Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 149/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 5993/114/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 149/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. V., domiciliat în com.Vadu Pașii, ., împotriva deciziei nr.1870/6.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic, în contradictoriu cu intimații B. G., M. M., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat I. C., cu sediul în B., . nr.23, jud.B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, contestatorul fiind reprezentat de avocat T. N., intimații B. G. și M. M. - de avocat I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat I. C. precizează că excepțiile invocate pot fi tratate ca și apărări de fond. Apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Avocat T. N., având cuvântul pentru contestator, susține cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.318 C.pr.civ., acesta nu a avut interes să formuleze recurs, însă are calitate procesuală în cauză. Solicită respingerea excepțiilor invocate de intimați ca neîntemeiate, respectiv a lipsei calității procesuale active a contestatorului și a inadmisibilității contestației. Cererea contestatorului este întemeiată, fiind îndeplinite cerințele art.318 C.pr.civ. Susține că la momentul afișării soluției pe portalul instanței, aceasta a fost diferită de cea menționată în certificatul de grefă. Instanța de recurs a făcut o greșită apreciere a probelor administrate și în mod eronat a admis recursul părții adverse. A făcut referite la fila 9 din decizie, penultimul paragraf, apreciind că această eroare strecurată în considerente a condus la admiterea recursului. A apelat la aceasta cale de atac pentru ca în urma reaprecierii probelor să reiasă că decizia pronunțată în recurs este greșită. La instanța de fond s-a administrat un probatoriu vast, rezultând că reclamantul C. V. a stăpânit terenul, însușindu-și recolta. La întocmirea chitanței a fost prezentă și soția. În decizia de recurs a fost reținută o situație total greșită, nefiind restituit nici prețul, așa încât contestatorul a rămas și fără teren și fără bani. Instanța de recurs a făcut o apreciere greșită a probelor, care a condus la admiterea recursului și modificarea sentinței. Solicită aplicarea prevederilor art.318 C.pr.civ., contestația în anulare fiind întemeiată. În situația în care instanța de recurs considera sentința nelegală, trebuia să facă referire și la probele administrate la instanța de fond. Contestatorul nu a avut parte de un proces echitabil. Solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului, astfel încât contestatorul C. V. să aibă parte de o judecată corectă și dreaptă, în lumina prevederilor art.318 C.pr.civ. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat I. C., având cuvântul pentru intimații B. G. și M. M., susține că deși în contestație se menționează dispozițiile art.317 al.2, art.318 C.pr.civ., astăzi se susține doar art.318 C.pr.civ. Prin întâmpinare a răspuns cu privire la ceea ce i s-a comunicat. Se pune problema admisibilității contestației. Chiar și prev.art.318 C.pr.civ. alcătuiesc o normă imperativă de reglementare și se poate examina când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau în situația în care instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, ar fi omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. În speță, recursul a fost declarat de intimați și au fost analizate toate motivele de recurs, situație în care se pune problema dacă partea potrivnică poate să atace această cale în contestația în anulare. Toate criticile formulate țin d fondul judecății și cererea nu poate fi admisibilă. S-a susținut că instanța de recurs a greșit pentru că nu a dat prețul, însă a fost formulată o cerere în acest sens și s-a investit instanța cu o astfel de cerere legal timbrată? Dacă are convingerea că nu i s-a dat ceea ce a cerut, contestatorul are la îndemână o alte cale legală, nu contestația în anulare. A mai fost formulat un motiv, nesusținut astăzi, în sensul că nu a fost un preț echitabil, ori contestatorul a beneficiat de apărare calificată, a făcut apărări și a depus înscrisuri, nu a fost împiedicat să formuleze cerere de probe. În recurs se judecă dacă s-a rezolvat corect și s-a aplicat legea. Nu vede unde este încălcarea drepturilor omului. Contestația în anulare este inadmisibilă, așa cum a fost motivată și susținută, fiind vorba de un recurs la recurs. Solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul contestatorului susține că unul din capetele de cerere viza prețul și a fost respins ca lipsit de interes, astfel că nu a venit cu o cerere nouă.
