Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 414/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1860/114/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 414/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de contestatoarele P. C. P. domiciliată în G., ., nr. 5, ., județ G. și P. M. domiciliată G., ., . împotriva deciziei civile 220/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul B., având ca obiect constatare nulitate act juridic dos. nr._, în contradictoriu cu intimații C. I. DE AVOCATURĂ "P. C." cu sediul în Tulcea, ., ., ., P. N. domiciliată în Tulcea, ., județ Tulcea, P. G. –F. domiciliat în Tulcea, ., județ Tulcea și P. L.- G. domiciliat în Tulcea, ., județ Tulcea..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarele Păpădatu C. P. și Păpădatu M. personal, și av P. C. pentru intimat cabinet I. de avocatură „P. C.”, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Contestatoarea Păpădatu C. P. având cuvântul precizează că își susține solicitările din contestația în anulare specială formulată în dosar nr_, cu mențiunea, contestația în anulare specială este o cale de atac excepțională ce se poate exercita în cazurile prevăzute de art 308 teza I cod proc civ. Hotărârea instanței de recurs nu a ținut seama de, contractul de asistență juridică încheiat între C. Av P. C., P. M. și P. N. cu o valoare mai are de 100 000 ron și a considerat că imediat după judecarea pe fond a trebuit formulat recursul. Precizează că a formulat o contestația în anulare specială, arătând că acest contract conform somației de executare silită au o valoare de peste 1 miliard 700 mii lei, a solicitat casarea deciziei 220 din dosarul 6549/2011, solicitând trimiterea dosarului spre rejudecare în apel. Un prim punct al solicitării a fost faptul că, dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs a fost rezultatul uni greșeli materiale, din cauza faptului că instanța nu a luat în considerare că acest contract are o valoare mai mare de 100 000 Ron, este o greșeală de fapt. A depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedirea afirmațiilor făcute.
Conform legii, respectând codul de procedură vechi, după instanța de fond urmează calea de atac numită apel, după care calea de atac numită recurs. Solicită trimiterea spre rejudecare în apel deoarece în recurs nu s-au luat în considerare toate înscrisurile depuse la dosar .În sentința de la Judecătoria Tulcea s-a precizat că singura cale de atac este recursul. La primul termen în recurs, precizează că a arătat acestă cale de atac ar fi trebuit să fie apelul.
Instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de nelegalitate. Precizează că toate motivele aduse de către aceasta și înscrisurile depuse la dosar, nu urmăresc decât un singur capăt de cerere și anume anularea contractului de asistență juridică. Arată că nu a avut cunoștință de contract pana în anul 2011.
Conform art 318, teza a II a invocă omisiunea anulării tuturor motivelor de recurs, dar totodată la pct 312 alin 5 există o afirmație și anume: în cazul în care instanța de recurs a solicitat procesul în lipsa unei părți intervenientul este si el parte în proces. Invocă și art 317 cod proc civ.
Solicită casarea deciziei civile nr 220/31.03.2014 și rejudecarea cauzei în apel pentru a aduce probe. Cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea Păpădatu M. achiesează concluziilor recurentei P. C. P..
Av P. C. pentru intimat cabinet I. de avocatură „P. C.”, având cuvântul precizează că primul motiv a fost cel cu referire la greșita calificarea a caii de atac și greșit Tribunalul B. a soluționat recursul, în loc să constate că este vorba de apel. Acestă susținere a recurentelor nu are nici un fundament. Chiar și în cererea de strămutate, s-a solicitat strămutarea recursului și nu a apelului. Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat recursul și nu apelul În sentința civilă 597/2013 a Judecătoriei Tulcea calea de atac era recursul și nu apelul, deoarece potrivit dispozițiilor art 2811 , cod proc civ, s-a prevăzut că nu sunt supuse apelului hotărârile date de instanțele judecătorești a căror obiect au o valoare mai mică de 100 000 lei. La data încheierii contractului de asistență juridică nr50/2008, valoarea certă și exigibilă a contractului era de 1000 lei, restul era vorba de onorariu de succes care prevedea o proporție, 10% din valoarea bunului care va fi recuperat. În raport de valoarea contractului certă de 1000 lei, Judecătoria Tulcea a calificat calea de atac ca fiind recursul și în mod legal și temeinic instanța de recurs, a considerat că este recurs și nu apel. Susține că motivul contestației în anulare nu este întemeiat.
