Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 18601/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 319/2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. M.
Judecător E. P.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de intimații T. C. și T. M., domiciliați în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr.1163/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea B. SA, cu sediul în București, ..6A, sector 2 și intimații B. L. F., cu sediul în B., . . jud.B. și . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ MUNTENIA IPURL, cu sediul în B., ., ..B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul T. M. – personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul T. M. depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimata B. SA și copie de pe certificatul emis de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2013, sentințele civile nr._/27.11.2012, nr.4138/3.06.2010 ale Judecătoriei B., adresa B. SA nr.2430/23.07.2008, titlul de proprietate nr._/4/27.05.1996, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/18.08.1995, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1449/30.01.1995, carte funciară, acordul autentificat sub nr.2648/9.09.2011, actul adițional autentificat sub nr.2588/31.10.2008 și declarația autentificată sub nr. 405/9.02.2001. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata B. SA prin întâmpinare.
Recurentul T. M. solicită respingerea excepției, recursul fiind declarat în termenul prevăzut de lege.
Instanța respinge excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata B. SA prin întâmpinare, dat fiind că din înscrisurile existente la dosar se constată că hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac a fost comunicată în data de 20.03.2014 și ultima zi în care se putea formula recurs era 7.04.2014, dată la care s-a înregistrat cererea de recurs conform rezoluției de la fila 4 dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul T. M. solicită ca la soluționarea cauzei să fie avut în vedere memoriul depus la dosar, intitulat răspuns la întâmpinare, având caracter de concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 30.10.2013, contestatoarea B. SA a formulat, în temeiul art. 399 si următoarele C.proc.civ., în contradictoriu cu B. L. F., T. C., T. M. și ., contestație la executare împotriva procesului-verbal încheiat în data de 07.10.2013, emis în dosarul de executare nr.575/2012 al B. L. F., comunicat în data de 17.10.2013, prin care a solicitat anularea procesului verbal încheiat în data de 07.10.2013, să se constate că nu există impedimente la continuarea executării silite și să se dispună obligarea B. L. F. la continuarea efectuării actelor de executare silită în dosarul nr. 575/2012.
În motivarea în fapt a susținut că între societatea C. I. SRL în calitate de împrumutat și contestatoare, în calitate de creditor s-a încheiat Contractul de credit nr. 2609/06.12.2006, modificat și completat prin actele adiționale nr. 1/19.06.2007, nr. 2/18.06.2008, nr. 3/16.12.2008 și nr.3/22.12.2008.
Creditul a fost garantat cu garanție reală imobiliară asupra imobilului, proprietatea garanților ipotecari, T. C. și T. M., așa cum rezultă din contractul de ipoteca autentificat sub nr. 1672/13.12.2006 de BNPA V. V. și V. R. C. și respectiv, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1724/19.06.2007 de BNPA V. V. și V. R. C..
Actele de proprietate avute în vedere la data luării în garanție au fost: Contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1449/30.01.2005 de BNS V. E.; Contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr._/18.08.2005 de BNS V. M. C.; Declarație autentificată sub nr.405/09.02.2001 de BNP prin care T. D. declară că renunță la dreptul de întreținere; Autorizație de construire nr. 74/1996 - chioșc; Autorizație de construire nr.20/1995 - Locuință; Autorizație de construire nr.12/1999 – ANEXE.
A arătat de asemenea că potrivit încheierii de intabulare nr.1271/02.11.1999, atât terenul cât și construcțiile erau intabulate pe numele celor doi garanți, la data luării în garanție fiind libere de sarcini, iar ca urmare a neachitării debitelor, banca, în calitate de creditor, prin cererea formulată la data de 02.12.2011 a solicitat executarea silită asupra bunului imobil ipotecat având număr cadastral 156, înscris în CF vechi nr. 5 (actual CF nr._) a localității M., cerere care a fost adresată Corpului Executorilor Bancari, iar prin încheierea pronunțată în data de 16.12.2011, Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii. La data de 11.06.2012, după desființarea profesiei de executor bancar, a formulat o cerere de continuare a executării silite înregistrată sub nr.575 la B. L. F..