INSTANȚA
Asupra prezentei contestații în anulare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, contestatorul C. V. a formulat, în baza art. 318-319 Cod pr.civila, contestație in anulare împotriva deciziei civile nr. 1870/06.11.2013 pronunțata de Tribunalul B. - Secția I Civila in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. si M. M..
În motivare, contestatorul arată că soluția pronunțată în recurs este nelegală, de natura a-l prejudicia grav, in condițiile in care recurenții, prin recursul declarat in cauza, nu au indicat absolut niciun motiv de nelegalitate al hotărârii de fond, nefăcând altceva decât sa reia situația de fapt, situație care fusese deja analizata de instanța de fond care, in baza unui probatoriu amplu, a pronunțat o hotărâre legală.
Ca urmare a acestei soluții adoptate in recurs, nu a fost măcar despăgubit cu suma de bani achitată cu titlu de preț în anul 2006, așa cum a solicitat la fond, in subsidiar, instanța de recurs având obligația sa analizeze cauza, ca si instanță de control, sub toate aspectele. Ori, atâta vreme cât a modificat hotărârea în parte, evident că trebuia să se pronunțe atunci și cu privire la cererea sa de restituire a prețului, din probele administrate in cauza rezultând, fără niciun dubiu, ca a achitat prețul vânzării.
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod pr. civila, arată contestatorul, 0 hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație in anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Astfel, consideră că instanța de recurs este într-o mare eroare, în sensul că, fără ca in cererea de recurs să fi fost indicat vreun motiv de nelegalitate, reapreciază probele in mod eronat. La fila 9 din decizie se retine eronat ca «mai mult, din actele si lucrările dosarului a mai rezultat ca reclamantul-intimat nu a exercitat stăpânire asupra terenului in cauza, acesta fund lucrat iar recolta însușită de către copiii defunctului B. N.» ceea ce nu este adevărat, pentru că însăși intimata M. M., la întrebarea nr. 5 din interogatoriul ce i-a fost luat, a răspuns că da, este adevărat că din 1996 pana in urma cu ceva timp recolta a fost luată de reclamant, adică de C. V.. De asemenea, în unanimitate, martorii au declarat ca el am fost cel care a stăpânit si lucrat terenul din 1996 pana in urma cu 2-3 ani, din cauza certurilor cu moștenitorii def. B. N.. Ori, instanța, la baza pronunțării recursului retine tocmai invers, admițând recursul tocmai datorită acestor erori vădite.
In continuare, aceeași instanță mai spune că referitor la înscrisul sub semnătura privata din 10.09.1996 «acesta poate reprezenta totuși un început de dovadă scrisă care ar fi putut conduce la concluzia existentei convenției si a consimțământului vânzătorului in măsura in care s-ar fi coroborat cu alte probe».
Susține că din simpla lecturare a hotărâri instanței de fond rezultă, cu prisosință, că părțile s-au înțeles asupra bunului, asupra obiectului vânzării, care era clar determinat, si prețul s-a achitat integral in 1996, ca prin simpla prezenta la încheierea acelui înscris a numitei B. M. cat si prin faptul ca, ulterior acelui moment, aceasta nu a încercat niciodată sa il deposedeze pe C. V. de teren, etc. ca acesta este adevărul, ca vânzarea a privit inclusiv acea . pe înscrisul din septembrie 1996. Ba chiar martorii redau din plin si alte detalii, care, firește, constituie un material probator mai mult decât suficient: la vânzare au fost de față atât B. M., cat si cealaltă fiica a defunctei, cea căreia def. B. N. i-a dat banii proveniți din vânzare; că de față a fost si ginerele Veltan care a si semnat înscrisul constatator, semnătură care nu a fost niciodată contestată de intimați, martorii relatând detaliat că chitanța a fost întocmită atunci, in 1996, că înțelegerea a fost clară, că prețul s-a dat in prezenta lor etc. Toate aceste aspecte au fost amplu analizate de instanța de fond si îndepărtată orice susținere a paraților-intimați, care, in calitatea lor de moștenitori, nu le-a convenit că autorii lor au înstrăinat acel bun.
