Fond funciar. Decizia nr. 87/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 2109/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 87/2014
Ședința publică de la 14 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile formulate de intimații M. D. F. și M. L. V., domiciliați în municipiul B., ..A, .,județul B. și de petentul P. P.-PRIMAR, ÎN CALITATE DE P. AL COMISIEI LOCALE GHERGHEASA împotriva sentinței civile nr. 1557 pronunțată la data de 30.09.2013 de Judecătoria Rm.Sărat în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâta C. J. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ B., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanții M. D. M. L. V., P. P., reprezentat de avocat M. A. și intimata C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, este lipsă de procedură cu apelanții M. D. F., M. L. V. și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor apelurile au fost motivat,sunt scutite de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, apelanții prin cererea din 13.03.2014 a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Avocat M. A. a depus la dosar copie portal Judecătoria Rm.Sărat privind dosarul nr._ , întâmpinare depusă în dosarul civil nr._ și copie sentința civilă nr. 1429 pronunțată la data de 19.12.2006 de Judecătoria Rm.Sărat.
Instanța a pus în discuție excepțiile tardivității formulării recursului de către petentul P. P. –Primar, în calitate de Președinte al Comisiei Locale Ghergeasa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a inadmisibilității declarării recursului și acordă cuvântul prioritar pe excepția inadmisibilității raportat la dispoz.art. 457 al.3 Cod proc.civ.
Avocat M. A. având cuvântul pe excepția inadmisibilității recursului a arătat că, la momentul pronunțării hotărârii, calea de atac era recursul potrivit dispoz.art.7 al.2 din Legea nr. 76/2012 .
În cauză nu sunt aplicabile dispoz.art. 457 al.3 ci, dispoz. art. 152 din Noul Cod de proc.civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Urmează ca instanța să califice calea de atac potrivit legii.
Tribunalul, respinge excepția inadmisibilității recursului promovat de către P. P. –Primar al comunei Ghergheasa și Președinte al Comisiei locale de fond funciar, excepție invocată de apelanții M. D. F. și M. L. V. față de împrejurarea că acesta a declarat recurs nu în considerarea mențiunilor greșite din hotărârea atacată, cerință obligatorie pentru a fi aplicabile dispoz.art.457 al.3 Cod proc.civ, ci pentru că a considerat calea de atac prevăzută de lege ca fiind recursul, pornind de la dispozițiile art 5 al.1 din Legea nr. 247/2005, Titlul XIII dinainte de modificările aduse de art.7 al. 2 din Legea nr. 76/2012. Față de dispozițiile acestui din urmă act normative potrivit cărora ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, Judecătoria Rm. Sărat a indicat calea de atac corectă, aceea a apelului, partea fiind cea care a denumit-o greșit recurs. Pentru aceste motive, în temeiul art 152 Cod proc.civ Tribunalul recalifică drept apel calea de atac exercitată de petentul P. P. și o va considera valabilă.
Instanța acordă cuvântul pe excepția tardivității formulării căii de atac de către P. P.- Președinte al Comisiei locale de fond funciar Ghergheasa.
Avocat M. A. având cuvântul pe excepția tardivității a solicitat respingerea acesteia, calea de atac fiind formulată în termen. Împrejurarea că nu s-a operat în sistemul Ecris faptul că petentul a declarat calea de atac nu îi este imputabilă acestuia .
La dosar au fost depuse prin registratură ambele cereri de apel și acestea au fost înaintate la Tribunalul B..
Tribunalul respinge excepția tardivității apelului invocată de apelanții pârâți reținând că și cererea de apel formulată de apelantul-petent a fost înaintată de către Judecătoria Rm.Sărat la data de 7.11.2013, iar împrejurarea că în sistemul Ecris nu este înregistrată calea de atac nu justifică admiterea excepției tardivității motivat de faptul că apelul se exercită în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii conform dispoz.art.468 al.1 Cod proc.civ. iar partea a depus la dosar dovadă că a înregistrat la instanța de fond, în termen legal, cererea de apel .
Încuviințează administrarea de probe noi cu înscrisuri, iar după verificarea acestora constată că apelanții – pârâți sunt părți și în cealaltă cauză la care se referă înscrisurile depuse azi motiv pentru care nu se impune comunicarea lor .
Avocat M. A. a precizat că judecata în celălalt dosar a fost suspendată.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.329-394 Cod proc.civ., Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. A., având cuvântul pe apelul formulat de apelantul-petent, a solicitat în temeiul dispoz.art.480 al.3 Cod proc.civ. admiterea acestuia, casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Rm.Sărat și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prima instanță a respins excepțiile prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâți, excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, neintrând în cercetarea fondului .Deși petentul a invocat motive de nulitate a celor două hotărâri prin modalitatea de rezolvare prima instanță a apreciat că oricând pot fi anulate hotărârile comisiei județene de către persoana chemată să le pună în executare, în cauză comisia locală, situație care este discriminatorie ca și durată de timp față entitatea persoană fizică ce are un termen limitat în timp de 30 de zile.Conform modificărilor aduse de Legea nr. 247 /2005 Legii nr. 169/1997, art.III, al.1, lit.a, pct.I nulitatea putea fi invocată de persoana interesată în termenul legal imediat apariției legii dar nu mai mult de 30 de zile, termen de decădere instituit de art.27 al.8 din H.G nr. 890/2005.
Potrivit dispoz.art.52 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată comisia județeană nu își poate revoca propria hotărâre .
Cele două hotărâri au fost adoptate având la bază un referat întocmit de către comisia locală .Adoptarea acestor hotărâri reprezintă un demers al comisiei județene având la bază un referat propriu și nu al comisiei locale, aceste hotărâri neinstituind nici o obligație în sarcina comisiei locale.
C. Locală Ghergheasa a purtat corespondență cu comisia județeană prin care a arătat că nu se respectă sentința civilă nr. 1429/2006., ulterior fiind adoptate cele două hotărâri care respectă dispozițiile sentinței.
Abia când apelanții intimați au solicitat punerea în aplicare a hotărârilor nr. 404 și 408 apelantul petent a fost nevoit să promoveze acțiune raportându-se la dispoz.art. III alin.1 lit.a pct.1 din Legea nr.169/1997, teza a două în sensul că aceștia au moștenit altfel de terenuri.
A apreciat apelantul petent că acțiunea este imprescriptibilă și că aceste hotărâri nu pot fi cenzurate decât de instanța de judecată, comisia județeană neputând anula sau revoca propria hotărâre pe cale administrativă.
Prin sentința civilă nr. 806/2012 pronunțată de Judecătoria Rm.Sărat s-a dispus anularea referatului nr. 415 /2001 .Prin această hotărâre nu s-a dispus că urmează a fi puse în aplicare Hotărârile nr. 404 și 408, hotărâri prin care s-au efectuat modificări în anexele validate ,cu respectarea categoriei de folosință stabilită prin sentința civilă nr. 1429/2006 .
Avocat M. A. a arătat că prin cele expuse mai sus a pus concluzii și pe apelul formulat de apelanții intimați .
A solicitat admiterea apelului formulat de apelantul-petent și în temeiul dispoz.art. 480 al.3 Cod proc.civ. casarea cu trimitere a sentinței pronunțate de instanța de fond pentru a intra în cercetarea fondului și respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de apelanții intimați.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Reclamanta C. Locala Ghergheasa – prin primar P. P., a chemat în judecată pe pârâții C. Județeană B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, M. D. F. și M. L. V. solicitând să se constate nulitatea absolută a referatelor întocmite de către colectivul de lucru din cadrul comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la validarea amplasamentelor suprafețelor de teren ce li se cuvin pârâților, ce au stat la baza emiterii celor două hotărâri, nulitatea absolută a hotărârilor Comisiei Județene nr.404/31.01.2011 și nr.408/06.05.2011 de validare a amplasamentului suprafețelor de teren ce li se cuvin pârâților și anularea proceselor verbale de delimitare nr.59,60,61,62,63,64/07.01.2011 și întocmirea altora, cu respectarea categoriei de folosință stabilită prin sentința civilă nr.1429/19.12.2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.1429/2006 a Judecătoriei Rm.Sărat, definitivă și irevocabilă, intimaților M. D. F. și M. L. V. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 41,245 ha, astfel: 18,00 ha mlaștini și teren neproductiv, 1,38 ha arabil, 0,18 ha intravilan, 5,00 ha arabil în fizic de pe urma defunctului M. C.V., 9,4350 ha arabil de pe urma defunctului M. E., 3,25 ha arabil de pe urma defuncților M. C. și M. P. și 4,00 ha arabil de pe urma defunctului T. N..
