Obligaţia de a nu face. Hotărâre din 14-04-2014, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 10666/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 149/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător V. B.
Grefier V. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul P. V. domiciliat în . Nucului, ., județul B. împotriva sentinței civile nr._/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta S. C. IC VENT SRL cu sediul în B., .. 199, județul B., - având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. I. pentru apelantul P. V. și intimata pârâtă . reprezentată de administrator Z. C. și avocat Târcavu G., lipsă fiind apelantul P. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul a fost amânat la termenul anterior din 17.03.2014 pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul răspunsului la obiecțiuni depus de către expert H. Ș..
Instanța pune în discuția părților cererea formulată de către expert H. Ș., depusă la data de 11.03.2014 și aflată la fila 113 dosar, prin care acesta solicită suplimentarea onorariului cu suma de 576 lei conform bazei de calcul anexate.
Avocat S. I., pentru apelantul P. V., solicită respingerea cererii având în vedere că pentru efectuarea expertizei cât și a răspunsului la obiecțiuni, s-a plătit o sumă totală de 1182, plătită în 3 tranșe, respectiv la data de 15.05.2013 suma de 500 lei, prin chitanța aflată la fila 35 dosar, la data de 11.10.2013, suma de 200 lei, prin chitanța aflată la fila 50 dosar, la data de 06.01.2014 suma de 482 lei prin chitanța aflată la fila 90 dosar.
Avocat Târcavu G., pentru intimata pârâtă ., se opune la cererea de suplimentare onorariu, formulată de către expert, motivat de faptul că nu este justificată în raport de gradul de complexitate al raportului de expertiză ce trebuia efectuat, eventuala muncă făcută în plus de către expert fiindu-i imputabilă acestuia, întrucât nu a studiat temeinic dosarul cauzei.
Instanța, după deliberare, respinge cererea formulată de către expertul H. Ș., cu privire la suplimentarea onorariului de expertiză, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că s-a achitat un onorariu în cuantum total de 1182 lei, care este apreciat de instanță ca fiind suficient față de complexitatea cauzei și activitatea depusă de către expertul H. Ș..
La întrebarea instanței, avocat S. I., pentru apelantul reclamant P. V., arată că nu mai are alte solicitări iar avocat Târcavu G., pentru intimata pârâtă ., arată că intimata pârâtă își menține obiecțiunile formulate la raportul de expertiză apreciind că expertul nu a răspuns la obiecțiuni, făcând aceleași greșeli ca și în raportul de expertiză inițial. Astfel, arată că la sumele pentru care se pretinde că ar fi pentru arborii aflați pe picior, material lemnos care face obiectul cererii apelantului și materialul lemnos care este deja tăiat, cumulând cele două sume reiese suma de 1125 lei și că aceeași sumă de reține și în primul raport de expertiză.
Mai arată că expertiza nu era utilă, având în vedere obiectul cauzei, respectiv de a fi obligată pârâta să-l lase pe reclamant să-și ia de pe teren arborii, situație la care pârâta nu se opune, reclamantul putând să vină oricând să-și ia și materialul lemnos tăiat și cel care mai este încă pe picior.
Nu mai are alte solicitări.
Instanța ia act de precizările intimatei în sensul că își menține obiecțiunile la raportul de expertiză, arătând că nu s-a răspuns de către expert la acestea, însă nu solicită nici completarea acestora nici efectuarea unei alte expertize, cu atât mai mult cu cât apreciază că nici nu era utilă cauzei această expertiză față de obiectul cauzei.
Instanța constată încheiată cercetarea procesului, acordându-le pe rând cuvântul părților, pe apel, pentru dezbateri.
Avocat S. I., pentru apelantul reclamant P. V., având cuvântul pe apel, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de către apelantul reclamant.
Astfel arată că inițial obiectul cauzei a fost obligația de a face, însă, având în vedere faptul că arborii revendicați de reclamant erau deja tăiați, acțiunea s-a transformat într-o acțiune în pretenții solicitându-se contravaloarea acestor arbori.
La întrebarea instanței, avocat S. I., pentru apelantul reclamant P. V., precizează că această schimbare a obiectului acțiunii a avut loc la instanța de fond, că apelantul reclamant solicită suma de 3000 lei și, ca urmare a expertizei, cuantumul pretențiilor ar ajunge la suma de 3987 lei.