S-a susținut în mod nejustificat că instanța de recurs nu a examinat toate motivele de recurs invocate. Această susținere este simplistă și neavenită, deoarece potrivit di part 303 alin 1 cod proc civ, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau printr-o cerere separată. Ceea ce s-a depus la dosar după 5 termene de judecată, nu mai puteau fi luate în considerație de către instanța de recurs pentru că a fost tardiv formulate și în raport de disp art 306, motivele de recurs fiind tardive sunt nule de drept. Consideră că și sub acest aspect contestația este neîntemeiat.
Se susține că nu a fost citat P. L. D. și nu are cunoștință de existența cauzei. Din înscrisurile de la dosar se arată că Papadu L. D., a avut cunoștință de proces, are cunoștință de proces, iar prin înscrisurile pe care le-a depus s-a dezis de judecată. Solicită respingerea contestației în anulare specială. Cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea Păpădatu C. P. în replică precizează că în momentul în care a deschis acțiunea de anulare contract asistență juridică, se cunoștea valoarea reala a contractului deoarece venise o somație de executare silită Valoarea contractului era de 1000 lei onorariu fix, plus onorariu de succes în cuantum de 10% din valoarea bunurilor care se vor obține, este vorba de niște terenuri. La momentul încheierii contractului de asistență juridică, astfel Cum a specificat în înscrisurile depuse la dosar valoarea era 1000 lei onorariu fix plus 10% din valoarea bunurilor care se vor obține prin retrocedare. Solicită ca instanța să ia în considerare momentul în care s-a depus acțiunea de anulare contract asistență juridică. În momentul depunerii acțiunii valoarea contractului se știa era peste 1 miliard 700mii lei. Este greșită afirmația parții adverse care preciza că valoarea contractului era de 1000 ron în momentul când s-a deschis acțiunea de anulare contract asistență juridică. Judecătoria Tulcea a luat cunoștință de la primul termen ca acest contractare valoarea de 176 000. Sunt două cereri de recurs, unul depus de P. C. și unul depus de apărătorul ales. În momentul în care s-a formulat cerere de strămutare la ICCJ, nu avea cum să solicite strămutarea apelului, deoarece era declarat recurs. Singura cale de atac pe care instanța judecătorească, Judecătoria Tulcea, a oferit-o a fost recursul, urmând a se discuta în prima ședință calificarea caii de atac. A fost o amânare având în vedere că era pe rol la ICCJ dosarul de strămutare nr 4240/2013. Instanța din Tulcea nu a discutat niciodată calificarea căii de atac și arată că nu avea cum să solicite Înaltei Curți de casație și Justiție strămutarea apelului, în dosarul în care instanța de fond a specificat calea de atac este recursul. Precizează că s-a conformat sentinței date de Judecătoria Tulcea în dosarul_ și a solicitat strămutarea dosarului în faza în care era. A formulat recursul a șa cum a specificat instanța de fond, urmând a se discuta în prima ședință la Tribunalul B. calificarea căii de atac. Arată că solicitarea calificării caii de atac, a fost specificată și în cererea depusă pe 02.12.2013, înainte de prima înfățișate la Tribunalul B.. Nu se poate spune recursul este tardiv formulat. Recursul a fost motivat odată cu cererea de recurs . Fără cheltuieli de judecată.
Av P. C. pentru intimat cabinet I. de avocatură „P. C.”, în replică solicită să se observe valoarea obiectului cauzei, nu s-a solicitat niciodată despre calificarea caii de atac, iar acest aspect este reliefat în mod categoric in taxa judiciară de timbru care a fost plătită.
Contestatoarea în replică precizează că apărătorul intimatului la instanța de fond a arătat că valoarea contractului este de 1000 ron, de aceea instanța a hotărât ca taxa judiciară de timbru să fie la valoarea depusă la dosar. Judecătoria Tulcea nu a luat în considerare valoarea reală a contractului, deși s-a menționat clar valoarea reală a contractului și prin depunerea somației la executarea silită.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei contestații în anulare, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatoarele P. C. P. și P. M., în contradictoriu cu intimatul avocat P. C., au formulat contestație în anulare, împotriva deciziei civile nr.220/31.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., conform art.304 Cod procedură civilă și art.318 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, contestatoarele au apreciat că dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, la cererea pe care au formulat-o în data de 02.12.2013 pentru termenul din data de 09.12.2013, au solicitat instanței să se pronunțe cu privire la calea de atac legală împotriva sentinței civile nr.597/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea - dacă ar trebui să fie apelul și nu recursul, iar Tribunalul B., în recurs, a constat eronat că valoarea contractului nr. 50/28.XI.2008 ar avea o valoare mai mică de 100.000 RON (1 miliard lei vechi), motiv pentru care, a considerat că este legală calea de atac recursul, imediat după judecarea pe fond la Judecătoria Tulcea, renunțându-se la o cale de atac, și anume, apelul.
