Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 241/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 152/277/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 241/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de reclamanții L. G. domiciliat în mun Onești, ., ., L. L. domiciliată în mun B., . 21, . și pârât L. P. domiciliat în com Siriu, . B., împotriva sentinței civile nr 1198/11.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosar nr_, având ca obiect acțiune in răspundere delictuala.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 09.04.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările depuse și a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 15.04.2014.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._ , reclamanții L. G. si L. I. au chemat în judecată pe pârâtul L. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la palat sumei de 16.023,22 lei, reprezentând contravaloarea a 37,515 m.c material lemnos și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 1 ha pădure dobândit prin moștenire de la autorul lor, L. N., decedat la data de 02.06.2010.
In data de 29.10.2010, paratul L. P. a tăiat fără drept un număr de 12 arbori din . reclamanților, iar materialul lemnos rezultat l-a valorificat in interes propriu.
In urma sesizării Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Focșani cu privire la aceasta taiere de arbori, s-a constatat ca din suprafața de pădure pe care o aveau in proprietate in punctual „Hartagu,” U.P.V., u.a.2A, paratul a tăiat un număr de 12 arbori cu un volum de 37,515 mc.
Prin adresa nr. 7266/12.12.2011 emisa de I.T.R.S.V. Focșani, au fost înștiințați ca volumul arborilor tăiați este cel arătat mai sus, iar valoarea prejudiciului este de 16.022,22 lei ce a fost calculat potrivit art. 105 al.2 din Legea nr. 46/2008.
Paratul a recunoscut tăierea arborilor si valorificarea materialului lemnos în interesul sau, atât în fața organelor de politie cat si în fata organelor silvice, a afirmat ca îi v-a despăgubi, dar nu a făcut-o pana in prezent.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1349, 1357 si 1381-1386 din Noul Cod Civil, respectiv cu dispozițiile art. 998 -998 din vechiul Cod civil.
Au apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, întrucât exista o fapta ilicita constând in acțiunea paratului de a tăia si valorifica în interes propriu arborii din pădurea proprietatea reclamanților; exista un prejudiciu suferit de reclamanți, constând în pierderea sumei ce reprezintă valoarea materialului lemnos ce a ieșit fără drept din patrimoniul nostru;- exista legătura de cauzalitate între fapta ilicita a paratului si prejudiciul suferit de ei, în sensul ca fapta ilicita a determinat în mod nemijlocit scoaterea din patrimoniul nostru a c/v arborilor tăiați; vinovăția paratului care in mod evident cunoștea limitele proprietății dintre . aparține reclamantului si . este proprietatea lor, de peste 13 ani de zile de când pădurea acestuia se învecinează cu pădurea reclamanților a respectat limitele de hotar, însa nu a considerat ca trebuie sa aibă aceiași atitudine si după decesul autorului lor care i-a fost frate.
Au solicitat instanței sa constate ca suma de bani pe care paratul a obținut-o din valorificarea celor 12 arbori tăiați din pădurea proprietatea reclamanților conduce la o sărăcire nejustificata a patrimoniului lor, respectiv la o îmbogățire fără just temei a paratului pe seama reclamanților, neexistând nici un argument pentru ca aceasta sa rămână in patrimoniul paratului.
Astfel, potrivit art. 1345 - 1348 din Noul Cod Civil, respectiv potrivit practicii si doctrinei create cu privire la îmbogățirea fără justa cauza sub Codul civil anterior, rezulta ca paratul trebuie sa restituie o suma de bani în măsura pierderii patrimoniale suferite, în limita propriei îmbogățiri a paratului si solicita instanței sa dispună obligarea acestuia la plata sumei astfel stabilite.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat cerere respingerea cererii de obligare a sa la plata contravalorii materialului lemnos arătând că este de acord să permită reclamanților să exploateze din pădurea pârâtului un număr de 12 arbori de aceiași specie si același volum ca arborii tăiați de către pârât.
Recunoaște că a tăiat arborii arătați în acțiune dar despăgubirea solicitată de reclamanți are ca baza de calcul anexa 1 din Legea nr. 84/2007 prin care a fost aprobată OUG 85/2006 si dispozițiile art. 105 al.2 din Legea nr. 46/2008- Codul Silvic.