Din această suprafață pârâții au fost puși în posesie cu suprafața de 5,00 ha arabil în fizic de pe urma defunctului M. C.V. și cu suprafața de 18,07 ha conform proceselor verbale de punere în posesie anexate de către pârâți, suprafață ce a fost atribuită de ADS București prin protocoalele nr._ și nr._/1 urmând să fie puși în posesie și cu suprafața de 18,18 ha.
După ce au fost puși în posesie cu suprafața de 5,00 ha, pentru suprafața de 36,25 ha s-a întocmit anexa nr.30 la regulament, pozițiile 1-4, validată prin HCJ nr.378/2008, pentru care s-a propus reconstituirea dreptului de proprietate din rezerva ADS pentru întreaga suprafață de teren.
După ce comisia locala a stabilit amplasamentele și a întocmit schițele cadastrale le-a înaintat comisiei județene, iar aceasta mai departe la ADS. Dar ADS București a atras atenția că prin sentința civilă nr.1429/2006 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 18 ha mlaștini și teren neproductiv de pe urma defunctului M. V., prin urmare procesele verbale de delimitare întocmite, care conțin numai teren agricol productive, urmează a se reface astfel încât să cuprindă teren agricol cât și teren neagricol.
Deoarece în balanța de fond funciar a comunei Ghergheasa se regăsea suprafața de 66,82 ha teren categoria de folosință ape și stuf (mlaștini) și 2,82 ha teren neproductiv, s-a ajuns la concluzia că suprafețele de 18 ha mlaștini și teren neproductiv și 0,18 ha intravilan pot fi puse în posesie de către comisia locala Ghergheasa. Astfel, din suprafațata totală de 36,25 ha atribuită de la ADS prin HCJ 388/2009 s-au întocmit procese verbale de delimitare numai pentru suprafața de 18,07 ha.
Colectivul de lucru de fond funciar din cadrul instituției Prefectului B. a înștiințat comisia locală ca pentru restul de teren de 18,8 ha format din 18 ha mlaștini și teren neproductiv și 0,18 ha teren intravilan, se impune întocmirea unui referat cu propunerea de diminuare a suprafeței înscrisă în anexa 30 la regulament, poziția nr.1, defunct M. C.V. de la 19,56 ha la 1,38 ha, pentru diferența de 18,18 ha urmând a se întocmi anexa nr.3 suplimentară la regulament.
Având în vedere cele precizate mai sus, comisia locala Ghergheasa a întocmit referatul nr.2738/22.11.2011 prin care a propus comisiei județene următoarele:
- diminuarea suprafeței înscrisă în anexa nr.30 la regulament, poziția 1- defunct M. C.V. cu moștenitorii: M. D. F. și M. L. V. de la 19,56 ha la 1,38 ha,
- aprobarea anexei 3 suplimentară cu suprafața de 18,18 ha care cuprinde suprafața de 18,00 ha mlaștini și teren neproductiv și 0,18 ha teren intravilan.
Prin HCJ nr.415/09.12.2012 comisia județeană a aprobat referatul comisiei locale nr.2378/2011 precum și referatul întocmit de colectivul de lucru și a validat anexa 3 suplimentară – 1 poziție cu suprafața de 18,18 ha, suprafață ce se va atribui din rezerva comisiei locale Ghergheasa. Pentru realizarea punerii în posesie Primăria comunei Ghergheasa a procedat la întocmirea planului cadastral cu delimitarea terenului de 18,00 ha mlaștini și teren neproductiv.
Cunoscând despre inițierea acestor demersuri, cei doi au atacat în instanță atât referatul comisiei locale nr.2738/2011 cât și HCJ nr.415/2011. Prin sentința civilă nr.806/25.04.2012 a Judecătoriei Rm.Sarat definitivă și irevocabilă se anulează și referatul și hotărârea comisiei județene.
Prin anularea HCJ nr.415/2011 care valida anexa 3 suplimentară – 1 poziție cu suprafața de 18,18 ha, autor M. C.V. cu moștenitorii M. D. F. și M. L. V., suprafața ce urma a se atribui din rezerva comisiei locale Ghergheasa a rămas valabilă HCJ nr.378/2008 care validează anexa 30 la regulament, pozițiile 1-4 cu suprafața totală de 36,25 ha, din rezerva ADS pentru întreaga suprafață.
Suprafața de 18,07 ha a fost predata de către ADS prin protocoalele nr._ și nr._/1, intimații fiind puși în posesie conform proceselor verbale de punere în posesie iar pentru restul de 18,18 ha comisia locală Ghergheasa urmează să-i pună în posesie din terenul aflat pe raza comunei Ghergheasa întrucât suprafața respectivă se regăsește în balanța de fond funciar. În acest sens comisia locală nu face decât să pună în aplicare dispozițiile sentinței civile nr.1429/2006, punerea în posesie fiind atributul acesteia.
Prin HCJ nr.404/31.01.2011 comisia județeană B. a aprobat propunerile cuprinse în referatul nr.393/17.01.2011 întocmit de colectivul de lucru urmare adreselor ADS nr._,_,_/2010 și adresei nr.42/07.01.2011 a Biroului Județean de Rentă Viageră Agricolă B. cu privire la validarea amplasamentelor pentru anumite suprafețe de teren cu toate că se menționează în conținutul acesteia că s-au avut în vedere dispozițiile sentinței civile nr.1429/26.
Prin HCJ nr.408/06.05.2011 comisia județeană B. a aprobat referatul întocmit de colectivul de lucru cu privire la validarea amplasamentelor pentru anumite suprafețe de teren arabil, livadă, pășune.
Referitor la temeinicia celor două hotărârii, a referatelor ce au stat la baza acestora, precum și a proceselor verbale de delimitare, solicită să se aibă în vedere că ulterior, aceiași comisie județeană a adoptat HCJ nr.429/27.02.2013 și nr.430/27.03.2013, hotărârii prin care s-au efectuat modificări în anexele validate, cu respectarea categoriei de folosință stabilită prin sentința nr.1429/2006.
În aceasta situație există 4 hotărârii ale comisiei județene: nr.404, nr.408, nr.429 și nr.430, care se refera la aceleași suprafețe de teren însă cu amplasamente diferite și cu categorii de folosință diferite.
Potrivit art.52 din Legea 18/1991 modificată și completată prin Legea 247/2005 comisia județeană este autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicțională, ori, un organ administrativ jurisdicțional nu-și poate revoca propria hotărâre, o hotărâre nelegală sau netemeinică, putând fi cenzurată doar de instanța de judecată.
Apreciază că acțiunea este pe deplin justificată întrucât se impune anularea hotărârilor adoptate cu nerespectarea sentinței civile nr.1429/2006 în ceea ce privește amplasamentul și categoria de folosință a suprafețelor respective.
Solicită ca pârâta C. județeană B. să depună referatul nr.393/17.01.2011, referatul ce a stat la baza HCJ nr.408/2011.
Temei legal art.III al.1 lit.a pct.i din Legea 169/1997 modificată și completată prin Legea 247/2005, HG 980/2005 și art.274 cod procedură civilă.
La cerere s-au anexat copii de pe: HCJ nr.404 si nr.408, procese verbale de delimitare, HCJ nr.429 și nr.430.
Urmare rezoluției de regularizare a cererii de chemare în judecată din 27.06.2013 comisia locală Ghergheasa prin apărător la data de 12.07.2013, filele 45-52 dosar a depus în copii referatul comisiei locale Ghergheasa mr.766/2013 și referatul inițial al comisiei locale Ghergheasa nr.1697/2008.
Prin întâmpinarea depusă la filele 66-69 dosar pârâții M. D. F. și M. L. V. au invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția puterii de lucru judecat.