Au mai precizat contestatoarele că în sentința civilă atacată nr.597/20.02.2013, Judecătoria Tulcea a constatat în baza somației la executare silită că valoarea contractului este peste 1 miliard de lei vechi (peste 100.000 RON) și, însuși paratul,la judecarea pe fond a recursului, a precizat instanței că valoarea contractului este mai mare de 1 miliard de lei vechi, conform încheierii ședinței din 24.03.2014. În decizia civilă nr.220/31.03.2014, instanța de recurs consideră că valoarea contractului este mai mică de un miliard de lei vechi și, prin urmare, nu este necesară calea intermediară de atac și anume apelul.
S-a apreciat că este o eroare materială și, în baza acestei erori, solicită casarea deciziei nr.220/31.03.2014 si retrimiterea spre judecare corectă a cauzei, în apel.
S-a mai menționat că, în baza contractului de asistență juridică nr.50/28.XI.2008, pârâtul-avocat P. C. dorește să încaseze grabnic și nemeritat, suma de 176.105,56 RON deși, exista un proces de contestare la executare silita (suspendat) si un proces de ieșire din indiviziune (_ ), în care s-a efectuat o expertiză a terenurilor obținute prin retrocedare la nivelul anului 2013 și s-a obținut o valoare de până la 7,6 miliarde lei vechi,în condițiile crizei imobiliare actuale, când valoarea terenurilor a scăzut mult. Contractul pentru care s-a solicitat anularea, ar avea următoarea valoare: 1000 de RON -onorariu fix și 10% din valoarea terenurilor obținute prin retrocedare.
Având în vedere că exista un dosar de executare silită pentru valoarea de 176.105,56 RON, valoare obținută la nivelul anului 2009, în baza contractului de asistență juridică atacat în prezenta cauză civilă, s-a solicitat casarea deciziei_ și trimiterea spre rejudecare în apel, conform prevederilor legale și anume, conform art.282 Cod procedura civilă, în raport și cu dispozițiile art.2821 Cod proc. civilă.
Prin urmare, au apreciat contestatoarele că s-a efectuat o eroare materială cu privire la valoarea contractului de asistență juridică nr.50/28X1.2008. Nu recursul este calea de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinței civile nr.597/20.02.2013pronunțată de Judecătoria Tulcea.
Instanța de recurs respingând recursul, a omis să cerceteze toate motivele de nelegalitate pe care le-au invocat.
Contestatoarele au apreciat că s-au încălcat dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă când instanța de recurs afirma că nu se pot admite motive noi de nulitate în memoriul de recurs depus cu mult timp înaintea ședinței de dezbateri pe fond, considerând în mod nejustificat că, aceste noi motive de nulitate dovedite scriptic și legal ar constitui cereri noi, ceea ce este eronat. Expunerea de motive dovedite scriptic, care ar anula contractul - nu înseamnă cereri noi (acțiuni noi) introduse în recurs ci, ajuta instanța să se clarifice cu privire la nulitatea actului încheiat fără știrea contestatoarei P. C. P., în numele acesteia.
Instanța de recurs prin decizia recurată a arătat că: „Potrivit art.294 alin.l Cod proc. civ., în apel nu se pot formula cereri noi..” Or, contestatoarele, au apreciat că nu sunt în apel și nu au formulat cereri noi care să îmbogățească acțiunea inițială ci, au adus probe care dovedesc nelegalitatea actului. Cererea formulată rămâne cea inițiala și anume: constatarea nulității actului și a clauzei 5 din contract și au respectat dispozițiile art.304 Cod proc.civ.
În acest sens, s-a considerat că instanța nu a motivat decizia conform legii. Descoperirea de noi motive de anulare a contractului de asistență juridică nr.50/28.XI.2008 nu crește numărul cererilor si al pretențiilor.
Contestatoarele au solicitat să se aibă în vedere faptul că, în art.317 Cod proc. civ. anterior, alin.l se precizează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;” . În acest sens, au făcut referire la P. L. G. care, deși este plecat și stabilit de mulți ani în Spania, nu a fost citat conform legii și nici nu s-a citat prin publicitate.