Tribunalul retine, însă, total eronat, că «declarația martorului prezent la întocmirea acestui înscris este contradictorie si nu a fost de natură a convinge tribunalul că defunctul B. N. a participat la încheierea acestei convenții și și-a exprimat consimțământul, chiar dacă nu a semnat acest început de dovadă scrisă».
Ori, atâta vreme cât tribunalul la admiterea in recursului a procedat la reaprecierea eronată a probelor, denaturând pur și simplu adevărul, evident ca se poate vorbi de existența unei erori în accepțiunea dispozițiilor art. 318 Cod pr.civila. Recursul reprezintă un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, numai că instanța de recurs nu a procedat potrivit legii ci, în mod nelegal, a dat o altă interpretare probelor, interpretare neconformă însă cu probele din dosar, reținând o situație eronată, care a generat admiterea recursului, într-o contradicție totală cu probele din dosar.
Susține că nu poate accepta o astfel de eroare, o astfel de denaturare a adevărului, în condițiile în care martorul respectiv spune clar că «înțelegerea a fost clară si că banii au fost achitați», acesta precizând la fel de clar cine a mai fost de față, în afara de B. N. si B. M., astfel că nu înțelege în ce constă așa-zisa contradictorialitate a martorului.
Instanța de recurs însă, răstălmăcește probatoriul și reține în considerentele deciziei pronunțate aspecte total nelegale, denaturând adevărul, lucru care, evident, echivalează cu o eroare materială, situație prevăzută de art. 3 18 teza I-a Cod pr. civila.
Contestatorul mai precizează că instanța de recurs, aflându-se in aceeași eroare, a considerat că înscrisul sub semnătură privată din 10.09.1996 nu a fost întocmit in condiții de validitate, fiind lovit de nulitate absolută, fara insă a avea in vedere că, in speță, avem de-a face cu vânzarea bunului altuia, fiind vorba, evident, de o nulitate relativă, C. V. fiind în mod clar un cumpărător de bună credință, în condițiile în care atât B. V. cât si B. M. au fost prezenți la vânzare, B. N. fiind cunoscut ca si proprietarul suprafeței de teren in litigiu, iar titlul de proprietate emițându-se la câțiva ani mai târziu. Astfel, instanța de recurs este din nou in eroare și, deși nu trebuia să analizeze decât motivele de nelegalitate, a dat o nouă interpretare și apreciere probelor, însă în mod eronat. Mai mult decât atât, având in vedere ca instanța de control judiciar, in baza art. 304/1 Cod pr.civila avea obligația sa analizeze hotărârea atacata sub toate aspectele, deși admite cererea reconvențională formulata in cauza de moștenitorii def. B. N., nu analizează în niciun fel cererea sa de despăgubire in privința sumei achitate cu titlu de preț, deși solicitase acest lucru, iar la fond, firește, atâta vreme cat a avut câștig de cauză, cererea aceasta îi fusese respinsă ca lipsita de interes. Ori, in recurs, atâta vreme cât instanța de control a admis recursul si a modificat în parte sentința instanței de fond, ca o consecință firească trebuia să se pronunțe si asupra cererii sale de restituire a prețului, cererea sa fiind in atare situație tot un motiv de casare/modificare, ca o consecință directă si inseparabilă de faptul admiterii cererii reclamanților-parați din cererea reconvențională.
Contestatorul invocă și faptul că nu a avut parte de un proces echitabil, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 6 din Convenția CEDO. Având în vedere că prin Constituția României nu este definit ceea ce se înțelege prin sintagma „proces echitabil" arată că, potrivit art. 20 alin. 1 din legea fundamentala, dispozițiile instituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie să fie interpretate si aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu tratatele la care România este parte.
Prin art. 6 din CEDO (ratificat prin Legea nr. 30/94) a fost consacrat dreptul la un proces echitabil, aceasta presupunând în abordarea Curții Europene, printre altele, și „egalitatea armelor" și „motivarea hotărârii".
Art. 318 teza II Cod procedură civilă rupe echilibrul impus de principiul egalității armelor atâta vreme cât lui nu i-au fost analizate argumentele si apărările, omisiunea fiind mai mult decât vădită, dispoziția internă fiind contrară astfel art. 6 CEDO din perspectiva „egalității armelor". Dreptul la un proces echitabil trebuie să fie garantat în aceeași măsură părților implicate într-o judecată, drepturile protejate fiind concrete și efective.
