Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 743/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 743/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 21411/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 743/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de către creditoarea C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA- CESTRIN cu sediul în București, .. 401 A, sector 6 împotriva încheierii din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu debitorul M. L. domiciliat în B., .. 101 A, ., județul B., având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că este achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, că în cursul procedurii de regularizare intimatul debitor nu a depus întâmpinare, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că s-a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 223 alin.3 din Codul de procedură civilă, și, având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil:
Prin încheierea din data de 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._ a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite, formulată de petentul B.E.J. A. A. în contradictoriu cu debitoarea M. L. privind procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011, nr._/19.09.2011, nr._/19.09.2011,_/19.09.2011,_/06.09.2011,_/13.09.2011,_/19.09.2011,_/19.09.2011,_/09.09.2011,_/19.09.2011,_/09.09.2011,_/26.09.2011,_/19.09.2011,_/26.09.2011,_/09.09.2011,_/26.09.2011,_/26.09.2011,_/26.09.2011,_/26.09.2011,_/13.09.2011, încheiate de C.N.A.D.N.R. – Direcția regională de Drumuri și Poduri București.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
Potrivit art. 622 alin. 2 N. Cod procedură civilă, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dispozițiile art. 665 alin. 5 N. Cod procedură civilă expunând situațiile de excepție în care cererea privind încuviințarea executării silite poate fi respinsă.
Astfel cum se arată în art. 665 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauza analizată, instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 raportat la art. 650 din N. Cod procedură civilă, cererea de executare silită este de competența executorului judecătoresc sesizat, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 663 și 664 din N. Cod procedură civilă cu privire la cererea de executare silită și înregistrarea acesteia.
Astfel, prin încheierea executorului judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile art. 664 alin. 1 N. Cod procedură civilă, s-a admis cererea creditorului, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, întrucât s-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
În ceea ce privește caracterul de titluri executorii a proceselor-verbale de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011, nr._/19.09.2011, nr._/19.09.2011,_/19.09.2011,_/06.09.2011,_/13.09.2011,_/19.09.2011,_/19.09.2011,_/09.09.2011,_/19.09.2011,_/09.09.2011,_/26.09.2011,_/19.09.2011,_/26.09.2011,_/09.09.2011,_/26.09.2011,_/26.09.2011,_/26.09.2011,_/26.09.2011,_/13.09.2011, instanța a reținut că, în acord cu prevederile art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin.1 din același act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, potrivit art. 27 alin. 1, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată realizându-se prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la domiciliul contravenientului. Acest articol trebuie interpretat astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/domiciliul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. În dovedirea caracterului executoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției cu privire la care se cere încuviințarea executării silite, creditorul a depus procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției prin afișare. Prin prisma dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii, comunicarea ar fi trebuit realizată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau creditorul ar fi trebuit să facă dovada că, prealabil afișării, a încercat comunicarea cu scrisoare recomandată. În lipsa unor asemenea dovezi, instanța constată că procesul-verbal nu a fost legal comunicat, situație în care nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale. Cum doar procesul verbal neatacat în termenul legal constituie titlul executoriu, judecătoria conchide că procesul-verbal de constatare a contravenției nu este la acest moment titlu executoriu.
Prin raportare la considerentele anterior dezvoltate, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de încuviințare executare silită.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel CNADNR SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Nu se poate reține, susține apelanta, faptul că procedura de comunicare a procesului verbal a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale. Potrivit art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, ori, debitorul nu a formulat plângere și nici nu a achitat obligația stabilită prin procesul verbal de contravenție.
Pe de altă parte, potrivit art.37 din OG nr.2/2001, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă, prin care s-a soluționat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În consecință, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea prevederilor art.638 Cod pr.civilă, raportat la art.640 din același cod și la art.37 din OG nr.2/2001 și să constate faptul că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
S-a mai învederat că procedura de încuviințare a executării silite are caracter necontencios, judecătorul fondului realizând o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul, ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, putând fi verificate numai pe calea contestației la executare.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal, semnat de cel puțin un martor.
Prin decizia în interesul legii nr. 10/10.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin.1, art. 25 alin.2 și art. 31 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În consecință, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie comunicat prin poștă, cu aviz de primire. În speță, apelanta creditoare nu a făcut dovada că a comunicat procesul verbal de contravenție și înștiințarea de plată în modalitatea principală prevăzută de art. 27 alin.1 teza I din OG 2/2001, respectiv comunicarea prin poștă cu aviz de primire, recurgând la comunicarea prin afișarea procesului verbal de contravenție printr-un reprezentant al său și încheierea unei dovezi corespunzătoare semnate de un martor, comunicare care nu s-a realizat, însă, direct prin predarea către contravenient a procesului verbal.
Potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Din interpretarea judicioasă a acestor dispoziții, coroborat cu prevederile art. 27 alin.1 din OG 2/2001, rezultă concluzia că procesul verbal neatacat poate constitui titlu executoriu numai în situația în care comunicarea s-a făcut în modalitatea reglementată expres de lege, întrucât de la data unei asemenea comunicări începe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii, așa cum dispune art. 31 din OG 2/2001privind regimul contravențiilor.
Apelanta creditoare este în culpă cu privire la nerespectarea procedurii legale de comunicare a procesului verbal de contravenție, culpă care nu îi poate profita în cadrul soluționării cererii de încuviințare a executării silite, întrucât procesul verbal necomunicat debitorului în modalitatea reglementată expres de lege nu poate constitui titlu executoriu.
Potrivit art. 665 alin.5 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite, între altele, dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Conform art. 638 alin.1 pct.3 din același cod, sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită, titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.
Este adevărat că art. 37 din OG 2/2001 recunoaște putere executorie procesului verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile de la data comunicării, dar atâta vreme cât comunicarea unui asemenea act nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, nu a început să curgă termenul în care debitorul intimat avea posibilitatea să formuleze plângere. Pentru a reține caracterul de titlu executoriu, este necesar ca procesul verbal de contravenție să nu fi fost atacat în termenul menționat din cauze care îl privesc exclusiv pe contravenient ori, în speță, neexercitarea căii de atac s-a datorat faptului că apelanta nu a respectat procedura de comunicare și nu a făcut dovada că debitorul a avut cunoștință de procesul verbal de contravenție.
Este justă susținerea apelantei în sensul că procedura încuviințării executării silite este o procedură judiciară necontencioasă, dar acest fapt nu trebuie să conducă la concluzia că instanța nu poate să exercite niciun fel de examen de regularitate a actelor pe baza cărora se solicită pornirea executării silite.
Dimpotrivă, îndrituirea instanței cu privire la acest examen de regularitate rezultă în mod expres din prevederile art. 665 alin.5 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de încuviințare poate fi respinsă, între altele, dacă hotărârea sau înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, dacă înscrisul nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege ori dacă creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către creditoarea C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA- CESTRIN cu sediul în București, .. 401 A, sector 6 împotriva încheierii din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu debitorul M. L. domiciliat în B., .. 101 A, ., județul B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.V.B./Th.red.V.P./ 4 ex./23.12.2014
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. V. E. C.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 252/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
