de altfel, fusese și pus în posesie (pe 1410 mp pus în posesie și deținea în realitate cu 34 m.p. mai puțin).

- titlul de proprietate a fost întocmit în baza procesului verbal de punere în posesie semnat de reclamant, care a ridicat ulterior, fără nicio obiecție, titlul de proprietate.

- în pct. „Acasă”, în titlul de proprietate nr._/24/1.04.2004, a fost trecută suprafața de 570 m.p., suprafață regăsită în urma măsurătorilor efectuate la momentul întocmirii procesului verbal de punere în posesie.

- din însăși motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, instanța de fond arată că, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, reclamantului i s-a reconstituit o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Potrivit actelor primare de proprietate (registrul agricol) în localitatea Cătina, reclamantul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,54 ha teren. Titlul de proprietate nr._/24 din 1.04.2004 eliberat reclamantului cuprinde însă suprafețele de 5830 m.p. extravilan + 570 m.p. intravilan (acasă)= 6400 m.p. teren, deci cu 1000 m.p. mai mult decât reclamantul era îndreptățit; această suprafață de 1000 m.p. nu a fost dedusă din suprafața de 12 ha teren din zona de câmp.

- s-a aratat de catreinstanta de fond ca, in registrul agricol, reclamantul este înscris cu suprafața de 1600 m.p. în punctul „acasă C.” (1000 m.p. curți + 600 m.p. livadă), teren cu care soția reclamantului a fost înzestrată de către mamă, teren pe care reclamantul a edificat temelia unei case; ca, in urma unor neînțelegeri, reclamantul a sistat construcția casei și, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 126/1955, cumpără de la O. E. și T. D. 600 m.p.+800 m.p. teren, într-un alt amplasament, numit „izvor”, tot în . mod eronat însă, pârâta înglobează în titlul de proprietate nr._/24/2004 eliberat reclamantului în punctul „acasă” o suprafață de 570 m.p., deși vechiul amplasament din punctul „acasă C.” era liber în întregime, și teren intravilan fiind, era obligatorie restituirea acestui teren reclamantului, instanța a reținut că, potrivit registrului agricol, reclamantul era îndreptățit a fi pus în posesie pe vechiul amplasament și pe terenurile amplasate în extravilanul comunei Cătina, astfel: punctul „La peri”= 0,08 ha; punctul „la C.”=0,22 ha; punctul „la altoaie”=0,10 ha.

Contrar motivariiinstantei de fond, tribunalul apreciaza ca, asa cum rezulta din actele dosarului, soacra reclamantului, M. E., figureaza in registrul agricol cu urmatoarelesuprafete: între anii 1959-1961 întregul rol al lui M. E. devine rolul recurentului M. G. (fiul acesteia), rol în care este inclusă suprafața de 2800 mp teren intravilan în pct. "Acasă C."; pentru această suprafață de 2800 mp în pct. "Acasă C.", M. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și i s-a emis titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004; între anii 1974-1980, în registrul agricol M. E. figurează cu casă și grajd pe o suprafață de 1500 mp teren dat în folosință de CAP pentru a-și construi casă, teren situat lângă terenul proprietatea sa, M. G.; în anul 1959, acesta a preluat rolul mamei sale M. E. și a intrat în CAP cu suprafața de 2800 mp, teren intravilan pct. "Acasă C.", teren cu care a rămas înscris în registrul agricol până la emiterea titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004.

Tribunalul retine si faptul ca, asa cum rezulta din actele dosarului, la momentul propunerii de validare a suprafeței atribuite, 1993, și anterior eliberării propriului titlu de proprietate, intimatul nu contestă suprafețele reconstituite, conform dispozițiilor art. 53-57 din Legea 18/1991, se mulțumește cu a le deține pe cele atribuite și a profita de pe urma acestora prin vânzare și recoltare, pentru ca, la mai bine de 10 ani după eliberarea titlului, să solicite atribuirea terenului, presupus existent în punctul Acasa.

A veni după 10 ani să soliciți anularea propriului titlu de proprietate, după ce ai avut la dispoziție procedura contestării, la momentul recunoașterii dreptului de proprietate, în condițiile în care pentru amplasamentul pe care îl soliciți au fost eliberate titluri de proprietate altor persoane și a solicita doar această suprafață, fără a cere în același timp și diminuarea celei primite și la care nu aveai dreptul, încalcă dispozițiile legale speciale aplicabile în speță.

Altfel spus, este indubitabil că, în speță, înainte de a se emite titlul de proprietate a cărui desființare se cere, amplasamentul terenului litigios a fost acceptat, însușit și recunoscut ca fiind legal - conform art. 24 din Legea nr. 1/2000- de către chiar reclamantul din prezenta cauza.

Mai mult, Tribunalul apreciază că - astfel cum reiese limpede din motivarea în fapt a acțiunii, atunci când reclamantul C. D. a cerut, în pricina de față, a se constata nulitatea titlului de proprietate nr._/24/1.04.2004, privind suprafața de 1600 mp reconstituită pe numele acestuia, a contestat de fapt amplasamentul terenului care i-a fost atribuit prin aceste acte.

Conform art. 14 alin. 2, atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție.

Or, în aceste condiții, nu este acceptabil, fiind contrar principiului de drept nemoauditurpropriamturpitudinemallegans(nimeni nu își poate invoca propria turpitudine sau culpă), a susține – așa cum face reclamantul, în motivarea cererii introductive- că amplasamentul terenului în litigiu nu ar fi respectat vechiul amplasament ori că reconstituirea dreptului de proprietate s-ar fi realizat pe un teren carenu a apartinut autorului sau.

Tribunalul observă că niciunul dintre cazurile de nulitate absolută, expresă, reglementate de art. III din Legea nr. 169/1997, nu se regăsește în prezenta cauză, iar in privința amplasamentului, această situație nu constituie un motiv de nulitate absolută, expresă, a titlului, în baza art. III din Legea nr. 169/1997.

C. Referitor la pretinsa (de către reclamant, respectiv de prima instanță, în considerentele sentinței atacate) incidență în cauză a prevederilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, Tribunalul relevă că aceste dispoziții se referă la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți, stabilind că acestea nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, înaintarea documentației comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate și că, în alin. (2¹) al art. 27 din aceeași lege, se stabilește că proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi.

Or, în speță, așa cum a fost formulat petitul acțiunii, este lesne de observat că nu se solicită obligarea prefectului, la propunerea comisiei locale de fond funciar, să emită reclamantului titlu de proprietate conform legii fondului funciar, ci se solicită obligarea pârâtelor C. L. pentru aplicarea legii fondului funciar C. și C. Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar B. sa ilpuna in posesie cu intreagasuprafata de teren de 1600 mp si sa emita titlul de proprietate cu privire la aceasta suprafata.

Contrar alegațiilor inserate de judecătorie în considerentele sentinței recurate, Tribunalul apreciază că nici declarațiile martorilor audiați, nici raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul O. M., nu constituie probe în sensul menționat în precedent.

Astfel, referitor la declarațiile martorilor, se observă că acestea au valoare probatorie pentru a se face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat în baza Legii nr. 247/2005, în lipsa înscrisurilor doveditoare la care se referă art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, respectiv „actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei”, cu condiția de a fi respectate cerințele procedurale prevăzute de art. 6 alin. 1³ din Legea nr. 1/2000.