Pentru ca evaluarea pagubelor produse vegetației forestiere să se facă potrivit OUG nr. 85/2006 ( aprobat prin legea 84/2007) trebuie ca paguba să se fi produs în condiții ilegale ( art.1).
Deține în nume propriu sau ca moștenitor suprafețe de teren cu vegetație forestieră care se învecinează cu terenul reclamanților.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar cauzei între proprietatea reclamantului si cea a pârâtului la data exploatării arborilor ( octombrie 2010) nu era stabilită linia de hotar.
La data de 17.02.2011 părțile din actualul dosar au convenit să traseze linia de hotar între cele două proprietăți dar reclamanții au făcut această operațiune fără participarea pârâtului.
La stabilirea granițelor proprietății reclamanților nu s-a ținut cont de vechile limite ale proprietății, care se prelungeau dincolo de enclava fâneață ceea ce micșora lățimea terenului acestora, iar terenul de pe care a exploatat arborii a fost stăpânit de pârât de la data punerii în posesie .
În luna octombrie 2010 a solicitat marcarea volumului de masă lemnoasă stabilită pentru anul în curs si corespunzătoare suprafețelor deținute.
În urma cercetării au fost marcați un număr de 21 de arbori cu un volum total de 18,5660 m.p, ( act punere în valoare nr._/25.10.2010) a fost emisă autorizația de exploatare nr._ din 29.10.2010, iar cantitatea de lemn transportat s-a încadrat în volumul aprobat.
La data exploatării a respectat întocmai limitele proprietății pârâtului, abia în cursul anului 2011 fiind trasată linia de hotar între proprietăți.
Condițiile care trebuie îndeplinite pentru stabilirea răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu, existența unei cauze ilicite, nu raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu si vinovăția celui care a cauzat prejudiciu.
Există un prejudiciu produs reclamanților care consta în contravaloarea a 12 arbori tăiați dar stabilirea acestuia s-a făcut numai după ce s-a tras linia de hotar între proprietăți, operațiunea făcută după exploatarea materialului lemnos.
Pentru obligarea la despăgubiri este necesar ca prejudiciu să fi fost produs printr-o fapta ilicită iar la analizarea caracterului ilicit al faptei se are în vedere obiectivitatea, manifestarea exterioară a unei atitudini de conștiință si voință a persoanei.
În situația de față,nu este angajată răspunderea întrucât este înlăturat caracterul ilicit al faptei, una din cauze fiind exercitarea dreptului subiectiv.
În urma punerii în posesie si eliberării titlurilor, pârâtul cunoștea si a respectat o linie de hotar care amplasa cei 12 arbori pe proprietatea sa.
Nici reprezentantul ITRSV Focșani, venit să soluționeze plângerea reclamanților, nu a putut da curs sesizării până la trasarea liniei de hotar dintre proprietăți.
Pârâtul si-a exercitat dreptul sau de a exploata terenul,a respectat limitele cunoscute cu ocazia punerii în posesie, a respectat normele speciale referitoare la aprobarea pagubelor silvice astfel încât fapta nu este ilicită.
Consideră de asemenea că evaluarea prejudiciului efectuat de către ITRSV Focșani este nelegală întrucât prin actul de punere în valoare, au fost marcați un număr de 21 de arbori cu un volum total de 18,566 m.p.
Nu există nici un act din care să rezulte modalitatea de măsurare a celor 12 arbori, când a fost efectuată de către si tabelul cu indicarea măsurătorilor) diametru, înălțime, volum).
Actul de punere în valoare indica un număr de 21 de arbori cu un volum total de 18,566 m.c iar tabelul ITRSV Focșani enumera un număr de 12 arbori cu un volum total de 18,757 m.p.
Nu se atașează un proces verbal de măsurători a celor 12 arbori, iar volumul acestora depășește volumul tuturor arborilor (21) marcați conform actului de punere în valoare ( 18,566 m.c) .