Cu cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de expert, onorariu avocat și taxa judiciară de timbru.
Avocat Târcavu G., pentru intimata pârâtă ., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată onorariu avocat în cuantum de 800 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
INSTANȚA
Asupra prezentului apel civil:
Prin sentința civilă nr._/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea având ca obiect „obligatie de a face” formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiată.
S-a respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 3.000 lei, ca neintemeiat.
S-a respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiat.
S-a admis in parte cererea și a fost obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
În fapt, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.56/17.01.2011 de BNPA J. N. & Constatinescu I. A. (fila 11), reclamantul P. V. a vandut pârâtei S. C. IC VENT SRL, suprafata de 1.900 mp teren vie (2.299 mp la masuratori), situata in intravilanul com.B., ., cvartalul 22, parcelele 751/1, 753/1, jud.Buzau, inscris in cartea funciara nr.5246 a loc.B., cu nr cadastral 4806, la pretul de 29.150 lei.
In cuprinsul contractului, s-a mentionat ca „imprejmuirea de pe laturile fata-spate, respectiv nordul si sudul terenului descris mai sus, realizate din plasa de sarma, sa fie ridicata de catre vanzator”. De asemenea, „pomii existenti pe terenul ce se va vinde vor fi defrisati si ridicati de catre vanzator, exceptand 2 ciresi, care vor intra in proprietatea societatii cumparatoare si sunt amplasati pe latura vecina cu Z. C. G.. Defrisarea pomilor de pe teren de catre vanzator urmeaza sa se execute pe o lungime de 40 ml de la drumul public spre interiorul terenului pana la data de 01.03.2010, iar restul pomilor vor fi defrisati in perioada 30.10._11”.
Avand in vedere dispozitiile art.3 din Legea nr.71/2011, instanta a apreciat ca sunt aplicabile dispozitiile anterioare intrarii in vigoare a Noului Cod civil.
Analizand cuprinsul contractului de vanzare-cumparare, instanta a constatat ca nu s-a prevazut in mod expres modalitatea in care se vor pune in executare clauzele contractuale referitoare la ridicarea materialului lemnos si a imprejmuirilor, impunandu-se doar termene limita. Prin urmare, instanta a reținut ca reclamantul ar fi putut intra pe terenul, acum proprietatea paratei, doar cu acordul reprezentantei acesteia, mai ales ca terenul era imprejmuit cu gard, iar poarta era inchisa cu lacat, astfel cum a declarat si martorul I. M.. Astfel, . paratei, chiar si pentru a ridica materialul lemnos convenit prin contract, in lipsa consimtamantului paratei, nu era posibil, avand in vedere dispozitiile art.220 din Codul penal privind tulburarea de posesie.
Instanta a reținut că reclamantul nu a facut dovada formularii vreunei notificari, inclusiv prin executor judecator, dupa momentul incheierii contractului dintre parti, in sensul de a i se permite de catre parata sa isi taie pomii si sa ii ridice de pe acel teren.
Potrivit sustinerilor reclamantului (raspuns la interogatoriu-intrebare nr.1-fila 73), o parte din pomii aflati pe terenul ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare mentionat mai sus, au fost taiati. Astfel, conform declaratiilor martorilor B. M. L., B. N. (filele 75-76), in anul 2011, reclamantul impreuna cu primii doi martori au taiat o parte din pomi, respectiv salcami, „dintr-o parte a locului, inclusiv de pe hotar”, „spre serele administratorului societatii parate” („de la drum spre sere, pe razor”), ce incapeau „. zapada mare, au taiat pomii care se aflau mai aproape de dansii. Dupa acel moment, martorii au aratat ca nu au mai trecut prin dreptul acelui teren, si nu au mai putut preciza daca mai sunt sau nu pomi pe acel teren. Aceeasi martori au declarat ca, initial, administratorul paratei, nu le-a permis accesul pe teren, pe fondul ca nu s-a respectat termenul prevazut in contract pentru ridicarea materialului lemnos.
Declaratiile martorilor B. M. L., B. N. sunt, sub unele privinte, contradictorii. Astfel, martorul B. M. L. a precizat ca „de fata a fost si administratorul societatii parate, care nu le-a indicat ce pomi sa taie”, in timp ce martorul B. N. a precizat ca „administratorul societatii parate ne-a indicat sa taiem salcamii de pe razor”.