În adevăr, conform acestor din urmă prevederi, „În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.

Or, în speță, trebuie evidențiat faptul că terenul a fost solicitat in baza prevederilor Legii nr. 18/1991, nu in baza Legii nr. 247/2005, iar la termenul la care au fost audiati martorii, reclamantul, prin avocat a precizat că „nu mai are probe de administrat în cauză (și) solicită cuvântul pe fond”.

Prin urmare, nefiind audiați ca martori vecinii pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, reiese că nu au fost îndeplinite în cauză cerințele procedurale prevăzute de art. 6 alin. 1³ din Legea nr. 1/2000, proba testimonială nefiind susceptibilă de a proba dreptul de proprietate asupra terenului solicitat în prezentul litigiu.

Apoi, referitor la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul O. M., se observă, pe de o parte, că recurenta-pârâtă C. L.

pentru aplicarea legii fondului funciar C. a formulat obiecțiuni, incuviintate de prima instanță. Cu toate acestea, instanta de fond nu a tinut cont de apararilepartilor, care precizau ca, din identificările in teren efectuate de către expert O. M. au reieșit unele diferente fata de suprafețe din registrul agricol si fata de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către petentul C. D. in baza Legii nr. 18/1991; ca toate măsurătorile privind amplasarea pe vechile amplasamente pentru această suprafață de 1600 mp efectuate de expertul O. M. s-au făcut — așa cum precizează însuși expertul - la indicațiile fiicei lui C. D., respectiv intervenienta C. E.; ca instanța de fond trebuia să aibă în vedere și aceste expertize - Trentea M. și D. C. - raportat la expertiza O. M., sub aspectul neconcordanței cu raportul O. M. între cele 3 expertize.

E. Instanta de fond trebuia sa tina cont de intelegerea intervenita intre parti, care consfinteavointa lor de a pune capat litigiului, conform tranzactieiincheiate in fata instantei.

Astfel, nu in ultimul rand, tribunalul apreciaza ca instanta de fond era obligata sa tina cont de dosarul nr. 512/1995, conexat la dos. 2951/1994, prin care s-a consfintittranzactiaincheiata intre parti si a stins litigiul dintre ele in privinta acestor suprafete de teren. Cu ocazia solutionarii acelui dosar, situația a fost clarificată pe deplin și toate părțile au aratat că nu vor avea pretenții unele împotriva altora pe viitor în legătură cu terenurile pe care le stăpânesc. La vremea respectivă, reclamantul a fost de acord cu concluziile expertizei întocmite, în sensul că terenul sau este de 1376 m.p., suprafața pe care, de altfel, fusese și pus în posesie (pe 1410 mp pus în posesie și deținea în realitate cu 34 m.p. mai puțin). Prin urmare, a acceptat atunci că acela este terenul său.

Altfel spus, trebuie reținut că se bucură neîndoielnic de putere de lucru judecat considerentele citate, pentru că ele vin în mod necesar să sprijine, să explice soluția adoptată de instanță, fiind vorba de motive în absența cărora hotărârea ar fi incomprehensibilă și nu ar pune obstacol în calea unor noi judecăți.

Consecința faptului că aceste considerente se bucură de autoritate de lucru judecat este aceea că părțile (din acel proces judecat irevocabil, așadar inclusiv reclamantul din prezenta pricină, C. D.) și instanța nu are posibilitatea să conteste cele stabilite anterior și să reia verificarea jurisdicțională asupra aspectelor litigioase tranșate deja.

Este incident, astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat, care asigură certitudinea raporturilor juridice, prin faptul că determină ca aspecte deja tranșate pe cale judiciară să nu mai fie dezbătute, ci preluate ca un „dat” și impuse ca atare într-un nou proces.

În alți termeni, o hotărâre irevocabilă se va impune cu autoritatea ei pozitivă, a raporturilor juridice deja tranșate (pe cale principală sau incidentală), într-un proces ulterior care aduce judecății o chestiune litigioasă deosebită de cea care a fost analizată în primul proces, prin obiect și cauză, dar păstrând identitatea de părți și având legătură cu ce s-a tranșat într-o primă instanță (a se vedea, în acest sens, de exemplu, A. N., Relativitatea și opozabilitatea efectelor hotărârii judecătorești, Ed. Universul Juridic, 2008, p. 230-231).

Or, trebuie remarcat că, între prezenta pricină și cea care a fost judecată irevocabil în dosarul nr. 512/1995, există atât identitate de părți, cât și o strânsă legătură - contrar celor susținute în motivarea recursului promovat în speță, atunci când afirmă că motivarea din acele hotărâri la care se referă judecătoria în considerentele sentinței recurate nu ar avea nicio legătură cu obiectul prezentului litigiu.

Cu alte cuvinte, reiese fără putință de tăgadă că, în prezenta pricină, reclamantul a încercat să repună în discuție aspecte tranșate irevocabil în dosarul nr. 512/1995, ceea ce nu este admisibil, față de cele arătate în precedent.

In dosarul nr. 512/1995, obiectul cauzei l-a reprezentat o actiune in revendicare si pretentii, in care calitatea de reclamantiau avut-o C. L., C. D., C. E. si C. I., iar parat a fost M. G..

Obiectul l-a reprezentat obligarea paratului sa lase in deplina proprietate si posesie suprafata de 224 mp teren situat in intravilanul comunei C., pct. C..

In acel dosar, a fost incheiata o tranzactie, conform s.c. nr. 763/22.05.1995 a JudecatorieiPatarlagele, care a stins litigiul dintre parti si in care se arata urmatoarele:

,,Noi, paratii M. G. si A., intelegem sa respectam dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, apartinandreclamantilor si sa le lasam acestora libera intreagasuprafata de teren pe care o detin, conform proceselor verbale de punere in posesie nr. 57 si 58 din 1994, intocmite de catre C. locala C., urmand ca, in termen de 5 zile de la data incheierii prezentei, sa ne ridicam gardurile si sa le mutam pe amplasamentul stabilit conform acelor procese verbale, cu schitele aferente.

In caz contrar, suntem de acord ca reclamantii sa efectueze, dupa expirarea termenului, aceasta operatiune pe cheltuiala noastra, urmand sa suport si o penalitate de 5000 lei/zi de intarziere. De asemenea, vom lasa cale de acces reclamantilor intre cele doua trupuri de teren, identificate conform celor de mai sus, prin fata grajdului nostru, pe terenul proprietatea noastra, cale de acces pe latime de 2 metri, pe care ne obligam sa nu o obstructionam in niciun fel, lasand-o in permanenta libera si in stare de folosinta.

Noi, reclamantii, intelegem sa fim de acord cu cele de mai sus, sa nu ingradim calea de acces astfel creata si, prin revenirea la hoarele din procesele verbale de punere in posesie, sa nu astupam putul absorbant construit de catreparati.

Noi, partile de mai sus, intelegem sa nu mai avem alte pretentii civile sau penale, decurgand din prezentul litigiu, renuntand reciproc si la cheltuielile de judecata. Prin prezenta, intelegem sa stingem si litigiul care face obiectul dosarului nr. 2591/1994 al JudecatorieiPatarlagele.

