Pretenţii. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 13044/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 235
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Grefier E. D.
Pe rol judecata apelului declarat de reclamanta . sediul social în București, .. 57, sector 2, prin SCA „M. A. & Asociații”, cu sediul procesual în București, .. 3, etaj 4, sector 1, împotriva sentinței civile nr._ din 27.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect cerere de valoare redusă, în contradictoriu cu pârâtul T. P., domiciliat în comuna Țintești, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că cererea de apel a fost timbrată cu suma de 100 lei – taxă judiciară de timbru (fila 12 dosar), comunicată intimatului; la data de 02.06.2014, intimatul a comunicat întâmpinare, după care:
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. în soluționarea prezentei cereri, având în vedere temeiul de drept precizat de reclamant în cererea de chemare în judecată. Fiind vorba de o competență materială, a fost invocată în fața instanței de fond, Judecătoria B., fără a se pronunța cu privire la această excepție, a respins cererea reclamantului, motivat de faptul că este o acțiune în răspundere patrimonială a angajatului față de reclamanta angajator și nu o cerere cu valoare redusă. În această situație, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art.480 alin.3 și 4 din Codul de procedură civilă, apreciind că este vorba de un litigiu de muncă (răspunderea patrimonială a salariatului față de unitatea angajatoare), va trimite cauza în primă instanță Tribunalului B. – pe un complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra prezentului apel civil, constata:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /31.07.2013, reclamanta . solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T. P., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care acesta să fie obligat la plata sumei de 7.676,28 lei reprezentând debit, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul, în calitate de gestionar în cadrul subscrisei, a produs o paguba constând în lipsa de gestiune, acesta semnând un angajament de plată nerespectat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1028 alin. 2 C.p.civ.
In ceea ce îl priveste pe pârât, acesta nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 1029 și următoarele C.p.civ.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost atașate, in copie, filele 10-17 dosar.
P. sentința civilă nr._/27.11.2013, Judecătoria B. a respins cererea formulată de reclamanta . SCA "M. A. & ASOCIATII", în contradictoriu cu pârâtul T. P..
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt si de drept: potrivit dispozițiilor art. 1025 Cod procedură civilă procedura cu privire la cererile de valoare redusă, se aplică strict domeniilor enumerate în conținutul acestui text de lege.
În cauza de față, pretențiile reclamantei își au izvorul într-un angajament de plată dat de pârât care a avut calitatea de salariat al reclamantei și care i-a cauzat un prejudiciu.
Ca atare, fiind vorba de o răspundere patrimonială a angajatului față de reclamanta angajator, reglementată de dispozițiile art. 253-259 Codul muncii, este evident că ne aflăm în prezența unui litigiu de muncă, ce nu intră în sfera litigiilor pentru care se poate folosi procedura prevăzută de art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă (art. 1025 alin. lit. f Cod procedură civilă).
În consecință, față de cele de mai sus, instanța a respins cererea.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta S.C U. S.A., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul de a se admite cererea subscrisei formulate împotriva paratului-intimat T. P. și să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 7.676,28 lei. De asemenea, solicită obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
In motivarea apelului, reclamanta arata ca paratul –intimat, in calitatea sa de gestionar, a produs o paguba subscrisei .., în sumă de 7.678.28 lei, constând in lipsa gestiune. Acesta si-a recunoscut vina și a semnat un angajament de plata, pe care însă nu a înțeles sa îl respecte. In aceste condiții, subscrisa l-a notificat sa își respecte obligația de plata, iar ca urmare a faptului că acesta nu a dat curs nici acestei solicitări, a formulat cerere de chemare in judecata, întemeiată pe dispozițiile art. 1025 si următoarele din noul cod de procedura civila.
P. sentința nr._/2013, pronunțata in dosarul nr._, instanța a dispus respingerea cererii, apreciind ca, potrivit art. 1025 Cod procedura civila, cererile cu valoare redusa se aplica domeniilor strict enumerate in cadrul articolului mai sus enunțat.
Având în vedere faptul ca pretențiile subscrisei își au izvorul într-un angajament de plata dat de parat care a avut calitatea de salariat al reclamantei, speța reprezintă un litigiu de munca, ce nu intra în sfera procedurii art. 1025 si următoarele cod proc. Civila.
Apreciază hotărârea instanței ca fiind netemeinica si nelegală, raportat la art. 1026 cod proc. civila.
Astfel, reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu si procedura de drept comun; atunci când cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor prevăzute de prezentul titlu, instanța judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar daca reclamantul nu își retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.
Arată că instanța, în situația în care este investită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 1025 si următoarele cod procedura civila si constata ca cererea nu poate fi soluționata în baza acestei proceduri, nu poate sa dispună respingerea cererii, ea trebuind sa informeze reclamantul cu privire la acest aspect, iar in situația in care acesta nu își retrage acțiunea, este obligata sa o soluționeze potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Instanța de judecată, pe lângă că nu a dispus informarea reclamantului cu privire la aspectul mai sus arătat, nici nu a soluționat cererii potrivit dreptului comun, înțelegând să se degreveze de soluționare, prin respingerea cererii, ignorând în totalitate dispozițiile art. 1026 cod proc. civila.
