Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 594/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 2252/277/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 594/2014

Ședința publică de la 03 Decembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător M. N.

Grefier V. P.

Pe rol judecata apelului declarat de reclamanta . – prin SUCURSALA M.-BACĂU, cu sediul procesual ales în București, Calea D., nr.239, etj.6, sector 1, la S. P. N. & Asociații, împotriva sentinței civile nr.780 din data de 22.07.2014, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, – având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu pârâții D. C., domiciliat în comuna Siriu, . și C. L., domiciliat în mun. B., . A, etj.2, . 14, județ B..

La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelanta, reprezentată de avocat I. V., potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 52 dosar, au răspuns intimatul C. L., asistat de avocat R. G., lipsă fiind intimatul D. C., reprezentat de avocat R. G. potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 53 dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Procedura de citare legal îndeplinită.

Instanța dă citire Încheierii nr. 122 din 11.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. în Camera de Consiliu, prin care a fost încuviințată declarația de abținere formulată de către judecător R. G. I., respinsă declarația de abținere formulată de către judecător R. D..

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.

Avocat I. V., pentru apelanta .., solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii invocate de D. C. ca fiind nefondată și admiterii cererii de ordonanță președințială.

În ceea ce privește dreptul de proprietate al .. rezultă din certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat în anul 1993 privind suprafața de 202.025,57 mp, în această suprafață fiind inclus și terenul pe care s-a edificat această construcție a cărei sistare o solicită.

Referitor la terenul în litigiu, acesta a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele, având ca părți pe C. L., pe de o parte, și .. Sucursala Siriu, pe de altă parte.

Prin acest litigiu C. L. a dobândit și o suprafață de teren de 2738 mp în tarlaua 62 și o suprafață de 2738 mp în tarlaua 43.

Ulterior intabulării abuzive de către C. L. a unui drept de proprietate care nu i-a fost recunoscut de către instanțele judecătorești și în legătură cu care nu deține acte de proprietate, acesta a înstrăinat terenul de 5.115 mp situat în tarlaua 43 a comunei Siriu către pârâtul D. C..

Tribunalul întreabă pe reprezentantul apelantei, dacă, raportat la soluția instanței de fond, înțelege să critice și soluția cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L., acesta precizează că nu critică sentința sub acest aspect.

Avocat R. G., pentru intimați, arată că apelul, ca și ordonanța președințială, au fost exercitate cu rea credință de către . în mod legitim s-a interpretat că pretinsul titlu de proprietate nu are o astfel de valoare, că nu există în acțiunile în revendicare Ordinul Ministerului Industriilor cu asemenea putere de a înfrânge titlurile de proprietate pe care intimații le-au depus la dosar, iar, pe de altă parte, în mod judicios considerentele hotărârii stabilesc că nu poate fi opus un asemenea document într-o acțiune în revendicare.

Pe de altă parte susținerile apelantei sunt nefondate față de documentele existente în dosar întrucât interesul legitim pentru exercitarea ordonanței președințiale nu există, că nu sunt îndeplinite condițiile procedurale ale ordonanței președințiale, construcția a fost edificată cu autorizație de construcție, în baza unui act de vânzare cumpărare care nu a fost pe nicio cale infirmat.

Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

Cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra prezentului apel civil, constata:

Prin cererea inregistrata sub nr._ pe rolul Judecatoriei Patarlagele, reclamanta S.C. Hidroconstrucția S.A. București prin sucursala M. a formulat, în contradictoriu cu pârâții D. C. și C. L., în temeiul art. 996 și următoarele Noul Cod de Procedura Civila, cerere de ordonanță președințială (fără citarea părților), prin care a solicitat ca, în raport de motivele ce urmează a fi dezvoltate în continuare, precum și de probele ce vor fi administrate în cauză, să se dispună, de urgență, obligarea pârâților să sisteze lucrările de construcție ce se execută pe terenul în suprafață de 2.377 m. p. proprietatea reclamantei, care se învecinează în partea de sud și est cu proprietatea lui C. L., teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în Cartea Funciară nr. 6 a comunei Siriu, pârâții să fie obligați să demoleze pe cheltuiala acestora construcția (a cărei valoare o estimează la suma de 500 de lei), care a fost edificată pe latura de nord-vest a construcției reprezentând laborator (C1), astfel cum acest imobil a fost identificat prin raportul de expertiză în construcții efectuat de N. G. în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele.

În temeiul art. 996 alin.3 NCPC, se solicită ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.

De asemenea, în temeiul art. 996 raportat la art. 999 alin. 1 NCPC, se solicită judecarea prezentei cereri fără citarea părților.

În motivarea acțiunii, reclamanta a aratat ca, în vederea amplasării lucrărilor de organizare de șantier pentru realizarea de construcții la Amenajarea hidroenergetică „S.-Siriu“, s-au pus la dispoziția întreprinderii de Construcții Hidroenergetice București, în calitatea sa de constructor, terenuri situate pe raza localității Siriu, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 351/1979.

Întreprinderea de Construcții Hidroenergetice București, devenită Trustul de Construcții Hidroenergetice București și în prezent S.C. Hidroconstrucția S.A., a fost înființată în anul 1950 ca unitate specializată în lucrări de construcții hidroenergetice, funcționând în subordinea Ministerului Energiei Electrice.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1104/1990, emisă în temeiul Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și al Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, Trustul de Construcții Hidroenergetice București a devenit Hidroconstrucția S.A., societate comercială cu capital integral de stat și continuatoare a fostei unități economice de stat.

Ca urmare a Hotărârii Guvernului nr. 1104/1990, s-a preluat de către Hidroconstrucția și întregul activ al fostei unități de stat TCH, printre care și construcțiile edificate în cadrul investiției „Amenajarea Siriu“.

Societatea Comercială Hidroconstrucția S.A. s-a privatizat în anul 1995, conform Legilor nr. 58/1991 și nr. 77/1994 (metoda MEBO), prin cumpărarea de către salariații societății - constituiți în Asociația „Hidrocon“ (persoană juridică) - a întregului pachet de acțiuni deținut de statul român, prin reprezentantele sale Fondul Proprietății de Stat -FPS și Fondul Proprietății Private - FPP.

Anterior privatizării, prin Contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 266/02.06.1995 și nr. 227/15.06.1995, Hidroconstrucția S.A. dobândise, în temeiul legii, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, dreptul de proprietate cu privire la terenurile și construcțiile bunuri aflate în patrimoniul său, cu titlu de administrare directă la data reorganizării.

La data de 22.09.1993, societății i s-a eliberat de către Ministerul Industriilor Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0479 asupra unei suprafețe totale de 202.025,57 mp, în care este inclusă și suprafața de 2.377 mp. (punctul "la laborator") situată pe raza localității Siriu, județul B., pe care se efectuează lucrările de construcții a căror sistare o solicită.

Hidroconstrucția a întocmit formalitățile de publicitate imobiliară asupra terenurilor dobândite, încă din anul 1993, când a procedat la înscrierea Certificatului de atestare în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni. Ulterior, în anul 2000, după implementarea sistemului de publicitate imobiliară bazat pe Cărțile Funciare, Hidroconstrucția a procedat la întocmirea documentației cadastrale și la intabularea dreptului de proprietate.

Se precizează că, în anexa - „Lista terenurilor și clădirilor S.C. Hidroconstrucția S.A. București“ la Contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 266/02.06.1995, se afla menționate și clădirile stăpânite de Sucursala Siriu a societății Hidroconstrucția. Astfel, pe terenul predat de stat către întreprinderea de Construcții Hidroenergetice București conform Decretului Consiliului de Stat nr. 351/1979, s-au edificat construcții în cadrul investiției „Amenajarea Siriu“.

Construcțiile din cadrul investiției „Amenajarea Siriu" se regăsesc în evidentele contabile alereclamantei, fiind parte a patrimoniului comercial.

Cu privire la dreptul de proprietate al pârâtului C. L. cu privire la terenul învecinat celui în litigiu, Comisia Locală Siriu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestuia (de pe urma defunctului S. I. G.) asupra unei suprafețe de 11.650 mp, inclusă în suprafața de 4 ha asupra căreia Hidroconstrucția are titlu de proprietate reprezentat de Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0479/22.09.1993, eliberând adeverințele nr. 369/29.05.1992 și nr. 461/1992 pe numele mamei pârâtului C. L., în calitatea acesteia de moștenitoare a defunctului S. G., în aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Ulterior, prin procesul-verbal nr. 1521/08.1994, s-a realizat și punerea în posesie pentru suprafața de 11.650 mp pe numele mamei pârâtului C. L.. Aceasta din urmă a vândut suprafața de 8.750 mp fiului său C. L., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2275/10.08.1994, înscris în Registru de Transcripțiuni al Judecătoriei Pătârlagele.

În anul 1998 s-a emis, pe numele mamei pârâtului C. L., titlul de proprietate nr. 4056, iar în anul 2004 s-a emis și titlul de proprietate nr._/101 pe numele pârâtului C. L., în calitate de moștenitor al mamei sale.

Referitor la terenul pe care se realizează construcția de către pârâți, în legătură cu care reclamanta a formulat cerere de sistare a lucrărilor de construcție și de demolare a lucrărilor edificate până în prezent, a existat un litigiu care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele.