S-a mai menționat că, decizia nr.202/31.03.2014 a fost redactată la data de 20.05.2014, la o distanță de 50 de zile calendaristice de la pronunțare, existând suspiciunea că motivarea acestei decizii s-a efectuat tardiv, depășindu-se termenul legal, ceea ce conform art.306 Cod proc.civ., ar putea atrage nulitatea recursului.
Contestatoarele au afirmat că au primit si au luat la cunoștința de aceasta decizie nr.220/31.03.2014 la data de 05.06.2014, în data de 10.06.2014 s-au împlinit 14 zile lucrătoare de la redactarea deciziei și 3 zile lucrătoare de la primirea prin postă a deciziei.
Intimatul C. I. Avocat P. C., a formulat întâmpinare la contestația în anulare „specială", solicitând respingerea ca inadmisibilă a acesteia, cu obligarea contestatoarelor, în solidar, la plata tuturor cheltuielilor de judecată..
În motivare, intimatul a arătat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare specială nu este prevăzută legal și nu are un temei de drept procesual care s-o reglementeze, nu există;
Contestația formulată nu este motivată corespunzător în drept, fiind enunțat în general art.317 C.p.civ. fără a se specifica care dintre motivele prevăzute de acel text constituie temei juridic pentru promovarea contestației în anulare. Enunțarea generală a unui text legal nu echivalează cu motivarea în drept, deoarece sunt prevăzute de art.317 C.p.civ. mai multe motive pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac, iar contestatoarele au obligația de a preciza la care dintre acestea se referă;
S-a susținut că decizia atacată este nelegală deoarece a fost calificată greșit calea de atac ca fiind recursul și nu apelul în raport de valoarea obiectului contractului de asistență juridică care este mai mare de 100.000 lei. Acest motiv nu este întemeiat, deoarece valoarea certă a contractului de asistență juridică este de 1.000 lei, valoare însușită de contestatoare prin achitarea taxei judiciare de timbru calculată la această valoare conf.art.2 alini1 din Lg. nr.146/1997 și nu la o valoare mai mare de 100.000 lei.
Or, potrivit disp. art.282/1 C.p.civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei. În raport de această dispoziție legală, instanța de control judiciar a calificat legal calea de atac ca fiind recursul și nu apelul, iar prin cererea de atac formulată, contestatoarele nu au făcut nici un fel de vorbire cu privire la calea de atac ce putea fi exercitată. Prin urmare acest motiv al contestației în anulare este inadmisibil;
Un alt motiv invocat constă în aceea că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de legalitate invocate, inclusiv pe cele formulate prin completări la cererea inițială de recurs și că decizia nu este motivată conform legii..
Art.303 alin.l C.p.civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care se socotește de la comunicarea hotărârii, conf. art.303 alin.2 C.p.civ.
Art.316 C.p.civ. a prevăzut că dispozițiile de procedură privind judecata apelului se aplică și în instanța de recurs, iar art.292 alin.l C.p.civ. stipulează că în fața instanței de apel părțile nu pot folosi alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului. Acest text legal se aplică în mod corespunzător și în fața instanței de recurs.
În conformitate cu art.306 alin.l C.p.civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate chiar și de instanța de recurs, dar este obligată să le pună în dezbaterea părților, astfel cum prevede alin.2 al aceluiași articol. Motivele suplimentare invocate de contestatoare nu sunt de ordine publică, ci doar motive de fapt pentru care termenul de invocare era depășit de mult și se aflau în stare de nulitate. Prin urmare, instanța de recurs a motivat legal că nu pot examina alte motive de recurs invocate suplimentar, după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, din acest punct de vedere decizia fiind motivată conform legii.
Un alt motiv invocat a constat în necitarea corespunzătoare a intervenientului - intimat P. L. G., care fiind plecat în Spania, nu a fost citat prin publicitate. Acest motiv ar putea fi invocat numai de persoana care, nefiind citată nu a participat la judecata cauzei și dezbaterile în recurs. Or, P. L. G. a fost citat legal la domiciliu și și-a exprimat prin înscrisuri adresate instanței poziția sa față de întregul proces. Prin urmare, persoana respectivă a avut cunoștință de existența cauzei, iar neprezentarea sa în fața instanței nu este o cauză de nulitate. Acest motiv nu poate fi invocat de contestatoare, cu atât mai mult cu cât, prezente fiind în fața instanței de recurs, nu au invocat lipsa de procedură sau citarea nelegal îndeplinită, ci au declarat că se află în stare de judecată cu privire la recurs.
