Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 636/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 20280/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 636/2014
Ședința publică de la 05 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: N. M.
Judecător: M. A.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în mun. București, .. 401A, sectorul 6, încheierii de ședință din 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu debitoarea B. A., domiciliată în mun. B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit ambele părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după parcurgerea etapei de verificare și regularizare, după care:
Constatând că a fost solicitată judecarea în lipsă, prin cererea de apel, și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța închide dezbaterile, după deliberare pronunțând următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 23.09.2014, sub nr._, petentul B.E.J. A. A. a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 4776/2014, a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.09.2011 pentru recuperarea creanței în valoare de 28 euro (echivalentul în lei la data plății), împotriva debitorului B. A., la cererea creditorului C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri – București.
Prin încheierea din 29.09.2014, prima instanță a respins cererea.
Au fost menționate dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin. 1 din același act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, potrivit art. 27 alin. 1, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată realizându-se prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Acest articol a fost interpretat conform deciziei în interesul legii nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului este utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, la data de 23.10.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 03.11.2014.
În motivare, a arătat că, potrivit art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la atitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa și nu subsidiara, așa cum a reținut instanța.
Astfel, susține apelanta că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 3 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Solicită instanței de apel să constate faptul că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
S-a învederat instanței că debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție.
A invocat art. 37 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR – S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR – S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Această creanță, de drept comun, este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
În opinia apelantei, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din O.G. nr. 2/2001 și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. De asemenea, instanța de fond trebuia să constate faptul că creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formală si limitată ( „pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
De asemenea, instanța de fond, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite, avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă, care stabilesc: „dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
Totodată, învederează apelanta, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, a considerat că, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, și că nu s-ar impune să se facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 și următoarele NCPC.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Obiectul acțiunii l-a reprezentat cererea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin executorul judecătoresc, de încuviințare a executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției, pentru începerea executării în vederea recuperării sumei de 96 euro, tarif de despăgubire.
Instanța reține că, potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, „comunicarea procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal, semnat de cel puțin un martor.” Prin decizia în interesul legii nr. 10/10.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I, raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Pentru a fi titlu executoriu, fără nicio altă formalitate, art. 37 din O.G. nr. 2/2001 prevede: „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. Norma trimite la art. 31, care, pentru atacarea procesului-verbal, la alin. 1, dispune: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Coroborând aceste norme cu cele referitoare la comunicarea procesului-verbal, astfel cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii, obligatorie pentru judecător, în temeiul art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța reține că, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie înmânat sau comunicat prin poștă, cu aviz de primire, în principal. Numai în subsidiar, dacă organul constatator nu a putut transmite actul de sancționare în această modalitate, se poate proceda la afișarea la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiune care să fie atestată de un martor.
Apelanta nu a făcut dovada că a comunicat procesul verbal de contravenție în modalitatea principală, prevăzută de art. 27 alin. 1 teza I din O.G. nr. 2/2001, ci a afișat procesul-verbal de contravenție la domiciliul intimatului, fără să procedeze la recomunicarea actului înainte de a cere executarea silită. Era necesară o astfel de comunicare, deoarece procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. În lipsa unei comunicări valabile, termenul de 15 zile, prevăzut pentru plângere, nu începe să curgă, astfel încât nu se poate reține împlinirea termenului pentru a se aprecia că procesul-verbal este neatacat în termen.
Potrivit art. 665 alin. 5 pct. 2 din Codul de procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite „dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu”.
Conform art. 638 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. Art. 37 din O.G. nr. 2/2001 recunoaște putere executorie procesului-verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile, de la data comunicării, însă, cât timp comunicarea unui asemenea act nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, nu a început să curgă termenul în care debitorul intimat avea posibilitatea să formuleze plângere, iar procesul-verbal nu a devenit executoriu.
Procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă judiciară, însă analiza caracterului de titlu executoriu nu este de ordine privată, instanța trebuind să analizeze condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris sau hotărârea judecătorească, pentru a deveni titlu executoriu (și în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță, care nu sunt executorii de drept și a căror încuviințare se solicită, instanța de executare verifică procedura de comunicare, pentru că numai dacă aceasta a fost legal îndeplinită, se poate stabili că nu a fost exercitată calea de atac, iar hotărârea a devenit definitivă, conform art. 633 și 634 din Codul de procedură civilă).
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în mun. București, .. 401A, sectorul 6, încheierii de ședință din 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu debitoarea B. A., domiciliată în mun. B., ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 decembrie 2014.
Președinte, N. M. | Judecător, M. A. | |
Grefier, C. C. |
Red. N.M.
Tehn. H.M./N.M.
4 ex./29.12.2014
Dosar prima instanță:
_/200/2014 – Judecătoria B.
Judecător prima instanță:
P. E.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Pretenţii. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 459/2014.... → |
|---|