În cadrul acestui dosar, având ca părți pe C. L., pe de o parte, și S.C. Hidroconstrucția S.A. București și S.C. Hidroconstrucția S.A. Sucur sala Siriu, pe de altă parte, a fost pronunțată de Tribunalul B. Decizia civilă irevocabilă nr. 174 din 28.02.2008. Prin decizia mai sus referită s-au dispus următoarele:

Admite recursul formulat de reclamantul C. L. (...). Modifică în tot sentința atacată, în sensul că admite acțiunea în revendicare, obligă pârâta să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 8.130 m.p. situată pe raza localității Siriu, județul B., tarlaua 62 între punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 1, conform schiței anexe a raportului de expertiză N. G., care se regăsește în titlul de proprietate nr._/26/1998 în totalul de 8.700 m.p., din tarlaua 62 și suprafața de 2.738 m.p. situată pe raza localității Siriu, județul B., identificată între punctele 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 4, conform schiței anexă raport de expertiză N. G. care se regăsește în titlurile de proprietate nr._/26/1998 și nr._/101/2005 în suprafețele de UOO m.p. neproductiv și respectiv de 1.200 mp pășune, tarlaua 43 și respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.“

Decizia civilă nr. 174 din 28.02.2008 a Tribunalului B. a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc P. A., fiind încheiat în acest sens Procesul-verbal din 7.02.2013 în dosarul de executare nr. 1141/2012.

Astfel, pârâtul C. L. a fost pus în posesie cu suprafața de 8.130 m.p. situată pe raza localității Siriu, județul B., tarlaua 62, între punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 1, conform schiței anexe a raportului de expertiză N. G. și cu suprafața de 2.738 mp, situată pe raza localității Siriu, județul B., tarlaua 43, identificată între punctele 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 4, conform schiței anexă raport de expertiză N. G..

Cu toate că, prin Decizia civilă nr. 174 din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, pârâtului C. L. i se recunoștea dreptul de proprietate cu privire la suprafețele de 8.130 m.p. și de 2.738 m.p, cu toate că prin executor judecătoresc a fost pus în posesie cu suprafețele sus-menționate, în conformitate cu dispozițiile irevocabile ale deciziei Tribunalului B., pârâtul C. L. a procedat în mod abuziv și având concursul registratorilor Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară B. la intabularea pe numele său a unei suprafețe de 8.700 mp în tarlaua 62 a comunei Siriu, respectiv de 5.115 mp situat în tarlaua 43 a comunei Siriu.

Ulterior intabulării abuzive de către C. L. a unui drept de proprietate care nu i-a fost recunoscut de instanțele judecătorești și în legătură cu care nu deține acte de proprietate valabile care să justifice înscrierea sa în cartea funciară în calitate de proprietar tabular, acesta ar fi înstrăinat terenul de 5.115 m.p. situat în tarlaua 43 a comunei Siriu către pârâtul D. C..

S-a mai aratat că, începând cu data de 17.06.2014, pe terenul în suprafață de 2.377 m. p. proprietatea reclamantei, care se învecinează în partea de sud și est cu terenul proprietatea lui C. L., teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în Cartea Funciară nr. 6 a comunei Siriu, se desfășoară lucrări de construcție (se realizează fundația unei construcții după cum rezultă din fotografiile atașate).

Construcția care a început a fi edificată se realizează în fața clădirii Laborator central deținută de Hidroconstructia, respectiv spre latura de nord vest a imobilului.

Menționează că această construcție se realizează fără existența unei autorizații de construcție, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 1 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Totodată, lucrările de construcție realizate pe terenul Hidroconstructia afectează în mod grav dreptul de proprietate al reclamantei, dar și buna funcționare a Laboratorului central aflat în imediata vecinătate a construcției ce se realizează, în condițiile în care, din informațiile obținute de la lucrătorii care participă la edificarea acesteia, clădirea nou construită urmează să aibă destinația de adăpost pentru animale.

Cu privire la condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale se arată că, potrivit art. 996 NCPC, procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru luarea unor măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.

Prin urmare, în lumina acestui text de lege, pentru a se putea recurge la calea procedurii ordonanței președințiale se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: urgența, adică să fie vorba de „cazuri grabnice“ a căror soluționare pe calea dreptului comun nu ar putea asigura o protecție eficace a dreptului pretins încălcat, neprejudecarea fondului cauzei, în sensul că pe calea ordonanței președințiale nu se va rezolvă fondul raportului juridic litigios, ci doar se „pipăie" fondul și aparența de drept (nu se verifică certitudinea dreptului, ci doar aparența sa) și vremelnicia, adică caracterul provizoriu al măsurii.

Deși noțiunea de „urgență“ nu este definită în mod expres de către Codul de procedură civilă, 996 alin. l NCPC enumera situațiile ce justifică intervenția instanței de judecată, respectiv, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În primele două situații arătate de art. 996 NCPC, instanța de judecată are posibilitatea de a aprecia în mod concret asupra urgenței, în urma unei analize sumare cu privire la situația de fapt și a drepturilor ce se cer a fi protejate prin intermediul acestei proceduri speciale.

În cauza prezentă, admisibilitatea cererii sub aspectul urgenței trebuie raportată atât la ipoteza „producerii unei pagube iminente" în dauna reclamantei, „paguba care nu s-ar putea repara“, cât și la „păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere“.

Astfel, urgența cererii este fundamentată pe faptul că, prin lucrările de construcție efectuate de pârâți, sunt încălcate atributele dreptului de proprietate al subscrisei, atât cu privire la terenul pe care se realizează construcția, cât și cu privire la imobilul Laborator central, fiindu-le obstrucționat accesul către clădirea proprietatea noastră.

Totodată, în lipsa unui drept real care să aparțină pârâților în legătură cu terenul în litigiu, dar și în lipsa unui drept recunoscut acestora de a efectua lucrări de construcție pe terenul proprietatea reclamantei, devine evidentă necesitatea protejării dreptului de proprietate al Hidroconstrucția, precum și prevenirea pagubelor ce li se produc prin încălcarea acestora.

Acțiunile ilicite săvârșite de pârâți pe terenul de 2.377 m.p. proprietatea reclamantei, teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în Cartea Funciară nr. 6 a comunei Siriu, sunt următoarele: efectuarea lucrărilor de construcție a unui adăpost de animale pe terenul proprietatea Hidroconstrucția; executarea fără autorizație a lucrărilor de construcție a unui adăpost pentru animale; obstrucționarea accesului la imobilul Laborator central proprietatea Hidroconstrucția, precum și la terenul pe care se edifică noua construcție.

Sub aspectul neprejudecării fondului cauzei, doctrina și jurisprudența sunt unanime în a recunoaște judecătorului dreptul de a realiza un examen sumar al cauzei, pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului, o astfel de analiză fiind permisă de lege și chiar indispensabilă pentru ca instanța să poată stabili care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim în promovarea acțiunii.

De aceea, consideră că analiza condiției aparenței dreptului trebuie efectuată împreună cu analiza condiției neprejudecării fondului, întrucât această ultimă condiție presupune tocmai cercetarea sumară sau „pipăirea“ fondului drepturilor afirmate de părți sau, mai exact, a fondului dreptului discutat între părți, pentru ca instanța să poată decide în favoarea căreia dintre părțile litigante înclină aparența dreptului, fără a decide însă cu privire la temeinicia (adică certitudinea) acestuia.

În ceea ce privește aparența dreptului reclamantei, aceasta rezultă în principal din faptul că lucrările de construire efectuate de către pârâți nu sunt fundamentate pe o autorizație eliberată în acest sens, precum și din faptul că Hidroconstrucția este proprietara terenului pe care se realizează construcția de către pârâți.

Astfel, este cunoscut faptul că, în condițiile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 50/1991, cu excepția anumitor lucrări (art. 11), orice construcție se edifică sau se demolează ori se dezafectează numai pe baza autorizației de construcție/desființare emise de autoritatea administrativă competentă, autorizație ce are la bază o . de documentații tehnice, avize și autorizații prealabile (art. 2 - 7 și art. 9 Legea nr. 50/1991, republicată).

Numai respectând această procedură dreptul de proprietate asupra construcției se naște în mod valabil, în caz contrar construcția edificată având doar o existență de fapt, putând fi supusă demolării.

Din perspectiva cerinței de admisibilitate a ordonanței președințiale, aparența de drept este nu numai necesară, ci și suficientă pentru ca instanța să ordone măsura vremelnică, cu atât mai mult în contextul în care au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care se realizează edificarea construcției, iar pârâții nu pot face dovada unui titlu de proprietate valabil care să le confere drept de a dispune de terenul în litigiu și nu dețin alte acte juridice care să le permită edificarea de construcții pe terenul proprietatea Hidroconstrucția.

În ceea ce privește condiția vremelniciei, se arată că ordonanța este provizorie, în sensul că, dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nici nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere la pronunțarea sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului cauzei. Astfel, învederează instanței că Hidroconstrucția a formulat o acțiune în constatare provocatorie împotriva pârâților, iar măsurile dispuse prin soluționarea ordonanței își vor produce efectele până la soluționarea litigiului de fond, fiind așadar o măsură vremelnică.

În concluzie, în raport de considerentele anterior expuse, se solicită admiterea ordonanței președințiale, fără citarea părților, fără somație și fără trecerea unui termen, prin care să fie obligați pârâții să sisteze lucrările de construcție executate pe terenul în suprafață de 2.377 m.p. proprietatea subscrisei ce se învecinează în partea de sud și est cu proprietatea lui C. L., teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în Cartea Funciară nr. 6 a comunei Siriu, să fie obligați pârâții să demoleze pe cheltuiala acestora construcția (a cărei valoare o estimăm la suma de 500 de lei), care a fost edificată pe latura de nord-vest a construcției reprezentând laborator (CI), astfel cum a fost acest imobil identificat prin Raportul de expertiză în construcții efectuat de N. G. în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele.

În drept, arată că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 996 și urm. NCPC, precum și celelalte dispoziții legale referite în cuprinsul cererii.

Solicită administrarea probei cu: înscrisuri, cercetarea la fața locului.

