Superficie. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 12637/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 227/2014
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta . – cu sediul în B., .. 2, jud. B., împotriva sentinței civile nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect constituire drept de superficie, în contradictoriu cu pârâtul M. B. PRIN PRIMAR– cu sediul în B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul a fost repus pe rol din oficiu pentru perimare, întrucât a stat în nelucrare mai mult de un an de zile, cauza fiind suspendată la data de 11.03.2013, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția perimării recursului și reține cauza spre soluționare sub acest aspect.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 15.06.2011, reclamanta . a solicitat în contradictoriu pârâtul M. B. prin Primar a se dispune instituirea unui drept de superficie pentru suprafața de teren de 623 mp aflată în municipiul B., ., jud. B..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 24.03.198 a achiziționat de la S.C. Federal Coop B. un depozit și baza . de 612,06 mp și o baracă metalică cu suprafața de 121, 20 mp.
A mai arătat reclamanta că, ulterior, în anul 2007, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. a efectuat noi măsurători, rezultând astfel o suprafață de 623 mp așa cum rezultă din Planul de amplasament și delimitarea imobilului.
De asemenea reclamanta a mai precizat faptul că la momentul achiziționării clădirilor nu s-au făcut precizări exprese asupra terenului în contractul de vânzare-cumpărare ci doar asupra activului și a căilor de acces al căror drept de folosință i s-au dat reclamantei prin clauze contractuale. Ulterior i s-a a dus la cunoștință faptul că terenul aferent clădirilor au trecut în proprietatea Primăriei, societatea reclamantă având drept prioritar de cumpărare al acestuia, așa cum rezultă din adresa nr._/2010, fapt pentru care consideră că beneficiază de un drept de superficie.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 482 cod civil.
În dovedirea acțiunii, aceasta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: adresa nr._/2010, contract de vânzare-cumpărare, plan de amplasament .
Pârâtul M. B. Prin Primar, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărarea, și nu a depus întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 1141 alin.2 Cod procedură civilă și în conformitate cu art.115 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauza instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza topo-cadastru, lucrare întocmită de expert judiciar M. Ș., împotriva căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2012 Judecătoria B. a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la Judecătoria B. sub numărul 6179/04.06.1998, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unui depozit și baza . suprafață construită de 618,06 mp și unei barăci metalice în suprafață de 121,20 mp.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert judiciar M. Ș., construcțiile sunt edificate pe terenul proprietatea pârâtului M. B..
Dreptul de superficie constituie o excepție a accesiunii imobiliare și este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, care constă în dreptul de proprietate pe care îl are superficiarul asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări, care se află pe o suprafață de teren aparținând altei persoane și asupra căreia el va avea un drept de folosință.
Atât anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, cât și conform art.693 alin.2 din acest act normativ, constituirea dreptului de superficie se face prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
În aceeași masură, instituirea acestui drept nu se poate face prin intermediul unei hotărâri judecătorești, aspect impus si de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Bock și P. c. Romania, a statuat că, în privința constituirii dreptului de superficie, atât doctrina, cât și jurisprudența, sunt unanime în a spune că dreptul de superficie se dobândește în baza înțelegerilor părților, legatelor, prescripției achizitive sau legii. In acest sens, in lipsa unei dispoziții legale, a unui legat sau dacă condițiile prescripției achizitive nu sunt îndeplinite, existența unei convenții între proprietarul terenului și persoana care a înălțat construcțiile este indispensabilă pentru a obține dreptul de superficie. Simplul fapt de a ridica construcții, chiar de bună credință, în lipsa unui acord, nu conduce la obținerea unui drept real de superficie, titularul construcțiilor neputând dobândi decât o simplă creanță împotriva proprietarului terenului ( par. 32 – 33 ).
In aceste condiții, s-a apreciat ca recunoașterea unui drept de superficie de catre instanța națională, printr-o hotărâre judecătorească, în lipsa unuia dintre cele patru cazuri de constituire a sa, a reprezentat o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor reclamanților, care nu avea bază în dreptul intern, situație in care s-a încălcat articolul 1 din Protocolul nr. 1 ( par. 63 – 65 ).
Or, în cauza de față, reclamanta nu a invocat dobândirea dreptului de superficie în vreuna dintre modalitățile permise, ci a solicitat instituirea sa chiar de către instanța de judecată.
Cum, este evident că, prin hotărârea pe care urmează să o pronunțe, instanța nu poate da curs cererii reclamantei de instituire a dreptului de superficie, întrucât aceasta ar reprezenta o ingerință nepermisă în exercitarea dreptului de proprietate al pârâtului M. B. asupra respectivei suprafețe de teren, cererea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, la data de 12.12.2012, recurs reclamanta . B. invocând motivele prev. de art. 304 pct.9 și art.304 /1 Cod proc.civ.
În motivarea recursului a arătat că, prin acțiunea formulată a solicitat instituirea unui drept de superficie pentru suprafața de 623 m.p proprietatea municipiului B. situată în . .
Terenul este deținut și folosit de societate din data de 24.03.1988 când a achiziționat de la Federalcoop B. construcțiile- mijloacele de producție în suprafață de 612,06 m.p edificate pe terenul respectiv și o baracă metalică în suprafață de 121,20 m.p, terenul fiind ocupat în totalitate de construcții.
Pentru ca recurenta să-și desfășoare activitatea de producție în condiții optime și a se extinde prin contractarea de credite sau accesarea de fonduri comunitare garantate de bunurile imobile a încercat să concesioneze și să cumpere terenul de la proprietar însă nici unul din demersurile făcute nu a fost finalizat.
A mai arătat că, deoarece se comportă ca adevărat superficiatar a solicitat a se constata această situație de fapt și a se pune în concordanță cu situația de drept, instituția superficiei ca dezmembrământ al dreptului de proprietate .
Prin instituirea dreptului de superficie asupra terenului proprietarul are posibilitatea să încaseze echivalentul lipsei de folosință a terenului.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunea .
Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
La data de 11.03.2013 judecata în cauză a fost suspendată în baza dispoz.art.242 al.1 pct.2 Cod proc.civ. pentru lipsa nejustificată a părților legal citate.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, instanța invocând excepția perimării cererii de recurs, relativ la care reține următoarele:
Perimarea, conform art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reprezintă o sancțiune procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an. Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a opera această sancțiune și care au fost desprinse din prevederile art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă sunt următoarele: să existe o învestire a instanței cu o cerere care a declanșat procedura de judecată; cauza să fi rămas în nelucrare timp de un an; lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, conform art. 129 alin. 1 și art. 723 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, prin exercitarea cu bună-credință a drepturilor procedurale, ceea ce nu se poate reține în cazul recurentei care, timp de mai bine de un an nu a făcut niciun demers în vederea reluării judecății.
Față de aceste motive, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile perimării, s-a împlinit termenul de 1 an care se calculează de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, iar pricina a rămas în nelucrare, din vina părților mai bine de 1 an, astfel încât, potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va admite excepția și va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.248 C.pr.civ. constată perimat recursul declarat de reclamanta . – cu sediul în B., .. 2, jud. B., împotriva sentinței civile nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect constituire drept de superficie, în contradictoriu cu pârâtul M. B. PRIN PRIMAR – cu sediul în B., ., jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2014.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, M. H. |
Red.A.M/A.P dos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2ex.jud.fond- G.N.
05.05.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul BUZĂU | Succesiune. Decizia nr. 239/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