În timpul cercetării judecătorești, reclamanții au arătat că nu sunt de acord cu cererea pârâtului ca reclamanții să taie si să-și însușească din pădurea proprietatea pârâtului un număr de 12 arbori, de aceeași esență si în același volum ca arborii în litigiu.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, martori și expertiză.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză se concluzionează că arborii în litigiu au fost tăiați de pe terenul proprietatea reclamanților, că, potrivit cioatelor găsite pe teren, volumul arborilor tăiați este de 40,603 m.p., iar valoarea acestora calculată prin aplicarea coeficientului ( factorului) K este de 6855,83 lei.
Întrucât prețul stabilit de expert a fost contestat de către pârât, instanța a admis cererile părților si acestea au depus la dosar înscrisuri cuprinzând prețul materialul lemnos pe piața liberă.
La termenul din 4.11.2013, reclamanții precizează că valoarea pretențiilor nu este cea indicată în acțiune, ci este aceea de 6855,83 lei ( fila nr. 103 în dosar) .
Urmarea probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.1198/11.11.2013, prin care a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2883 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, având în vedere probele administrate, inclusiv mărturisirea pârâtului, a reținut că acesta, la data de 29.10.2010, a tăiat de pe un teren proprietatea reclamanților un număr de 12 arbori foioase ( fag si carpen).
Instanța a reținut că volumul arborilor este potrivit raportului de expertiză, întocmit în cauză, de 40, 603 m.c. și că prețul unui m.c. de lemn este cel stabilit prin același raport de expertiză, de 71 lei, preț cu care ambele părți au fost de acord și l-au invocat în concluziile scrise sau orale formulate la încheierea dezbaterilor.
Instanța a constatat că la acest preț nu trebuie aplicat coeficientul ( factorul) K așa cum a procedat expertul și așa, cum solicită si reclamanții, deoarece: evaluarea pagubelor a fost calculată potrivit art.1 din OUG nr. 85/2006, astfel cum acesta a fost modificat prin legea nr. 84/2007.
Potrivit acestuia act normativ paguba din vegetația forestieră se calculează potrivit acestei ordonanțe, dacă paguba a fost comisă în condiții ilegale, iar potrivit art. 3 din OUG nr. 85/2006 modificat, valoarea pagubei se stabilește prin înmulțirea factorului K specific.
Instanța a constat ,coroborând dispozițiile art. 1 si 3 din această ordonanță si cu cele ale anexei nr. 1 la aceasta, că valoarea pagubei prin aplicarea factorului K se stabilește în cazul pagubei produsă în condiții ilegale.
Pentru a fi considerată o pagubă produsă în „condiții ilegale” aceasta ar fi produsă prin comiterea unei infracțiuni sau a unei contravenții, conform art. 108 din Codul Silvic.
În speță nu s-a făcut nici o dovadă că pârâtul a fost autor al vreunei infracțiuni sau contravenții la regimul silvic.
De asemenea, instanța a reținut că din probele administrate, pârâtul a avut convingerea că terenul de pe care a tăiat arborii este proprietatea sa în condițiile în care anterior tăierii arborilor, acel teren a fost în folosința sa si în condițiile în care limitele terenurilor aflate în proprietate nu au fost stabilite cu exactitate o perioadă de timp, iar când s-a stabilit limita între terenul proprietatea reclamanților si cel proprietatea pârâtului, la operațiune au participat doar reclamanții.
Faptul că, la data tăierii arborilor limitele terenului nu era stabilit, rezultă si din nota de constatare încheiată la data de 17.02.2011, deci ulterior tăierii arborilor) de către ITRSV Focșani, în care se precizează că între proprietățile reclamanților si pârâtului, nu este un hotar distinct.
În consecință, instanța a calculat valoarea prejudiciului fără a se aplica factorul K., rezultând că valoarea prejudiciului este de 2883lei ( 40,603 m.c. X 71 lei/m.c.).
Instanța a constatat că, chiar dacă arborii au fost tăiați si însușiți de către pârât în condițiile arătate, pârâtul prin fapta sa a diminuat patrimoniul reclamanților si o majorare a patrimoniului său, îmbogățindu-se astfel fără justă cauză, si, în baza principiului răspunderii potrivit îmbogățirii fără justă cauză, a fost obligat să plătească reclamanților suma de 2883 lei.
Împotriva sentinței au formulat recurs atât reclamantii L. G. și L. L. cât și pârâtul L. P..