F. de cele expuse pe larg anterior, tribunalul apreciaza ca instanta de fond, in mod eronat, a admis actiunea privind constatarea titlului de proprietate nr._/24/1.04.2004, emis pe numele reclamantului C. D..

2. In al doilea rand, in ceea ce priveste titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004, emis pe numele paratului recurent M. G., tribunalul retine urmatoarele aspecte:

În drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe disp. art. 14, 27 din Legea 18/1991 și art. III. a (ii) din Legea 169/1997.

Asa cum am aratat anterior, pentru a se putea admite actiunea privind constatarea nulitatii unui titlu de proprietate, se cer intrunite anumite conditii, prevazute in mod expres si limitativ de art. III din Legea nr. 169/1997, in care se arata ca sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislatiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi:

Pentru a fi admisibila o actiune in constatarea nulitatii absolute a unui titlu de proprietate, trebuie indeplinite cumulativ anumite conditii, respectiv: să existe un titlu de proprietate în favoarea unor terțe persoane, titlul de proprietate să fi fost emis în mod abuziv; reclamantii, în calitate de fosti proprietari, să fi deținut la data emiterii titlului de proprietate adeverința de proprietate și să fi fost pusi în posesie cu terenul care formează obiectul titlului de proprietate; titlul de proprietate să fi intrat în circuitul civil sau, deși nu a intrat, s-a refuzat revocarea acestuia de către comisia locală de fond funciar.

În speta, este vorba despre un titlu de proprietate emis pe numele altei persoane, M. G., astfel incat, din acest punct de vedere, actiunea este perfect admisibila, urmand ca instanta de control, in functie de temeiul in drept invocat de reclamant si de motivarea in fapt a actiunii, raportat la actele dosarului, sa aprecieze daca erau sau nu indeplinitecerintele legii pentru constatarea nulitatii absolute partiale a respectivului titlu.

O prima argumentare a reclamantului este aceea ca, înainte de cooperativizare, a figurat ca proprietar cu suprafața totală de 1,66 ha, iar după apariția legilor fondului funciar a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate; că, în suprafața totală reconstituită, era inclus și terenul de 1600 m.p. amplasat în pct. „Acasă” și înscris în registrul agricol la pozițiile 8 și 10; ca, fara a ține cont de această realitate, C. L. Cătina a efectuat punerea în posesie pentru suprafața totală de 1410 m.p., iar pe suprafața de 290 m.p. din terenul proprietatea reclamantului a fost pus în posesie pârâtul, terenul fiind înscris în titlul lui de proprietate; ca punerea în posesie și includerea în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004 a terenului proprietatea reclamantului, pentru care solicitase și i se reconstituise dreptul de proprietate este nelegală, motiv de nulitate prev. de art. III lit. a (ii) din Legea 169/1997, apreciind ca sunt incidente si prevederile art. 14 din Legea nr. 18/1991 si art. 27 din aceeasi lege.

In primul rand,Tribunalul apreciază că - astfel cum reiese limpede din motivarea în fapt a acțiunii reclamantului, atunci când acesta a cerut, în pricina de față, a se constata nulitatea titlului de proprietate_/12/30.03.2004 emis pârâtului M. G., pentru suprafața de 290 m.p. (190 mp, asa cum a fost precizata ulterior) reconstituita acestuia, a contestat de fapt amplasamentul terenului care i-a fost atribuit prin aceste acte.

Se poate observa că art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 prevede că „atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativei”. Acestor prevederi nu trebuie să li se dea o interpretare extensivă, în sensul că, comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991 ar putea în mod arbitrar să atribuie terenurile unor proprietari altor persoane. Prevederile art. 14 alin. 2 trebuie coroborate cu alte prevederi ale Legii, respectiv art. 26, 35 alin. 5 și 37, care au în vedere reconstituirea efectivă a suprafețelor de teren ale foștilor proprietari, aceasta fiind și finalitatea Legii nr. 18/1991.

Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate au și o motivație de ordin subiectiv de a primi terenurile proprietatea lor sau a celor pe care îi moștenesc și nicidecum terenurile proprietatea altor persoane. Numai dacă, din cauza unor impedimente obiective, punerea în posesie nu poate să aibă loc pe vechile amplasamente, cum ar fi existența pe teren a unor construcții (blocuri, școli, spitale, grădinițe, societăți comerciale, case de odihnă etc.), precum și atunci când persoana îndreptățită ar cere reconstituirea pe alte suprafețe, punerea în posesie se va face pe alte terenuri, de regulă în intravilan, iar dacă nu este posibil, în extravilan. Ca atare, dacă terenul a fost atribuit unei alte persoane pentru construcția unei locuințe, înainte de adoptarea Legii nr. 18/1991, pe care a și construit o locuință și anexe gospodărești, sau pe teren s-a amplasat un . poate pretinde ca să-i fie atribuit terenul respectiv, ci un alt teren în intravilan, iar în lipsă, în extravilan, în imediata vecinătate.

Fundamental pentru calificarea prevederilor legii ca fiind cu caracter dispozitiv este finalitatea practică a normei juridice, precum și structura logico-juridică a acesteia. Astfel, spre exemplu, comisiile pentru aplicarea Legii fondului funciar au un drept de aplicare care vizează situația concretă a fiecărei parcele, în funcție de care decid atribuirea efectivă a terenurilor. Legea folosește expresia „de regulă, pe vechile amplasamente”, deci o structură logico-juridică specifică unei norme cu caracter dispozitiv, ceea ce trebuie să ducă la ideea, potrivit argumentului „per a contrario” (care valorifică regula logicii conform căreia, atunci când se afirmă ceva, se neagă contrariul), că nu este obligatorie atribuirea terenurilor pe vechile amplasamente.

Legiuitorul a avut în vedere faptul că, în multe cazuri, atribuirea terenurilor strict pe vechile amplasamente nu mai este posibilă, deoarece indiferent de regimul politic, s-a ajuns la crearea, în foarte multe cazuri, a unor situații juridice ireversibile. Aceasta nu înseamnă însă că s-a dat în competența comisiilor pentru aplicarea Legii fondului funciar exercitarea cu caracter discreționar a drepturilor acestora. În măsura în care comisiile pentru aplicarea Legii fondului funciar vatămă drepturi subiective, prin modul cum acționează la punerea în posesie asupra terenurilor, cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate, vor putea fi acționate în instanță pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei produse, care ar fi, în principal, dacă ar fi posibil, restituirea vechilor amplasamente.

Raportat la aceste precizări, față de caracterul dispozitiv al normei prevăzute de art. 14 din Legea nr. 18/1991, iar nu imperativ, cum a considerat reclamantul, tribunalul reține că nulitatea titlurilor de proprietate nr._/12/30.03.2004 emis pârâtului M. G. si nr._/24/1.04.2004, emis pe numele reclamantului C. D., nu este dintre cele absolute și expres prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, cât timp se referă chiar la titlul emis autorului C. D. si la cel emis pe numele lui M. G., însă apare ca un caz de nulitate virtuală, relativă, care se poate deduce din faptul că autoritățile administrative, comisiile speciale de fond funciar, nu ar fi respectat la emiterea titlului prevederile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (prevederi asemănătoare cuprinde și norma ulterioară, art. 2 din Legea nr. 1/2000). Reconstituirea se face însă pe vechile amplasamente numai ca regulă și numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și numai dacă persoana îndreptățită nu ar fi solicitat ea punerea în posesie pe alte amplasamente.