Acelasi martor a aratat ca „pomii care mai erau pe teren, dupa ce au taiat dansii, incapeau pe un carucior mic. Daca ii mai taiam si pe aceia, nu umpleam caruta noastra”.
De asemenea, martorul I. M. (fila 76) a declarat ca a fost personal pe terenul respectiv si a taiat cu drujba pomi, la solicitarea reclamantului, efectuand trei transporturi, in luna ianuarie 2011. La momentul respectiv, erau pe teren cioate, sens in care mai fusesera si alte taieri tot de salcami. Respectivele cioate aflate la fața locului erau recente, in sensul ca salcamii fusesera taiati cu circa o saptamana inainte. Martorul a declarat ca a taiat salcamii aflati pe razor, pe partea dreapta, spre proprietatea lui Z. C.. Din punctul sau de vedere, martorul a precizat ca nu a vazut urme de taiere cu privire la alti pomi, doar salcami fusesera taiati. Dansul a taiat si vreo 2 pruni uscati. Personal, reclamantul nu i-a solicitat sa taie vreun alt pom, respectiv vreun cires. Martorul a mai aratat ca la fata locului, au mai ramas circa 10-12 salcami, echivalentul a 2 mc de lemne, o caruta de lemne, si un cires mare („Alti pomi nu am mai vazut la fata locului. Nu erau alti pomi in picioare”). Astfel, mai erau 2 salcami pe razorul cu dl.Z. C. (in partea dreapta), iar restul pe linia de hotar din spatele terenului, respectiv cu un alt vecin (pe acea latura fiind taiati unul sau doi salcami). Martorul a mai aratat ca a vazut in curtea reclamantului astfel de lemne, chiar reclamantul spunandu-i ca fusese anterior cu cei doi martori mentionati mai sus la fata locului de unde taiasera si incarcasera 2 carute de salcami.
Instanta a reținut că reprezentantul societatii parate, adm.Z. C., a incercat sa solutioneze amiabil acestui litigiu, deplasandu-se cu martorul P. T., la domiciliul reclamantului, pentru ca acesta sa se prezinte la fata locului sa isi ridice materialul lemnos. . avuta cu reclamantul, acesta a promis ca vine sa isi ia lemnele, apoi la cea de a doua discutie avuta intre parti a declarat „ne vedem la tribunal” (fila 78). In schimb, reclamantul a declarat in fata instantei, ca nu s-a deplasat in teren, pentru ridicarea lemnelor dupa momentul in care a fost notificat in luna decembrie 2011 si nici dupa ce administratorul societatii parate l-a vizitat acasa, pentru ca „a introdus actiunea prezenta” (raspuns la intrebarile 5 si 6-fila 74).
Parata a depus la dosarul cauzei adresa nr.21/19.12.2011 (fila 49), prin care ii solicita reclamantului ca pana la data de 31.12.2011 sa taie si sa ridice arborii, conform contractului. Insa, reclamantul nu s-a prezentat la oficiul postal in vederea ridicarii corespondentei, imprejurare ce atesta ca reclamantul nu a dorit sa solutioneze acest litigiu pe cale amiabila.
Toate aceste aspecte duc la concluzia ca, desi reprezentantul reprezentantul societatii parate, adm.Z. C., a incercat sa solutioneze amiabil acestui litigiu, reclamantul nu a dorit acest lucru.
Contrar sustinerilor reclamantului cum că pe teren, ar mai fi fost circa 260 de pomi, mici și mari, fara a putea preciza cati pomi a taiat (raspuns la interogatoriu-intrebarea nr.7-fila 74), martorul I. M. a mai aratat ca la fata locului, au mai ramas circa 10-12 salcami, echivalentul a 2 mc de lemne, o caruta de lemne, si un cires mare („Alti pomi nu am mai vazut la fata locului. Nu erau alti pomi in picioare”). De asemenea, la fata locului, cu ocazia cercetarii locale, s-au gasit lemne taite si depozitate, majoritatea salcami de marime medie (fila 82), pe care insusi reclamantul le-a evaluat la 800 lei. Personal, reclamantul a aratat ca este de acord cu vina sa ia lemnele, insa doar in prezenta politiei.