P. prezenta, arată că înțelege să se judece pe dispozițiile dreptului comun, în măsura în care dispozițiile procedurii privitoare la soluționarea cererilor cu valoare redusa nu sunt aplicabile.
Față de aceste considerente, solicita admiterea apelului si, pe cale de consecința, modificarea in tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii de chemare in judecata.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466 si următoarele, art. 1026 cod proc civ.
Intimatul T. P. a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, din următoarele motive: nu este de acord cu sumele imputate rezultate în urma inventarierii patrimoniului societății în cauză, deoarece perioada de preaviz acordata acestuia, conform CM. si C.I.M. a expirat, fapt pentru care comisia de inventariere a efectuat inventarul in graba si presiune asupra sa.
Face referire punctual asupra produselor pe care le-a considerat ca i-au fost imputate in mod nelegal de către subscrisa:
- La punctele 4, 6 si 7 lucerna are o valoare de 2890 ron;
- La punctul 8, cantitatea respectiva era deteriorata inca de cand s-a primit in gestiune, aceasta fiindu-i imputata cu suma de 138 ron;
- La punctul 9, orzoaica la care face referire apelanta reclamanta i-a fost imputata in mod abuziv cu suma de 129.15 ron, deși a arătat ca aceasta a scăzut in greutate prin pierderea de umiditate;
- La punctul 10, porumbul in cantitate de 1085 kg este din recolta de pe anul 2004, iar prin perioada lunga de timp (peste 6 ani) de depozitare, a fost imposibila păstrarea întregii cantități, deoarece a rămas fără germinație încă din anul 2006, neexistând posibilitatea valorificării ca sămânța, deoarece a fost tratata parțial.
Deși a arătat acest aspect comisiei de inventariere, în sensul că produsul a scăzut în greutate prin pierderea de umiditate in timp, aceasta a considerat ca trebuie sa achite diferența de 1085 kg, abuziv.
Deși i s-a reproșat de către subscrisa ca nu l-a valorificat ca si porumb de consum, a arătat . ca, in conformitate cu atribuțiile din fisa postului in calitate de gestionar, nu are aceasta sarcina, de a se ocupa de valorificarea acestuia, mai mult decât atât, a făcut precizarea ca o parte din produs era deja tratat. Considera ca suma de 4665,5 ron pe acest produs i-a fost imputata în mod abuziv si nelegal. La recepția mărfii, deși intimatul a refuzat inițial sa se încarce in gestiune cu aceasta marfa, totuși la insistentele conducerii acesta a facut-o cu promisiune ca nu vor fi probleme, ca dovada, existând in evidentele contabile ca recepția a fost făcuta la aproximativ 25 de zile, conform avizului de expediție. P. urmare, considera ca marfa sus menționata, in valoare de 2890 ron, i-a fost imputata abuziv, la fel ca si marfa totala in valoare de 7822,65 ron, i-a fost imputata in același fel.
Arata că singura suma pe care o recunoaște ca fiind reala este cea de 2664 ron, care a fost deja achitata din garanțiile materiale constituite în valoare de 2800 ron.
In concluzie, solicita respingerea apelului ca nefondat si menținerea in totalitate a sentinței nr._/2013, pronunțata de către Judecătoria B. in cauza ce formează obiectul dosarului nr._ .
Examinând apelul prin prisma actelor si lucrărilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul retine următoarele aspecte: obiectul prezentei cauze rezida în acțiunea formulata de reclamanta . a solicitat, in contradictoriu cu pârâtul T. P., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care acesta sa fie obligat la plata sumei de 7.676,28 lei reprezentând debit, cu cheltuieli de judecată.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1028 alin. 2 C.p.civ.
P. s.c. nr._/27.11.2013, Judecatoria Buzau a respins cererea formulată de reclamanta . SCA "M. A. & ASOCIATII", în contradictoriu cu pârâtul T. P..
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta S.C U. S.A., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, in sensul de a se admite cererea subscrisei formulate împotriva paratului-intimat T. P., criticile apelantei vizând, in esență, faptul că instanța fondului a dispus respingerea cererii, apreciind că, potrivit art. 1025 Cod procedura civila, cererile cu valoare redusa se aplica domeniilor strict enumerate in cadrul articolului mai sus enunțat; ca pretențiile subscrisei își au izvorul într-un angajament de plata dat de pârât, care a avut calitatea de salariat al reclamantei; ca speță reprezintă un litigiu de muncă, ce nu intra în sfera procedurii art. 1025 si următoarele cod proc. Civila.