Examinând titlul de proprietate emis pe numele paratului recurent M. G., a carui nulitate s-a solicitat a se constata, din perspectiva aplicării normelor analizate mai sus, tribunalul reține că:

- la baza emiterii titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004, a stat cererea pe care a formulat-o autorul recurenților-reclamanți; prin acest titlu, pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 8000 m.p., fiindu-i atribuită, în pct.”Acasă C.”, suprafața de 2800 mp, cu care a figurat în evidențele agricole anterioare colectivizării, pe vechiul amplasament.

- din această suprafață, 190 m.p. teren se suprapun cu terenul în suprafață de 1600 m.p., pentru care instanța de fond a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, in favoarea reclamantului.

- s-a reconstituit drept de proprietate asupra întregii suprafețe deținute (1,05 ha) și, ulterior, i s-a emis titlul de proprietate nr._/12/2004.

- deși în titlu este menționată suprafața de 2800 m.p. lângă casă (tarlaua 46, . realitate, conform măsurătorilor ce au stat la baza întocmirii Cărții funciare, deține 2669 m.p.

- la acestea se adauga si faptul ca atat reclamantul, cat si paratul M. G., au fost pusi în posesie anterior anului 1995, reclamantul acceptand atunci ca punerea in posesie sa se faca numai pe suprafața de 1410 m.p.; nu poate pretinde să fie îndeplinită această operațiune a doua oară și nu poate cere nici diferența până la pretinsa suprafață de 1600 m.p., întrucât a acceptat suprafata de 1401 mp si i s-a reconstituit integral dreptul de proprietate cu privire la terenul detinut in registrul agricol, chiar daca nu pe vechiul amplasament.

Referitor la pretinsa (de către reclamant, respectiv de prima instanță, în considerentele sentinței atacate) incidență în cauză a prevederilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, Tribunalul relevă că aceste dispoziții se referă la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți, stabilind că acestea nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, înaintarea documentației comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate și că, în alin. (2¹) al art. 27 din aceeași lege, se stabilește că proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi.

De asemenea, cu privire la acest titlu de proprietate, trebuie reținut – chiar dacă s-ar conchide că reclamantul intimat ar justifica un interes legitim în promovarea acțiunii pendinte, contrar celor afirmate mai sus, că nu există niciun element din care să reiasă că, la emiterea acestor titluri de proprietate, nu ar fi fost respectate prevederile legilor fondului funciar.

Într-adevăr, reclamantul (intimat) nu a administrat vreo dovadă din care să rezulte că ar fi îndeplinite condițiile cumulative care trebuie întrunite pentru incidența art. III lit. a) pct. ii) din Legea nr. 169/1997 - singurul text legal care ar putea avea legătură cu susținerile făcute de acesta-, respectiv (1) existența unor acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptățite, (2) reconstituirea să se facă pe fostele amplasamente ale foștilor proprietari și (3) amplasamentele să fi fost libere la data solicitării de către foștii proprietari.

Bunăoară, din cercetarea înscrisurilor care formează documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004, nu se poate concluziona că pârâtul recurent M. G. nu ar avea calitatea de persoana îndreptățita.

De asemenea, așa cum am arătat anterior, reclamantul (intimat) nu a probat nici că acele amplasamente ar fi fost libere la data solicitării formulate, cu atat mai mult cu cat titlul de proprietate emis pe numele recurentului M. G. este anterior celui emis pe numele reclamantului C. D..

Nu in ultimul rand, tribunalul retine ca, dacă s-ar da curs solicitării formulate de către reclamant, în sensul de a se constata nulitatea absolută partiala a titlului de proprietate, s-ar consfinți privarea beneficiarului acelui titlu de bunul său, în sensul celei de a doua teze de la art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.

Aceasta, în condițiile în care eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea unei persoane conferă acelui beneficiar un drept patrimonial, care se analizează ca un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Gashi împotriva Croației, nr._/05, pct. 22, 13 decembrie 2007; Hotărârea din data de 20.04.2010 în Cauza B. împotriva României, pct. 41).

Or, o privare de proprietate care intră sub incidența acestei norme poate fi justificată doar dacă se demonstrează, în special, că aceasta a survenit pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În plus, orice ingerință în exercițiul dreptului de proprietate trebuie să răspundă criteriul proporționalității.

Or, este cert că eliberarea unui titlu de proprietate pârâtului (recurent) menționat pentru terenul intravilan în suprafață de 1600 mp, în posesia căruia pârâtul s-a aflat și pe care l-a exploatat în mod direct sau indirect timp de peste 10 ani, a reprezentat, în mod corect, garanția de a putea păstra posesia efectivă asupra terenului și de a bucura de acesta.

Prin urmare, trebuie considerat că, referitor la acel teren, pârâtul M. G. avea un drept patrimonial, care se analizează ca un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO impune, în special, ca orice ingerință din partea autorității publice în exercițiul dreptului la respectarea bunurilor să fie legală. Supremația dreptului, unul dintre principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este legată de ansamblul articolelor din Convenție (Iatridis împotriva Greciei (GC), nr._/96, pct. 58, CEDO 1999-II). Principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Belvedere Alberghiera S.R.L. împotriva Italiei, nr._/96, pct. 57, CEDO 2000-VI).

Se remarcă, de asemenea, și faptul că, în prezent, prin soluția pronunțată în prezenta cauză de instanta de fond, recurentul-pârât amintit se află într-o situație de incertitudine totală în ceea ce privește acest teren, în măsura în care titlul de proprietate care reprezenta fundamentul dreptului său a fost desființat, astfel încât persoana în cauză nu are în prezent nicio posibilitate de a dispune de teren din punct de vedere juridic.

Rezultă, așadar, că hotărârea respectivă a avut drept efect privarea pârâtului respectiv de bunul său, în sensul celei de a doua teze de la art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.

Mai mult, chiar dacă s-ar accepta că anularea respectivului titlu ar fi necesară pentru a se asigura restabilirea legalității – așa cum (pare a) susține reclamantul în argumentarea poziției sale procesuale, trebuie reliefat că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârile pronunțate în cauza Pincová și Pinc împotriva Republicii Cehe, pct. 58, și, la data de 19.10.2006, în cauza R. împotriva României, pct. 25), atenuarea anumitor încălcări nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate și că erorile autorităților administrative nu trebuie suportate exclusiv de către persoanele de drept privat în cauză.

Altfel spus, nu trebuie ca beneficiarul unui titlu administrativ de proprietate, emis in aplicarea unei hotararijudecatoresti, să suporte consecințele sistemului administrativ instituit.

Dacă s-ar întâmpla astfel, aceste persoane ar trebui să suporte un prejudiciu special și exorbitant, care ar fi de natură să întrerupă justul echilibru care este necesar să existe între, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, apărarea dreptului la respectarea bunurilor, cu consecința evidentă a unei nesocotiri flagrante a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, considerentele expuse în Hotărârea din data de 20.04.2010 în Cauza B. împotriva României, pct. 41-52).

