Fond funciar. Sentința nr. 11/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 17380/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 253/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații M. B. PRIN PRIMAR, C. L. AL MUNICIPIULUI B., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimații fiind reprezentanți de consilier juridic M. M. Basturea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Consilier juridic M. Basturea pentru intimați, având cuvântul precizează că cererea de recurs nu este întemeiată în fapt și în drept. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii nr_ din 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., ca fiind temeinică și legală, având în vedere ca s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond care sunt solicitările pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B.- Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, la data de 6.06.2011, sub nr.4329, reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUN.B. și C. L. AL MUN.B., a solicitat obligarea Primăriei mun.B. la atribuirea în proprietate a unui teren în suprafață de 10.000 mp situat în extravilanul mun. B., iar în subsidiar, obligarea Consiliului local al mun.B. la trecerea din domeniul public în domeniul privat al mun.B. a unui teren de 10.000 mp situat în extravilanul localității și obligarea Primăriei mun.B. la atribuirea în proprietatea sa a acestui teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a participat la Revoluția din 1989, iar meritele sale au fost recunoscute prin acordarea titlului de „Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989- Luptător Remarcat prin fapte Deosebite, prevăzut de art.3 alin.1lit. b pct.3 din Legea nr.341/2004.
La data de 17.09.2009 a obținut certificatul .-L nr._, certificatul preschimbat care atestă titlul acordat.
Prin cererea înregistrată sub nr._/30.07.2010 la Primăria mun.B. a solicitat să i se atribuie în proprietate un teren de 10.000 mp situat în extravilanul mun. B..
Răspunsul pârâtei a fost negativ, susținând că nu există astfel de terenuri în patrimoniul său.
S-a adresat pârâților cu două plângeri, transmise la data de 17.05.2011, însă fără rezultat.
În drept, a invocat art.5 alin.1 lit.g din Legea nr.341/2004, art.8 din Legea nr.554/2004, art.5 alin.1 lit.g din Legea nr.341/2004 și art.10 alin.2 din Legea nr.213/1998.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri.
Primarul mun. B. a formulat întâmpinare, în care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, iar pe fond, respingerea cererii.
La data de 5.12.2011 reclamantul a depus la dosar cerere rectificatoare, prin care a precizat că acțiunea este în contradictoriu cu M. B. PRIN PRIMAR și C. L. AL MUN.B..
Prin s.civ. nr.889/10.04.2012 pronunțată de Tribunalului B.- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal. s-a declinat cauza spre soluționare în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 22.05.2012, sub nr._.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr._/11.12.2012 prin care a respins acțiunea cs neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._/30.07.2010 la Primăria mun.B. reclamantul a solicitat să i se atribuie în proprietate un teren de 10.000 mp situat în extravilanul mun. B., întrucât a apreciat că se încadrează la prevederile art.3 alin.1 lit.b din Legea nr.341/2004, fiindu-i acordat titlul de „Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989- Luptător Remarcat prin fapte Deosebite, fiind îndreptățit a pretinde acordarea dreptului prevăzut la art.5 alin.1 lit. g din Legea nr.341/2004.
Prin adresa de la fila 22 din dosar nr._ al Tribunalului B. s-a menționat că Primăria mun.B. nu deține în administrare terenuri situate în intravilan și nici în extravilan, care să poată face obiectul de reglementare al art.5 lit.g din Legea nr.341/2004.
Potrivit art.5 alin.1 lit.g din Legea nr.341/2004- persoanele prevăzute la art. 3 alin.1 lit b precum și la art.4 alin.1- beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform art.4 și de următoarele drepturi: g)- atribuirea., în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan și 500 mp de teren în intravilan- acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ.
Art. 34 alin.1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr.1412/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, în aplicarea prevederilor art.5 alin.1 lit.g din Legea nr.341/2004, în situațiile în care autoritățile administrației publice locale nu dispun de suprafețe de teren necesare satisfacerii solicitărilor, se poate proceda, în condițiile legii la trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public în domeniul privat, cu această destinație.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Prin art.5 alin.1 lit.g din Legea nr.341/2004 se instituie un caz special de constituire a dreptului de proprietate privată în favoarea unor persoane, altele decât cele care au avut calitatea de membrii cooperatori care au adus sau nu pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, ori de moștenitori ai acestora, conf. art.8 alin.2 din Legea nr.18/1991, constituire ce are loc în anumite condiții.