S-a mai susținut că decizia atacată nu a fost redactată în termen, ci după 50 zile de la data pronunțării, ceea ce ar putea atrage nulitatea recursului. Această susținere este total în afara legii, pentru că nulitatea recursului este reglementată de art.306 C.p.civ. și neredactarea într-un anumit termen nu constituie motiv de nulitate. Potrivit art. 316 combinat cu art. 298 și art.264 alin.l C.p.civ. motivarea hotărârii se face în cel mult 30 zile de la pronunțare. Acest termen este de recomandare, depășirea lui nu este sancționat în nici un fel și cu atât mai mult nu constituie o nulitate a hotărârii și nici a recursului.
Contestatoarele au formulat răspuns la întâmpinarea intimatului susținând că potrivit contractului de asistență juridică nr.50/28.XI.2008, onorariul avocatului este compus dintr-un onorariu fix de 1000 de lei și un onorariu de succes în valoare de 10% din valoarea imobilului.
Prin urmare, așa cum se precizează în decizia civilă de încuviințare la executare silită nr.473/2.06.2011, valoarea contractului de asistență juridică nr.50/28.XI.2008 contestat nu poate avea o valoare de 1000 de lei și nici o valoare mai mică de un miliard de lei vechi (adică 100.000 RON) - așa cum induce în eroare pârâtul, dorind să obțină cu orice preț - prin executare silită - 176.105,56 RON +24%T.V.A.+ cheltuieli de executare silita.
Referitor la susținerile pârâtului, contestația în anulare specială există - ca formă de atac excepțională – este prevăzută în vechiul Cod de Procedură Civilă (art. 317, alin.2) dar și în Noul Cod de Procedură Civilă art. 503-508).
Intimatul deși este avocat de profesie, confundă apelul cu recursul, făcând referiri la apel când, de fapt, s-a judecat numai recursul, apelul neexistând în cazul de față - în dosarul nr._, ca o cale de atac posibilă.
Intervenientul P. L. G. nu a fost citat corespunzător, având în vedere că are domiciliul necunoscut, trebuia să se procedeze la citare printr-un ziar național ca și la instanța de fond.
Având în vedere cele expuse mai sus, contestatoarele au solicitat admiterea contestației în anulare (specială) a recursului, casarea deciziei civile și retrimiterea dosarului spre rejudecare în apel.
Din examinarea actelor dosarului, raportat la susținerile formulate și celelalte dosare atașate, Tribunalul constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.597/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, s-a respins acțiunea formulată de reclamantele-contestatoare în contradictoriu cu intimatul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de asistență juridică nr.50/28.11.2008 precum și a clauzei contractuale menționate în art.5 din același contract, în contradictoriu și cu intervenienții în interes propriu P. N., P. G. F. și P. L. G..
Împotriva acestei soluții, au formulat recurs reclamantele la Tribunalul Tulcea, dosar care a fost strămutat la Tribunalul B., ca urmare a încheierii nr.4473/11.10.2013 pronunțată de ÎCCJ.
Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 01.11.2013 soluționat prin decizia civilă nr.220/31.03.2014, prin care s-a dispus respingerea recursului, ca nefondat.
Raportat la primul motiv invocat de contestatoare, respectiv existența unor greșeli materiale referitoare la calea de atac calificată de instanța de control, Tribunalul constată că acesta este nefundamentat.
Astfel, în ipoteza în care contestatoarele apreciau că legală este calea de atac apelul împotriva sentinței civile pronunțată de instanța de fond și în mod eronat s-a soluționat ca fiind recurs, aveau posibilitatea atacării deciziei criticate, situație în care, instanța superioară putea decide fie asupra inadmisibilității acesteia în contextul calificării greșite, fie a casării hotărârii în vederea soluționării legale a apelului.
Având în vedere că în speță, contestatoarele în cuvântul pe fond au precizat în mod expres că nu au exercitat nici o cale de atac împotriva deciziei contestate, la instanța superioară, Tribunalul va respinge critica formulată de acestea.
Mai mult, raportat la temeiul legal invocat respectiv art.318 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că, în speță, contestația în anulare specială este o cale de atac extraordinară, de retractare ce se poate exercita doar în cazurile anume prevăzute de lege.