După emiterea mai multor acte de executare: Proces-verbal de situație din data de 02.07.2012, Somație din data 27.07.2012, Proces-verbal din data de 09.10.2012 (transmis ia data de 02.11.2012), adresa din data de 04.02.2013 (la care a răspuns prin transmiterea Raportului de evaluare), Comunicare Raport de evaluare către garanți din data de 10.06.2013, Proces-verbal de constatare din data de 11.07.2013, la data de 07.10.2013 B. L. F. a oprit executarea silită, iar Procesul-verbal din data de 07.10.2013 (comunicat la data de 17.10.2013) al B. L. F. cuprinde refuzul de a întocmi acte de executare subsecvente și implicit continuarea executării silite. Refuzul este motivat de faptul că reclamanta „nu a completat Raportul de evaluare cu indicarea în mod distinct a valorii bunurilor imobile urmărite și nu a evidențiat dreptul de uzufruct și celelalte drepturi „înscrise ulterior ipotecii".
Consideră nejustificat un astfel de refuz, executorul judecătoresc având obligația să stăruie prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu.
Prin procesul-verbal menționat se refuză practic efectuarea actelor de executare și a executării înseși, în condițiile în care din punctul său de vedere nu există impedimente în continuarea executării, deoarece în primul rând, titlul executoriu - Contractul de ipotecă - privește imobilul compus din teren intravilan curți construcții în suprafață de 10.142 mp (din acte 8.612 mp) și construcțiile de la C1 la C11, situat în ., având număr cadastral 156, înscris in CF nr. 5 a localității M., prin încheierea nr. BCF nr. 1271/02.11.1999.
În opinia sa, nu este necesară o evaluare distinctă pe teren și pe fiecare construcție, în parte, întrucât în temeiul art.1777 din vechiul cod civil ipoteca se întinde asupra tuturor ameliorațiunilor care au fost executate după constituirea ipotecii asupra fondului ipotecat și orice lucrare efectuată pe terenul ipotecat, de către proprietar sau de către un terț, cu sau fără autorizație, va fi cuprinsă în ipotecă, aceasta fiind de altfel și opinia doctrinei ( a se vedea Tratat de drept civil, Hamangiu, Rosetti-B., Al. Baicoianu vol.II., pag.706).
Mai arată de asemenea că executorul judecătoresc și-a întemeiat refuzul de a efectua acte de executare și pe dispozițiile art.500 alin.4 Cod proc civ., în sensul că, pe lângă prețul imobilului, trebuie determinată prin expertiză și valoarea eventualelor drepturi de uzufruct, uz, abitație sau servitute, în cazul în care acestea au fost intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci.
A susținut contestatoarea că a pus la dispoziția executorului Raportul de evaluare întocmit de Eurobank Property Services, prin evaluatori acreditați ANEVAR, care stabilește atât o valoare globală a imobilului, cât și valoarea separată a terenului. In condițiile în care, garanții debitori nu au contestat raportul de evaluare, nu înțelege cauza care determina neefectuarea actelor de executare subsecvente, respectiv organizarea de licitații pentru imobil. D. societatea împrumutată, C. I. SRL, împotriva căreia nu a fost pornita executarea silita, a avut obiecțiuni la raportul de evaluare.
Nu are cunoștință de existența vreunui drept de uzufruct, astfel cum se menționează în procesul-verbal și nici de existența vreunui drept de uz, abitație și servitute. Un eventual astfel de drept nici nu ar putea fi evaluat în condițiile în care nu s-a prezentat vreun document din care să reiasă existenta și întinderea lui.
De asemenea, nu i-au fost puse la dispoziție niciun fel de acte care privesc eventuale drepturi reale înscrise în Cartea Funciara după intabularea contractelor de garanție reală.
Printr-o adresa intitulată Obiecțiuni la raportul de evaluare, întocmită și transmisă executorului de către societatea împrumutată si nicidecum de către garanții ipotecari, se menționează faptul ca dreptul de superficie înscris în Cartea Funciara în favoarea . mai subzistă având în vedere că imobilul pentru care a fost constituit acest drept a ars într-un incendiu. Acesta este singurul act primit în care se menționează dreptul de superficie, societatea în beneficiul căreia fusese instituit și singura care ar putea emite pretenții, recunoscând că acest drept nu mai există.
Mai arată creditoarea că este titulara unui drept real în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contract de ipotecă autentificat sub nr.1672/13.12.2006 de BNPA V. V. și V. R. C. și respectiv, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1724/19.06.2007 de BNPA V. V. și V. R. C..
Executarea silită trebuie sa privească imobilul în ansamblul sau, astfel cum este descris în titlul executoriu, respectiv teren și construcții, în condițiile în care în temeiul Contractului de ipotecă - titlu executoriu - creditorul ipotecar beneficiază de un drept de urmărire potrivit căruia poate urmări bunul în mâinile oricărui deținător, indiferent de titlu și atâta vreme cât există un titlu executoriu valabil, executorul este obligat sa continue executarea silită, refuzul nefiind justificat.