Atașează la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0351 emis de Ministerul Industriilor la 22.09.1993; Plan cadastral al incintei Laborator Magazie; Plan de amplasament și delimitare a bunului imobil având nr. cadastral 37, din .; Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 351 din 2.10.1979 privind aprobarea documentațiilor tehnico-economice și a măsurilor de realizare a unor obiective de investiții; Nota de comandă privind întocmirea proiectului de inginerie tehnologică a proiectului de construcții-instalații pentru obiectivul "Amenajarea Hidroenergetică S.-Siriu“; Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 266 din 2.06.1995 încheiat între Fondul Proprietății de Stat și „Asociația Hidrocon“ împreună cu Anexa Lista terenurilor și clădirilor societății comerciale „Hidroconstrucția“ S.A. București; Titlul de proprietate nr._/26 din 22.09.1998 emis pe numele lui C. E.; Titlul de proprietate nr._/101 din 3.08.2005 emis pe numele lui C. L.; Decizia civilă nr. 174 din 28.02.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.; Raport de expertiză efectuat de N. G. în dosar nr._ al Judecătoriei Pătârlagele împreună cu schițele anexă; Proces-verbal de punere în posesie încheiat în 7.02.2013 de executor judecătoresc P. A. în dosarul de executare nr. 1141/2012; Fotografii privind lucrările care se efectuează pe terenul Hidroconstrucția; Ordin de plată nr. 356/26.06.2014 având ca obiect achitarea unei taxe de timbru de 200 de lei.

Prin rezoluția judecătorului din data de 03.07.2014, a fost stabilit termen de judecată la data de 11.07.2014 cu citarea părților, pârâților fiindu-le comunicată cererea și înscrisurile atașate, menționându-se că întâmpinarea nu este obligatorie.

La data de 05.07.2014, reclamanta a mai depus un set de înscrisuri, constând în proces verbal de asigurare dovezi, încheiat de B. P. A. la data de 02.07.2014; fotografii realizate la fața locului; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1295/05.06.2014 de către B.I.N. „N. E.“, încheiat între C. L. și Z. V. în calitate de vânzători și D. C. în calitate de cumpărător; extras de pe portalul instanțelor de judecată din care reiese existența pe rolul Judecătoriei Pătârlagele a dosarului de fond nr._ înregistrat la data de 30.06.2014; cererea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele.

La data de 18.07.2014, pârâtul D. C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială, arătând că, potrivit articolului 996 N.C.P.C, procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru luarea unor masuri vremelnice în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube eminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Precizează că, pentru folosirea acestei proceduri speciale ce se încadrează în categoria proceselor urgente, trebuie îndeplinite 4 condiții generale de admisibilitate, condiții ce decurg din textul aliniatului 1 al art. 996 N.C.P.C., care de altfel poartă aceasta denumire marginală. Aceste condiții de admisibilitate sunt existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, existenta unei urgențe, caracterul provizoriu al măsurii ce se cere a fi adoptata și neprejudecarea fondului.

Mai arată că, referitor la condiția aparenței de drept în favoarea reclamantei, solicită a se observa că, deși aceasta condiție analizată împreună cu neprejudecarea fondului presupune tocmai cercetarea sumară a dreptului afirmat de părți pentru a se stabili în favoarea căreia dintre acestea înclină aparența dreptului, reclamanta nu are în favoarea sa nicio împrejurarea de natură a-i conferi aparența dreptului pretins.

In acest sens, așa cum se prezintă situația de fapt în speța, terenul pe care s-a edificat construcția, provine de la proprietarul inițial copârât în cauza de față, C. L., și a fost dobândit de pârât, ca bun comun cu soția sa, D. F., în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1295/05-06-2014 la B.I.N. N. E. - B. și a fost înscris în cartea funciară, conform încheierii nr._ din 20-06-2014 de O.C.P.I. B..

In aceasta situație, eventualele susțineri ale reclamantei in sensul ca terenul pe care a început edificarea construcției, îi aparține, trebuie dovedite prin probe concludente, impunându-se implicit efectuarea unei expertize tehnice topografice cadastrale, probe ce nu pot fi administrate in procedura ordonanței președințiale, ci . pe dreptul comun.

În ceea ce privește condiția existentei urgenței, aceasta condiție este de esența procedurii speciale reglementata de art. 996 N.C.P.C., referindu-se la natura masurilor ce pot fi adoptate pe aceasta cale si prevăzuta ca fiind vorba de "Masuri provizorii in cazuri grabnice“.

Reclamanta, dezvoltând aceasta condiție în cuprinsul cererii, nu arata în ce consta urgenta, ci raportează aceasta cerința altor aspecte, cum ar fi consecințele încălcării atributelor dreptului sau de proprietate.

Susținerile acesteia sunt neîntemeiate, in condițiile in care nu se obstrucționează accesul la imobilul ce a avut destinația de laborator si care in prezent este o clădire folosita parțial, in mare parte fiind neutilizata. Acesta situație nu justifica sistarea lucrărilor de construcție si cu atât mai puțin demolarea lor pentru care exista certificat de urbanism si autorizația de construcție.

Condiția caracterului provizoriu ce se cere a fi adoptat, trebuie privita sub dublu aspect, atât ca limitare în timp a măsurii, cât și la natura acesteia, neputându-se dispune pe aceasta cale măsuri definitive și ireversibile.

Se solicită a se observa că, în privința primului capăt de cerere al sistării lucrărilor de construire, reclamanta nu precizează o limită temporară a acestei măsuri, cum ar fi de exemplu pana la soluționarea unei eventuale cauze pe dreptul comun (nu s-a formulat o astfel de acțiune), astfel încât măsura tinde să devină permanentă, iar nu provizorie, cum se prevede în aliniatul 1 al art. 996 N.C.P.C.

Cel de-al doilea capăt de cerere, reprezentând o alta măsura solicitată de către reclamanta, vizează demolarea construcției edificata pârât până în prezent, pe terenul său este, fără putință de tăgadă, în contradicție cu caracterul provizoriu menționat mai sus. Este de la sine înțeles că demolarea unor lucrări reprezintă o operațiune cu caracter definitiv și ireversibil și o asemenea măsură nu poate fi dispusă pe cale ordonanței președințiale. De altfel, în cuprinsul cererii, reclamata nu găsește justificare sub aspectul acestei condiții, raportându-se doar la caracterul conservator al măsurii.

Față de cele expuse, se solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și, pe cale de consecință, respingerea cererii ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, arată ca acțiunea reclamantei este neîntemeiata și că, în realitate, construcția edificată de pârât se face în mod legal, pe terenul ce îi aparține conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1295/05-06-2014 de B.I.N. N. E., proprietatea fiind înscrisă în cartea funciară.

Reclamanta trebuie să facă dovada susținerilor sale, iar astfel de dovada nu ar putea fi făcută decât printr-o expertiză de specialitate, probatoriu ce excede procedurii ordonanței președințiale.

In dovedirea celor susținute, au fost atașate în copie următoarele înscrisuri: Contractul de vânzare - cumpărare, extras de carte funciara, încheierea de carte funciara si Certificat de urbanism.

In drept, invocă dispozițiile art. 998, aliniatul 1, art. 205 si următoarele din noul N.C.P.C.

În ședința publică de la data de 22.07.2014, apărătorul ales al pârâților a depus un set de înscrisuri, invocând și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, fiind pusă în discuția părților.

De asemenea, instanța din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L., pe care a pus-o în discuția părților, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâtul D. C. și aceasta a fost pusă în discuția părților.

Prin s.c. nr. 780/22.07.2014, Judecatoria Patarlagele a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. BUCUREȘTI–PRIN SUCURSALA M.-BACĂU, invocată de pârâții D. C. și C. L., ca fiind neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L., invocată de instanță din oficiu; a respins cererea formulată de reclamanta S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. BUCUREȘTI–SUCURSALA M.-BACĂU, în contradictoriu cu pârâtul C. L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția de inadmisibilitate a cererii invocată de pârâtul D. C.; a respins cererea, în contradictoriu cu pârâtul D. C., ca fiind inadmisibilă; a obligat pe reclamantă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța a apreciat că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Totodată, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L., instanța a apreciat că este întemeiată, urmând a fi admisă.

Astfel, pentru a putea analiza condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, trebuie verificate dacă sunt îndeplinite condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, iar una dintre acestea o constituie calitatea procesuală, conform art. 32 alin. 1 pct. 2 din codul de procedură civilă.

Calitatea procesuală este definită ca fiind existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.

În speță, reclamanta are calitate procesuală activă, în condițiile în care aceasta invocă existența unui drept de proprietate pe terenul pe care se susține că pârâții construiesc ilegal. Însă existența calității procesuale active nu se confundă cu temeinicia cererii, aceasta urmând a fi analizată în raport de dispozițiile art. 996 și următoarele din codul de procedură civilă.

În ceea ce privește pe pârâtul C. L., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, precum și din susținerile părților, acesta nu construiește vreun imobil pe terenul în suprafață de 2377 m.p., despre care se susține că este proprietatea reclamantei, astfel că nu poate fi subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, respectiv să fie obligat să sisteze lucrările de construcție și să demoleze construcția.

Pârâtul C. L. este vânzătorul terenului în suprafață de 5.114 m.p., cumpărătorul fiind pârâtul D. C. împreună cu soția, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1295/05.06.2014 B.N.I. N. E., pe care se execută lucrările de construcție.

Prin urmare, s-a apreciat că pârâtul C. L., în raport de obiectul cererii de ordonanță președințială, nu are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârâtul D. C., instanța a apreciat că este întemeiată, fiind admisă, față de considerentele următoare:

Cererea de ordonanță președințială, pentru a fi admisă, trebuie să îndeplinească patru condiții, așa cum se desprind din dispozițiile art. 996 alin. 1 cod procedură civilă. Prima condiție constă în afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept, urmată de caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

Introducerea cerinței exprese a stabilirii aparenței de drept în favoarea reclamantului, alături de cerințele preluate din art. 581 alin 1 cod procedură civilă 1865, este producătoare de consecințe juridice, deoarece în acest fel se stabilesc și limitele în care instanța soluționează ordonanța președințială.