Arată că reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu si procedura de drept comun; atunci când cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor prevăzute de prezentul titlu, instanța judecătorească îl informează pe reclamant in acest sens, iar daca reclamantul nu își retrage cererea, aceasta va fi judecata potrivit dreptului comun; instanța, in situația in care este investita cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 1025 si următoarele cod procedura civila si constata ca cererea nu poate fi soluționata in baza acestei proceduri, nu poate sa dispună respingerea cererii, ea trebuind sa informeze reclamantul cu privire la acest aspect, iar in situația in care acesta nu isi retrage acțiunea, este obligata sa o soluționeze potrivit dispozițiilor dreptului comun; instanța de judecata, pe lângă că nu a dispus informarea reclamantului cu privire la aspectul mai sus arătat, nici nu a soluționat cererii potrivit dreptului comun, înțelegând sa se degreveze de soluționare, prin respingerea cererii, ignorând in totalitate dispozițiile art. 1026 cod proc. Civila; prin prezenta, arata ca înțelege să se judece pe dispozițiile dreptului comun, in măsura in care dispozițiile procedurii privitoare la soluționarea cererilor cu valoare redusa nu sunt aplicabile.
Tribunalul retine faptul ca instanța de fond, în speță Judecătoria Buzau, era datoare să își verifice competenta din punct de vedere general, material si teritorial, iar în situația în care aprecia ca nu este competenta, era obligata sa invoce excepția de necompetenta.
La primul termen de judecata, instanta de fond a ramas in pronuntare cu dosarul, fara ca partile sa fie prezente si fara a invoca vreo exceptie. Ulterior, in motivarea sentintei apelate, se arata faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 1025 Cod procedură civilă procedura cu privire la cererile de valoare redusă, se aplică strict domeniilor enumerate în conținutul acestui text de leg; ca, in cauza de față, pretențiile reclamantei își au izvorul într-un angajament de plată dat de pârât care a avut calitatea de salariat al reclamantei și care i-a cauzat un prejudiciu; ca, fiind vorba de o răspundere patrimonială a angajatului față de reclamanta angajator, reglementată de dispozițiile art. 253-259 Codul muncii, este evident că ne aflăm în prezența unui litigiu de muncă, ce nu intră în sfera litigiilor pentru care se poate folosi procedura prevăzută de art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă (art. 1025 alin. lit. f Cod procedură civilă).
Tribunalul apreciază că instanța de fond, în cazul în care aprecia ca este necompetenta de a soluționa prezenta cauza, era datoare, în conformitate cu prevederile art. 1025 si următoarele cod de procedura civila, să îl informeze pe reclamant ca cererea nu poate fi soluționata potrivit dispozițiilor prevăzute de prezentul titlu, iar daca reclamantul nu își retrage cererea, aceasta va fi judecata potrivit dreptului comun; instanța investita cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 1025 si următoarele cod procedura civila si constata ca cererea nu poate fi soluționata in baza acestei proceduri, nu poate sa dispună respingerea cererii, ea trebuind sa informeze reclamantul cu privire la acest aspect, iar in situația in care acesta nu își retrage acțiunea, este obligata sa o soluționeze potrivit dispozițiilor dreptului comun.
P. prezenta, arată că înțelege sa se judece pe dispozițiile dreptului comun, în măsura în care dispozițiile procedurii privitoare la soluționarea cererilor cu valoare redusa nu sunt aplicabile.
De asemeni, instanța de fond era obligata să invoce excepția de necompetenta materiala în soluționarea prezentei cauze, dacă aprecia că este vorba de un litigiu de muncă, ce atrage competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, Tribunalului-complet specializat de litigii de munca si asigurări sociale.
In apel, tribunalul apreciază că sunt incidente prevederile art. 480 al. 4 cod de procedura civila, în conformitate cu care, daca prima instanța a fost necompetenta, va anula hotărârea atacată si va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicționala competent
In speță, este cert că, în cauza de față, pretențiile reclamantei își au izvorul într-un angajament de plată dat de pârât care a avut calitatea de salariat al reclamantei și care i-a cauzat un prejudiciu, fiind vorba de o răspundere patrimonială a angajatului față de reclamanta angajator, reglementată de dispozițiile art. 253-259 Codul muncii. Fiind vorba de un litigiu de munca, acesta intra in competenta de soluționare, in prima instanță Tribunalului B. – complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale, competent să soluționeze pe fond cauza.
In ceea ce privește apărările paratului, formulate prin întâmpinarea depusa la dosar în apel, ele vizează fondul cauzei, astfel încât vor fi avute în vedere de Tribunalul B., odată cu soluționarea acțiunii în răspundere patrimoniala.
F. de aceste aspecte, in conformitate cu prevederile art.480 al. 4 cod de procedura civila, tribunalul va admite apelul declarat de reclamanta . sentinței civile nr._ din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect cerere de valoare redusă, în contradictoriu cu pârâtul T. P..
Va anula sentința atacată și va trimite cauza spre judecare Tribunalului B. – complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale, competent să soluționeze pe fond cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta . sediul social în București, .. 57, sector 2, prin SCA „M. A. & Asociații” cu sediul procesual în București, .. 3, etj. 4, sector 1, împotriva sentinței civile nr._ din 27.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect cerere de valoare redusă, în contradictoriu cu pârâtul T. P., domiciliat în comuna Țintești, ..
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre judecare Tribunalului B. – complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale, competent să soluționeze pe fond cauza.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014.
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | |
Grefier, E. D. |
Red./Tehnored.D.R./ 4 ex
23.06.2014
Judecătoria B.
Judec.fond: M. M.
Dosar fond:_
E.D. 19 Iunie 2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul BUZĂU | Superficie. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