În acest context, este obligatorie aplicarea acestor hotărâri în temeiul art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României și al statuărilor constante ale Curții de la Strasbourg în sensul că „hotărârile sale au nu numai rolul de a soluționa cauzele cu care a fost sesizată, ci și pe acela ca, pe un plan mai larg, să clarifice, să salvgardeze și să dezvolte normele Convenției, contribuind astfel la respectarea, de către S., a angajamentelor pe care acestea și le-au asumat în calitatea lor de părți contractante” (a se vedea, de exemplu, hotărârea din 18.01.1978 în cauza Irlanda contra Regatului Unit)- a cita cele decise de instanța de contencios european al drepturilor omului:

(a) în hotărârea din data de 25.11.2008 în cauza Toșcuță și alții contra României, prin care, în justificarea concluziei că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, s-a reținut:

- că, „37. (...) Curtea consideră că era obligația comisiei să verifice dacă cerințele impuse de lege, inclusiv cele cu caracter procedural, erau îndeplinite înainte de a emite titlurile în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, D. împotriva României, nr._/02, pct. 40, 6 decembrie 2007).”;

- că, „38. Prin urmare, Curtea consideră că anularea titlurilor de proprietate ale reclamanților a fost justificată exclusiv prin fapte imputabile autorităților și fără ca reclamanților să li se acorde vreo despăgubire sau să li se propună un teren echivalent.”;

- și că, „39. Prin urmare, chiar dacă s-ar putea demonstra că privarea de proprietate a servit unei cauze de interes public, Curtea consideră că echilibrul just nu a fost păstrat și că reclamanții au suferit un prejudiciu special și exorbitant prin faptul că au fost privați nu numai de dreptul de folosință asupra celor două terenuri, ci și de orice despăgubire sau măsură reparatorie în această privință”;

(b) în hotărârea din data de 1.07.2008 în cauza I. contra României, prin care, motivându-se deciziei în sensul că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, s-a statuat că, „Pe fond, Curtea a reținut că reclamantului i s-a emis un titlu de proprietate și a reamintit că s-a mai pronunțat în sensul că o decizie administrativă prin care se recunoaște calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil se analizează ca o creanță împotriva statului, suficient de bine stabilită pentru a putea fi calificată ca « valoare patrimonială » protejată de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 (M. și D. c.României, D. c. României). In speță Curtea a apreciat că reclamantul fiind recunoscut ca titular al dreptului de proprietate printr-o decizie administrativă și eliberându-i-se un titlu de proprietate asupra unui teren pe care l-a avut în posesie și l-a exploatat direct sau indirect timp de 9 ani, era îndreptățit să aibă convingerea că se va putea bucura în continuare de dreptul recunoscut și că va păstra posesia terenului. In concluzie, Curtea a decis că reclamantul avea un « bun » în sensul Convenției. Curtea a reamintit că art. 1 din Protocolul nr. 1, care tinde în esență să protejeze individul împotriva oricărei ingerințe din partea Statului, obligat să respecte dreptul de proprietate și să se abțină de la orice fapt prin care ar putea aduce atingere acestui drept, implică și obligații pozitive din partea Statului pentru protecția dreptului (a se vedea Öneryıldız c. Turciei, Sovtransavto Holding c. Ucrainei). Conduita Statului trebuie apreciată în concret, în spiritul Convenției, care protejează drepturi « concrete și efective », ținând cont de toate interesele în cauză, trecând dincolo de aparențe și cercetând realitatea situației litigioase. Curtea a reamintit că prin Convenție nu s-a impus Statelor contractante obligația de a restitui bunurile confiscate, dar din momentul în care un Stat a luat această decizie, trebuie să o pună în aplicare în mod clar și coerent pentru a evita, în măsura posibilităților, insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept la care se referă măsurile luate (a se vedea P. c. României). Curtea a constatat că în speță, este necontestat faptul că reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren și că a pierdut posesia după nouă ani ca urmare a unei decizii administrative. De asemenea a constatat că Legea nr. 18/1991 prevede măsuri reparatorii în favoarea vechilor proprietari ale căror terenuri au fost cedate fostelor cooperative agricole de producție în timpul regimului comunist. In baza acestei legi, arată Curtea, dreptul de proprietate poate fi constituit sau reconstituit. In opinia Curții, autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, arată Curtea, se impune cu atât mai mult cu cât în speță este clar că autoritățile administrative locale și județene au creat și întreținut situația litigioasă prin faptul că nu și-au îndeplinit obligația de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate (a se vedea în acest sens și Gashi c. Croației).Curtea a reamintit că nu intră în competența ei să facă aprecieri si să decidă cu privire la corectitudinea reconstituirii dreptului de proprietate dar în speță reclamantul are un titlu care nu a fost desființat într-o procedură judiciară, iar pe același teren are titlu valabil o altă persoană. In concluzie, a decis că în speță a fost încălcat art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.” (a se vedea citat pe linkul

(c) în hotărârea din data de 4.05.2010 în Cauza I. C. împotriva României, prin care, decizând că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, a reținut:

- că, „43. Curtea reamintește că a examinat deja în alte cauze problema anulării de către instanțele interne, după mai mulți ani, a unor titluri de proprietate eliberate de autorități sau a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu autoritățile. Indiferent că este vorba despre aplicarea legislației specifice privind repararea nedreptăților comise de un fost regim sau despre atribuirea ori vânzarea unui bun de către autorități în temeiul dispozițiilor legale de altă natură, Curtea a luat întotdeauna în considerare, ca un criteriu esențial în examinarea proporționalității privării, problema responsabilității părților în neregula sancționată prin anularea titlului și caracterul esențial sau, din contră, mai degrabă minor al acestei nereguli (a se vedea, printre altele și mutatis mutandis, Velikovi și alții împotriva Bulgariei, nr._/98,_/99,_/99,_/99,_/99,_/99,_/00,_/01 și 194/02, pct. 186, 15 martie 2007; Gashi împotriva Croației, nr._/05, pct. 33-40, 13 decembrie 2007, I. împotriva României, nr. 164/02, pct. 38, 10 martie 2009, Toșcuță și alții împotriva României, nr._/03, pct. 38, 25 noiembrie 2008, și C. împotriva României, nr. 3076/02, pct. 92, 31 martie 2009).”;

- că, „44. În cauză, Curtea nu observă existența unor elemente care să conducă la concluzia că respectivul comportament al reclamantului s-ar afla, într-o oarecare măsură, la originea anulării titlului acestuia de proprietate (a se vedea, a contrario, cauza E. și M. T. împotriva României, nr._/03, decizia de inadmisibilitate din 12 ianuarie 2010).”;

- și că, „45. Prin urmare, Curtea consideră că anularea titlului de proprietate al reclamantului a fost justificată în mod exclusiv prin fapte imputabile autorităților și fără să i se acorde o oarecare despăgubire sau să i se propună un teren echivalent (a se vedea Toșcuță și alții împotriva României, nr._/03, pct. 38, 25 noiembrie 2008).”.