Dacă soluțiile de respingere ca neîntemeiate a cererilor de ordonanță președințială pe motiv că aparența dreptului ar fi în favoarea pârâtului erau criticabile, în conformitate cu dispozițiile art. 996 alin. 1, aceste soluții sunt interzise în mod expres.

În actuala reglementare soluția care se impune în situația în care instanța nu stabilește aparența de drept în favoarea reclamantului este respingerea ca inadmisibilă a cererii. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

Reclamanta susține că este proprietara suprafeței de 2377 m.p., invocând existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 0479/22.09.1993, făcând precizarea că această suprafață face parte din suprafața totală de_,57 m.p. Totodată, reclamanta promovează o acțiune care face obiectul dosarului nr._ și solicită să se constate că este titulara dreptului de proprietate și că pârâții D. C. și C. L. nu au niciun drept de proprietate sau alt drept real cu privire la suprafața de 2377 m.p. teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în cartea funciară nr. 6 a comunei Siriu.

Faptul că reclamanta a promovat acțiune aflată pe rolul Judecătorie Pătârlagele nu justifică luarea măsurilor de sistare a lucrărilor de construcție executate de pârâtul D. C. și nici demolarea construcției pe cheltuiala acestora.

Prin urmare, în raport de actele și lucrările dosarului, reclamanta nu face dovada aparenței dreptului de proprietate pentru suprafața de 2377 m.p., caz în care acțiunea promovată este inadmisibilă. Soluția de respingere ca neîntemeiată sau ca nefondată a cererii de ordonanță ar presupune, contrar dispozițiilor art. 996 alin 1 teza I, ori că instanța a stabilit aparența dreptului în favoarea pârâtului, ori că instanța a prejudecat fondul.

Față de toate acestea, a respins cererea de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâtul D. C., ca fiind inadmisibilă.

În temeiul art. 453 cod procedură civilă, a obligat pe reclamantă la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr._/14.07.2014, în favoarea pârâților.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii invocate de D. C. ca fiind nefondată și admiterii cererii de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată; totodată, solicită respingerea cererii având ca obiect plata cheltuielilor de judecată solicitate de D. C., în principal ca nedovedite, având în vedere că înscrisurile doveditoare nu au fost depuse înainte de începerea dezbaterilor, ci ulterior, probabil după încheierea ședinței de judecată și în subsidiar ca neîntemeiate.

In motivarea apelului arata:

1. Dreptul de proprietate al Hidroconstrucția cu privire la terenul pe care se efectuează lucrările de construcții - în vederea amplasării lucrărilor de organizare de șantier pentru realizarea de construcții la Amenajarea hidroenergetică „S.-Siriu", s-au pus la dispoziția întreprinderii de Construcții Hidroenergetice București, în calitatea sa de constructor, terenuri situate pe raza localității Siriu, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 351/1979.

Intreprinderea de Construcții Hidroenergetice București, devenită Trustul de Construcții Hidroenergetice București și în prezent S.C. Hidroconstrucția S.A., a fost înființată în anul 1950 ca unitate specializată în lucrări de construcții hidroenergetice, funcționând în subordinea Ministerului Energiei Electrice.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1104/1990, emisă în temeiul Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, și al Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, Trustul de Construcții Hidroenergetice București a devenit Hidroconstrucția S.A., societate comercială cu capital integral de stat și continuatoare a fostei unități economice de stat.

Societatea Comercială Hidroconstrucția S.A. s-a privatizat în anul 1995, conform Legilor nr. 58/1991 și nr. 77/1994 (metoda MEBO), prin cumpărarea de către salariații societății - constituiți în Asociația „Hidrocon" (persoană juridică) - a întregului pachet de acțiuni deținut de statul român, prin reprezentantele sale Fondul Proprietății de Stat -FPS și Fondul Proprietății Private - FPP.

Anterior privatizării prin Contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 266/02.06.1995 și nr. 227/15.06.1995, Hidroconstrucția S.A. dobândise în temeiul legii, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990^[1], dreptul de proprietate cu privire la terenurile și construcțiile (bunurile) aflate în patrimoniul său cu titlu de administrare directă la data reorganizării.

După publicarea și punerea în aplicare a H.G. nr. 834/1991 privind identificarea, evaluarea și delimitarea terenului proprietate de stat, aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital integral de stat, Hidroconstrucția îndeplinind condițiile impuse de acest act normativ, și anume: fiind societate cu capital de stat, înființată prin hotărâre de Guvern; terenul aflându-se în patrimoniul acesteia la data emiterii H.G. nr.

834/1991, a întocmit documentația necesară, prevăzută de lege și normele de aplicare ale acesteia, în vederea obținerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor obținute și aflate la amenajările hidroenergetice din toată țara.

La data de 22.09.1993, Societății i s-a eliberat de către Ministerul Industriilor Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0479 asupra unei suprafețe totale de 202.025,57 mp, în care este inclusă și suprafața de 2.377 mp. (punctul "la laborator") situată pe raza localității Siriu, județul B. pe care se efectuează lucrările de construcții a căror sistare o solicită.

In anexa - „Lista terenurilor și clădirilor S.C. Hidroconstrucția SA. București" la Contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 266/02.06.1995 se afla menționate și clădirile stăpânite de Sucursala Siriu a societății Hidroconstrucția. Astfel, pe terenul predat de stat către întreprinderea de Construcții Hidroenergetice București conform Decretului Consiliului de Stat nr. 351/1979, s-au edificat construcții în cadrul investiției „Amenajarea Siriu".

Construcțiile din cadrul investiției „Amenajarea Siriu" se regăsesc în evidentele contabile ale subscrisei, fiind parte a patrimoniului comercial.

2. Dreptul de proprietate al pârâtului C. L. cu privire la terenul învecinat celui în litigiu - Comisia Locală Siriu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului C. L. (de pe urma defunctului S. I. G.) asupra unei suprafețe de 11.650 mp, inclusă în suprafața de 4 ha asupra căreia Hidroconstrucția are titlu de proprietate reprezentat de Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0479/22.09.1993, eliberând adeverințele nr. 369/29.05.1992 și nr. 461/1992 pe numele mamei petentului C. L., în calitatea acesteia de moștenitoare a defunctului S. G., în aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Ulterior, prin Procesul-verbal nr. 1521/08.1994 s-a realizat și punerea în posesie pentru suprafața de 11.650 mp pe numele mamei petentului C. L.. Aceasta din urmă a vândut suprafața de 8.750 mp fiului său C. L. prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2275/10.08.1994 înscris în Registru de Transcripțiuni al Judecătoriei Pătârlagele.

In anul 1998 s-a emis pe numele mamei petentului C. L. titlul de proprietate nr. 4056, iar în anul 2004 s-a emis și titlul de proprietate nr._/101 pe numele lui C. L., în calitate de moștenitor al mamei sale.

Referitor la terenul pe care se realizează construcția de către pârâți, în legătură cu care a formulat prezenta cerere de sistare a lucrărilor de construcție și de demolare a lucrărilor edificate până în prezent, a existat un litigiu care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele.

In cadrul acestui dosar, având ca părți pe C. L., pe de o parte, și S.C. Hidroconstrucția SA. București și S.C. Hidroconstrucția S.A. Sucursala Siriu, pe de altă parte, a fost pronunțată de Tribunalul B. Decizia civilă irevocabilă nr. 174 din 28.02.2008.

Astfel, C. L. a fost pus în posesie cu suprafața de 8.130 mp. situată pe raza localității Siriu, județul B., tarlaua 62, între punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 1, conform schiței anexe a raportului de expertiză N. G. și cu suprafața de 2.738 mp, situată pe raza localității Siriu, județul B., tarlaua 43, identificată între punctele 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 4, conform schiței anexă raport de expertiză N. G..

Cu toate că, prin Decizia civilă nr. 174 din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, pârâtului C. L. i se recunoștea dreptul de proprietate cu privire la suprafețele de 8.130mp și de 2.738mp, cu toate că prin executor judecătoresc a fost pus în posesie cu suprafețele sus-menționate în conformitate cu dispozițiile irevocabile ale deciziei Tribunalului B., pârâtul C. L. a procedat în mod abuziv și având concursul registratorilor Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară B. la intabularea pe numele său a unei suprafețe de 8.700mp în tarlaua 62 a comunei Siriu, respectiv de 5.115 mp situat în tarlaua 43 a comunei Siriu.

Ulterior intabulării abuzive de către C. L. a unui drept de proprietate care nu i-a fost recunoscut de instanțele judecătorești și în legătură cu care nu deține acte de proprietate valabile care să justifice înscrierea sa în cartea funciară în calitate de proprietar tabular, acesta ar fi înstrăinat terenul de 5.115mp situat în tarlaua 43 a comunei Siriu către pârâtul D. C..

3. Lucrările de construcție care se realizează pe terenul Hidroconstrucția. Incepând cu data de 17.06.2014, pe terenul în suprafață de 2.377 m.p. proprietatea subscrisei care se învecinează în partea de sud și est cu terenul proprietatea lui C. L., teren situat în ., nr. cadastral 37, întabulat în Cartea Funciară nr. 6 a comunei Siriu, se desfășoară lucrări de construcție (se realizează fundația unei construcții după cum rezultă din fotografiile ataște). Construcția care a început a fi edificată se realizează în fața clădirii Laborator central deținută de Hidroconstrucția, respectiv spre latura de nord vest a imobilului mai sus referit. Din câte cunoaște, această construcție se realizează fără existența unei autorizații de construcție, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 1 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții care dispun următoarele:

"1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții -identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.

(2) Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor."

In plus, lucrările de construcție realizate pe terenul Hidroconstrucția afectează în mod grav dreptul de proprietate al subscrisei dar și buna funcționare a Laboratorului central aflat în imediata vecinătate a construcției ce se realizează, în condițiile în care, din informațiile obținute de la lucrătorii care participă la edificarea acesteia, clădirea nou construită urmează să aibă destinația de adăpost pentru animale.