Recurentii – reclamanți L. G. și L. L. au criticat soluția pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii în tot a acțiunii, așa cum a fost precizată la termenul de judecată din 04.11.2013 și la obligarea la plata integrală a pretențiilor în cuantum de 6855,83 lei cu cheltuieli de judecată, invocând dispoz. art 3041 și 304 pct 9 cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții reclamanți au arătat că în mod greșit judecătorul fondului a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata doar a sumei de 2883 cu titlul de despăgubiri, înlăturând valoarea coeficientului K din valoarea prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză.
Consideră că prejudiciul a fost produs de pârât în condiții ilegale, deoarece din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu, atitudinea clandestină și necinstită a acestuia în acțiunea de tăiere abuzivă din proprietatea lor, a cantității de 40,603 m.c material lemnos pe care a valorificat-o în interes personal fără a avea vreo remușcare că cei prejudiciați îi sunt nepoți. Tăierea arborilor fără acordul lor s-a făcut intenționat pentru că pârâtul știa bine că . nu se învecinează sub nici o formă cu pădurea acestuia.
Din adresa nr 2490/07.10.2013 emisă de Ocolul Silvic Siriu, depusă la dosarul de fond, rezultă că . numiților S. I. s.a. care se învecinează cu . lor, nu face parte din contractul de administrare nr 119/2007 încheiat cu pârâtul astfel că susținerile pârâtului privind vecinătatea proprietăților sunt neadevărate.
Mai arată că pârâtul nu a stăpânit niciodată . lor, așa cum greșit a reținut instanța de fond, luând în considerare apărările acestuia, nedovedite, pentru că autorul lor( fratele pârâtului) a fost pus în posesie și a stăpînit pădurea de la data aplicării legilor funciare, titlul de proprietate fiind emis pe numele celui din urmă, L. Cv N..
Recurenții reclamanți consideră că tăierea ilegală din vegetația forestieră nu se produce doar atunci când se comite o infracțiune sau o contravenție, ci și atunci când autorul tăierii acționează incorect, clandestin, neonest, ilicit, așa după cum pârâtul a procedat în cauză.
Atitudinea pârâtului de a induce în eroare lucrătorii silvici din cadrul Ocolului Silvic privat Siriu, de a marca mai mulți arbori dintr-o pădure care nu se află în administrarea lor sau în proprietatea solicitantului marcării, prin formele de manifestare arătate mai sus, îmbracă forma unei tăieri ilegale și aplicarea coeficientului”K” la stabilirea prejudiciului.
Recurenții reclamanti au apreciat că expertul în mod corect a stabilit valoarea prejudiciului produs în cauză, prin aplicarea coeficientului de majorare prevăzut de lege, iar instanța, în mod greșit l-a înlăturat.
Recurentul pârât L. P. a criticat sentința sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată privind cuantumul de 1072 lei reprezentând taxă de timbru aferentă despăgubirilor de_ lei.
Arată că instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților și l-a obligat la plata sumei de 2883 lei cu titlul de despăgubiri.
Potrivit legii nr 276/2009, taxa de timbru aferentă sumei de 2883 lei este de 241 lei, sumă ce trebuia luată în calcul de către instanță la stabilirea cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și obligarea sa la plata sumei de 3196 lei, în loc de 4000 lei, sumă compusă din 246 lei taxă de timbru( 241 lei) și timbru judiciar(5 lei), 2000 lei onorariu avocat și 950 lei onorariu expert.
Recurentul pârât L. P. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții reclamanți, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât in mod corect a stabilit instanța de fond prejudiciul fără luarea in calcul a coeficientului K, întrucât fapta sa nu constituie contravenție sau infracțiune pentru a se aplica modul de calcul al despăgubirilor conform prevederilor OUG nr 85/2006.
Tribunalul examinând recursul declarat de recurenții reclamanți constată următoarele:
Recurenții reclamanți au criticat soluția instanței de fond privind modul de calcul al prejudiciului creat de recurentul pârât prin tăierea de arbori de pe . că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare la calculul valorii despăgubirilor, și coeficientul „K” specific prevăzut de art 2 din OUG nr 85/2006 la anexele 1-3, așa cum a procedat expertul numit în cauză.