Cu privire la prima excepție arată că în raport de dispoz.art.27 al.8 din HG 890/2005 comisia locală Ghergheasa avea posibilitatea legală să atace hotărârile comisiei județene B. nr.404 și 408 în termenul legal de 30 zile și nu la mai bine de 2 ani de la emiterea acestora.
În cauza pendinte judecății nu poate fi vorba de aplicarea termenului general de prescripție de 3 ani deoarece nu este vorba de un act civil ci de un act administrativ emis de o comisie formată în conformitate cu dispozițiile unei legi speciale, lege sub care sunt instituite toate drepturile și obligațiile oricărei persoane implicate în procesul de reconstituire. Termenul de prescripție a celorlalte acte administrative este de 1 an.
Mai mult, validarea amplasamentelor a fost făcută în cunoștință de cauză, la data respectivă, în cadrul comisiei locale, primarul având calitatea de președinte și vizând referatele cu propunerile făcute de comisie și reiterate în hotărârile nr.378/2008 și nr.388/2009.
Urmare a semnării acestora de către toate persoanele implicate în respectarea hotărârii judecătorești au fost emise cele două hotărârii ale comisiei județene, nr.404 si 408, care vizează validarea amplasamentelor.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii solicită a se avea în vedere că temeiul de drept invocat în acțiune, art.1 pct.1 din legea 169/1997 nu este aplicabil în cauză întrucât se referă la actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativele de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Legiuitorul a avut în vedere constatarea nulității actelor de constituire/reconstituire atribuite persoanelor fără respectarea dispozițiilor Legii 18/1991 și care nu au avut niciodată terenuri sau moștenitorii acestora le-au înstrăinat înainte de apariția legii fondului funciar și la care nu aveau drepturi, ceea ce nu este aplicabil în speța dedusă judecății.
În speța dedusă judecății este o altă situație, și anume este o reconstituire a dreptului de proprietate în baza unei hotărâri definitive și irevocabile, sentința civilă nr.1429/2006, care trebuie respectată.
Cu privire la excepția puterii de lucru judecat solicită a se avea în vedere faptul că prin sentința civilă nr.806/25.04.2012 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.791/15.06.2012 a Tribunalului B., s-a statuat definitiv că referatul nr.278/2011 și HCJ nr.415/2011 au fost emise în mod nelegal, rămânând ca atribuirea suprafețelor de teren să se facă conform HCJ nr.404 si 408, astfel că nu mai pot fi reiterate încă o dată aceleași aspecte privind obiectul, cauza și părțile.
Pe fondul acțiunii solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că prin sentința civilă nr.1629/2006 a Judecătoriei Rm.Sărat s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 41,245 ha.
Din această suprafață, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii de retrocedare, s-au reconstituit, în timp util și în maxim 6 luni, doar suprafața de 5 ha conform titlului de proprietate nr._/2008, pentru diferența rămasă de 36,245 ha a urmat un lung drum și interminabil de procese – contestații la executare, revizuirii, daune morale și în prezent anularea unor acte administrative emise de comisia județeană care nu vizau decât respectarea unei obligații legale, instituită prin hotărâre judecătorească.
Astfel, în ce privește nulitatea absolută a referatelor întocmite de colectivul de lucru din cadrul comisiei județene privind validarea amplasamentelor, respectiv referatul nr.2738/2011 care a stat la baza emiterii HCJ nr.415/2011, au fost anulate prin sentința civilă nr.806/25.04.2012 a Judecătoriei Rm.Sărat și decizia civilă nr.791/2012 a Tribunalului B..
Prin prezenta acțiune se încearcă o reluare în discuție a ceea ce a fost odată stabilit, astfel că reprezintă o rea credință și o nerespectare a dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Procesele verbale de delimitare nu pot fi anulate deoarece vizau respectarea unei obligații legale, acestea au fost întocmite în cadrul comisiei locale și semnate de către primar, iar anularea acestora ar însemna înlăturarea celor stabilite prin hotărâre judecătorească – sentința nr.806/2012 și decizia nr.791/2012, ceea ce nu este legal.
În sprijinul întâmpinării au fost depuse copii de pe sentința civilă nr.806/2012 a Judecătoriei Rm.Sărat, decizia civilă nr.791/2012 a Tribunalului B., titlul de proprietate nr._, titlul de proprietate nr._, titlul de proprietate nr._ și titlul de proprietate nr._.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la filele 86-88 dosar, C. Locala Ghergheasa, prin primar P. P., a solicitat respingerea excepțiilor invocate iar pe fond admiterea acțiunii ca întemeiată.
Arată că se face o confuzie intre procesele verbale de punere în posesie și procesele verbale de delimitare a căror nulitate absolută o solicită, iar printr-o comparare a acestor acte se va ajunge la concluzia că s-a făcut punerea în posesie cu suprafața de 18,07 ha pe când în procesele verbale de delimitare se găsesc alte amplasamente și alte categorii de folosință, ceea ce conduce la temeinicia acțiunii formulate.
S-a solicitat nulitatea acestor înscrisuri deoarece nu a fost respectat amplasamentul și categoria de folosință stabilite prin sentința civilă nr.1429/2006.
La termenul din data de 12.09.2013 comisia locală Ghergheasa, prin apărător M. A., a făcut precizarea că în temeiul dispoz.art.7 al.1 din Legea 165/2013, până la întocmirea situației centralizatoare privind terenurile agricole și forestiere la nivel național s-a suspendat activitatea emiterii hotărârilor comisiilor locale de fond funciar prin care se aprobă propunerile cu privire la eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, precum și orice alte proceduri administrative din domeniul restituirii proprietăților funciare .
În prezent activitatea comisiilor locale este suspendată pe o perioadă de 120 de zile și în temeiul dispoz.art.7 din Legea 165/2013 solicită suspendarea cauzei, apreciind că cererea este legală.
Cu privire la cererea formulată, present, M. D. F. a solicitat a fi respinsă cu motivarea că cererea apărătorului nu are nici o legătură cu cauza și a solicitat ca instanța să se pronunțe pe excepțiile invocate.
Instanța a respins cererea de suspendare a cursului judecății.
În baza materilaului probator administrat, Judecătoria Rm. Sărat a pronunțat sentința civilă nr. 1557, din data de 30.09.2013, prin care a respins excepțiile prescrierii dreptului material la acțiune și autorității de lucru judecat, invocate de către pârâții M. D. F. și M. L. V. și a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de aceiași pârâți, respingând acțiunea formulată de reclamanta C. Locala Ghergheasa – prin primar P. P., ca inadmisibilă.
A obligat reclamanta C. locala Ghergheasa la 100 lei cheltuieli de judecată către pârâtul M. D. F..
Pentru a pronunța acestă hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1429 din 19.12.2006, Judecătoria Rm.Sărat a dispus reconstituirea dreptului de proprietate intimaților pentru suprafața de 41,245 ha, hotărâre definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului B. nr.296/2007.
După rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, între părți s-au înregistrat neînțelegeri cu privire la terenurile ce urmau sa fie retrocedate, o parte din acestea aflându-se în administrarea ADS și urmau să fie puse la dispoziția comisiei locale pe bază de protocol.
Așa cum se arată în întâmpinare, pe parcursul mai multor ani, deoarece nu s-a atribuit din suprafața reconstituită decât 5 ha, pentru diferența de 36,245 ha a urmat un șir de procese – contestații la executare, revizuirii, daune morale, etc., în prezent pe rolul instanței fiind înregistrată acțiunea ce face obiectul dosarului de față prin care comisia locală solicită constatarea nulității a două hotărârii ale comisiei județene B. și anularea mai multor procese verbale de delimitare.
Aceste litigii au plecat de la faptul că, după punerea în posesie pentru 5 ha teren, pentru diferență comisia locală a întocmit anexa 30 la regulament ce a fost validată de comisia județeană, propunându-se reconstituirea dreptului de proprietate din rezerva ADS.
C. locală a stabilit amplasamentele și a întocmit schițele cadastrale pe care le-a înaintat la comisia județeană, iar aceasta le-a transmis către ADS.
ADS a comunicat comisiei județene faptul că, prin sentința civilă nr.1429/2006, s-a dispus reconstituirea, printre alte suprafețe, și a 18 ha mlaștini și neproductiv, precizând că procesele verbale de delimitare întocmite numai pentru teren arabil urmează a fi refăcute.