Insusi reprezentantul societatii parate a aratat ca a taiat in jur de 10 salcami, avand in vedere ca dansul a construit 2 sere pe acest teren, desfasoara o activitate comerciala, iar salcamii ii faceau umbra la sere, fiind nevoit sa ii taie. De asemenea, a mai declarat ca pe acea latura, dansul a taiat pomii, dupa ce i-a transmis convocarea si a trecut termenul limita de a ridica pomii si reclamantul nu s-a prezentat. A taiat copacii, pentru ca acestia ii afectau activitatea agricola pe care o desfasoara.
. locului, instanta a constatat ca pe terenul respectiv, societatea parata a construit o casa, precum si 2 sere mari, care ocupa majoritatea suprafetei de teren.
Pe de alta parte, reclamantul nu a facut dovada ca pomii respectivi au fost taiati de catre reprezentantul paratei, in intervalul mentionat in contract, pentru ridicarea materialului lemnos de pe teren.
Instanta a reținut ca reclamantul nu a facut dovada existentei unor alti pomi pe terenul respectiv, ce au fost taiati de catre reprezentantul paratei, si care au fost valorificati, in afara celor gasiti la fata locului, sarcina probei apartinandu-i conform art.129 alin.1 C.proc.civ. si art.1169 C.civil.
Trebuie avut in vedere ca partile nu au convenit asupra tututor pomilor aflati pe acel teren. Astfel, in ceea ce priveste pomii aflati pe razor, potrivit art.609 C.civil, arborii ce se afla in gardul comun sunt comuni, ca si gardul, si fiecare din ambii proprietari e in drept a cere sa-i taie. Prin urmare, ambii proprietari au drepturi asupra acestor pomi. . poate sa ceara sa taie pomi de pe razor, dar trebuie sa existe acordul celuilalt proprietar pentru a realiza acest lucru.
De asemenea, instanta a apreciat ca neintemeiata si solicitarea reclamantului privind ridicarea salcamilor crescuti din buturugile aflate la fata locului, atata timp cat partile nu au avut nici o intelegere in acest sens.
In ceea ce priveste ciresul din litigiu, martorul B. N. a relatat ca intre reclamant si administratorul societatii parate a existat la fata locului, o discutie contradictorie, intrucat reclamantul a dorit sa taie si acest cires, reprezentantul paratei nefiind de acord. La o discutie asemanatoare a asistat si martorul I. M., care a aratat ca, din discutiile dintre cele doua parti, a reiesit ca reclamantul dorea ca dl.Z. sa ii mai dea niste salcami, in locul ciresului. Acelasi martor a declarat ca, dupa ce au mers la casa reclamantul si au descarcat lemnele, reclamantul ar fi afirmat „i-am luat salcamii, o sa ii iau si ciresul”, fapt ce denota ca partile se intelesesera cu privire la acest cires, in sensul ca dl.Z. sa ii mai dea salcami aflati pe razorul din partea sa de proprietate, iar reclamantul sa ii dea ciresul. In aceste conditii, a intervenit o novatie obiectiva, in sensul dispozitiilor art.1128 pct.1 C.proc.civ.
In ceea ce priveste imprejmuirile pe care partile au hotarat ca vanzatorul sa le ridice, instanta a constatatt ca acestia au convenit doar asupra celor situate „de pe laturile fata-spate, respectiv nordul si sudul terenului descris mai sus, realizate din plasa de sarma”.
Potrivit art.584 C.civil, orice proprietar poate indatora pe vecinul său la granituirea proprietatii lipite cu a sa. Cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate.
Contrar dispozitiilor art.584 C.proc.civ., in situatia in care se doreste ridicarea imprejmuirii unui teren, instanta a apreciat că trebuie sa existe acordul proprietarului terenului vecin, atata timp cat se presupune ca cheltuielile aferente imprejmuirii au fost suportate de ambii proprietari. Pe de alta parte, reclamantul nu a facut dovada ca a suportat singur cheltuielile imprejmuirii respective.
In speta, reclamantul nici nu a facut dovada existentei acordului proprietarului din partea de vest a terenului. Mai mult decat atat, desi a depus la dosarul cauzei, un inscris denumit „convocare privind identificarea limitelor imobilului vecin”, odata cu cererea de chemare in judecata (fila 9), ulterior reclamantul a depus la dosarul cauzei acelasi inscris, pe care insa se intervenise (fila 79) prin mentiunea in dreptul proprietarului din partea din vest-Dragomiresc in sensul ca „nu am pretentii” (fila 48-plan de amplasament si delimitare a imobilului). Totusi, reclamantul a declarat in fata instantei, la cercetarea la fata locului ca cel care si-a dat acordul in acest sens, nu a fost personal, proprietarul, ci persoana care folosea acest teren (fila 82). F. de aceste precizari, instanta a apreciat ca neintemeiata solicitarea reclamantului de a ridica imprejmuirile existente in partea de nord (actuala) a terenului.