În plus, Tribunalul relevă:

- că, cu privire la terenul în litigiu, pârâtul a fost pus în posesie în anul 1995 de către autoritățile administrative locale, a obținut acordarea unui număr cadastral de la OCPI B. și a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 384/21.03.2011 de BNP G. L. A., prin care a vandut fiului sau, M. L., suprafața de 2669 m.p., compusa din teren intravilan curți construcții 622 m.p., teren intravilan arabil 529 m.p. și teren intravilan fâneață 477 m.p. 2016/23.06.2005.

- și că este de datoria autorităților care au emis titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială s-a constatat în cauză – respectiv a pârâților C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor în baza Legii nr.18/1991 C. și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor în baza Legii nr.18/1991- să verifice, înainte de adoptarea deciziei, dacă au fost îndeplinite cerințele legii (a se vedea, mutatis mutandis, Drăculețîmpotriva României, nr._/02, pct. 40, 6 decembrie 2007).

Rezultă, prin urmare, că pârâtul-recurent nu putea să se aștepte în mod rezonabil la anularea titlului său de proprietate cu privire la terenul în litigiu după mai mult de zece ani de la eliberare, prin aplicarea noii legi care stabilea această sancțiune.

Cu alte cuvinte, este indubitabil că anularea respectivului titlu de proprietate nu putea fi previzibilă pentru recurent [a se vedea, mutatis mutandis, F. Rum ErkekLisesiVakfı împotriva Turciei, nr._/97, pct. 57, CEDO 2007-... (extrase)].

În consecință, față de considerentele care preced și având în vedere că, în ciuda anulării titlului său de proprietate asupra terenului în litigiu din motive imputabile autorităților administrative locale, recurentul – pârât nu a primit nici despăgubiri și nici un teren echivalent, Tribunalul apreciază că este necesar a conchide în sensul că recurentul-pârât a trebuit să suporte un prejudiciu special și exorbitant care a întrerupt justul echilibru care trebuia să existe între, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, apărarea dreptului la respectarea bunurilor și că, astfel, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, considerentele expuse în Hotărârea din data de 20.04.2010 în Cauza B. împotriva României, pct. 41-52).

Cu alte cuvinte, prin pronunțarea sentinței nr. 911/2012, recurată în speță și confirmată de Tribunal, s-au nesocotit prevederile CEDO care consacră dreptul la respectarea proprietății, și pe acest aspect sentința atacată fiind nelegală, în sensul art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Prin cererea de chemare in judecata, asa cum a fost ea formulata de reclamantul C. D., s-a mai solicitat, pe langa constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr._/12/30.03.2004, emis pe numele pârâtului M. G., nulitatea absolută ce are ca obiect teren în suprafață de 190 m.p. amplasat în pct. „Acasă”, ., județul B.; constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/24/1.04.2004, emis pe numele reclamantului C. D., si obligarea Comisiei Locale Cătina să pună reclamantul în posesie pe suprafața de 1600 m.p. teren intravilan, pct. „Acasă”, respectându-se vechiul amplasament, întocmirea documentației și înaintarea acesteia pentru emiterea titlului de proprietate; obligarea Comisiei Județene B. să emită titlul de proprietate în care să fie inclusă întreaga suprafață reconstituită.

Instanta de fond, ca urmare a admiterii capetelor de cerere privind constatarea nulitatii titlurilor de proprietate, a admis si capetele de cerere privind:

- punerea in posesie a reclamantului pe următoarele terenuri: teren în suprafață de 1600 m.p. pe amplasamentul situat în pct. „Acasă „ ., județul B. și individualizat în raportul de expertiză și anexa 6 la acesta întocmit de către expert O. M. și având ca vecini la nord P. I., la sud M. G., la vest drum județean, la est Direcția Silvică B.; teren în suprafață de 742 m.p. amplasat în satul C., ., punct „Podari”, individualizat în raportul de expertiză O. M.; teren în suprafață de 563 m.p. amplasat în satul C., . și identificat în raportul de expertiză O. M., în punctul „La P.”; alte terenuri pe vechile amplasamente indicate în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și înscrisurile anexate acesteia, suprafața însumată a tuturor acestor terenuri urmând a fi cea de 1,66 ha teren, pentru care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.

- întocmirea documentației necesare pentru eliberarea titlului de proprietate, având ca obiect suprafața totală de 1,66 ha teren, documentație, care să cuprindă terenurile înscrise mai sus, la litera a) din prezenta minută.

- obligareapârâtei C. Județeană B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să întocmească un nou titlu de proprietate reclamantului, potrivit dispozițiilor de la literele a) și b), susmenționate, ale prezentei sentințe.

- constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul M. G. și intervenienții M. L. și M. M. L., autentificat cu nr. 384/21.03.2011 la BNP G. L. L., nulitatea absolută ce are ca obiect teren în suprafață de 190 m.p., amplasat în punct „Acasă”, ., județul B., individualizat prin raportul de expertiză și anexa nr.6 la acesta, întocmite de către expert O. M., prin punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L.

Tribunalul apreciaza ca, fata de solutiapronuntata in recurs, de respingere a capetelor de cerere privind constatarea nulitatii titlurilor de proprietate, atat cel emis pe numele reclamantului, cat si cel emis pe numele paratului recurent M. G., nu se mai impune nici admiterea celorlalte capete de cerere, referitoare la punerea in posesie a reclamantului pe terenul în suprafață de 1600 m.p. pe amplasamentul situat în pct. „Acasă „ .; întocmirea documentației necesare pentru eliberarea titlului de proprietate, având ca obiect suprafața totală de 1,66 ha teren, documentație, care să cuprindă terenurile înscrise mai sus, la litera a) din prezenta minută; obligarea pârâtei C. Județeană B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să întocmească un nou titlu de proprietate reclamantului, potrivit dispozițiilor de la literele a) și b), susmenționate, ale prezentei sentințe; constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul M. G. și intervenienții M. L. și M. M. L., autentificat cu nr. 384/21.03.2011 la BNP G. L. L., nulitatea absolută ce are ca obiect teren în suprafață de 190 m.p., amplasat în punct „Acasă”, ..

In consecinta, fata de cele expuse anterior, tribunalul apreciaza ca se impune admiterea recursului declarat de paratul M. G. si va modifica, in parte, sentinta atacata, in sensul ca va respinge, ca neintemeiata, actiunea principala formulata de reclamantul C. D..

Pentru aceleasi argumente, expuse pe larg anterior, urmeaza a fi respinsa si cererea de interventie principala a intervenientei C. E..

Astfel, asa cum rezulta din actele dosarului, la termenul de judecata din data de 21.05.2013, intervenienta C. E. a formulat cerere de interventie in interes propriu, incuviintata de instanta de fond in principiu la termenul de judecata din data de 3.09.2013 (fila 69 în dosar nr._ ).