Dreptul de a invoca „omisiunea cercetării motivelor" este un drept garantat pentru ambele părți. Această omisiune nu poate avea relevanță diferită în funcție de calitatea părților de natură a justifica o cale de atac doar pentru recurent. Omisiunea aceleiași instanțe în a cerceta argumentele sale nu poate rămâne fără consecințe juridice decât cu înfrângerea principiului egalității armelor, in decizia contestată neregăsindu-se decât motivări in ceea ce privește pe recurent nu si pe intimat.
Potrivit legii, precizează contestatorul, instanța de recurs era ținută a răspunde tuturor argumentelor invocate de reclamantul-intimat prin acțiune și arătate în concluziile formulate cu prilejul soluționării recursului. Admițându-se recursul si, pe fond, modificându-se hotărârea instanței de fond in sensul respingerii cererii sale in privința vânzării care a făcut obiectul actului sub semnătura privata din sept. 1996, hotărârea instanței de recurs trebuia să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate toate apărările sale.
Ca atare, admiterea recursului a fost datorata unei erori săvârșite de instanța de recurs in reaprecierea probelor dar si a neanalizării si neexercitării controlului judiciar in totalitate, sub toate capetele de cerere si aspectele ce au format obiectul cauzei la fond, fiind astfel îndeplinite condițiile contestației in anulare speciale prev. de art. 318 Cod pr.civila.
În consecința, solicită admiterea contestației, anularea deciziei nr. 1870/06.11.2013 pronunțate in cauza si, in consecința, rejudecarea recursului; cu cheltuieli de judecată.
In drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 din CEDO; art. 318 Cod pr.civila.
Intimații M. MÍRELA si B. G. au formulat în cauză întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul C. V.. Cu cheltuieli de judecata.
În motivare, au arătat că
1.Prin decizia atacata cu prezenta contestație in anulare a fost admis recursul declarat de pârâții - intimați si modificată in tot sentința fondului; contestatorul nu a avut recurs in cauza.
2.Contestația in anulare exercitata împotriva acestei decizii pronunțata in recurs, este întemeiata pe dispozițiile art. 317 al. (2) si art. 318 cod proc. civ. aplicabil (cf. art. 25 al. 2 NCPC) si motivata numai pe dispozițiile art. 318 cod proc. civ. - fiind invocata si încălcarea art. 6 din Convenția CEDO.
3.In lumina acestor prevederi legale pretins încălcate in judecata recursului, ar fi însemnat ca: a.fie instanța sa fi respins recursul fara sa fi fost judecat pe fond, fie motivele prevăzute de art. 317 al. (1) sa fi fost invocate prin cererea de recurs, iar instanța sa le fi respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt (primul temei: art. 317 al. 2 cod proc. civ.) b.dezlegarea data in recurs sa fi fost rezultatul unei greșeli materiale, sau recursul sa fi fost respins ori admis numai in parte, in condițiile in care instanța ar fi omis sa cerceteze vreunul de motivele de modificare ori de casare invocate de cel ce exercita contestația in anulare (al doilea temei: art. 318 cod proc. civ.) c.contestatorul sa fi fost lipsit de un proces echitabil (ultimul temei de drept invocat).
4.Un alt motiv al contestației in anulare este acela ca instanța de recurs nu a dat intimatului-contestator ceea ce a cerut (restituirea prețului pentru terenul menționat in înscrisul declarat nul).
5.Potrivit dispozițiilor finale a Legii de punere in aplicare a noului cod civil - dar si a normei privind aplicarea in timp a noii legi de procedura înscrisa in art. 25 NCPC, raportul juridic dedus judecații, judecata si căile de atac se supun normelor in vigoare la data la care raportul s-a născut si judecata a început, astfel incât referirile la legea civila si la legea de procedura civila din apărările care urmează, in măsura in care nu se fac alte precizări, sunt trimiteri la vechiul cod civil si la vechiul cod de procedura civila.