De asemenea, in ceea ce priveste imprejmuirea din partea din fata a terenului, instanta a constatat ca aceasta nu este realizata din plasa de sarma, pentru a putea fi ridicata de catre reclamant, ci este prevazuta cu o poarta, iar in prelungirea ei un gard improvizat prevazut cu sarma veche, pe alianimentul caruia se afla salcami crescuti din buturugi.
Față de faptul ca desi reclamantul nu a respectat termenele limita impuse de prevderile contractuale pentru ridicarea materialului lemnos, reprezentantul paratei a fost de acord ca reclamantul sa vina si sa isi ridice materialul lemnos taiat si depozitat pe terenul său, tinand cont de demersurile realizate de catre parata pentru solutionarea amiabila a prezentului litigiu, instanta a apreciat ca actiunea reclamantului apare ca neintemeiata, urmand a o respinge.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 3.000 lei, instanta a constatat ca, pe baza probelor administrate in speta, nu s-a facut dovada taierii altor pomi de pe teren, decat a celor care s-au gasit la fata locului, si despre care reclamantul ar fi afirmat ca ar fi in echivalent de 800 lei, fara insa a cere si o opinie avizata in acest sens. Insa, atata timp cat reprezentantul societatii parate este de acord ca reclamantul sa isi ridice acest material lemnos, instanta nu poate obliga parata la un echivalent a unui lucru care exista in materialitatea sa. Prin urmare, instanta a respins acest capat de cerere, ca neintemeiat.
In temeiul art.129 alin.6 C.proc.civ. raportat la art.274 C.proc.civ., instanta a respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiat, avand in vedere ca acesta este un capat de cerere accesoriu, care urmeaza „soarta” capatului principal.
Pe de alta parte, instanta a admis in parte cererea si a obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. Desi parata a depus la dosarul cauzei, chitanta nr.127/31.01.2012 (fila 87), reprezentand onorariu aparator, in valoare de 800 lei, instanta a apreciat ca doar cuantumul de 400 lei-cu titlu de onorariu avocat, trebuie suportat de către reclamant.
Instanta are posibilitatea în temeiul art.274 alin.3 C.proc.civ., să micșoreze onorariul avocaților, acest articol fiind supus și cenzurii Curții Constituționale (aceasta declarând că articolul mentionat este constituțional).
Potrivit Minutei CSM din data de 11.06.2008 (care are caracter de recomandare), prin aplicarea dispozitiilor art.274 alin.3 C.proc.civ., instanța nu intervine în raportul juridic dintre avocat și clientul său (deci contractul de asistenta juridica își va produce pe deplin efectele între părți), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de adversarul său, restul acestui onorariu rămânând în mod definitiv în sarcina clientului.
Prin urmare, față de complexitatea cauzei de față (tinand cont de obiectul cauzei, faptul că s-a administrat doar proba cu înscrisuri, martori si interogatoriu), instanța a apreciat că doar cuantumul de 400 lei-cu titlu de onorariu avocat, trebuie suportat de către reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, deși prima instanță a indicat calea de atac ca fiind apelul.
În motivarea recursului, reclamantul a considerat că sentința este nelegală și netemeinică.
Printr-un memoriu separat depus la primul termen de judecată din 18.03.2013 reclamantul a învederat că la data la care s-a judecat procesul a lipsit apărătorul său și s-a profitat de faptul că nu aude bine, martorii declarând ceea ce-i convine pârâtului. A învederat că niciun salcâm nu este pe hotar, așa cum se precizează în contractul de vânzare cumpărare. Martorii pârâtului au făcut afirmații mincinoase și nu au relatat că s-a dus să taie un cireș iar pârâtul l-a izgonit pe căruțaș. A mai învederat reclamantul că în contract nu s-a stabilit că trebuia să anunțe pe pârât în legătură cu tăierea pomilor.