Instanța a reținut că, din ansamblul reglementărilor legale, rezultă că în favoarea beneficiarilor Legii nr.341/2004 nu se consacră un drept absolut la constituire, ci un drept condiționat de existența terenurilor disponibile, o vocație la constituire, câtă vreme art.5 alin.1 lit. g din Legea nr.341/2004 prevede că atribuirea se face în limita posibilităților, iar pentru a asigura satisfacerea solicitărilor formulate se lasă la latitudinea autorităților administrației publice locale, inițierea de demersuri pentru trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public ( cel al statului fiind administrat de ADS) în domeniul privat al municipiului.
Din adresa de la fila 35 din dosar nr._ al Tribunalului B.- rezultă că pe teritoriul mun. B. nu mai există suprafețe de teren disponibile pentru stabilirea dreptului de proprietate, nici măcar din rezerva ADS.
Reclamantul, L. V., a formulat recurs împotriva sentinței civile nr._/11.12.2012, în temeiul art. 304 indice 1 Cod Proc. Civ., solicitând modificarea sentinței civile, în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată și: în principal, obligarea MUNICIPIULUI B. prin PRIMAR la atribuirea în proprietatea sa a unui teren în suprafață de 10.000 m.p. situat în extravilanul municipiului B., în subsidiar, obligarea CONSILIULUI L. AL MUNICIPIULUI B. la trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului B. a unui teren în suprafață de 10.000 m.p. situat în extravilanul localității și obligarea MUNICIPIULUI B. prin PRIMAR la atribuirea în proprietatea sa a acestui teren.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că prima instanță a respins acțiunea sub ambele capete de cerere presupuse de acesta, motivând prin două argumente primordiale: 1)caracterul condiționat al dreptului reglementat de art. 5 alin. (1) lit. g) din
Legea nr. 341/2004; 2)inexistența terenului necesar pentru satisfacerea dreptului petentului.
Consideră recurentul că argumentele reținute în considerentele hotărârii sunt nefondate, prima instanță interpretând eronat atât probele administrate în fond, cât și prevederile legale incidente.
Cu referire la respingerea în mod nefondat a capătului principal de cerere, recurentul a arătat că prima instanță conchide că dreptul reglementat în beneficiul foștilor revoluționari este mai degrabă o „vocație la constituire", atribuirea făcându-se numai dacă există teren disponibil.
Cu titlu prealabil, sintagma „în limita posibilităților ", care se regăsește în cuprinsul art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, reglementează dreptul de apreciere al autorităților administrației publice locale.
Totuși, exercitarea dreptului de apreciere poate fi legală, în condițiile în care aceasta se face în limitele legale, iar acțiunea autorității publice este oportună, sau poate fi nelegală, dacă aceasta se face cu depășirea limitelor legale, când conduita autorității publice corespunde excesului de putere.
Contrar argumentului susținut de intimatul-pârât în ședința din data de 20.11.2012, noțiunile „exces de putere", „drept de apreciere" ori „putere discreționară" nu se regăsesc în exclusivitate în materia contenciosului administrativ, ci sunt susceptibile a fi regăsite ori decât ori legiuitorul îngăduie autorităților publice să opteze pentru o soluție din mai multe, fiind așadar incidente în materia fondului funciar.
In cauză, exhibând dreptul său de apreciere reglementat prin sintagma „în limita posibilităților", M. B. a respins în mod nelegal cererea sa de atribuirea a terenului în cauză, conduita acestuia întocmit caracteristicile excesului de putere.
Este adevărat că, prin adresele nr. 358/04.01.2004 și nr. 4159/26.02.2007 ale A.D.S. și, respectiv, Instituției Prefectului Județului B., reprezentanții autorităților administrației publice locale și, inclusiv, ai Municipiului B. au fost îndrumați să susțină în instanțele de judecată că nu mai există teren pentru a se reconstitui dreptul de proprietate ori a se atribui diverșilor beneficiari.
Totuși, ulterior celor două adrese și avându-le în vedere, prin Sentința civilă nr. 6500/11.11.2009 Judecătoria B. a obligat Comisia Locală B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului din cauza respectivă asupra unui teren de 7 ha.
În pofida poziției clare exprimate prin adresele sus-menționate, potrivit cărora nu există teren, dreptul reclamantului din cauza respectivă a fost satisfăcut prin suplimentarea unui teren de 7 ha de la Comisia Județeană B., care prin hotărârea nr. 398/31.08.2010 a transferat Comisiei Locale terenul necesar.