1. Intimații au invocat, pe cale de excepție, lipsa calității legale procesuale active a contestatorului, pentru motivele prevăzute in dispozițiile legale invocate de contestator drept temeiuri ale cererii sale (art. 317 al. 2 si art. 318 cod proc. civ.) - dar si pentru considerentele arătate la pct. 3 din cap. Precizări ale acestui act de procedura, numai partea/partile care a/au exercitat cale de atac a recursului au deschisa calea contestației la executare - altfel spus, exclusiv recurenții au calitate procesuală recunoscută de lege de a exercita această cale extraordinară de atac; neavând recurs asupra motivelor căruia instanța este ținută să se pronunțe, intimatul din recurs nu poate contesta, critica sau invoca asupra modului in care au fost rezolvate cererile recurentului, pentru simplul motiv că nu el a investit instanța cu acele cereri si nu poate exercita drepturi in numele altuia.
Prin urmare, legea conferă calitatea procesuala a de a folosi calea de atac extraordinara a contestației in anulare numai acelor părți care au avut recurs si cărora nu li s-a dezlegat corect, legal si in totalitate cerea si motivele de recurs, iar prin aceasta au suferit o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin reformarea hotărârii; nici măcar pentru motivul prevăzut de art. 317 pct. 1 cod proc. civ. partea care nu a suferit niciun prejudiciu nu poate exercita contestația in anulare, pentru motivul că nu poate dispune de drepturile procesuale ale celui vătămat prin necitare sau greșita citare.
În opinia lor, arată intimații, lipsa calității procesuale se apreciază exclusiv prin faptul ca o parte (in speța, contestatorul care nu avut recurs) nu poate dispune de drepturile procesuale pe care le are numai cel ce a exercitat recursul.
2.Apărări de fond:
Precizează intimații că prezenta contestație - astfel cum este motivata in fapt si raportata la temeiurile de drept invocate, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate cerute pentru aceasta cale de atac. In contestația in anulare se analizează numai nerespectarea drepturilor procesuale si nu se face o noua judecata a drepturilor substanțiale ale pârtilor ori a recursului, astfel incit fata de motivările invocate in prezenta cale de atac (cel puțin privitoare la aprecierea si interpretarea probelor) contestația apare si inadmisibila.
a. Cu privire la motivul ca instanța de recurs nu a dat intimatului-contestator ceea ce a cerut:
In prezenta cale de atac se face un motiv de contestație in anulare si din aceea ca "instanța de control judiciar...nu analizează in nici un fel cererea mea de despăgubire in privința sumei achitata cu titlu de preț, deși solicitasem la fond" (fila 3, al. ultim din motivarea contestației). Susține contestatorul ca, admițând recursul, ca o consecința fireasca instanța de recurs "trebuia sa se pronunțe si asupra cererii mele de restituire a prețului, cererea mea fiind in atare situație tot un motiv de casare/modificare... (prin) faptul admiterii cererii reconvenționale".
F. de aceasta motivare, intimații formulează următoarele apărări punctuale: - niciodată contestatorul nu a avut o cerere expresa si legal timbrata la fond, cu care sa investească instanța de fond - nici in acțiunea introductiva si nici in "Precizări si completări acțiune" depuse la termenul din 29.03.2011; - trecând peste faptul ca . cel prejudiciat ar fi avut: a) împotriva hotărârii instanței de fond, calea prevăzuta de art. 2812 cu aplicarea art. 281a cod proc. civ. si, b) împotriva hotărârii instanței de recurs, calea revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 cod proc. civ. - iar nu a contestației in anulare, instanța de recurs era oprita sa se pronunțe in sensul cerut de contestator de dispozițiile imperative ale art. 316 rap. la art. 294 cod proc. civ. (inadmisibilitatea cererilor noi in căile de atac); - nu lipsit de importanță este si faptul că reclamantul contestator este foarte revoltat de faptul ca instanța de recurs nu a dispus din oficiu să i se restituie o sumă de bani pe care nu cerut-o niciodată ce ar reprezenta prețul pretinsei vânzări, insa nu spune nimic despre despăgubirile pe care le datorează pentru lipsa de folosință a terenului in litigiu pe durata cât el însuși s-a aflat in posesia acestuia, nici despre dovada plații ce nu poate fi făcută cu un act căruia nu i se recunoaște niciun efect pentru că a fost declarat nul - si nici despre prescripția raportată la dispozițiile din legea ce ar fi aplicabilă (art. 16 al. (2) din Decretul nr. 167/1958 sau/respectiv art. 2.539 al. (2) NCC)
b)Cu privire la eroarea prevăzuta de art. 318 cod proc. civ.