Totodată, astfel cum se observă din fotografiile atașate, materiale de construcție utilizate la edificarea imobilului sunt depozitate chiar în fața clădirii Laborator central, obstrucționând astfel accesul la clădirea proprietatea subscrisei.

C. PROCESUAL Având în vedere lucrările de construcție care erau realizate pe terenul Hidroconstrucția, subscrisa am formulat pe rolul Judecătoriei Pătârlagele o cerere pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care a solicitat următoarele:

- să fie obligați pârâții să sisteze lucrările de construcție ce se execută pe terenul în suprafață de 2.377 m.p. proprietatea subscrisei care se învecinează în partea de sud și est cu proprietatea lui C. L., teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în Cartea Funciară nr. 6 a comunei Siriu,

- să fie obligați pârâții să demoleze pe cheltuiala acestora construcția (a cărei valoare o estimăm la suma de 500 de lei] care a fost edificată pe latura de nord-vest a construcției reprezentând laborator (CI), astfel cum a fost acest imobil identificat prin Raportul de expertiză în construcții efectuat de N. G. în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele.

Prin Sentința civilă nr. 780/2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele la data de 22.07.2014 a fost admisă excepția de inadmisibilitate a cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale, astfel că cererea a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, instanța de fond a apreciat că Hidroconstrucția nu ar fi făcut dovada aparenței dreptului de proprietate pentru suprafața de 2377 mp pe care se realizează de către D. C. lucrările de edificarea a unei construcții, lucrări a căror sistare o solicită.

Impotriva soluției dispuse de Judecătoria Pătârlagele a formulat prezentul apel, apreciind că soluția dispusă de instanță este nefondată.

III. APARENȚA DREPTULUI DE PROPRIETATE AL TERENULUI DE 2.377 MP PE CARE SE EDIFICĂ CONSTRUCȚIA ESTE ÎN FAVOAREA HIDROCONSTRUCȚIA

In ceea ce privește soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, apreciaza că aceasta este rezultatul unei greșite analize a înscrisurilor depuse în probațiune, precum și al unei înțelegeri eronate a situației de fapt prezentate de subscrisa.

Astfel, consideră că analiza condiției aparenței dreptului ar fi trebuit efectuată împreună cu analiza condiției neprejudecării fondului, întrucât această ultimă condiție presupune tocmai cercetarea sumară sau „pipăirea" fondului drepturilor afirmate de părți sau, mai exact, a fondului dreptului discutat între părți, pentru ca instanța să poată decide în favoarea căreia dintre părțile litigante înclină aparența dreptului, fără a decide însă cu privire la temeinicia acestuia.

In ceea ce privește aparența dreptului subscrisei, aceasta rezultă în principal din faptul că lucrările de construire efectuate de către pârâți nu sunt fundamentate pe o autorizație eliberată în acest sens, precum și din faptul că Hidroconstrucția este proprietara terenului pe care se realizează construcția de către pârâți.

In ceea ce privește dovada dreptului de proprietate al terenului de 2.377 mp, a prezentat înscrisuri din care rezultă că Societății i s-a eliberat de către Ministerul Industriilor Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0479 asupra unei suprafețe totale de 202.025,57 mp, în care este inclusă și suprafața de 2.377 mp. (punctul "la laborator"] situată pe raza localității Siriu, județul B., pe care se efectuează lucrările de construcții a căror sistare o solicită. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate mai sus referit nu a fost anulat, este un act valabil și produce efecte juridice. Instanța de fond a făcut o greșită analiză a actelor de proprietate prezentate de pârâți, ceea ce a determinat o înțelegere eronată a situației de fapt.

Astfel, la o analiză atentă se poate observa că în niciunul dintre titlurile de proprietate prezentate de C. L. si în niciuna dintre hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile dintre acesta si Hidroconstucția nu se face referire la dobândirea de către C. L. a unei suprafeței de teren de 5.114.78 mp situat în tarlaua 43 a comunei Siriu. întrucât nici el și nici autorii săi nu au deținut vreodată o suprafață de teren cu o asemenea întindere în zona respectivă.

Lipsa unui titlu de proprietate sau a altor dovezi care să probeze deținerea în zonă a acestei suprafețe de teren de autorii lui C. L. a determinat și pronunțarea în dosarul nr._ al Tribunalului B. a Deciziei civile irevocabile nr. 174 din 28.02.2008 prin care se constată cu putere de lucru judecat că C. L. a prezentat dovezi cu privire la deținerea în taralua 43 a unei suprafețe de 2900 mp (si nu 5.114,78 mp cum pretinde acesta) conform titlurilor de proprietate nr._/26/1998 si nr._/101/2005, iar instanța a considerat că era îndreptățit legal să primească doar 2.738mp).

Cu toate acestea, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești și realizând un grav abuz de drept cu concursul registratorilor OCPI B., C. L. a reușit să obțină intabularea în Cartea funciară a unei suprafețe de 5.114,78 mp (2.738mp care îi reveneau conform Deciziei civile irevocabile nr. 174 din 28.02.2008, iar diferența de suprafață până la 5.114.78 mp fiind în fapt teren proprietatea Hidroconstrucția).

In această situație, acțiunea în constatare care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele are drept scop stabilirea situației de carte funciară în conformitate cu actele de proprietate deținute la acest moment de Hidroconstrucția, având în vedere că nici C. L. și nici autorii săi nu au deținut vreodată în tarlaua nr. 43 a comunei Siriu o suprafață de 5.114,78 mp ci doar 2.738mp.

Având în vedere motivele mai sus prezentate, apreciaza că aparența dreptului este în favoarea Hidroconstrucția.

Din perspectiva cerinței de admisibilitate a ordonanței președințiale, aparența de drept este nu numai necesară, ci și suficientă pentru ca instanța să ordone măsura vremelnică, cu atât mai mult în contextul în care am făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care se realizează edificarea construcției, iar pârâții nu pot face dovada unui titlu de proprietate valabil care să le confere drept de a dispune de terenul în litigiu și nu dețin alte acte juridice care să le permită edificarea de construcții pe trerenul proprietatea Hidroconstrucția.

Totodată, pentru motivele prezentate în cuprinsul cererii de emitere a ordonanței președințiale, apreciaza că sunt îndeplinite și condițiile urgenței, vremelniciei măsurii solicitate a fi dispuse și neprejudecării fondului.

De asemenea, în ceea ce privește soluția de admitere a capătului de cerere accesoriu având ca obiect obligarea subscrisei la plata sumei de 500 de lei reprezentând onorariu de avocat, solicita sa se constate, în primul rând, că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în cadrul ședinței în care au fost puse concluzii asupra fondului cauzei.

In al doilea rând, dacă se va aprecia că a fost formulată o astfel de solicitare, solicita sa se aiba in vedere faptul ca administrarea probei cu înscrisuri, chiar și pentru dovedirea pretențiilor care formează obiectul capătului de cerere accesoriu referitor la cheltuielile de judecată, trebuie realizată înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului și nu ulterior încheierii acestei etape sau după încheierea ședinței de judecată, cum este cazul în speță.

Pe cale de consecință, apreciaza ca, în ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, soluția care se impune a fi dispusă este respingerea ca nedovedite a acestor pretenții, dacă instanța va aprecia că a fost formulată o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată în cadrul ședinței din 22.07.2014.

In subsidiar, solicită respingerea pretențiilor constând în cheltuieli de judecată, ca neîntemeiate.

Pentru toate motivele prezentate în cuprinsul prezentei cereri, solicită admiterea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 780/2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele la data de 22.07.2014 în dosarul nr._ ; schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii invocate de D. C. ca fiind nefondată și admiterii cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată. Totodată, solicită respingerea cererii având ca obiect plata cheltuielilor de judecată solicitate de D. C., în principal ca nedovedite, având în vedere că înscrisurile doveditoare nu au fost depuse înainte de începerea dezbaterilor, ci ulterior, probabil după încheierea ședinței de judecată și, în subsidiar, ca neîntemeiate.

In drept: art. 999 și urm. NCPC, precum și celelalte dispoziții legale referite în cuprinsul cererii.

Intimatul D. C. a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, avand in vedere ca, in mod corect, in ceea ce il priveste, instanta fondului a respins cererea de ordonanța presedintiala, statuandu-se ca aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 996 aliniat 1 C., respectiv ca lipsește condiția aparentei de drept in favoarea reclamantei; in privința cheltuielilor de judecata, arata ca acestea au fost acordate conform chitanței menționate in acțiune si reprezintă onorariu avocat comun al pârtilor.

Arata ca apelanta nu-si motivează apelul decât in mod lapidar, aratand in motivele comunicate aceeași situație ce a fost prezentata la motivarea cererii de ordonanta presedintiala.

In aceasta situație, arata ca este nevoit sa reitereze apărările din fondul cauzei, privitoare la inadmisibilitatea cererii, respectiv la analizarea si constatarea inexistentei oricareia dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.. Potrivit articolului 996 N.C.P.C, procedura Ordonanței presedintiale poate fi utilizata pentru luarea unor masuri vremelnice in cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care păgubi prin intarziere, pentru prevenirea unor pagube iminente si care nu s-ar putea inlatura, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări

Rezulta așadar ca, pentru folosirea acestei proceduri speciale ce se incadreaza in categoria proceselor urgente, trebuie indeplinite 4 condiții generale de admisibilitate, conditii ce decurg din textul aliniatului 1 al art. 996 N.C.P.C.: existenta unei aparente de drept in favoarea reclamantului, existenta unei urgente, caracterul provizoriu al măsurii ce se cere a fi adoptată si neprejudecarea fondului.