Totodată, se observă că această cale de atac a fost creată de legiuitor numai pentru remedierea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond. În acest sens, greșelile materiale trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii deoarece numai în acest mod se poate hotărî dacă dezlegare dată recursului este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.
Dispozițiile legale ale art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă au un câmp limitat de aplicare, astfel încât ele trebuie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui nou recurs.
În speță, în motivarea cererii, chiar contestatoarele au relatat că „în mod eronat” Tribunalul B. a apreciat că valoarea contractului nr.50/2008 ar avea valoare mai mică de 100.000 lei.
În acest sens, eroarea menționată de contestatoare nu se poate circumscrie în sfera unor erori materiale cum impun restrictiv dispozițiile art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă și care pot avea legătură doar cu aspecte formale ale judecății, ci vizează chiar greșeli de judecată, care pe considerentele evocate nu pot forma obiectul contestației în anulare specială.
Contestatoarele au mai invocat omisiunea cercetării de către instanța de recurs a tuturor criticilor de nelegalitate expuse, cu referire la interpretarea eronată a unor motive noi de nulitate depuse într-un memoriu, când în realitate reprezentau elemente care clarificau situația de fapt.
Raportat la acest aspect, Tribunalul constată că nici această critică nu se încadrează în sfera dispozițiilor art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, întrucât chiar din expunerea de motive din cuprinsul contestației, contestatoarele reproduc fragmente din considerentele deciziei pronunțate în recurs care au format convingerea instanței de control că se înscriu ca motive noi de nulitate.
Sub acest aspect, susținerea contestatoarelor în sensul omisiunii cercetării unui motiv de recurs este nejustificată, atâta timp cât instanța de recurs s-a pronunțat și a motivat refuzul analizei acestora, ceea ce denotă că Tribunalul B. a expus și considerentele pentru care s-a procedat în această manieră.
Raportat la critica invocată de contestatoare înscrisă în art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, respectiv neîndeplinirea legală a procedurii de citare în ce privește intervenientul P. L. G., Tribunalul constată că aceasta este nejustificată și, mai mult, nu poate constitui un motiv al contestației în anulare o eventuală vătămare ce ar putea fi pricinuită altei părți.
În acest sens, contestația în anulare pe acest motiv nu poate fi formulată decât personal de către partea vătămată în dreptul său, ca urmare a soluționării cauzei fără a avea cunoștință de acest lucru, întrucât procedura de chemare în judecată nu a fost îndeplinită.
Atâta timp cât contestatoarele, legal citate, au promovat prezenta cale de atac extraordinară, acestea nu pot invoca un motiv în sprijinul cererii pentru o parte din proces care nu a înțeles să uzeze de aceasta.
În ce privește critica nulității deciziei de recurs, ca urmare a motivări acesteia cu depășirea termenului legal, Tribunalul constată că nici aceasta nu este justificată, în condițiile în care dispozițiile art.306 cu referire la art.303 Cod procedură civilă sunt aplicabile părții care exercită calea de atac și care trebuie să motiveze recursul în termenul impus de art.301 Cod procedură civilă, sub sancțiunea nulității căii de atac și nicidecum a deciziei pronunțate în recurs.
Sub ansamblul celor expuse și, având în vedere, că motivele invocate de contestatoare nu se înscriu în cazurile prevăzute de art.317 și art.318 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge contestația în anulare formulată, ca fiind nefondată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă ,Tribunalul va obliga contestatoarele la plata sumei de 527 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C. I. DE AVOCATURĂ "P. C.” reprezentând cheltuieli de deplasare corespunzătoarei distanței Tulcea – B., respectiv de 238 km, calculată la un consum de 7,5 litri la 100 km, precum și a bonurilor trecere bac, înlăturând solicitările formulate pentru suma de 830,72 lei, ca fiind nejustificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarele P. C. P. domiciliată în G., ., nr. 5, ., județ G. și P. M. domiciliată G., ., ., județ G. împotriva deciziei civile 220/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul B., în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. I. DE AVOCATURĂ "P. C." cu sediul în Tulcea, ., ., ., P. N. domiciliată în Tulcea, ., județ Tulcea, P. G. –F. domiciliat în Tulcea, ., județ Tulcea și P. L.- G. domiciliat în Tulcea, ., județ Tulcea.
Obliga contestatoarele la plata sumei de 527 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C. I. DE AVOCATURĂ "P. C.” .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. - A. S. |
Red.SG
Tehnored.OC
2ex/09.10.2014
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1170/2014. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