Argumentul intimatului-pârât exprimat în ședință, potrivit căruia reclamantul din cauza anterior arătată ar fi primit despăgubiri, este neadevărat și menit a induce în eroare instanța. Aceasta reiese atât din cuprinsul anexei 23, unde în dreptul numelui reclamantului se regăsesc cele 7 ha la rubrica diferența de teren, cât și, mai ales, din adresa nr._/08.09.2010 comunicată de Comisia Județeană Comisiei Locale, în care se transmite validarea suplimentării terenului acordat și se înaintează cu propunerea pentru titlu (a se vedea textul redactat manual).
Deși aceste argumente au fost susținute și în ședință publică, și prin concluziile scrise depuse ulterior ultimului termen de judecată, prima instanță nu s-a aplecat decât asupra apărărilor pârâtului, remarcând adresa ADS potrivit căreia nu ar exista teren disponibil și ignorând considerentele expuse de el, care probau caracterul neveridic al adresei respective.
In aceste condiții, concluzia este că practica autorităților publice locale este de a ocoli obligațiile legale ce le incumbă și, numai în mod excepțional când există un titlu executoriu, să își execute aceste obligații.
Această practică denotă excesul de putere al Municipiului B., care își exercită dreptul de apreciere încercând a eluda obligațiile legale ce îi cad în sarcină, cum în speță este obligația de a-i atribui terenul de 10.000 m.p. conform art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004.
Pentru aceste considerente, având în vedere calitatea sa, de beneficiar al prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004 și având în vedere practica Municipiului B., de a ocoli obligațiile legale ce îi incumbă pentru a le executa fără impedimente în situația existenței unui titlu executoriu, consideră că se impune admiterea acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată prin capătul principal de cerere.
Referitor la respingerea în mod nefondat a capătului subsidiar de cerere, recurentul arată că, deși pentru considerentele arătate la pct. I inexistența terenului necesar în domeniul privat este cel puțin dubitabilă, prima instanță a respins capătul principal de cerere, reținând că nu există teren disponibil.
Dacă această primă soluție este doar criticabilă, în condițiile în care nu a administrat dovada irefragabilă a existenței terenului în domeniul privat, soluția respingerii capătului subsidiar de cerere este profund greșită, întrucât a probat existența terenului disponibil în domeniul public chiar printr-o adresă formulată de intimatul-pârât M. B..
Invocă în acest sens, dispozițiile art. 34 alin. (1) din normele metodologice ale Legii nr. 341/2004 privind obligația autorității publice locale, în cazul când nu deține resursele necesare în domeniul privat ,de a trece din domeniul public în domeniul privat terenul necesar pentru a fi atribuit beneficiarilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004.
Potrivit răspunsului comunicat de Municipiului B. la cererea de probe a sa (a se vedea fila nr. 10 din dosar), tarlalele 20, 30, 34 și 36 sunt libere, aparțin de domeniul public și cuprind teren suficient pentru satisfacerea dreptului său.
Faptul că terenul respectiv este categorisit drept „neproductiv" nu prezintă relevanță, față de faptul că legiuitorul nu a distins după cum terenul, ce va fi atribuit conform art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, trebuie să fie arabil sau nu. Or unde legea nu distinge, nu trebui să distingă nici interpretul.
Recurentul consideră că în mod greșit prima instanță a interpretat că sintagma „se poate" din cuprinsul art 34 alin. (1) din Normele Metodologice nu instituie o obligație pentru autoritatea publică locală.
În primul rând, sintagma „se poate" trebuie coroborată cu noțiunea „în condițiile legii" regăsită la finalul textului, intenția legiuitorului fiind de a face trimitere la modalitățile de transmitere a terenului în domeniul privat reglementate de Legea nr. 231/1998 și la condițiile necesar a fi îndeplinite pentru ca trecerea terenului în domeniul privat să fie necesară.
Într-adevăr, autoritățile locale au opțiunea de a transmite terenul în domeniul privat al unității administrative numai prin mijloacele stabilite de legiuitor și numai dacă transmisiunea se efectuează în scopul acordării terenului beneficiarului Legii nr. 341/2004 și numai dacă nu există deja teren disponibil în domeniul privat.
În al doilea rând, recurentul consideră că interpretarea primei instanțe este deficitară, întrucât noțiunea „dreptului" este incompatibilă cu cea a „obligației facultative". într-adevăr, de vreme ce legiuitorul a reglementat un drept în beneficiul foștilor revoluționari, atunci executarea obligației corelative nu poate fi lăsată la aprecierea debitorului.