De asemenea, comunică faptul că împotriva executării silite începută în dosar nr.575/2012, debitorii T. M., T. C. si . au formulat, la data de 24.07.2012, contestație la executare solicitând anularea procesului verbal de situație încheiat la data de 06.07.2012 de către B. L. F., contestație care s-a întemeiat pe dispozițiile art.399 alin.2 Cod proc civ, susținându-se de către contestatori că nulitatea procesului-verbal este justificată de faptul că au fost inventariate bunuri imobile ce nu sunt proprietatea nici a societății debitoare, nici a garanților ipotecari, cererea făcând obiectul dosarului nr._/200/2012, iar prin sentința civilă nr._ din data de 04.10.2012, Judecătoria B. a respins-o ca neîntemeiată, reținând că procesul-verbal de situație a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.496 Cp.c. și că acesta vizează imobilul urmărit, nefiind justificată afirmația contestatorilor că au fost individualizate bunuri ce aparțin altor persoane.
Atâta timp cât bunurile evaluate corespund cu cele din Procesul-verbal de situație întocmit de executorul judecătoresc, consideră că apare neîntemeiat refuzul de a efectua alte acte de executare, executorul judecătoresc având și alte mijloace – respectiv numirea unui expert - pentru determinarea eventualelor drepturi reale.
A arătat contestatoarea că este prejudiciată prin neefectuarea de acte de executare silită, neputându-si recupera în timp util creanța în valoare de 955.466,18 lei, cu toate ca deține o creanță certă, lichidă și exigibilă astfel cum rezultă din titlurile executorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.399 si urm. C.pr.civ. si orice alte dispoziții legale incidente în cauză.
În dovedirea acțiunii, a solcitat proba cu înscrisuri și atașarea dosarului de executare nr. 575/2012 al B. Lumperdan F..
Legal citați, intimații T. M. și T. C. au depus, la termenul din 04.12.2014 cerere prin care au solicitat citarea în cauză a numitei T. D. întrucât o parte din construcțiile de pe teren aparțin acesteia și au solicitat efectuarea unei expertize judiciare pentru stabilirea proprietarului terenului, proprietarului construcțiilor construite cu și fără autorizație, stadiul fizic la data întocmirii ipotecii și în prezent, stabilirea valorică a diferenței, cui aparțin dotările din clădiri și valoarea acestora.
La cererea formulată în scris a fost atașată copie a încheierii de carte funciară nr. 5080.
Reclamanta a formulat răspuns la cererea intimaților prin care a solicitat respingerea cererii acestora de introducere în cauză a numitei T. D. motivat de faptul că, în contestația la executare, cadrul procesual subiectiv este cel determinat de cadrul procesual execuțional, iar numita sus amintită nu este parte în dosarul execuțional și nici nu a formulat cerere de intervenție în cadrul prezentei contestații și mai mult, în procesul civil, cadrul procesual este determinat de reclamant, în speță contestatoarea, instanța fiind ținută să se pronunțe în limita investirii acesteia.
Cum executarea silită trebuie să privească imobilul, în ansamblu, nu se impune efectuarea unei expertize în cadrul căreia terenul și construcțiile să fie evaluate în mod separat.
La termenul din 22.01.2014 instanța a respins cererea de introducere în cauză a numitei T. D., pentru considerentele menționate în încheierea de ședință de la acea dată.
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr. 1163 pronunțată în ședința publică din 29.01.2014, Judecătoria B. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A în contradictoriu cu intimații B. L. F., T. C., T. M. și S.C. C. I. S.R.L., a anulat procesul-verbal încheiat la data de 07.10.2013 întocmit în dosarul de executare nr. 575/2012 al B. L. F. și a dispus continuarea executării silite în dosarul de executare nr.575/2012 al B. L. F..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 399 C. pr. civ, împotriva executării silite sau a oricărui act de executare pot formula contestație cei interesați sau vătămați prin executare. Se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să înceapă executarea silită sau să îndeplinească un act de executare. Față de aceste dispoziții, instanța a apreciat că în cauză, contestatoarea are la dispoziție opțiunea între a formula plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc prevăzută de art. 56 alin.2 din Legea 188/2000 și contestația la executare, prima neexcluzând-o pe cea de a doua.