C. locală a întocmit, astfel, procese verbale de delimitare pentru 18,07 ha, întocmind referatul nr.2738/2011 și le-a înaintat la comisia județeană cu propunerea diminuării suprafeței respective din anexa 30 de la 19,56 ha la 1,38 ha și aprobarea anexei 3 suplimentară cu suprafața de 18,18 ha compusă din 18 ha mlaștini și neproductiv și 0,18 ha intravilan.
Aceste propuneri au fost aprobate de comisia județeană prin HCJ 415/09.12.2011.
Aceste acte au fost atacate în instanță de pârâți, astfel că Judecătoria Rm.Sărat prin sentința civilă nr.806/25.04.2012 a dispus anularea referatului nr.2738/28.11.2011 al comisiei locale și anularea HCJ nr.415/09.12.2011.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului B. nr.791/15.06.2012 prin care s-a respins recursul formulat de comisia județeană B..
Prin prezenta acțiune, comisia locală solicită nulitatea absolută a HCJ 404 si 408, arătând că pentru aceleași suprafețe de teren comisia județeană a adoptat 4 hotărâri (404, 408, 429 și 430), ultimele două fiind din 27.02.2013 și respectiv 27.03.2013, prin care s-au efectuat modificări în anexele validate cu respectarea categoriei de folosință din sentința civilă nr.1429/2006, astfel că se impune constarea nulității primelor două care nu respectă categoria de folosință și pentru aceleași motive anularea proceselor verbale de delimitare.
Cu privire la excepția privind prescripția dreptului material la acțiune Judecătoria Rm. Sărat a reținut că, într-adevăr, în raport de dispoz.art.27 al.8 din HG 890/2005 persoanele nemulțumite de modul de stabilire a dreptului de proprietate pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene în 30 zile de la comunicare, însă comisia locală a invocat motivele de nulitate absolută a celor două hotărâri ale comisiei județene făcând precizarea că acestea s-au emis cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea 169/1997.
Susținerile pârâților cu privire la această excepție privesc dispozițiile legale referitoare la modul de reconstituire a dreptului de proprietate, ori cererea de reconstituire a fost deja soluționată așa cum rezultă din sentința civilă nr.1429/2006, astfel că această excepție este neîntemeiată.
Cu privire la excepția puterii de lucru judecat, prima instanță a observat că prin sentința civilă nr.806/25.04.2012, definitivă prin decizia civilă nr.791/15.06.2012, s-a dispus irevocabil cu privire la referatul comisiei comunale nr.2738/2011 și a HCJ nr.415/2011 și nu în legătură cu cele două hotărârii 404 si 408, astfel că în cauză nu operează nici această excepție.
Trecând la analizarea excepției inadmisibilității acțiunii, Judecătoria Rm. Sărat a găsit-o întemeiată.
În acest sens a reținut că reclamanta C. locală și-a întemeiat acțiunea pe dispoz.art.1 pct.1 din Legea 169/1997, că potrivit acestui text de lege, actele de reconstituire în favoarea unei persoane care nu a avut niciodată terenuri în proprietate predate la cooperativele agricole de producție sau la stat, sau care nu au moștenit asemenea terenuri, sunt nule, că textul de lege invocat ca temei legal se referă la reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele care nu aveau dreptul la asemenea reconstituiri și că, în cauza pendinte judecății în care reconstituirea dreptului de proprietate a avut loc prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (sentința civilă nr.1429/2006), art.1 pct.1 din Legea 169/1997 nu se aplică, motiv pentru care acțiunea formulată pe acest temei de drept este inadmisibilă.
În consecință, Judecătoria Rm. Sărat a respins excepțiile privind prescrierea dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat ridicate de pârâți și a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată tot de aceștia, respingând acțiunea ca inadmisibilă.
În baza art.451 NCC reclamanta C. locala Ghergheasa a fost obligată la 100 lei cheltuieli de judecată către pârâtul M. D. F..
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât P. P.- Primar, în calitate de Președinte al Comisiei Locale Ghergheasa pentru aplicarea legilor fondului funciar cât și pârâții M. D. F. și M. L. V., aceștia din urmă numai împotriva considerentelor hotărârii.
1. În apelul său (denumit greșit recurs și recalificat de către Tribunalul, conform considerentelor prezentei decizii), C. Locală Ghergheasa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin P. P. –Președinte, a solicitat desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond deoarece prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de către intimați.
Consideră că prima instanță a soluționat corect excepția prescripției dreptului material la acțiune în sensul că a constatat că a invocat motive de nulitate absolută a celor două hotărâri ale comisiei județene,cu precizarea că acestea s-au emis cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 169/1997, în mod greșit a procedat la soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii fără a mai avea în vedere obiectul acțiunii, adică faptul că a contestat hotărârile comisiei județene, considerând greșit că nulitatea vizează o sentință judecătorească.
Într-adevăr, împotriva hotărârii comisiei județene cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.
Însă, comisia județeană nu poate proceda la desființarea propriei hotărâri nici din oficiu și nici la cererea vreunei persoane ce se consideră vătămată căci ea constituie un act administrativ jurisdicțional.
Instanța de fond a făcut referiri doar la prevederile Legii nr. 169 /1997 însă acțiunea se întemeiază și pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 în conținutul acțiunii făcând referire la art.52 din această lege, pe dispoz.Legii nr. 247/2005 care vizează toate legile fondului funciar și pe cele ale H.G nr.890/2005 .
Acțiunea reclamantei este o veritabilă plângere împotriva hotărârilor comisiei județene pe care le apreciază ca fiind nelegale întrucât hotărârile atacate au avut la bază un referat întocmit de către colectivul de lucru urmare a adreselor A.D.S și ale Biroului Județean de Rentă Viageră Agricolă B. cu privire la validarea amplasamentelor pentru anumite suprafețe de teren arabil,pășune ,livadă cu toate că se menționează în conținutul acesteia că s-au avut în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 1429/2006.
După adoptarea acestor hotărâri C. Locală Ghergheasa a purtat corespondență cu intimata C. Județeană prin care a învederat că nu se respectă sentința civilă nr. 1429/2006.
Ulterior, comisia județeană a procedat la adoptarea Hotărârilor nr. 429/2013 și nr. 430/2013 hotărâri care respectă dispozițiile sentinței civile nr. 1429/2006.
Având în vedere îndreptarea erorilor de către comisia județeană prin adoptarea hotărârilor ulterioare recurenta a procedat la anularea H.C.J nr. 404 și nr. 408 întrucât din punctul acesteia de vedere H.C.J nr. 429 și nr. 430 anulau implicit hotărârile atacate, ultimele hotărâri fiind puse în aplicare.
Abia când intimații au solicitat punerea în aplicare a hotărârilor atacate nr. 404 și nr. 408 recurenta s-a văzut nevoită să promoveze acțiune la instanța de fond raportându-se la dispoz.art.III al.1 lit.a pct.1 din Legea nr. 169/1997,teza a doua în sensul că, intimații nu au moștenit astfel de terenuri .
Având în vedere această împrejurare a apreciat că acțiunea este imprescriptibilă și că aceste hotărâri nu pot fi cenzurate decât de instanța de judecată, comisia județeană neputându-și anula sau revoca propria hotărâre uzând de procedura administrativă.
Urmează a se observa că instanța de fond a apreciat acțiunea ca inadmisibilă considerând în mod greșit că recurenta- petentă s-a îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1429/2006 ,însă așa cum aceasta a arătat acțiunea viza hotărârile comisiei județene.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
2. În motivarea apelului lor, pârâții M. D. F. și M. L. V. au arătat că, în ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune în raport de petitul cererii și critica formulată pe cale de întâmpinare instanța de fond, deși le dă dreptate în sensul că, în raport de dispoz. art.27 al.8 din H.G nr. 890/2005, termenul legal pentru atacarea celor două hotărâri ar fi de 30 de zile, fără a fi explicită, arată că nu se vorbește despre un act administrative, precursor al emiterii hotărârii de validare amplasament, ci apreciază că simpla titulatură „ nulitate absolută” schimbă conotația aplicabilității regulilor generale instituite de legea specială .