1. Referitor la condiția apariției de drept in favoarea reclamantei apelante. Arata ca aceasta condiție, analizata impreuna cu neprejudecarea fondului, presupune tocmai cercetarea sumara a dreptului afirmat de parti, pentru a se stabili in favoarea căreia dintre acestea inclina aparenta dreptului. Reclamanta nu are in favoarea sa nicio imprejurare de natura a-i conferi aparenta dreptului pretins, in acest sens, asa cum se prezintă situația de fapt in speța, terenul pe care s-a edificat constructia, provine de la proprietarul inițial in cauza de fata, C. L., si a fost dobandit de intimat, ca bun comun cu soția sa, D. F., in baza contractului de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 1295/05-06-2014 la B.I.N. N. E. -B. si a fost înscris in cartea funciara conform incheierii nr._ din 06-2014 O.C.P.I. B..

In aceasta situație eventualele susțineri ale reclamantei in sensul ca terenul pe care a inceput edificarea construcției ii aparține, trebuie dovedite prin probe concludente, impunandu-se implicit efectuarea unei expertize tehnice topografice cadastrale, probe ce nu pot fi administrate in procedura ordonanței presedentiale, ci . pe dreptul comun. Instanța fondului a reținut in mod corect ca imprejurarea ca reclamanta a prezentat un certificat de atestare a dreptului de proprietate fara a face dovada ca terenul in litigiu face parte integranta din suprafața totala inscrisa in acesta precum si faptul ca a promovat o acțiune pe rolul Judecătoriei Patarlagele având ca obiect constatarea dreptului de proprietate, nu conferă acesteia aparenta dreptului ceea ce face ca ordonanța presedentiala sa fie inadmisibila.

2. Condiția existentei unei urgente. Aceasta condiție este de esența procedurii speciale reglementata de art. 996 N.C.P.C. Pornindu-se la natura masurilor ce pot fi adoptate pe aceasta cale si prevăzuta ca este aceea de "Masuri provizorii in cazuri grabnice". Reclamanta, dezvoltând aceasta condiție in cuprinsul cererii, nu arata in ce consta urgenta, ci raportează aceasta cerința altor acte, cum ar fi consecințele incalcarii atributelor dreptului sau de proprietate, sustinerile acestea sunt neîntemeiate in condițiile in care nu se obstructioneaza accesul la imobilul ce a avut destinația de laborator si care in prezent este o clădire folosita partial, in mare parte fiind neutilizata.Acesta situație nu justifica sistarea lucrărilor intimatului de construcție si cu atat mai puțin demolarea lor pentru care exista certificat de urbanism si autorizația de construcție.

3. Caracterul provizoriu al măsurii ce se cere a fi adoptata. Aceasta condiție trebuie privita sub dublu aspect, atat ca limitare in timp a măsurii, cat ca natura acesteia, neputandu-se dispune pe aceasta cale masuri definitive si ireversibile.

Arata ca, in privința primului capăt de cerere al sistării lucrărilor de construire, reclamanta nu precizează o limita temporala a acestei masuri, cum ar fi de exemplu pana la soluționarea unei eventuale cauze pe dreptul comun (nu s-a formulat o astfel de acțiune), astfel incat măsura tinde sa devină permanenta, iar nu provizorie, cum prevede in aliniatul 1 al art. 996 NiC.P.C.

Cel de-al doilea capăt de cerere, reprezentând o alta măsura solicitata de către reclamanta, vizează demolarea construcției edificata de intimat pana in prezent, pe terenul acestuia si este fara putința de tăgada in contradicție cu caracterul provizoriu menționat mai sus. Este de la sine inteles ca demolarea unor lucrări reprezintă o operațiune cu caracter definitiv si ireversibil si o asemenea măsura nu poate fi dispusa pe cale ordonantei presedintiale. De altfel, in cuprinsul cererii, reclamata nu găsește justificare sub aspectul acestei condiții, raportandu-se doar la caracterul conservator al măsurii. F. de cele expuse, arata ca nu sunt indeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței presedintiale si pe cale de consecințe, sa respingeți cererea inadmisibila.

Pe fondul cauzei, arata ca acțiunea reclamantei este neîntemeiata si ca in realitate construcția edificata de intimat se face in mod legal, pe terenul ce ii aparține conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1295/05-06-2014 de B.I.N. N. E., proprietatea fiind înscrisa in cartea funciara.

Reclamanta trebuie sa faca dovada susținerilor sale, iar astfel de dovada "nu ar putea fi facuta decât printr-o expertiza de specialitate, probatoriu ce excede procedurii ordonanței presedintiale.

Intimatii au mai depus la dosar intampinare, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, datorită următoarelor motive:

Sentința civilă nr. 780/2014, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în cauză, a făcut o analiză coerentă și detaliată a relațiilor dintre părți și a raporturilor juridice dintre acestia, astfel încât cenzura la care se pretinde să fíe supusă este nelegitimă.

l. Pe nicio cale în fata instanței de fond S.C. HIDRÓCONSTRUCTIA nu și-a demonstrat interesul legitim în exercitarea acțiunii și a urgenței în privința modului în care a pretins examinarea situației, întrucât intimații, printr-o operațiune corectă de vânzare-cumpărare, au transmis proprietatea terenului în litigiu, situație care nu poate fi cenzurată în nici un mod și pe nici o cale de către aceasta, atât prin prisma faptului că este terț față de acest document, cât și față de împrejurarea că, în raporturile acestora, au respectat toate normele legale în domeniu.

2. Din considerentele hotărârii rezultă cu prisosință căapelanta a mai încercat în diverse situații și moduri să acrediteze un drept de proprietate pentru acest teren, însă el a fost înlăturat, astfel încât, prin procesul verbal al executorului judecătoresc P. A. s-a făcut punerea în posesie în baza Deciziei nr. 174/2008 a Tribunalului B.. De asemenea, datele din registrul Oficiului de Cadastru atestă înscrierea în evidențele acestuia în cartea funciară, situație în care deși s-a încercat cenzurarea sa, ea a fost respinsă pe aceleași temeiuri, atât prin decizia enunțată anterior, cât și în dosarul nr._, care de asemene are autoritate de lucru judecat.

3. Cu foarte multă dezinvoltură se pretinde îndeplinirea condițiilor art. 996 alin. 1 cod procedură civilă, însă toate elementele urgenței au fost numai pretinse, dar nu și demonstrate și este cert că nu există nevoia unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, iar insinuarea că nu ar exista acces la laboratorul central al apelantei situat în vecinătate, nu are nici un fel de acoperire în probele cauzei, întrucât există documente clare, certe din care rezultă o altă situație decât cea care se pretinde.

4. Susținerile în legătură cu dreptul de proprietate sunt înlăturate pe deplin, atât prin intitularea: „aparența dreptului de proprietate pe care se edifică construcția", care demonstrează incapacitatea unor argumente clare asupra normelor de drept pe care se întemeiază și din care rezultă fără dubii că pretinsul certificat emis de Ministerul Industriilor nu ne este opozabil, așa cum s-a stabilit anterior și în cauzele care îl privesc pe primul intimat, dar și pe alți cetățeni din . care rezultă că într-o acțiune în revendicare, așa cum este cazul și în situația dată, nu are nici o valoare.

Față de toate aceste împrejurări vă rog să constatați că apelul este neîntemeiat, urmând să-1 respingeți și pe cale de consecință să obligați partea adversă la plata cheltuielilor de judecată.

Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrte, criticilor formulate, prin prisma dispozitiilor legale incidente, tinand cont de caracterul de ordonanta presedintiala al prezentei cereri de chemare in judecata, tribunalul apreciaza ca este nefondat si urmeaza sa fie respins, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept:

Obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamanta S.C. Hidroconstrucția S.A. București prin sucursala M., care a formulat, în contradictoriu cu pârâții D. C. și C. L., în temeiul art. 996 și următoarele Noul Cod de Procedura Civila, cerere de ordonanță președințială (fără citarea părților), prin care a solicitat ca, în raport de motivele ce urmează a fi dezvoltate în continuare, precum și de probele ce vor fi administrate în cauză, să se dispună, de urgență, obligarea pârâților să sisteze lucrările de construcție ce se execută pe terenul în suprafață de 2.377 m. p. proprietatea reclamantei, care se învecinează în partea de sud și est cu proprietatea lui C. L., teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în Cartea Funciară nr. 6 a comunei Siriu, pârâții să fie obligați să demoleze pe cheltuiala acestora construcția (a cărei valoare o estimează la suma de 500 de lei), care a fost edificată pe latura de nord-vest a construcției reprezentând laborator (C1), astfel cum acest imobil a fost identificat prin raportul de expertiză în construcții efectuat de N. G. în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele.

La termenul de judecata din data de 03.12.2014, avand cuvantul pe dezbaterea apelului, reclamanta apelanta a aratat ca intelege sa nu formuleze critici impotriva solutiei instantei de fond prin care a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C. L., pe considerent ca acesta a instrainat, prin act autentic, terenul ce face obiectul prezentului dosar, paratului intimat D. C..

In primul rand, tribunalul constata ca apelul are un caracter devolutiv, in sensul ca, daca este exercitat in termen, provoaca o noua judecata asupra fondului, fiind readuse in fata instantei de control judiciar toate problemele de fapt si de drept ce au facut obiectul dezbaterilor la prima instanta.

Instanta de apel este datoare sa verifice solutia atacata atat din punct de vedere al temeiniciei, statuand daca situatia de fapt retinuta prin hotarare este concordanta cu probele administrate in cauza si a fost corespunzator stabilita, cat si sub aspectul legalitatii, respectiv daca prima instanta a identificat, interpretat si aplicat corect normele de drept material incidente situatiei de fapt deduse judecatii.

Intrucat apelul este o cale de atac, apelanta are obligatia de a dezvolta criticile sale in fapt si in drept, fata de modul in care s-a desfasurat judecata la prima instanta sau fata de hotararea atacata, iar nu sa reia cele sustinute in prima instanta, prin motivele de apel fixandu-se limitele in care judecata va avea loc in calea de atac.