Tribunalul constată că textele de lege menționate stabilesc regulile care trebuie avute în vedere la calcularea valorii despăgubirilor datorate pentru pagubele produse în vegetația forestieră constând în tăierea ilegală a arborilor, degradarea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a arborilor, și are în vedere sfera ilicitului penal sau cea a ilicitului contravențional. Acestea sunt norme tehnice, care oferă critici concrete, precise și riguroase de evaluarea pagubelor produse vegetației forestiere, cu ajutorul cărora, ulterior, instanța judecătorească, într-un cadru procesual cu care a fost sesizată, va putea aprecia în mod obiectiv cu privire la încadrarea faptelor în categoria infracțiunilor sau a contravențiilor la regimul silvic.
În speță, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu a fost vorba de o infracțiune sau contravenție la regimul silvic pentru a se aplica dispozițiile OUG nr 85/2006 privind modalitățile de evaluare a pagubelor produse de vegetației forestiere din păduri.
Prin urmare, în mod corect a calculat valoarea prejudiciului conform principiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de codul civil la art 998-999 și a principiului îmbogățirii fără justă cauză, și în consecință, va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de recurentul pârât L. P. Tribunalul constată că este fondat, urmând a fi admis având în vedere următoarele:
Prin cererea introductivă, recurenții reclamanți au investit instanța cu o acțiune în pretenții privind obligarea recurentului pârât la plata sumei de_ lei contravaloare material lemnos, pentru care a achitat taxa de timbru de 1072 lei.
Acțiunea a fost admisă în parte, fiind obligat recurentul pârât la plata sumei de 2883 lei despăgubiri și la 4000 lei cheltuieli de judecată.
Dacă pretențiile care formează obiectul acțiunii au fost admise parțial, instanța va acorda celui care a câștigat procesul numai partea din cheltuielile de judecată, corespunzătoare pretențiilor admise.
Prin urmare, raportat la suma admisă de 2883 lei, taxa de timbru conform Legii nr 146/1997 este de 241 lei, la care se adaugă timbru judiciar de 5 lei.
În consecință, Tribunalul constată că în mod greșit s-a luat în calcul întreaga sumă de 1072 lei în loc de 246 lei, astfel că diferența nedatorată se va scădea din totalul sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată, urmând a fi obligat doar la 3196 lei.
De observat că instanța de fond a avut în vedere la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți doar cele reprezentând taxa de timbru, onorariu de avocat și expert, nu și cheltuielile de transport, așa cum le nominalizează în considerentele hotărârii. Deși recurenții reclamanți au formulat o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței recurate, împotriva incheierii de respingere a acestei cereri, aceștia nu au formulat apel.
Ca atare, Tribunalul va admite recursul formulat de recurentul pârât L. P. și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga recurentul pârât la 3196 lei cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cât privește cheltuielile de judecată efectuate de recurentul pârât L. P. în recurs în cuantum de 1000 lei, Tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art 276 alin 3 din cod procedură civilă în sensul că va micșora onorariul de avocat de 1000 lei, având în vedere că acest cuantum depășește cuantumul rezonabil în raport de obiectul și complexitatea cauzei prezente și de activitatea concretă desfășurată de avocatul acestei părți în pregătirea apărării în cauză, impunându-se reducerea acestui onorariu la suma de 200 lei, sumă la care vor fi obligați recurenții reclamanți către recurentul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanti L. G. și L. L. .
Admite recursul formulat de recurentul - pârât L. P. domiciliat în . B., împotriva sentinței civile nr 1198/11.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosar nr_, în contradictoriu cu recurenții reclamanții L. G. domiciliat în mun Onești, ., ., L. L. domiciliată în mun B., . 21, . .
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă recurentul pârât L. P. la 3196 lei cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți.
Menține restul dispozițiilor.
Admite în parte capătul de cerere privind cheltuieli de judecată în sensul că obligă recurenții reclamanți la 200 lei cheltuieli de judecată către recurentul pârât..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. - A. S. |
Red A.E.D
Tehnored O.R./2 ex09.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria Pătîrlagele
Jud. fond N. T.
| ← Obligaţia de a nu face. Hotărâre din 14-04-2014, Tribunalul BUZĂU | Cereri. Decizia nr. 144/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