De altfel, instanța nu arată în nici un fel considerentele respingerii excepției, care ar fi, în opinia sa, ca și entitate de analiză și control al aplicabilității legii cu privire la termenul legal de atacare a unor hotărâri ale comisiei județene de validare a unor amplasamente, hotărâri al căror caracter administrativ au un termen limită de contestare instituit de legile speciale aplicabile în cauză.
Prin modalitatea de rezolvare a acestei excepții instanța a lăsat să se înțeleagă că oricând pot fi anulate hotărârile comisiei județene de către persoana chemată să le pună în executare, în speță comisia locală, situație ce este dicriminatorie ca și durată în timp față de entitatea persoana fizică ce are un termen limitat în timp, de 30 de zile.
În cauza dedusă judecății nu poate fi vorba de o aplicare a termenului general de prescripție de 3 ani întrucât nu este vorba de un act civil ci de un act administrativ emis de o comisie formată în conformitate cu dispozițiile unei legi speciale, lege sub care sunt instituite toate drepturile și obligațiile oricărei persoane implicate în procesul de reconstituire.
Astfel, în conformitate cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 la Legea nr. 169/1997, art.III, al.1 lit. a, pct.1 nulitatea putea fi invocată de partea interesată în termenul legal imediat apariției legii dar nu mai mult de 30 de zile, termen de decădere instituit de art. 27 al.8 din H.G nr. 890/2005.
Mai mult, urmează a se avea în vedere că potrivit dispoz. art.5 din H.G nr. 890/2005 validarea amplasamentelor a fost făcută în cunoștință de cauză la data respectivă, inclusiv de către reclamant, în calitate de președinte al comisiei locale, care viza referatele cu propunerile făcute de acesta și reiterate în Hotărârile nr. 378/2008 și nr. 388/2009.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare, referitor la care prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile admisibilității excepției de autoritate de lucru judecat, se face o confuzie și se dă o altă conotație decât cea arătată.
Astfel, nu se poate invoca excepția de autoritate de lucru judecat întrucât în cauză, în raport de dispoz.art430 și urm.Cod proc.civ, nu există identitate de obiect, nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții obiect, cauză și părți, situație în care nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat.
Prin arătarea motivelor în demonstrarea temeiniciei invocării excepției puterii de lucru judecat s-a arătat că în fapt, prin acțiunea promovată se încearcă tergiversarea și executarea unei obligații ce a fost statuată prin sentința civilă nr. 806 pronunțată la data de 25.04.2012 de Judecătoria Rm.Sărat, irevocabilă prin decizia civilă nr. 791 din 15.06.2013, și care a avut același deziderat, emiterea unor hotărâri de validare altele decât cele legale și invalidarea hotărârilor nr. 404 și 408 și care au rămas în vigoare.
Prin respingerea unei excepții se creează situația ca hotărârea menționată anterior și care vine și arată că cele două hotărâri, nr. 404 și 408, sunt cele după care se va face punerea în posesie, să nu aibă în viitor nici o valență în fața autorităților, care prin exces de putere vor emite în fiecare moment, ori de câte ori se va solicita ceva, alte hotărâri cu caracter administrativ care să înfrângă puterea legiferată a celor două hotărâri ale comisie județene.
Au solicitat, în conformitate cu dispoz.art.461 al.2 teza II din Noul Cod proc.civ., admiterea apelului ,menținerea dispozitivul hotărârii însă să se înlocuiască cu propriile considerente, de către instanța de apel, dezlegarea celor două excepții.
În drept, au invocat dispoz.art.466 cu referire la art.461 Cod proc.civ.
Apelanta C. Locală Ghergheasa a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că ,în ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune urmează a se avea în vedere că H.C.J nr. 404 și nr. 408 au fost adoptate având la bază un referat întocmit de către colectivul de lucru urmare a adreselor A.D.S și ale Biroului Județean de Renta Viageră Agricolă B. cu privire la validarea amplasamentelor pentru anumite suprafețe de teren arabil, pășune, livadă din rezerva A.D.S.
Deci, adoptarea acestor hotărâi reprezintă un demers inițiat de comisia județeană având la bază un referat propriu și nu al comisiei locale aceasta neavând nici o implicare, aceste hotărâri neinstituind nici o obligație în sarcina comisiei locale întrucât amplasamentele stabilite prin acestea se aflau pe zona B., comisia locală având calitate de terț.
După adoptarea acestor hotărâri C. locală Ghergheasa a purtat corespondență prin care a învederat că nu se respectă sentința civilă nr. 1429/2006.
Ulterior, comisia județeană a procedat la adoptarea Hotărârilor nr. 429/2013 și nr. 430/2013 hotărâri care respectă dispozițiile sentinței civile nr. 1429/2006.
Având în vedere îndreptarea erorilor de către comisia județeană prin adoptarea hotărârilor ulterioare comisia locală nu a procedat la anularea H.C.J nr. 404 și nr.408 întrucât din punctul său de vedere H.C.J nr. 429 și nr. 430 anulau implicit hotărârile atacate, ultimele hotărâri urmând a fi puse în aplicare.
Abia când intimații au solicitat punerea în aplicare a hotărârilor atacate nr. 404i nr. 408 comisia locală s-a văzut nevoită să promoveze prezenta acțiune raportându-se și la dispoz. art.III alin.1 lit.a ,pct.i din Legea nr. 169/1997, teza a doua în sensul că intimații nu au moștenit astfel de terenuri.Având în vedere această împrejurare apreciază că acțiunea este imprescriptibilă și că aceste hotărâri nu pot fi cenzurate decât de instanța de judecată comisia județeană neputându-și anula sau revoca propria hotărâre uzând de procedura administrativă.
În dosarul nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei Rm.Sărat, unde are calitatea de pârâtă, a arătat în continuare această apelantă, și unde s-a solicitat anularea Hotărârilor nr. 429/2013 și nr. 430/2013, pe calea întâmpinării a precizat că, raportat la cele solicitate, va proceda la anularea hotărârilor nelegale prin promovarea acțiunii ce face obiectul prezentei cause, ceea ce a și făcut ,acțiunea apelanților și solicitările acestora determinând comisia locală să procedeze la anularea acestor hotărâri în termenul legal de 30 de zile.
Apelanții se află într-o gravă eroare când afirmă că aceste hotărâri au avut la bază referatele întocmite de comisia locală întrucât, așa cum a menționat, referatele au fost întocmite de către colectivul de lucru.
A solicitat respingerea motivului de apel invocat.
Cu privire la excepția puterii de lucru judecat urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.806/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Rm.Sărat în dosarul civil nr._ s-a dispus anularea referatului nr. 2738/2011 Al Comisiei Locale Ghergheasa și anularea H.C.J nr. 415/2011 .Referatul menționat nu face obiectul acțiunii de față deoarece reclamanta a solicitat nulitatea absolută a referatelor întocmite de către Colectivul de lucru din cadrul Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la validarea amplasamentului suprafețelor de teren ce li se cuvin pârâților ce au stat la baza emiterii celor două hotărâri atacate.
Nu se dispune nicăieri în sentința nr. 806/2012 că urmează a fi puse în aplicare H.C.J nr. 404 și nr. 408, dimpotrivă, din punctul său de vedere, trebuie puse în aplicare H.C.J nr.429/27.02.2013 și nr. 430/27.03.2013, hotărâri prin care s-au efectuat modificări în anexele validate cu respectarea categoriei de folosință stabilită prin sentința civilă nr. 1429/2006 și care sunt ultimele hotărâri adoptate de către comisia județeană.
A solicitat respingerea excepției, în petitul acțiunii nefiind reiterate aceleași aspecte analizate în cadrul dosarului nr._ intrate în puterea lucrului judecat.
A solicitat respingerea apelului .
În drept, a invocat dispoz.art.205 al.2 Cod proc.civ.
Apelanții M. D. F. și M. L. V. au formulat întâmpinare la apelul promovat de P. P.-Primar în calitate de Președinte al Comisiei Locale Ghergheasa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Au invocat excepția tardivității formulării căii de atac motivate de faptul că, potrivit datelor aflate la dosar și coroborate cu sistemul Ecris, aceasta nu apare înscrisă ca fiind înregistrată în termenul legal și, în mod legal, la Judecătoria Rm.Sărat .