Prin aceasta, intervenienta cere admiterea acțiunii formulată de către reclamant și, pe cale de consecință, constatarea nulității absolute parțiale pentru suprafața de 190 m.p. inclusă ilegal în titlul de proprietate nr._/12/30.03.2004 emis pe numele pârâtului M. G., a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 384/21.03.2011 pentru aceeași suprafață de 190 m.p. vândută de pârâtul M. G., cu obligarea pârâtei C. locală Cătina să pună ulterior în posesie pe reclamantul C. D. cu suprafața de teren pentru care i se reconstituie dreptul de proprietate, situată în punctul „acasă” și întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate de către C. Județeană B., obligarea în solidar a pârâților persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul ca, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1994/18.07.2004, a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1410 m.p. teren intravilan situat în satul C., . următoarele vecinătăți: 1) suprafața de 1040 m.p. Nord – P. I. pe o lungime de 104 m; Sud – M. G. pe lungime de 104 m.p.; Est – Romsilva pe o lungime de 10 m; Vest -M. G. pe o lungime de 10 m.p. și 2) suprafața de 370 m.p. Nord- P. I. pe o lungime de 53 m.p.; Sud – M. G. pe o lungime de 30 m și drum pe o latură de 23 m, Est – M. G. pe o lungime de 5,00 m și M. G. și drum pe o lungime de 3.5 m și Vest – drum județean pe o lungime de 8,5 ,, suprafețe de teren având amplasamentele cadastrale consemnate în planurile de situație ce fac parte integrantă din contractul susmenționat, înscris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare sub nr. 905/18.07.1994.

- cu toate că unul dintre specialiștii autorizați a întocmit, cu respectarea strictă a metodologiei aprobate prin A.N.C.P.I., documentația cadastrală, totuși nu s-a reușit intabularea în cartea Funciară datorită litigiilor cu pârâții, mai ales că, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia, s-a „omis” să se menționeze și conținutul tranzacției încuviințate printr-o hotărâre de expedient.

- la rândul său, pârâta C. locală Cătina a refuzat, în ciuda numeroaselor solicitări făcute, să elibereze vânzătorului-reclamantul C. D. din prezenta acțiune introductivă – titlul de proprietate pentru suprafața de 1600 m.p. teren intravilan situat în punctul „Acasă,, cu motivarea că acesta l-ar fi vândut, chiar dacă nu integral.

- ., este mai mult decât evident că are un interes legitim, actual și ocrotit de lege pentru a interveni în acest proces; că, prin admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată, se creează premisele întregirii suprafeței de teren cumpărată și cu diferența de 290 m.p. atribuită ilegal pârâtului M. G. și înstrăinată apoi celorlalți doi pârâți persoane fizice, pe de o parte, cât și a intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară, pe de altă parte.

- in condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1994/18.07.1994 de către fostul Notariat de stat local Pătârlagele a fost înscris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare sub nr. 905, de la data susmenționată dreptul său de proprietate asupra suprafețelor de teren cumpărate de la reclamantul C. D. a devenit opozabil ergaomnes, inclusiv inițial M. G..

Prima instanta, analizand cererea de interventie, a apreciat ca aceasta este intemeiata, prin ea solicitandu-se admiterea acțiunii reclamantului (în cele două dosare conexate); ca, intrucât intervenienta cere admiterea acțiunii, instanța a constatat, pentru acele temeiuri de fapt și de drept pentru care a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată și urmează a fi admisă, că și cererea de intervenție formulată de C. E. este întemeiată, urmând a fi admisă; ca, în baza situației de fapt și a temeiurilor de drept reținute, a admis integral acțiunea și cererea de intervenție formulată de către intervenienta C. E. și a respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenție formulate de către intervenienții M. L. și M. M. L. în interes propriu și cererea de intervenție în folosul pârâtei C. L. Cătina formulată de către intervenienții M. L., M. M. L. și M. G..

Tribunalul, fata de argumentele expuse pe larg in motivarea respingerii actiunii reclamantului, apreciaza ca se impune si respingerea cererii de interventie principala, pentru aceleasi considerente, la care mai trebuie adaugateurmatoarele considerente in fapt si in drept:

In prezenta cauza, obiectul ilreprezintaactiunea in constatarea nulitatii unui titlu de proprietate, caruia ii sunt aplicabile prevederile specifice instituite de legile fondului funciar, referitor la procedura de urmat, partile . de solutionare, de la care nu se poate deroga.

Astfel, tribunalul retine ca legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății, finalizată cu emiterea titlului de proprietate, persoanele îndreptățite trebuind să respecte întocmai succesiunea etapelor ei si să formuleze contestații, în condițiile precis determinate de lege; in etapa premergătoare emiterii titlului, se stabilește întinderea dreptului de proprietate și amplasamentul terenului și orice nemulțumire legată de reconstituire și de punere în posesie trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a fondului funciar.

Soluția de respingere pe fond a cererii de intervenție este pe deplin justificata fata de obiectul prezentului litigiu, constituind un litigiu supus jurisdicției legii 18/1991, lege in raport de care intervenienta principala nu a invocat niciun drept.

Asa cum am aratat, in prezenta cauza, tribunalul este tinut de cadrul procesual trasat de parti, respectiv actiuneavand ca obiect fond funciar / constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, în care au calitatea de parti reclamantul C. D., paratul M. Gheorgheși pârâtele C. L. C. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu atributii in ceea ce priveste competenta de solutionare a plangerilor, punere in posesie si emitere a titlului de proprietate.

In plus fata de cele expuse anterior, tribunalul retine si faptul ca, pentru a se putea admite actiunea privind constatarea nulitatii unui titlu de proprietate, se cer intrunite anumite conditii, prevazute in mod expres si limitativ de art. III din Legea nr. 169/1997, in care se arata ca sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislatiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi.

Pentru a se putea solicita anularea unui titlu de proprietate, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe un titlu de proprietate în favoarea unor terțe persoane, titlul de proprietate să fi fost emis în mod abuziv; reclamantii, în calitate de fosti proprietari, să fi deținut, la data emiterii titlului de proprietate, adeverința de proprietate și să fi fost pusi în posesie cu terenul care formează obiectul titlului de proprietate; titlul de proprietate să fi intrat în circuitul civil sau deși nu a intrat, s-a refuzat revocarea acestuia de către comisia locală de fond funciar, condiții pe care reclamantii nu le întrunesc.

Or, în același sens a statuat și practica judiciară constantă (a se vedea, de exemplu, decizia nr. 11/2004, pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția civilă), care a învederat:

Altfel spus, întrucât intervenienta nu a probat faptul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenurile referitor la care, prin titlurile de proprietate contestate, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului intimat C. D. sau paratului recurent M. G., aceasta nu este indreptatita sa solicite instanței să constate nulitatea absolută parțială a acestor acte de reconstituire, nefiind, astfel, îndeplinită cerința expres prevăzută de art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997.

Dupa cum am aratat, intervenienta este proprietara terenului în litigiu, dobândit printr-uncontract de vanzarecumparare autentificat sub nr. 1994/18.07.1994 de către fostul Notariat de stat local Pătârlagele, incheiat intre C. D. 9titular al dreptului de proprietate si fiica sa, C. E., cu privire la terenul in litigiu, nu in urma aplicarii legii speciale care reglementeaza restituirea dreptului de proprietate, respectiv Legea nr. 18/1991 sau legile ulterioare.