Contestatorul mai susține că, la admiterea recursului, tribunalul a procedat la reaprecierea probelor, astfel încât, "evident putem vorbi de existenta unei erori in accepțiunea dispozițiilor art. 318 Cod. Pr. Civ." - insa își motivează el însuși contestația prin reaprecierea probelor si declara ca "nu a înțeles" de ce tribunalul, ca instanța de recurs, a ajuns la soluția din decizia contestată; cu certitudine insa, daca exista ceva ce contestatorul nu a inteles in judecata recursului, nu contestația in anulare este calea pentru a afla răspunsul.
In intelesul textului de lege invocat, eroarea nu se confunda cu o eventuala greșeală de judecată, care ar putea decurge fie si dintr-o greșită apreciere/reapreciere a probelor.
c)Cu privire la lipsa unui proces echitabil:
Lipsa unui proces echitabil nu este motiv expres de contestație in anulare in legislația româneasca, ci temei de investire a Curții Europene a Drepturilor Omului, iar hotărârea pronunțata de această instanță pe acest temei reprezintă motiv de revizuire - dar si aceasta numai in condițiile expres si limitativ prevăzute de art. 322 pct. 9 cod proc. civ. - text de lege care prevede următoarele: "daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate"
Cât privește lipsa unui proces echitabil invocată de contestator, această alegație trebuie raportată la motivele pe care se sprijină si la modul in care s-a făcut judecata recursului.
Or, este evident si axiomatic ca, mai înainte de a analiza criticile formulate in recurs, instanța care a soluționat aceasta cale de atac a analizat mai întâi cererile in judecata si modul in care instanța de fond le-a rezolvat prin hotărârea supusa controlului judiciar, iar atunci când instanța de recurs s-a oprit asupra argumentelor recurenților, le-a opus si apărările intimatului - aceasta analiza a tuturor susținerilor si apărărilor pârtilor constituind însuși mecanismul judecații; toate acestea se regăsesc explicit in considerentele deciziei contestate, astfel incit este total fara acoperire in lucrările dosarului susținerea contestatorului potrivit căreia instanța a omis sa cerceteze in recurs si argumentele sale. Aceasta susținere se face la fila 4 din motivarea contestației in anulare, după ce, la fila 2, contestatorul scrie cu subiect si predicat: "Toate aceste aspecte au fost amplu analizate de instanța de fond..." - știind foarte bine contestatorul ca, in recurs, instanța de control judiciar nu poate judecata fara sa analizeze hotărârea ce este supusa controlului judiciar si ca este ținuta sa se pronunțe numai asupra motivelor recursului si a celor de ordine publica - daca exista; faptul ca instanța a analizat si toate argumentele contestatorului rezulta din insasi soluția recursului: admiterea in parte si păstrarea unui drept al contestatorului consacrat prin hotărârea fondului.
In opinia intimatul contestator, procesul a fost echitabil numai atunci când a primit tot ceea ce a cerut, iar atunci când a primit numai o parte din ce a cerut, procesul nu a mai fost echitabil.
Or, in recurs: - contestatorului i-au fost respectate toate drepturile procesuale -contestatorul a beneficiat de apărare calificata prin avocat, care a infatisat instanței toate apărările pe care le-a considerat pertinente judecații, a fost ascultat de instanța cu atenție si fara a fi întrerupt si căruia nu i s-a respins nici o cerere si nu i s-a limitat dreptul la cuvânt ; -aceleași apărări si argumente ce fac obiectul motivării prezentei contestații pe fond au fost susținute si in fata instanței de recurs, așa incit in aceasta privința prezenta cale de atac (pe care contestatorul o vrea si devolutiva) poate fi calificata ca un apel la recurs - ceea ce este inadmisibil.