Astfel, se poate observa fără putere de tăgadă că deși hotărârea a fost comunicată în aceeași zi tuturor părților, fiind primită în mare parte de acestea a doua zi, în ceea ce privește pe apelanta C. locală acesta a primit comunicarea la aproximativ 5 zile, într-o altă locație decât cea aferentă sediului indicat.
Chiar și așa, având în vedere data de comunicare, dată de la care începe să curgă termenul prevăzut de art.468 Cod proc.civ., și data declarării căii de atac se poate reține că acesta a fost declarată în termen, însă, prin neînregistrarea acestuia în sistem Ecris dar și neindicarea declarării lui prin adresa de înaintare către instanța de control judiciar se poate deduce, fără nici un fel de dubiu, că aceasta a fost înregistrată peste termen și înaintată fără însă a avea și legalitatea înregistrarea.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității declarării recursului urmează a se avea în vedere că, odată cu . Noului Cod de procedură civilă, dispoziții sub care s-a judecat și prezenta cauză, legiuitorul a prevăzut unicitatea căii de atac, aceea a apelului, și numai în cazurile speciale și limitativ prevăzute de lege aceea a recursului.
Legiuitorul a înlocuit calea de atac prevăzută de lege anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, aceea a recursului, cu calea expresă, aceea a apelului, și care are ca expresie juridică aceeași valență neputând fi urmată de exercitarea unei căi de atac respectiv, calea extraordinară a recursului.
Consideră că instanța nu poate să recalifice calea de atac formulată de recurentă ca fiind greșită în raport de cea indicată în mod corect de prima instanță, întrucât calea de atac o dă legea și nu partea .
Urmează a fi avute în vedere dispoz.art- 466 al.1 Cod proc.civ. și art. 457 Cod proc.civ. .
În raport de dispoz.art.457 Cod proc.civ. în concursul dintre legalitatea căii de atac și dispoziția care reglementează aceste aspecte, prioritate va avea dispoziția legală ,iar nu ce a dispusă de judecător.
De asemenea, o cale neprevăzută de lege atrage inadmisibilitatea acesteia astfel că instanța de control judiciar, potrivit dispoz.art. 451 al.3 Cod proc.civ.,urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul.
Urmează a se mai avea în vedere că, prin declararea voluntară a recursului, practic acesta a fost declarat peste termenul legal și, în considerarea celor arătate, ca urmare a dispozițiilor legale C. locală practic urmărește să obțină repunerea în termenul de apel neexercitat în mod corect și legal așa cum a fost indicat prin sentința pronunțată de instanța de fond.
Pe fond, consideră că în mod corect prima instanță a respins cererea ca fiind inadmisibilă sub aspectul temeiului de drept invocat.
Conform dispoz.art.III pct.1 din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate abolută” actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la C.A.P, sau la stat, sau care, nu au moștenit asemenea terenuri „, aspecte care nu pot fi aplicabile în cauză întrucât nu este vorba despre o reconstituire a dreptului de proprietate, acest aspect fiind soluționat, definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr. 1429/2006 pronunțată de Judecătoria Rm.Sărat .
Raportat la temeiul de drept invocat, legiuitorul a avut în vedere constatarea nulității actelor de constituire /reconstituire atribuite persoanelor fără respectarea prevederilor Legii nr.18/1991 și care nu au avut niciodată teren sau că moștenitorii acestora le-au înstrăinat înainte de apariția legilor fondului funciar și la care nu aveau dreptul, ceea ce nu este aplicabil situației deduse judecății și invocate în mod abuziv de recurentă.
Prin formularea recursului reclamanta recurentă și-a modificat obiectul acțiunii solicitând a se avea în vedere că acțiunea în sine a reprezentat o plângere împotriva comisiei județene situație ce nu poate fi primită întrucât obiectul cauzei nu poate fi decât cel sub imperiul căruia a demarat și s-a desfășurat acțiunea la instanța de fond.
Astfel, deși a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune apreciindu-se că este vorba de un act civil așa cum a arătat reclamanta prin cererea de chemare în judecată, urmează a se avea în vedere dispoz.art. 27 al.8 din H.G nr. 890/2005 conform cărora reclamanta avea posibilitatea de a ataca hotărârile nr. 404 și nr. 408 în termenul legal, respectiv 30 de zile și nu la mai bine de 2 ai de la emiterea acestora.
În cauză, nu poate fi vorba de o aplicare a termenului de prescripție de 3 ani întrucât nu este vorba de un act civil ci de un act administrativ emis de o comisie formată în conformitate cu dispozițiile unei legi speciale, lege sub care sunt instituite toate drepturile și obligațiile oricărei persoane implicate în procesul de reconstituire și pentru care nu se poate vorbi că poate fi exercitată oricând, ca o excepție de nelegalitate, ci poate fi exercitată în maxim 6 luni, ca un act administrativ.
Nici un termen, în legislația reconstituirii dreptului de proprietate, nu permite ca exercitarea căii de atac împotriva propriilor hotărâri să se facă oricând, regula instituită de lege fiind aceeași pentru orice participant la procesul de reconstituire, și nu doar pentru cei care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Conform Art.III al.1 pct. 1 din Legea nr. 169/1997 nulitatea putea fi invocată de partea interesată în termenul imediat apariției legii dar nu mai mult de 30 de zile, termen care este de decădere conform dispoz.at. 27 al.8 din H.G nr. 890/2005.
Astfel, în baza procesului verbal de delimitare nr. 62 din 7.01.2011 semnat ca și acord de către primar, la poziția nr. 2 a fost înscrisă suprafața de 5,05 ha teren arabil, tarlaua 54, . care a fost emis titlul de proprietate nr._, Cod_.
Prin acest proces au fost delimitate suprafețe de 4 ha, și 3,25 ha teren, fiind atribuită și suprafața de 1,38 ha și emis titlul de proprietate nr._ Cod_.
În ceea ce privește celelalte procese verbale de delimitare, respectiv, nr.59, nr 60 și nr 61, diferența 63, 64 urmează a se avea în vedere că acestea nu au fost validate de reclamantă prin semnătură ci au la baza emiterii lor hotărârile nr. 404 și nr. 408 și, implicit, hotărârile comisiei județene nr. 378 și nr. 388.
Raportat la susținerea recurentei cu privire la necesitatea anulării totale a acestor acte rezultă imposibilitatea reconstituirii ca urmare a neacordării terenului de către A.D.S, și a se avea în vedere că și la momentul întocmirii referatului nr. 2738/2011 și H.C.J nr. 415/2011 au fost invocate aceleași aspecte care au fost respinse, constatându-se ca legale hotărârile nr. 404 și nr. 408 prin care s-au validat amplasamentele terenului în funcție de suprafețele de teren disponibile pe raza întregului județ B..
Referitor la susținerea reclamantului privind necesitatea anulării celor două hotărâri ale comisiei județene nr. 404 și nr. 408 motivat de faptul că au fost emise alte două hotărâri ale comisiei județene, nr.429 și 430, se impune a se avea în vedere, pe de o parte susținerile legate de validitatea celor două hotărâri emise anterior și în baza cărora se impune atribuirea terenurilor prin validarea deja existentă a amplasamentelor, iar pe de altă parte ultimele două hotărâri vizau același amplasament ca și HCJ 415/2011, ori prin sentința civilă nr 806/2012 definitivă și irevocabilă s-a stabilitit clar și fără putință de tăgadă ca atribuirea terenurilor să se facă în conformitate cu dispozițiile cuprinse în hotărârile nr. 404 și nr. 408, emiterea acestora fiind contestată în dosarul nr. 1799/2013 al Judecătoriei Rm.Sărat, cauză suspendată până la soluționarea prezentului dosar.
Au solicitat admiterea excepțiilor urmând, ca în ordinea prioritară, să se admită excepția tardivității, iar dacă se va trece peste aceasta, excepția inadmisibilității iar în măsura în care se va trece și peste aceasta și se va proceda la recalificarea căii de atac ca fiind apelul solicită respingerea acestuia ca nefondat .
În drept, s-au invocat dispoz.at. 471 al.5 Cod proc.civ., art.466 și urm.Cod proc.civ.