În aceeași ședință publică apelantul a precizat că solicită contravaloarea pomilor și înțelege să se judece în principal în legătură cu acest capăt de cerere.
La termenul din 13.05.2013 s-a pus în discuția părtilor calificarea căii de atac având în vedere că reclantul a declarat recurs, iar cauza a fost înregistrată ca apel, conform mențiunilor din dispozitivul sentinței atacate.
Având în vedere că reclamantul a solicitat inițial obligarea pârâtei să-i permită defrișarea pomilor de pe terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel în raport de dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă, raportat la art. 282 ind. 1 din același cod.
În cauză, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize având ca obiectiv să se constate existența arborilor pe suprafața de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, să se precizeze numărul și diametrul acestora, dacă sunt arbori sau lăstăriș și să se calculeze valoarea materialului lemnos, atât cu privire la arborii existenți cât și cu privire la cei care au fost tăiați.
Raportul de expertiză a fost întocmit și depus la dosar de către expert H. Ș..
Potrivit acestui raport s-a constatat mateial lemnos pe picior în cantitate de 6,603 mc, material lemnos doborât și existent pe teren în cantitate de 0,855 mc și material lemnos pe picior ( după buturugi existente) în cantitate de 19,806 mc.
Examinând sentința, pe baza mijloacelor de probe administarte în fața primei instanțe și în apel, prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că apelul esrte nefondat.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 56 din 17.01.2011 reclamantul a vândut pârâtei o suprafață de 1900 mp teren vie, conform actului de proprietate, respectiv 2299 mp din măsurători, situată în intravilanul comunei B., ..
Potrivit convenției părților, s-a stipulat că pomii existenți pe teren vor fi defrișați și ridicați de către vânzător, cu excepția a doi cireșți care vor intra în proprietatea cumpărătoarei și care sunt amplasați pe latura vecină cu Z. C. G.. S-a convenit ca defrișarea pomilor să fie făcută de către vânzător pe o lugime de 40 ml de la drumul public spre interiorul terenului până la data de 1.03.2011, iar restul pomilor să fie defrișați în perioada 30.10.2011 – 31.12.2011.
Din procesul verbal întocmit la 24.01.2011 de către lucrători din cadrul Poliției comunale B. a rezultat că la 20.01.2011, respectiv la 3 zile de la autentificarea contractului de vânzare cumpărare reclamantul a fost găsit de către reprezentantul cumpărătoarei tăind pomii, însă a precizat că nu și-a dat acordul ca reclamantul să intre pe teren. A precizat reprezentantul pârâtei că este de acord cu tăierea pomilor însă dorește să fie anuntat în prealabil de către reclamant. Reclamantul a declarat că în ziua de 20.01.2011 a mers pe terenul vândut și a tăiat pomi, menționând că nu l-a anuntat pe reprezentantul pârâtei.
Interogat de către instanță, la solicitarea pârâtei, reclamantul a declarat că a tăiat o parte din arborii de pe terenul în litigiu, iar ceea ce a rămas face obiectul procesului.
Printr-o notificare transmisă reclamantului la data de 15.12.2011, pârâta a solicitat reclamantului ca până la la data de 31.12.2011 să taie și să ridice arborii conform contractului de vânzare cumpărare din 17.01.2011.
Martorul B. M. L. a declarat că a fost cu reclamantul în iarna anului 2011 și a tăiat salcâmi de pe terenul care a făcut obiectul vânzării. A declarat martorul că atunci când a tăiat pomii a fost prezent și administratorul societății pârâte.
În același sens a declarat și martorul Băciou Nicușor, care a precizat că a fost la teren împreună cu reclamantul și fratele său B. M. L..
De asemenea, martorul P. T. a declarat că a fost împreună cu Z. C. G. la domiciliul reclamantului pentru a-i solicita acestuia să se prezinte și să ridice material lemnos. Aceste lemne fuseseră tăiate mai demult, au fost luate o parte din ele și mai rămăsese un rest pe care pârâta voia să le dea reclamantului. Reclamantul a fost de acord să ridice lemnele, dar ulterior nu s-a prezentat. La cca 3-4 zile martorul a mers din nou la reclamant împreună cu Z. C. G. și acesta i-a solicitat să ridice materialul lemnos. Reclamantul le-a spus că “ne vedem la Tribunal” .
