Pretenţii. Decizia nr. 195/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 2687/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 195/2014
Ședința publică de la 23 mai 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: M. N.
Grefier: A. P.
Pe rol se află judecarea apelului civil promovat de către pârâtul M. G., domiciliat în mun. Râmnicu Sărat, .. 10, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1970 pronunțată la data de 20.12.2013 de Judecătoria Râmnicu Sărat, în contradictoriu cu reclamantul T. S. D., domiciliat în mun. Câmpulung Muscel, .. 5, ., ., județul Argeș, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant T. S. D., asistat de avocat P. A., lipsă fiind apelantul-pârât M. G..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelul nu a fost motivat, nu a fost timbrat legal cu suma de 595,79 lei, după care:
Apărătorul ales al intimatului, avocat P. A., a depus la dosar împuternicire avocațială nr._ din 22.05.2014 și chitanța nr. 96 din 22.05.2014 în valoare de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
A invocat excepția netimbrării apelului, apelantul fiind citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru.
Instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul intimatului asupra excepției netimbrării apelului.
Avocat P. A. a solicitat admiterea excepției invocate, urmând a se anula apelul ca netimbrat.
Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției netimbrării apelului, sens în care, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, închide dezbaterile și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate:
CONSIDERENTELE DECIZIEI:
- Obiectul cererii de chemare în judecată și apelul:
Prin cererea înregistrată la data de 12.09.2013, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, sub nr._, din data de 12.09.2013, reclamantul T. S. D. a chemat în judecată pe pârâtul M. G., pentru a fi obligat la plata sumei de 4840 euro, reprezentând restul din prețul de vânzare al autoturismului marca Volkswagen Passat pe care i-a înstrăinat-o prin contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.01.2011; obligarea la plata sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea amenzilor achitate acestuia conform proceselor verbale.
Judecătoria Râmnicu Sărat a admis, în parte, acțiunea, prin sentința civilă nr. 197/20.12.2013, și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 4840 euro, rest din prețul total de 1600 euro, convenit pentru autoturismul Volkswagen Passat, vândut la 23.01.2011, respingând cererea având ca obiect obligarea pârâtului la 1250 lei, amenzi contravenționale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 23.01.2011, reclamantul a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, prin care, în schimbul prețului de_ euro a înstrăinat acestuia un autoturism marca Volkswagen Passat. La data încheierii convenției de vânzare, pârâtul a achitat o parte din prețul convenit, respectiv suma de 6750 euro, a primit dovada de numere provizorii și asigurarea, în același act făcându-se mențiunea că restul de preț în sumă de 4840 euro urma să se achite la data de 28.02.2011, dată la care urmau să fie predate și celelalte acte ale autovehiculului.
Din declarația martorului audiat a rezultat că, la data încheierii convenției de înstrăinare, reclamantul a predat pârâtului autoturismul și că nici la data stabilită în contract și nici ulterior, pârâtul nu a mai achitat diferența de preț.
În drept, au fost reținute dispozițiile art. 969 din Codul civil 1864 și art. 1023 din același Cod.
Referitor la al doilea capăt de cere, restrâns, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1250 lei, reprezentând contravaloarea amenzilor achitate de reclamant în baza a 4 procese verbale de constatare a contravenției emise de CNADNR, în perioada decembrie 2011- ianuarie 2012, instanța a reținut că actele autoturismului au rămas în posesia reclamantului, astfel că pârâtul nu ar fi putut achita rovinieta.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul M. G., la data de 24.02.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 28.02.2014.
Apelantul nu a indicat prin cererea de apel motivele de fapt și de drept, conform art. 470 alin. 1 lit. c din Codul de procedură civilă, sancțiunea fiind decăderea, potrivit art. 470 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Înainte de excepția decăderii, tribunalul trebuie să analizeze excepția netimbrării apelului, invocată de către intimat, care are prioritate, conform art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
- Excepția netimbrării apelului:
Tribunalul reține că, potrivit art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege. Conform art. 23 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013, cererile pentru exercitarea apelului se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Raportat la soluția primei instanțe, deși apelantul nu a indicat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, constatând că interesul pârâtului era de a promova apel numai în ceea ce privește obligarea la plata sumei de 4840 euro, instanța a stabilit obligația acestuia de a achita suma de 595,79 lei, jumătate din taxa judiciară de timbru datorată pentru primul capăt de cerere. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, apelantul nu a exercitat calea de atac a reexaminării, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, și nici nu a solicitat ajutor public judiciar, potrivit O.U.G. nr. 51/2008.
Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită numai până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel, potrivit art. 470 alin. 3, fraza a doua, din Codul de procedură civilă, iar neîndeplinirea obligației de plată se sancționează cu nulitatea, în baza art. 470 alin. 3, prima frază, din Codul de procedură civilă.
Tribunalul subliniază faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Weisman contra României) s-a reținut că „dreptul la un tribunal” prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin. 2 și 20 alin. 2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe, nu este unul absolut. El poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În această privință, Curtea nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. Limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea a considerat că trebuie apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, în contextul circumstanțelor unei spețe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în care această restricție este impusă. Se poate observa, în raport de aceste criterii de apreciere, subliniate în jurisprudența Curții Europene, că, deși valoarea taxei pretinse este apreciabilă, nu se poate considera că a fost încălcat dreptul pârâtului de acces la un tribunal, cât timp acesta nu a învederat instanței imposibilitatea de a o achita și nu a urmat căile speciale de contestare sau de acordare a facilităților la plată.
Întrucât apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, până la termenul acordat cauzei în acest sens, tribunalul va anula ca netimbrat apelul declarat, conform art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În temeiul 453 alin. 1, rap. la art. 451 alin. 1 și art. 452 din Codul de procedură civilă, cu aplicarea art. 1357 din Codul civil, va obliga apelantul să plătească intimatului cheltuieli de judecată, în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 96/22.05.2014 emise de Cabinetul de Avocat P. A..
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului, invocată de către intimat.
Anulează, ca netimbrat, apelul promovat de către pârâtul M. G., domiciliat în mun. Râmnicu Sărat, .. 10, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1970 pronunțată la data de 20.12.2013 de Judecătoria Râmnicu Sărat, în contradictoriu cu reclamantul T. S. D., domiciliat în mun. Câmpulung Muscel, .. 5, ., ., județul Argeș, având ca obiect pretenții.
Obligă apelantul la 1000 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 mai 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, A. P., fiind în concediu de odihnă, prezenta s-a semnat de către locțiitor grefier șef secție, V. P. |
Red. M.N.
Tehn. M.N.
Dosar prima instanță:
Judecătoria Râmnicu Sărat –_
Judecător prima instanță: A. P.
4 ex.
08.07.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 233/2014. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 507/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