In conformitate cu prevederile art. 477 cod de procedura civila, instanta de apel este tinuta sa judece in limitele criticilor formulate prin motivele de apel, prin aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, reluand judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt si de drept invocate in fata primei instante, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Intotdeauna procesul civil este pornit la cererea celui interesat; obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.

Principiul disponibilitatii partilor este reglementat de art. 9 cod de procedura civila si semnifica faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, in privinta partilor, obiectului si cauzei, precum si a etapelor pe care le-ar putea parcurge.

In acelasi context, conform art. 22 al. 6 cod de procedura civila, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii. De asemenea, instanta are dreptul sa puna in discutia partilor fundamentul juridic corect al cererii, insa in masura in care partea insista in solutionarea cererii astfel cum a fost formulata, instanta nu poate proceda la modificarea cererii, intrucat aceasta ar avea drept consecinta incalcarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil. Nu este obligatoriu ca partea sa indice in mod expres articolele din actele normative pe care isi intemeiaza cererea, atat timp cat sunt mentionate motivele de fapt si de drept ale cererii, care pot conduce la o corecta incadrare juridica de catre instanta a pretentiei deduse judecatii.

Instanta de fond a facut aplicarea tuturor acestor dispozitii legale, analizand cererea reclamantei atat din punct de vedere al temeiului juridic invocat de acesta prin cererea de chemare in judecata, respectiv cele referitoare la admisibilitatea cererii de sistare a lucrărilor de construcție ce se execută pe terenul în suprafață de 2.377 m. p. pe terenul ce se pretinde a fi proprietatea reclamantei, si de demolare, pe cheltuiala acestora, a construcției edificate pe latura de nord-vest a construcției reprezentând laborator (C1), astfel cum acest imobil a fost identificat prin raportul de expertiză în construcții efectuat de N. G. în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele, pe cale de ordonanta presedintiala, cu interpretarea corecta a situatiei de fapt, constatand ca nu sunt indeplinite cerintele legale pentru admiterea actiunii reclamantei.

Tribunalul retine faptul ca, in cauza, in motivele de apel, asa cum au fost detaliate ele prin aparator ales, reclamanta nu face nicio referire la motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, nu le critică în niciun mod, ci reia situația de fapt din cererea de chemare în judecată, precum si motivele de drept.

De asemenea, din lectura acestor motive de apel, tribunalul nu poate desprinde nicio critica vizand nelegalitatea sau netemenicia hotararii apelate, cu toate ca, in conformitate cu prevederile art. 470 cod de procedura civila, cererea de apel va cuprinde, sub sanctiunea decaderii, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul (art. 470 al. 1 lit. c cod de procedura civila).

Pe de alta parte, tribunalul constată corecta stabilire a situației de fapt de către instanța de fond, raportat la faptul ca este vorba de o cerere promovata pe calea ordonantei presedintiale, asa cum este ea reglementata in art. 996 cod de procedura civila, in care se arata ca „instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.”

Din interpretarea prevederilor legale mai sus menționate, rezultă că acțiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească, pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni - interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală și formularea unei pretenții - și anumite condiții particulare.

Textul de lege stabileste necesitatea indeplinirii cumulative a mai multor conditii, pentru a putea fi admisa o cerere de ordonanta presedintiala. Astfel, art. 996 NCPC stabileste clar ca reclamantei ii incumba obligația de a justifica îndeplinirea următoarelor condiții: existenta unei aparente de drept in favoarea sa, caracterul provizoriu si urgent al masurilor dispuse si neprejudecarea fondului, instituția ordonanței președințiale reprezentând un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgență.

Tribunalul are in vedere faptul ca prezenta cerere a fost promovata pe calea ordonantei presedintiale, in conformitate cu prevederile art. 996 si urm. Cod de procedura civila, in care instanța nu poate face decât un examen sumar al cauzei, pentru a se vedea de partea cui este aparența dreptului. Aparența de drept este suficientă pentru ca instanța să ordone o măsură urgentă și temporară, urmând ca problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv să se rezolve pe dreptul comun.

În actuala reglementare soluția care se impune în situația în care instanța nu stabilește aparența de drept în favoarea reclamantului este respingerea ca inadmisibilă a cererii. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

In cadrul unei cereri avand ca obiect ordonanta presedintiala, existenta unei aparente de drept in favoarea reclamantului nu presupune dovedirea de catre reclamant a temeiniciei pretentiei formulate, in conditiile art. 32 al. 1 lit. c raportat la art. 249 al. 1 teza I cod de procedura civila.

Aparenta de drept este in favoarea reclamantului daca pozitia acestuia, in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala, este preferabila din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt. Starea de fapt a unui proces se impleteste intotdeauna, indisolubil, cu cea de drept si judecatorul, atunci cand ordona o masura, chiar provizorie, trebuie sa fie convins ca aceasta masura este justa si conforma cu adevarul.

In apelul formulat, reclamanta apelanta critica solutia instantei de fond tocmai pe considerent ca soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de emitere a unei ordonanțe presedintiale este rezultatul unei greșite analize a înscrisurilor depuse în probațiune, precum și al unei înțelegeri eronate a situației de fapt prezentate de reclamanta apelanta; ca analiza condiției aparenței dreptului ar fi trebuit efectuată împreună cu analiza condiției neprejudecării fondului, întrucât această ultimă condiție presupune tocmai cercetarea sumară sau „pipăirea" fondului drepturilor afirmate de părți sau, mai exact, a fondului dreptului discutat între părți, pentru ca instanța să poată decide în favoarea căreia dintre părțile litigante înclină aparența dreptului, fără a decide însă cu privire la temeinicia acestuia; ca, in ceea ce privește aparența dreptului subscrisei, aceasta rezultă în principal din faptul că lucrările de construire efectuate de către pârâți nu sunt fundamentate pe o autorizație eliberată în acest sens, precum și din faptul că Hidroconstrucția este proprietara terenului pe care se realizează construcția de către pârâți; ca, in ceea ce privește dovada dreptului de proprietate al terenului de 2.377 mp, a prezentat înscrisuri din care rezultă că Societății i s-a eliberat de către Ministerul Industriilor Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0479 asupra unei suprafețe totale de 202.025,57 mp, în care este inclusă și suprafața de 2.377 mp. (punctul "la laborator"), situată pe raza localității Siriu, județul B., pe care se efectuează lucrările de construcții a căror sistare o solicită; ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate mai sus referit nu a fost anulat, este un act valabil și produce efecte juridice; ca instanța de fond a făcut o greșită analiză a actelor de proprietate prezentate de pârâți, ceea ce a determinat o înțelegere eronată a situației de fapt; ca, la o analiză atentă, se poate observa că în niciunul dintre titlurile de proprietate prezentate de C. L. si în niciuna dintre hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile dintre acesta si Hidroconstucția nu se face referire la dobândirea de către C. L. a unei suprafeței de teren de 5.114.78 mp situat în tarlaua 43 a comunei Siriu, întrucât nici el și nici autorii săi nu au deținut vreodată o suprafață de teren cu o asemenea întindere în zona respectivă; ca, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești și realizând un grav abuz de drept cu concursul registratorilor OCPI B., C. L. a reușit să obțină intabularea în Cartea funciară a unei suprafețe de 5.114,78 mp (2.738mp care îi reveneau conform Deciziei civile irevocabile nr. 174 din 28.02.2008, iar diferența de suprafață până la 5.114.78 mp fiind în fapt teren proprietatea Hidroconstrucția); ca, in această situație, acțiunea în constatare care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele are drept scop stabilirea situației de carte funciară în conformitate cu actele de proprietate deținute la acest moment de Hidroconstrucția, având în vedere că nici C. L. și nici autorii săi nu au deținut vreodată în tarlaua nr. 43 a comunei Siriu o suprafață de 5.114,78 mp ci doar 2.738mp.

Având în vedere motivele mai sus prezentate, apreciaza că aparența dreptului este în favoarea Hidroconstrucția. Totodată, pentru motivele prezentate în cuprinsul cererii de emitere a ordonanței președințiale, apreciaza că sunt îndeplinite și condițiile urgenței, vremelniciei măsurii solicitate a fi dispuse și neprejudecării fondului.

Tribunalul apreciaza, contrar alegatiilor reclamantei apelante, ca aceasta condiție, a aparentei dreptului, analizata impreuna cu neprejudecarea fondului, presupune tocmai cercetarea sumara a dreptului afirmat de parti, pentru a se stabili in favoarea căreia dintre acestea inclina aparenta dreptului.

In ceea ce privește aparenta de drept, in mod corect instanta de fond a observat ca, in vederea stabilirii acesteia, nu poate cerceta temeinicia pretenției formulate, ci poate doar stabili, pe baza unei sumare cercetări a situației de fapt, ca poziția reclamantei in cadrul raportului juridic pe care se grefează cererea, este preferabila din punct de vedere legal celei a paratei.

Pentru a stabili in favoarea căreia dintre părți operează aparenta de drept, instanța nu poate intra in analiza fondului cauzei. Astfel, instanța este ținuta sa facă numai o analiza sumara a înscrisurilor, și în consecință, in mod legal si temeinic a apreciat ca reclamanta nu justifica existenta unei aparente de drept in favoarea sa.

Desi existenta aparentei de drept in favoarea unei persoane este o chestiune relativa, care nu poate fi stabilita in abstract, ci doar prin raportare la persoana careia i se opune dreptul in cadrul unui raport juridic, trebuie punctata lipsa oricarei referiri la parat sau la partea adversa in continutul art. 996 al. 1 teza I cod de procedura civila, care prevede doar ca instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea....Introducerea cerintei exprese a aparentei de drept in favoarea reclamantului este producatoare de consecinte juridice, deoarece in acest fel se stabilesc si limitele in care instanta judeca ordonanta presedintiala.

Paratul nu va putea supune propriul drept analizei instantei, dar va putea aduce critici relative la aparenta dreptului afirmat de catre reclamant.