Din continutul contractului de vânzare cumpărare rezultă dreptul reclamantului de a defrișa și ridica arborii și pomii de pe terenul vândut, pe o lugime de 40 ml de la drumul public spre interiorul terenului până la termenul maxim de 31.12.2011. Acestui drept al reclamantului îi corespunde obligația corelativă a pârâtului de a permite defrișarea și ridicarea arborilor. În consecință suntem în prezența unei obligații de a face.
Potrivit art. 1073 cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În conformitate cu art. 1075 din același cod, orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunare în caz de neexecutare din partea debitorului.
Din dispozițiile mai sus evocate rezultă că în materia obligațiilor principiul îl reprezintă executarea acestora în natură.
Cu privire la obligația de a face, deasemenea, părțile sunt obligate să o execute în natură și numai în subsidiar pot fi solicitate despăgubiri în cazul în care debitorul acesteia nu o execută de bună voie.
Este absolut necesar ca neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligației de a face să fie imputabilă debitorului pentru ca executarea în natură să fie înlocuită cu executarea prin echivalent.
Din probatoriile administrate nu rezultă că administratzorul societății pârâte s-a opus ca reclamantul creditor să defrișeze și să ridice arborii de pe terenul vândut. Singura cerință a debitorului a fost ca reclamantul să îl anunțe atunci când se prezintă la teren pentru defrișarea și ridicarea arborilor, cerință care nu este exagerată și, cu toate că nu era prevăzută în contract, ea se înscrise în principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Reclamantul a tăiat și ridicat o parte din materialul lemnnos, așa cum rezultă din declarațiile martorilor si din recunoașeteea sa la interogator. Administratorul societății pârâte a mers în mai multe rânduri la domiciliul reclamantului și i-a solicitat să se prezinte la teren și să ridice arborii tăiați.
La data de 19.12.2011 pârâta i-a adresat o notificare reclamantului prin care l-a invitat ca până la 31.12.2011 să taie și să ridice arborii conform contractului de vânzare cumpărare.
În consecință, din probatoriul administrat, nu rezultă că administratorul societății pârâte ar fi interzis reclamantului ori s-ar fi opus ca acesta să defrișeze și să ridice materialul lemnos rezultat din tăierea arborilor. Reclamantul a refuzat să se prezinte la terenul vândut pentru tăierea și ridicarea arborilor, precizând în fața administratorului pârâtei că “ne vedem la Tribunal”.
În consecință, tribunalul reține că în mod nejustificat reclamantul nu a defrișat și tăiat toți arborii în termenul convenit în contractul de vânzare cumpărare și a refuzat în continuare tăierea arborilor deși a fost notificat personal și prin corespondență de către administratorul pârâtei.
În aceste condiții prima instanță de judecată a reținut în mod întemeiat că administratorul pârâtei nu a împiedicat pe reclamant să își exercite dreptul de a tăia și ridica arborii, motiv pentru care nu poate fi obligat la dezdăunări reprezentând contravaloarea arborilor respectivi.
Executarea prin echivalent a obligației de a face s-ar putea dispune numai atunci când debitorul obligației este în culpă, ori probatoriul adminitstrat nu a pus în evidență vreun comportament culpabil al administratorului societății pârâte.
Potrivit art. 1079 Cod civil dacă obligația constă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere printr-o notificare. Debitorul este de drept în intârziere în cazurile anume prevăzute de lege, când s-a prevăzut că este în întârziere la împlinirea termenului fără a fi necesară notificarea ori când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, pe care debitorul l-a lăsat să treacă.
Din probatoriul administrat nu rezultă că pârâta, prin reprezentantul său, s-a opus la defrișarea și ridicarea arborilor, după cum nu rezultă nici că reclamantul, în calitate de creditor al obligației de a face, l-a pus în intârziere pe administratorul pârâtei în legătură cu faptul că nu i-ar fi permis, în termenul prevăzut de contract, să taie și să ridice arborii.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat și, ca parte căzută în pretenții, va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul P. V. domiciliat în . Nucului, ., județul B. împotriva sentinței civile nr._/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta S. C. IC VENT SRL cu sediul în B., .. 199, județul B., ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 800 lei - cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2014.
Președinte, F. C. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, V. P. |
Red.V.B./Th.red.V.P./4 ex./23.04.2014
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. M. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 356/2014. Tribunalul BUZĂU | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 241/2014.... → |
|---|