Apelanta C. Locală Ghergeasa a formulat răspuns la întâmpinarea apelanților intimați M. D. F. și M. L. V. susținând că excepția tardivității declarării căii de atac este neîntemeiată dat fiind că cererea de exercitare a căii de atac a fost depusă la Judecătoria Rm. Sărat în termen, fiind înaintată instanței de,control judiciar odată cu cea a apelanților intimați.
Nici excepția inadmisibilității recusului nu poate fi primită date fiind dispozițiile legii speciale, și anume art 5 alin 1 din Titlul XIII al Legii 247/2005. În situația în care se va aprecia că au intitulat greșit calea de atac ca fiind recursul solicită să se facă aplicarea art 152 Cod procedură civilă și să se procedeze la recalificarea acesteia.
În calea de atac s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul reține următoarele:
Mai întâi, instanța de control judiciar relevă faptul că excepțiile inadmisibilității și tardivității căii de atac promovată împotriva sentinței civile nr. 1557/ 30.09.2013 de către P. P.-Primar, în calitate de P. al Comisiei Locale Ghergheasa, au fost respinse pentru considerente expuse în practicaua deciziei de față.
Așa, fiind, Tribunalul va trece la analiza pe fond a celor două apeluri, sens în care constată că pârâții apelanți, prin întâmpinare, au opus acțiunii petentei trei excepții: excepția tardivității acțiunii denumită de ei excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția puterii de lucru judecat decurgând din sentința civilă nr 806/2012 a Judecătoriei Rm. Sărat, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr 791/15.06.2012 a Tribunalului B. și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința astăzi apelată, Judecătoria Rm. Sărat a respiuns primele două excepții găsind-o întemeaită numai pe cea de a treia, fapt ce a condus-o la soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Pârâții apelanți M. D. F. și M. L. V., prin apelul formulat, au arătat că înțeleg să îndrepte calea de atac doar împotriva considerentelor sentinței, ceea ce înseamnă că, în opinia lor, soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă este corectă, numai considerentele care sprijină și justifică această soluție sunt greșite.
Potrivit art 461 alin 2 Cod de procedură civilă aprobat prin Legea 134/2010 (NCPC) – se poate declara apel și numai împotriva considerente lor unei hotărâri prin care s-au dezlegat probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.
Numai că, din motivarea în fapt și drept a apelului, rezultă cu prisosință că cei doi apelanți își îndreptă calea de atac nu doar împotriva considerentelor pe care se sprijină soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă ci chiar împotriva hotărârii însăși, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat, tinzând la modificarea acesteia de vreme ce se critică modul nelegal, în opinia lor, de dezlegare a excepțiilor tardivității acțiunii și puterii de lucru judecat.
Așa fiind, și văzând prevederile art 152 Cod procedură civilă, Tribunalul se va considera învestit cu o cale de atac formulată de pârâții apelanți M. D. F. și M. L. V. îndreptată împotriva sentinței civile nr. 1557 pronunțată la data de 30.09.2013 de Judecătoria Rm. Sărat și nu doar împotriva considerentelor acesteia.
Pentru soluționarea acestei căi de atac Tribunalul urmează să stabilească, mai întâi, în raport de faptul că se critică modul de soluționare a excepțiilor invocate în fața primei instanțe, ordinea de prioritate a acestora.
În acest scop, Tribunalul consideră că trebuie tratată cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii dat fiind că numai după ce se stabilește dacă reclamanta avea sau nu deschisă calea acțiunii promovate se poate trece la verificarea celorlalte excepții, felul acțiunii cu care a fost învestită instanța determinând regulile de care aceasta este guvernată. Urmează să fie abordată apoi excepția tardivității formulării acțiunii, excepție intitulată de aplenți ca fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție de procedură menită să sancționeze formularea acțiunii peste termenul prescris de lege și abia în final trebuie abordată puterea de lucru judecat iar nu autoritatea de lucru judecat așa cum a tratat-o instanța de fond, care este o apărare menită să conducă la respingerea acșiunii ca urmare a celor statute definitiv, într-o altă procedură judiciară, în legătură cu raporturile juridice deduse judecății, apărare ce nu poate fi tratată decât după ce se stabilește dacă reclamnanta avea sau nu deschisă calea acțiunii la care a recurs și dacă aceasta a fost exercitată în termen.
Inadmisibilitatea acțiunii face de prisos cercetarea termenului de promovare, după cum tardivitatea face de prisos a se mai cerceta dacă a fost sau nu afectată puterea de lucru judecat a celor statuate de instanțe într-o procedură judiciară anterioară, finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr 806/2012 a Judecătoriei Rm. Sărat, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr 791/15.06.2012.
De altfel, cercetarea soluției instanței de fond prin prisma dezlegării date excepției de inadmisibilitate face și obiectul apelului declarat de reclamanta apelantă C. Locală de fond funciar Ghergheasa reprezentată prin Primar în calitate de președinte al comisiei, astfel că sub acest aspect cele două apeluri vor fi soluționate în același timp, în baza unor considerente comune ale deciziei de față.
Pentru a determina dacă acțiunea promovată era sau nu admisibilă urmează a se cerceta calificarea dată acțiunii, aceata fiind cea care, apoi, determină caracterele juridice care o guvernează.
În acest demers Tribunalul constată că reclamanta a solicitat, prin acțiunea dedusă judecății, să se constate nulitatea absolută a referatelor întocmite de către colectivul de lucru din cadrul comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la validarea amplasamentelor suprafețelor de teren ce li se cuvin pârâților, ce au stat la baza emiterii celor două hotărâri, nulitatea absolută a hotărârilor Comisiei Județene nr.404/31.01.2011 și nr.408/06.05.2011 de validare a amplasamentului suprafețelor de teren ce li se cuvin pârâților și anularea proceselor verbale de delimitare nr.59,60,61,62,63,64/07.01.2011 și întocmirea altora, cu respectarea categoriei de folosință stabilită prin sentința civilă nr.1429/19.12.2006, invocând în drept dispozițiile art III alin 1 lit a pct I din Legea 169/1997 dar HG 890/2005.
Instanța fondului a apreciat că a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate enumerate de reclamanta și, raportându-se strict la dispozișiile art III alin 1 lit a pct I din Legea 169/1997, a apreciat acțiunea inadmisibilă motivat de faptul că se tinde la constatarea nulității dreptului la reconstituire însuși, drept deja recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, sentința civilă nr 1429/2006.
Tribunalul apreciază că atât soluția la care a ajuns instanța de fond cât și argumentele reținute în sprijinul acesteia sunt greșite.
Astfel, Legea 18/1991 consacră la art 52 și următoarele o procedură specială prin care pot fi atacate actele emise de comisiile locale sau județene de fond funciar în îndeplinirea atribuțiunilor conferite de lege în procedura de reconstituire sau de constituire a dreptului d eproprietate.
În acest scop, prin art 52, Legiuitorul stabilește mai întâi, în ceea ce pivește comisiile locale, că acestea sunt organe cu activitate administrativă în timp ce comisiile județene sunt organe cu activitate mixtă, administrativ jurisdicțională.
Actele necontestate, emise de comisia locală, care funcționează întotdeauna ca organ administrativ, sunt supuse spre validare comisiei județene care, atunci când dă hotărâri de validare sau invalidare a acestora, funcționează tot ca un organ administrativ, situație în care această categorie de hotărâri sunt acte administrative păstrând trăsăturile specifice acestui tip de acte, inclusiv pe aceea că pot fi revocate de cel ce le-a emis, în speță comisia județeană.
Împotriva actelor emise de comisia locală, cei nemulțumiți se pot adesa cu contestație la comisia județeană care, de această dată, fiind chemată să soluționeze un conflict, funcționează ca organ cu activitate jurisdicțională, fapt ce face ca hotărârile date asupra contestațiilor să fie acte de jurisdicție cu consecința că nu mai pot fi revocate de către entitatea ce le-a emis, ci controlul legalității lor se face de către instanța de judecată în procedura plângerii reglementată de art 53 alin 2 din Legea 18/1991.