In finalul cererii sale, in mod expres contestatorul solicită admiterea contestației, anularea deciziei si rejudecarea recursului pentru motive ce țin de interpretarea probelor si de drepturile substanțiale ale părtilor, insa, fata de o noua judecata pe fond a drepturilor substanțiale exista deja autoritate de lucru judecat.
Pentru toate aceste punctuale apărări si considerente, intimații solicită respingerea contestației in anulare.
La termenul de judecată din 24.02.2014 intimatul a precizat și instanța a apreciat că excepțiile invocate sunt apărări de fond, astfel că acestea vor fi analizate ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1870 din 6.11.2013 Tribunalul B. a admis recursul declarat de pârâții B. G. și M. M., în contradictoriu cu reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 5306 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr.4654 /200/2011, a modificat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte cererea reconvențională și a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 10.09.199, respingând acțiunea reclamantului în ceea ce privește perfectarea vânzării cumpărării cu privire la suprafața de teren de 5000 m.p care a făcut obiectul chitanței ( procesului verbal) din 10.09.1996.
Prin prezenta cerere, contestatorul C. V. formulează contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1870 din 6.11.2013 a Tribunalului B., deoarece consideră că instanța, admițând recursul în parte, a omis din greșeală să se pronunțe și asupra cererii sale de restituire a prețului, iar dezlegarea dată de instanța de control judiciar a fost rezultatul unei greșeli materiale.
Art. 318 cod procedură civilă precizează că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ipoteza a doua a art. 318 c.p.c., numai recurentul poate introduce contestație în anulare, din moment ce este vorba de omisiunea de a discuta un motiv de recurs . Intimatul nu se poate plânge că instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs .
Chiar și trecând peste acest aspect cea de-a doua teză a art. 318 c.p.c. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte; aceste argumente trebuind a fi subsumate motivului de casare pe care se sprijină,, oricât de larg ar fi dezbătute. Se sancționează omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate și răspunsul să fie comun. Dacă instanța de recurs a analizat însă complet motivul de recurs, neînsușirea lui nu constituie motiv de contestație. Instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun.
Faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cereri nu poate face obiectul unei contestații în anulare, ci intră în sfera de aplicare a altei instituții procedurale.
Și trecând peste aceste dispoziții procedurale, instanța de control judiciar nu ar fi putut să se pronunțe pe o cerere ce nu fusese formulată la fondul cauzei și nici măcar amintită în Întâmpinarea la cererea de recurs a intimaților ( art. 294 c.p.c.).
Nici condițiile primei teze a art. 318 c.p.c., respectiv dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, nu sunt îndeplinite.
În sensul textului de lege citat mai sus „ greșeală materială „ înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite .
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba de acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate . În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, contestația în anulare prevăzută de art. 318 c.p.c. este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, urmărindu-se repunerea părții în drepturile care i-au fost nesocotite.
În speță, contestatorul invocă greșeli de judecată și nu materiale, în sensul celor enunțate de dispozițiile speciale privind contestația în anulare, solicitând de altfel o reapreciere a probelor în ansamblul lor ( înscrisuri, declarații de martori, interogatorii), solicitare inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
Cât privește dreptul la un proces echitabil, faptul că reclamantul contestator nu este de acord cu soluția pronunțată în recurs, nu este de natură a se aprecia că nu a avut un proces echitabil, în condițiile în care instanța de recurs i-a respectat toate drepturile procesuale ( apărare calificată, formulare de cereri, răspuns la cererile formulate).
Așa fiind, constatând că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 c.p.c., urmează a se respinge contestația în anulare, ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către intimați, tribunalul apreciază că aceștia nu au dovedit această cerere, motiv pentru care va fi respinsă, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. V., domiciliat în com.Vadu Pașii, ., împotriva deciziei nr.1870/6.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic, în contradictoriu cu intimații B. G., M. M., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat I. C., cu sediul în B., . nr.23, jud.B..
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimați, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2014.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, C. C. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
2 ex./ 14.03.2014
| ← Obligaţie prestaţie periodică. Decizia nr. 379/2014.... | Succesiune. Decizia nr. 419/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