În speță, argumentul anterior se completează cu jurisprudență unilaterală a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a opinat asupra inadmisibilității aprecierii autorităților publice cu privire la acordarea sau respectarea drepturilor reglementate.
Având în vedere existența terenului necesar pentru satisfacerea dreptului său în domeniul public, precum și posibilitatea transferului acestui teren în domeniul privat conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, recurentul consideră că se impune obligarea Consiliului L. al Municipiului B. la trecerea din domeniul public în domeniul privat a 10.000 m.p. din tarlalele 20, 30, 34 și 36, în vederea atribuirii acestuia către recurent.
Primarul municipiului B., a formulat intimpinare la recursul promovat de recurentul-reclamant L. V., solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală..
Intimatul consideră că netemeinicia recursului este dată, în principal, de nemotivarea în drept ,și solicită să se observe că recurentul - reclamant a solicitat în temeiul art. 5 lit.g) din Legea nr. 341/2004 să fie împroprietărit cu o suprafață de_ mp. teren. Conform legislației, cererile se soluționează « în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991 ».
Apreciază că solicitarea recurentului este inadmisibilă, avînd în vedere faptul că avocatul acestuia apreciază că unei cereri de această natură i se poate da o rezolvare alegându-se o dublă cale: cererea să fie înregistrată și validată de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar ( municipală și județeană), iar în conformitate cu prerogativele stabilite de Legea nr. 215/2001 și în condițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998, consiliul local să procedeze la trecerea din domeniul public în cel privat a respectivei suprafețe de teren.
Dacă o astfel de procedură ar fi admisibilă, atunci s-ar asista la un precedent judiciar și nu numai. în concluziile depuse la fond a arătat că prin Decizia nr. 23/ 17. 10.2011 (M.O,Partea I, nr. 791/ 08. 11. 2011) - recurs in interesul legii - I.C.C.J a stabilit ca « Principiul ierarhiei actelor normative presupune ca dezactivarea unui teren din domeniul public al statului sa se faca printr-un act de aceeași forța juridica. Ori, hotărârea comisiei județene nu răspunde acestui imperativ, fiind un act administrativ, si nu un act normativ. Comisia, ca si autoritate administrativa, nu se poate substitui puterii executive in exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 213/ 1998, date in competenta exclusiva a Guvernului.
Menționează ca după apariția Legii nr. 247/2005 - care a dus si la modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar - nu a mai existat temeiul de drept pentru solutionarea acestor cereri,beneficiarii Legii nr. 341/2004 nu au mai fost incluși in anexele la H.G nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea in posesie a proprietarilor.
Prioritare sânt solicitările privind reconstituirea dreptului de propietate - și "dovada" adusă de recurentul-reclamant la instanța de fond este edificatoare: speța se referea la acordarea diferenței de 7 ha teren -.
Chiar dacă există o anumită suprafață de teren - cele patru tarlale care «cuprind suficient teren pentru satisfacerea dreptului «recurentului-reclamant - în domeniul public, este necesar să se raporteze la exigențele legii, care nu lasă loc de interpretare și care nu face vorbire nici un moment despre « intervenția « autorității publice deliberative în astfel de situații.
Normele metodologice în art. 34 se referă la o astfel de trecere numai în cazul acelor terenuri din intravilan pentru destinația de locuința ( art. 5 lit.g) din Legea nr. 341/2004: « atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan și 500 mp de teren în intravilan, acesta din urma pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ.
În aplicarea prevederilor art. 5 alin.1 lit g din Legea nr. 341/2004, in situațiile in care autoritățile administrației publice locale nu dispun de suprafețele de teren necesare satisfacerii solicitărilor, se poate proceda, în condițiile legii, la trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public în domeniul privat, cu această destinație.
Având în vedere că din anul 2007, la nivelul întregului județ nu mai există terenuri disponibile, - fapt întărit și de corespondența purtată cu ministerul de resort, ( Adresa nr._/_/07.04.2011- înregistrata in Dosarul nr._ al Tribunalului B.-, Ministerul Agriculturii -Agenția Domeniilor Statului a comunicat instanței faptul ca solicitarea reclamantului C. V. este una de constituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren in baza Legii nr. 341/2004, iar legislația de fond funciar acorda întâietate reconstituirii dreptului de proprietate si numai in măsura in care, după finalizarea procesului de retrocedare, rămân suprafețe disponibile, cererea poate face obiectul constituirii ) al cărui răspuns către instanță a fost clar cât privește necesitatea rezolvării cu prioritate a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate -, orice alte susțineri urmează a fi înlăturate.