3. In ceea ce priveste recursul formulat de intervenientii M. L. și M. M. L., acestia au criticat solutia pentru netemeinicie și nelegalitate, avand in vedere urmatoarele motive:

- prin sentința civilă nr. 261/04.03.2014, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului C. D. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan în pct. "Acasă C.", teren situat în vecinătatea proprietății acestora, conform raportului de expertiză O. M. pe coordonatele 1, 2, 3, 4, 5. 6, 7, E, 11, M, F, G, H, I, J, K, L;

- reclamantului, prin titlul de proprietate nr._/24/2004, i se reconstituie în pct. "Acasă" suprafața de 570 mp conform titlului, iar din măsurători 858 mp. In pct. "Acasă", identificat de instanță ca fiind "Acasă I.", reclamantul C. D. a cumpărat o suprafață de 1400 mp de la O. E. și T. D.; prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să se facă pentru această suprafață de teren.

- aspectele evidențiate de rolul agricol al reclamantului C. D. nu au fost avute în vedere de instanța de fond la motivarea sentinței civile nr. 261/04.03.2014, de admitere a acțiunii civile a reclamantului.

În legatura cu aceste critici, care sunt aproape identice cu cele ale recurentului M. G., tribunalul retine urmatoarele aspecte: numitul M. L., casatorit cu M. M. L., este fiul recurentului M. G..

In baza contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 384/21.03.2011 de BNP G. L. A., recurentul le-a vândut suprafața de 2669 m.p., compusa din teren intravilan curți construcții 622 m.p., teren intravilan arabil 529 m.p. și teren intravilan fâneață 477 m.p, teren ce face obiectul litigiului de fata.

Asa cum am aratat anterior, terenul ce a facut obiectul vanzarii a fost dobandit de recurentul M. G. prin reconstituirea dreptului de proprietate, în baza titlului de proprietate nr. 5875/12/30.03.2004 (în titlul de proprietate nr. 5875/12/30.03.2004, este trecută suprafața de 2800 m.p., dar în urma măsurătorilor cadastrale suprafața găsită a fost de 2669 m.p).

Chiar daca, in urma analizei criticilor de nelegalitate aduse de recurentul M. G. hotararii instantei de fond, recursul a fost gasit intemeiat de instanta de control si a fost admis, pentru argumentele expuse pe larg la punctele anterioare, nu acelasi lucru se poate spune despre recursul declarat de intervenienti, recursul acestora urmand a fi respins si mentinuta solutia instantei de fond cu privire la respingerea cererii de interventie, avand in vedere urmatoarele argumente:

In prezenta cauza, obiectul il reprezinta actiunea in constatarea nulitatii unui titlu de proprietate, caruia ii sunt aplicabile prevederile specifice instituite de legile fondului funciar, referitor la procedura de urmat, partile . de solutionare, de la care nu se poate deroga.

Soluția de respingere pe fond a cererii de intervenție este pe deplin justificata, fata de obiectul prezentului litigiu, constituind un litigiu supus jurisdicției legii 18/1991, lege in raport de care intervenientii principali nu au invocat niciun drept.

De asemenea, nimeni nu contesta dreptul de proprietate al recurentilor intervenienti cu privire la suprafata de teren ce a facut obiectul vanzarii, cu atat mai mult cu cat actiunea reclamantului, in constatarea nulitatii titlului de proprietate emis lui M. G. a fost respinsa, in mod irevocabil, prin prezenta decizie.

Pentru a se putea solicita anularea unui titlu de proprietate, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe un titlu de proprietate în favoarea unor terțe persoane, titlul de proprietate să fi fost emis în mod abuziv; reclamantii, în calitate de fosti proprietari, să fi deținut, la data emiterii titlului de proprietate, adeverința de proprietate și să fi fost pusi în posesie cu terenul care formează obiectul titlului de proprietate; titlul de proprietate să fi intrat în circuitul civil sau deși nu a intrat, s-a refuzat revocarea acestuia de către comisia locală de fond funciar, condiții pe care reclamantii nu le întrunesc.

Or, în același sens a statuat și practica judiciară constantă (a se vedea, de exemplu, decizia nr. 11/2004, pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția civilă), care a învederat:

Altfel spus, intervenientii nu au probat faptul că li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenurile ce fac obietul litigiului, ci ei au dobandit acest drept printr-un contract de vanzare cumparare, astfel incat drepturile lor nu pot fi aparate printr-un litigiu de fond funciar, ci printr-o eventuala actiune in revendicare.

La aceasta se mai adauga si faptul ca, in solutionarea prezentului recurs, trebuie pornit de la continutul cerereii de interventie, prin care M. L. și M. M. L. solicită să se constatate că, în baza contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 384/21.03.2011 de BNP G. L. A. intervenit între aceștia, în calitate de cumpărători și pârâtul M. G., în calitate de vânzător, au devenit proprietarii suprafeței de 2669 m.p. din măsurători si 2800 mp din acte, teren intravilan din titlul de proprietate nr. 5875/12/30.03.2004, teren din care reclamantul solicită cei 290 m.p. și, ca atare, să se respingă acțiunea reclamantului.

Dupa cum se poate observa, titlul acestora de proprietate il reprezinta contractul de vanzare cumparare, act perfect valabil, astfel incat tribunalul apreciaza ca nu este admisibila cererea de interventie, prin care cer sa se constate, inca o data, ca sunt proprietarii respectivei suprafete de teren, motiv pentru care recursul acestora este nefondat, urmand a fi respins.

F. de cele expuse pe larg anterior, avand in vedere prevederile art. 312 cod de procedura civila, tribunalul va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta C. L. CĂTINA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și de intervenienții în nume propriu M. L. și M. M. L., împotriva sentinței civile nr. 261 din data de 04.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ ; va admite recursul declarat de pârâtul M. G. și va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiate, acțiunea principală formulată de reclamantul C. D. și cererea de intervenție principală a intervenientei C. E.; va menține celelalte dispoziții ale sentinței privind soluțiile asupra excepțiilor și asupra cererii de intervenție principală a intervenienților M. L. și M. M. L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta C. L. CĂTINA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR – prin R. G. – primarul comunei, în calitate de președinte al comisiei, cu sediul în . și de intervenienții în nume propriu M. L. și M. M. L., ambii domiciliați în Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 261 din data de 04.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu proprietate și obligație de a face, în contradictoriu cu reclamantul C. D., domiciliat în comuna Cătina, ., pârâta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., .. 48, județ B. și intervenientul în interes propriu C. E., domiciliată în mun. B., ., ., județ B..

Admite recursul declarat de pârâtul M. G., domiciliat în comuna Cătina, ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 261 din data de 04.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele și modifică, în parte, sentința atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiate, acțiunea principală formulată de reclamantul C. D. și cererea de intervenție principală a intervenientei C. E..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței privind soluțiile asupra excepțiilor și asupra cererii de intervenție principală a intervenienților M. L. și M. M. L..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2014.

Președinte,

D. Ridichi

Judecător,

I. M.

Judecător,

M. N.

Grefier,

E. D.

Red./ Tehnored D. R./ 2 ex

30.10.2014

Judecătoria Pătârlagele

Dosar fond:_

Judec.fond: N. B. M.

E.D. 15 Octombrie 2014

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 278/2014. Tribunalul BUZĂU		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 480/2014.... →

Fond funciar. Decizia nr. 454/2014. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 454/2014. Tribunalul BUZĂU