Dezlegarea problemelor de drept de catre judecator cu ocazia motivarii ordonantei se va circumscrie stabilirii aparentei de drept invocate de reclamant, fara a transa irevocabil disputa judiciara in favoarea uneia in parti.

Pe calea ordonanței președințiale, nu se poate face decât un examen sumar al cauzei, pentru a se vedea de partea cui este aparența dreptului. Aparența de drept este suficientă pentru ca instanța să ordone o măsură urgentă și temporară, urmând ca problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv să se rezolve pe dreptul comun. Atunci când se opune pretențiilor reclamantului un titlu, instanța nu poate cerceta, în fond, valabilitatea acelui act, ci trebuie să examineze doar validitatea formală a acestuia, eficacitatea sau opozabilitatea lui.

In cadrul litigiului de față, indiferent de atitudinea procesuală a partilor in dosarul nr._ al Judecatoriei Patarlagele, in care reclamanta solicită să se constate că este titulara dreptului de proprietate și că pârâții D. C. și C. L. nu au niciun drept de proprietate sau alt drept real cu privire la suprafața de 2377 m.p. teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în cartea funciară nr. 6 a comunei Siriu, instanța nu va statua cu privire la fondul pretențiilor reclamantei; faptul că reclamanta a promovat acțiune aflată pe rolul Judecătorie Pătârlagele nu justifică luarea măsurilor de sistare a lucrărilor de construcție executate de pârâtul D. C. și nici demolarea construcției pe cheltuiala acestora.

Reclamanta susține că este proprietara suprafeței de 2377 m.p., invocând existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 0479/22.09.1993, făcând precizarea că această suprafață face parte din suprafața totală de_,57 m.p. Din cercetarea sumară a dreptului afirmat de părți, pentru a se stabili în favoarea căreia dintre acestea înclină aparența dreptului, reclamanta nu are în favoarea sa nicio împrejurarea de natură a-i conferi aparența dreptului pretins.

In acest sens, așa cum se prezintă situația de fapt în speța, referitor la terenul pe care se realizează construcția de către pârâți, în legătură cu care reclamanta a formulat cerere de sistare a lucrărilor de construcție și de demolare a lucrărilor edificate până în prezent, a existat un litigiu care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele.

Ulterior, paratul C. L. a procedat la intabularea pe numele său a unei suprafețe de 8.700 mp în tarlaua 62 a comunei Siriu, respectiv de 5.115 mp situat în tarlaua 43 a comunei Siriu.

Ulterior intabulării de către C. L. a dreptului de proprietate, acesta l-a instrainat catre pârâtul intimat D. C., ca bun comun cu soția sa, D. F., în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1295/05-06-2014 la B.I.N. N. E. - B. și a fost înscris în cartea funciară, conform încheierii nr._ din 20-06-2014 de O.C.P.I. B..

S-a mai aratat de catre apelanta că, începând cu data de 17.06.2014, pe terenul în suprafață de 2.377 m. p. proprietatea reclamantei, care se învecinează în partea de sud și est cu terenul proprietatea lui C. L., teren situat în ., nr. cadastral 37, intabulat în Cartea Funciară nr. 6 a comunei Siriu, se desfășoară lucrări de construcție (se realizează fundația unei construcții după cum rezultă din fotografiile atașate); de asemenea, arata ca construcția care a început a fi edificată se realizează în fața clădirii Laborator central deținută de Hidroconstructia, respectiv spre latura de nord vest a imobilului.

Tribunalul retine ca dispunerea măsurii sistării lucrărilor de construire printr-o ordonanță președințială echivalează cu o prejudecare a fondului dreptului, atât timp cât nu există niciun dosar privind existența sau exercițiul dreptului de proprietate sau privind dreptul de a executa lucrările de construire.

Astfel, apelanta nu a justificat in vreun fel urgenta acestei masuri cu caracter exceptional, de sistare a unor lucrari de constructie pe baza unei cereri de ordonanta presedintiala, singurele argumente fiind impiedicarea folosirii terenului de catre intimati, lipsirea de posibilitatea de a-si exercita prerogativele dreptului de proprietate garantat de Constitutie; nu a facut dovada existentei unui litigiu pe fond care sa priveasca dreptul de proprietate al ambelor parti, pentru a se stabili in mod irevocabil daca acele constructii sunt amplasate sau nu pe terenul apelantei. De asemenea, nu a facut dovada ca acele constructii se efectueaza pe terenul apelantei si nu pe terenul intimatilor.

Nici celelalte conditii ale ordonantei presedintiale nu sunt indeplinite, respectiv cele referitoare la existenta urgentei, precum si caracterul provizoriu al masurii ce se cere a fi adoptata.

In ceea ce priveste urgenta, aceasta condiție este de esența procedurii speciale reglementata de art. 996 N.C.P.C., referindu-se la natura masurilor ce pot fi adoptate pe aceasta cale si prevăzuta ca fiind vorba de "Masuri provizorii in cazuri grabnice“.

O alta critica adusa de apelanta hotararii primei instante se refera la soluția de admitere a capătului de cerere accesoriu având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 500 de lei reprezentând onorariu de avocat, solicitand sa se constate, în primul rând, că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în cadrul ședinței în care au fost puse concluzii asupra fondului cauzei; in al doilea rând, dacă se va aprecia că a fost formulată o astfel de solicitare, solicita sa se aiba in vedere faptul ca administrarea probei cu înscrisuri, chiar și pentru dovedirea pretențiilor care formează obiectul capătului de cerere accesoriu referitor la cheltuielile de judecată, trebuie realizată înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului și nu ulterior încheierii acestei etape sau după încheierea ședinței de judecată, cum este cazul în speță.

In legatura cu aceste critici, tribunalul retine faptul ca, prin sentinta apelata, in temeiul art. 453 cod procedură civilă, instanta de fond a obligat pe reclamantă la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr._/14.07.2014, în favoarea pârâților, aceasta fiind parte cazuta in pretentii.

La dosarul instantei de fond exista chitanta reprezentand onorariu de avocat, in suma de 500 lei; aceste cheltuieli au fost solicitate anterior ramanerii in pronuntare, cu ocazia acordarii cuvantului in dezbaterea apelului, asa cum rezulta din practicaua sentintei criticate.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.

Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 453 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.

Reclamantul este în culpă procesuală dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, ori calea de atac exercitată a fost anulată ca netimbrată sau ca fiind depusă la instanța care soluționează calea de atac; dacă cererea s-a perimat; dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecății; dacă renunță la judecată sau la dreptul subiectiv; dacă pretențiile sale nu sunt întemeiate, în tot sau în parte (caz în care culpa procesuală privește partea de pretenții considerate neîntemeiate).

În ceea ce privește dovada cheltuielilor de judecată solicitate, amintim că articolul 452 din codul de procedură civilă statuează: „partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in conditiile legii, dovada existentei si intinderii lor, cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.De asemenea, partea are obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 22 cod de procedura civila, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”

Așadar, apreciem că în temeiul art. 452 C.pr.civ., partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Această parte are sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pretinde că le-a efectuat (conform adagiilor latine actori incumbit onus probandi sau ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat). Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.

Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată/executare avansate de partea care a câștigat procesul îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de intimată, în speță, cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul (aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respective) în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.

Prin urmare, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv), dar instanta are in vedere si practica judiciara in aceasta materie a CEDO, conform careia partea care a cistigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil ( cauzele C. impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei, S. si alti impotriva Romaniei ).

Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoana fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, iar pentru această activitate avocatul are dreptul la onorariu, element care trebuie menționat obligatoriu în cuprinsul contractului de asistență juridică, conform art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat.

Așadar, cuantumul onorariului plătit de client avocatului său este stabilit prin contractul de asistență juridică, iar depunerea în proces a originalului chitanței de plată a onorariului, emisă în baza contractului de asistență juridică, naște prezumția că acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică pentru respectiva cauză, simpla depunere a facturii nefăcând dovada achitării onorariului stipulat.

Coroborând contractul de asistență juridică depus cu factura emisă, instanța reține că reclamantul a făcut dovada plății onorariului de avocat.

În raport de apărările formulate de reclamant, instanța reafirmă că în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, astfel cum rezultă cu claritate din dispozițiile art. 34 din Legea nr.51/1995. Însă, chiar dacă nu ar fi existat art. 452 C.proc.civ., contractul încheiat de avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele (drepturile și obligațiile ce izvorăsc din contractul respectiv) numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, printre care se numără și adversarul din proces – res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest.

Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată/executare avansate de partea care a câștigat procesul îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de reclamant, în speță, cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul (aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respective) în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.

Prin urmare, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv), dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat.

Pentru toate aceste considerente, expuse pe larg în precedent, Tribunalul, având în vedere caracterul neîntemeiat al (tuturor) motivelor de apel, in conformitate cu prevederile art. 480 cod de procedura civila, va respinge, ca nefondat, apelul formulat în pricină.

Vazand si prevederile art. 453 cod de procedura civila:

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanta . – prin SUCURSALA M.-BACĂU, cu sediul procesual ales în București, Calea D., nr.239, etj.6, sector 1, la S. P. N. & Asociații, împotriva sentinței civile nr. 780 din data de 22.07.2014, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ – având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu pârâții D. C., domiciliat în comuna Siriu, . și C. L., domiciliat în mun.B., . A, etj.2, . 14, județ B.., ca nefondat.

Obligă apelanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul D. C..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.

Președinte,

D. R.

Judecător,

M. N.

Grefier,

V. P.

Red.R.D./Th.red.R.D./5 ex./15.12.2014

d.f. nr._

– Judecătoria Pătârlagele

j.f. M. M. G.

← Suspendare executare silită. Hotărâre din 10-03-2014,...		Contestaţie la executare. Decizia nr. 314/2014. Tribunalul BUZĂU →

Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul BUZĂU