În speță, din petitul și motivarea în fapt a acțiunii rezultă fără dubiu că reclamanta a solicitat anularea unor acte cu character nejurisdicțional, emise de comisia județeană în exercitarea atribuțiunilor conferite de lege în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, acte care, de altfel, puteau fi și revocate de către emitent, expres sau implicit.
Este adevărat că, în drept, reclamanta a indicat dispozițiile art art III alin 1 lit a pct I din Legea 169/1997, care reglementează acțiunea de drept comun a nulității transpusă în materia fondului funciar însă, potrivit art 152 Cod procedură civilă, instanța nu este ținută de calificarea în drept dată de parte acțiunii sale ci este chemată să dea acesteia calificarea corectă în funcție de împrejurările de fapt invocate și scopul către care se tinde. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta făcuse trimitere în cupinsul acțiunii și la dispozițiileart 52 ale Legii 18/1991.
La art art III alin 1 lit a pct I din Legea 169/1997 este reglementată acțiunea de drept comun în declararea nulității unui act juridic fiind menționate cazurile de nulitate expresă în material actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind aplicabilă, așa cum a reținut și instanța de fond, actelor prin care se recunoște dreptul la reconstituire însuși, însă în materia actelor emise de comisiile locale sau județene, premergător sau ulterior recunoașterii dreptului la reconstituire, există o cale specială de atac, cea prev de art 52 și următoarele din Legea 18/1991, la care s-a făcut referire în considerentele anterioare.
În aceste condiții, instanța fondului trebuia să observe că prin cele două hotărâri ale comisiei județene, a căror anulare se solicita, ca de altfel și prin procesele verbale de delimitare, se stabileau doar amplasamentele terenului propus spre reconstituire iar nu dreptul însuși la reconstituire sau întinderea suprafeței reconstituite, aspecte stabilite prin sentința civilă nr 1246/2006, care rămâneau neschimbate.
Prin cele două hotărâri nu se aduce atingere sentinței amintite nici din punct de vedere al amplasamentelor pentru simplul motiv că hotărârea judecătorească nu stabilește niște amplasamente ci doar categoriile de folosință ale terenurilor la care intimații M. D. F. și M. L. V. sunt îndreptățiți, or, din acest punct de vedere demersul judiciar al reclamantei tocmai către acest scop tinde, adică spre respectarea categoriilor de folosință stabilite în sentința amintită, categorii de folosință pe care cele două hotărâri nu le respectă.
Așa fiind, instanța a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a concluzionat că reclamanta nu are deschisă calea acțiunii promovate, pe care a calificat-o eronat ca vizând însăși dreptul la reconstituire, asupra căruia s-a statuat definitiv prin sentința civilă nr 1246/2006.
D. consecință, concluzia Tribunalul este că reclamanta apelantă, în raport de motivarea în fapt a acțiunii și de scopul către care tindea, anularea unor hotărâri ulterioare recunoșterii dreptului la reconstituire prin sentința mai sus amintită, hotărâri de stabilire a amplasamentului, a învestit instanța cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art 52 și următoarele din Legea 18/1991, pe deplin admisibilă.
În raport de aceste considerente, criticile aduse prin cele două apeluri sentinței pronunțate de Judecătoria Rm. Sărat sunt întemeiate numai că apelanta C. Locală Ghergeasa tinzând la reluarea judecății de către prima instanță în scopul cercetării fondului cauzei, apelul său va fi respins dat fiind că, în urma analizei celui de-al doilea motiv de critică din apelul pârâților apelanți M. D. F. și M. L. V., referitor la modul de soluționare a excepției tardivității plângerii, acesta va fi considerat ca întemeiat, iar acțiunea dedusă judecății ca tardiv formulată, pentru motivele ce vor fi dezvoltate în contibuare.
Așa cum au arătat și apelanții pârâți, simpla intitulare a acțiunii ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute nu este de natură să schimbe conotația și regulile ce guvernează litigiul pendinte judecății.
Potrivit art 53 alin 2 din Legea 18/1991, plângerea împotriva hotărârii comisiei județene se face în termen de 30 de zile de la comunicare.
C. locală nu este parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru ca față de ea să se facă o comunicare în sensul prevederilor legale anterior citate deoarece în folosul ei nu se recunoaște vreun drept, ci este doar o entitate creată de lege cu atribuțiuni în acțiunea de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, potrivit art 32 alin 1 lit d Cod procedură civilă, o cerere de chemare în judecată poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes, interes definit de art 33 Cod procedură civilă ca fiind determinat, legitim, personal, născut și actual.
Or, interesul Comisiei locale de a cere anularea HCJ nr nr.404/31.01.2011 și nr.408/06.05.2011 și a celorlalte acte indicate în petitul acțiunii nu s-a născut decât atunci când apelanții M. D. F. și M. L. V. au cerut, în dosarul nr_ al Judecătoriei Rm. Sărat, anularea Hotărârilor nr 429 și 430 din 27.03.2013 emise de C. Județeană B.. Aceasta pentru că, așa cum s-a arătat în partea de început a considerentelor de față, HCJ nr.404/31.01.2011 și nr.408/06.05.2011 au fost emise nu în exercitarea atribuțiunilor jurisdicționale ci în exercitarea atribuțiunilor administrative conferite de lege Comisiei județene, astfel că, sunt acte administrative ce pot fi revocate expres sau implicit de către emitent, lucru ce s-a întâmplat odată cu emiterea HCJ nr 429 și nr 430 din 27.03.2013 prin care s-a statut un alt mod de reconstituire, cu privire la alte amplasamente aflate la dispoziția Comisiei locale iar nu din rezerva ADS.
În aceste condiții și pornind de la faptul că, așa cum s-a arătat, față de comisia locală nu s-a făcut o comunicare a HCJ nr. 404/31.01.2011 și nr.408/06.05.2011 în înțelesul art 53 alin 2 din Legea 18/1991, Tribunalul consideră că termenul de 30 de zile a început să curgă pentru apelanta reclamantă de la data la care a luat cunoștință de promovarea acțiunii în dosarul nr_ al Judecătoriei Rm. Sărat prin care se cerea anularea Hotărârilor nr 429 și 430 din 27.03.2013 emise de C. Județeană B..
Acest moment coincide cu data la care i-a fost comunicată acțiunea formulată de M. D. F. și M. L. V. în dosarul amintit, dată care, potrivit mențiunilor aflate în josul comunicării datată 10 mai 2013, este 15 mai 2013.
Cum, cererea de chemare în judecată în cauza de față a fost depusă la data de 25.06.2013, ea este tardivă, fiind depășit teremnul de 30 zile prev de art 53 alin 2 din Legea 18/1991.
În consecință, soluția Judecătoriei Rm. Sărat de a respinge excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâții apelanți sub denumirea de excepția prescrierii dreptuilui material la acțiune, este una greșită fapt ce va conduce Tribunalul, în temeiul art 480 alin 2 Cod procedură civilă, la admiterea apelului și la schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii formulată de C. locală Ghergheasa nu ca inadmisibilă ci ca tardiv formulată.
Față de acestă soluție la care a ajuns instanța de comntrol judiciar nu se mai impune a se analiza și cea de a treia cititcă din apelul pârâților M. D. F. și M. L. V., cu privire la repunerea în discuție, în procedura de față, a unor împrejurări dezlegate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 806/2012 a Judecătoriei Rm. Sărat, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr 791/15.06.2012 a Tribunalului B..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții – pârâți M. D. F. și M. L. V., domiciliați în municipiul B., .,județul B. împotriva sentinței civile nr. 1557 pronunțată la data de 30.09.2013 de Judecătoria Rm.Sărat în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu apelanta reclamantă C. LOCALĂ GHERGHEASA de FOND FUNCIAR reprezentată prin Primar P. P. cu sediul ]n . și intimata pârâtă C. J. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B., cu sediul în B., . 48, jud. B..
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că respinge excepția inadmisibilității și admite excepția tardivității plângerii pe care o respinge ca tardiv formulată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă C. LOCALĂ GHERGHEASA de FOND FUNCIAR reprezentată prin Primar P. P..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2014
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, A. P. |
Red.A.M dos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/ 6ex.jud.fond – Șt.F.
| ← Suspendare executare silită. Decizia nr. 94/2014. Tribunalul... | Validare poprire. Decizia nr. 271/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