Tribunalul examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente;
Obiectul prezentului litigiu declanșat de recurentul reclamant L. V. rezidă în obligarea intimatei M. B. prin Primar să-i atribuie în proprietate un teren în suprafață de 10.000 m.p situat în extravilanul Municipiului B., drept ce este prevăzut de art 5 alin 1 lit. g) din Legea nr 341/2004, iar în subsidiar, obligarea Consiliului L. al Municipiului B. la trecerea din domeniul public în domeniul privat al Municipiului B. a unui teren în suprafață de_ m.p. extravilan.
Se observă că, prin sentința recurată, Judecătoria B. a respins acțiunea în totalitate.
Or, analizând această soluție, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art 3041 cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că a fost pronunțată o sentință legală și temeinică.
Astfel, potrivit art 5 alin 1 lit.g din Legea nr 341/2004 „ Persoanele prevăzute la art 3 alin 1 lit. b, precum și la art 4 alin 1 beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art 4 și de atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinate timp de 10 ani de la data dobândirii, a_ m.p de teren în extravilan și de 500 m.p de teren în intravilan, acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu în proprietate un alt spațiu locativ.
Se observă, așadar din conținutul textelor de lege menționate faptul că, recunoașterea unor drepturi reale nu se realizează pur si simplu, ci numai după îndeplinirea unor condiții premisă printre care si acela de a exista teren disponibil( „ atribuirea în limita posibilităților)
Or, în speță, din înscrisurile depuse la dosar emise de autoritățile ce gestionează terenurile( filele 35, 36 67 din dosarul înregistrat la secția contencios administrativ, fila 12 dosar fond) rezultă că nu există terenuri necesare pentru atribuirea în sensul Legii nr 341/2004 sau a altor legi speciale.
Chiar dacă ar exista teren disponibil în tarlalele 20, 30, 34 și 36, ce aparține domeniului public, au prioritate pentru soluționarea cererilor de reconstituire formulate în baza Legilor fondului funciar. Așa cum rezultă din adresa nr 12.959/31.07.2012 emisă de Comisia Locală de stabilire a dreptului de proprietate B.( fila 12 dosar fond) sunt peste 400 de foști proprietari deposedați abuziv de terenuri, beneficiari ai legii fondului funciar, pentru o suprafață ce depășește 300 ha teren agricol, și în aceste condiții, rezultă că nu există posibilitatea atribuirii către reclamant a suprafeței de 10.000 m.p în extravilan.
Cât privește capătul subsidiar de cerere, de a obliga C. L. al Municipiului B. la trecerea din domeniul public în domeniul privat al M. B. a unui teren în suprafață de_ m.p situat în extravilanul localității și obligarea Municipiului B. prin Primar la atribuirea în proprietatea sa a acestui teren, Tribunalul constată că este nefondat.
Astfel, instanța nu poate obliga C. L. al Municipiului, având în vedere că, în sistemul nostru de drept, principiul separației puterilor în stat este incompatibil cu eventuala posibilitate a instanței judecătorești de a se pune în locul autorității publice pentru a aprecia chestiunile care exced legalității acțiunii administrative.
În acest context se reține că potrivit art 3 din Legea nr 215/2001 a administrației publice locale prin autonomia locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.
Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului municipiului sau județului, după caz.
Potrivit art. 36 din lege, una din atribuțiile Consiliului L., ca autoritate publică locală, este aceea de administrare a domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale, sens în care aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ teritoriale, hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietatea privată a orașului, în condițiile legii.
Din economia acestor prevederi legale rezultă că autoritățile administrației publice locale sunt obligate să gestioneze toate terenurile publice în favoarea comunității și nu al unui grup restrâns de persoane, ceea ce înseamnă, că în limita posibilităților, după rezolvarea tuturor cererilor de restituire în natură formulate în temeiul legilor speciale de reparație( Legea nr 18/1991 și Legea nr 10/2001) se va putea trece la împroprietărirea persoanelor prevăzute de Legea nr 341/2004 cu terenuri.
Pentru aceste considerente, constatând că, în raport cu criticile formulate, sentința atacată este legală și temeinică, Tribunalul, în temeiul art 312 alin 1 cod procedură va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații M. B. PRIN PRIMAR, C. L. AL MUNICIPIULUI B., având ca obiect fond funciar .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. AED /Tehnored AED
2 ex/ 19.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – A. L. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 475/2014. Tribunalul BUZĂU | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