În cauza de față, contestatoarea a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal întocmit de B. Lumperdan F. la data de 07.10.2013, în condițiile în care la data de 02.12.2011, creditoarea S.C. B. S.A. a solicitat începerea executării silite asupra imobilului compus din teren intravilan curți construcții în suprafață de 10.142 mp ( din acte_ mp) și construcții C1 – C11, situate în ., având număr cadastral 156, înscris în CF 5 a localității M., în baza titlurilor executorii contract de ipotecă autentificat sub numărul 1672/13.12.2006 de BNPA V. V. și V. R. C. și contract de ipotecă autentificat sub numărul 1724/19.06.2007 de BNPA V. V. și V. R. C..
A reținut că prin procesul-verbal încheiat la 07.03.2012, executorul bancar Lumperdan F. a suspendat executarea silită în dosarul de executare nr. 419/2011 ca urmare a încetării calității de executor bancar, urmând să formuleze cerere de continuare a executării silite la executorul judecătoresc competent astfel că la data de 11.06.2012, la cererea creditoarei S.C. B. S.A, pe rolul B. Lumperdan F. a fost înregistrat dosarul de executare silită nr.575/2012, având ca obiect continuarea executării asupra bunurilor imobile teren intravilan curți construcții în suprafață de 10.142 mp ( din acte_ mp) și construcții C1 – C11, situate în ., având număr cadastral 156, înscris în CF 5 a localității M., la data de 06.07.2012 fiind întocmit procesul-verbal de situație privind bunurile supuse executării.
Împotriva acestui act de executare au formulat contestație la executare debitorii S.C.C. I. S.R.L., T. M. și T. C., cerere respinsă prin sentința civilă nr._/04.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012
Prin procesul-verbal încheiat la 09.10.2012 executorul judecătoresc a apreciat necesară numirea unui expert tehnic imobiliar în vederea stabilirii prețului de vânzare a bunurilor imobile iar la data de 07.10.2013, B. Lumperdan F. a încheiat procesul-verbal prin care a constatat că deși s-a solicitat creditoarei și evaluatorului completarea, respectiv lămurirea raportului de evaluare primit la 21.05.2013, întrucât nu se indicase distinct valoarea bunurilor imobile urmărite proprietatea garanților ipotecari și nu erau evidențiate separat de prețul lor drepturile de uzufruct și celelalte drepturi înscrie ulterior ipotecii conform art. 500 alin.4 C. pr. civ., așa încât, a apreciat că procesul-verbal reprezintă un refuz motivat de a încheia un act de executare.
Față de conținutul procesului-verbal mai sus menționat, instanța a apreciat că refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea nu este justificat, având în vedere obligația acestuia de a stărui în îndeplinirea actelor de executare silită( în calitatea sa de persoană învestită cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, astfel cum prevăd dispozițiile art.2 alin.1 din Legea 188/2000) precum și lipsa unei culpe a creditoarei pentru pretinsa îndeplinire defectuoasă a obligațiilor ce revin expertului evaluator.
A reținut că în situația în care vreuna dintre părțile raportului juridic execuțional este nemulțumită de concluziile raportului de evaluare avea posibilitatea de a formula contestație la executare îndreptată împotriva acelui act, astfel că, decizia executorului judecătoresc de a refuza continuarea executării silite este neîntemeiată.
Instanța fondului a constatat și faptul că, procesul-verbal contestat nu are la bază situația descrisă de intimații T. M. și T. C. astfel încât, sunt lipsite de relevanță pentru prezenta cauză susținerile potrivit cărora bunurile evaluate nu aparțin celor doi intimați.
Instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 399 C. pr. civ., împotriva executării silite sau a oricărui act de executare poate formula contestație la executare orice persoană lezată prin executare, așa încât, în măsura în care executarea silită se poartă asupra unor bunuri ce aparțin unei terțe persoane, aceasta are deschisă calea contestației la executare pentru a-și apăra drepturile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații T. M. și T. C., arătând că hotărârea este nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatoarea ., anulând procesul verbal încheiat la data de 07.10.2013 de către executorul judecătoresc Lumperdan F., prin care acesta aducea la cunoștința creditorului ca nu poate continua executarea deoarece, raportul de evaluare primit in luna mai 2013, nu este complet.
Arată recurenții că după ce au fost citați, au solicitat sa fie introdusă în cauză numita T. D., persoană care între timp a devenit proprietară pe o parte din bunurile supuse executării silite în condițiile în care așa cum corect a observat și instanța de fond, la momentul încheierii celor doua contracte de ipotecă, ei au dobândit o parte din bunuri printr-un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere de la T. D.. Între timp, prin hotărâre judecătorească, T. D. a redevenit proprietara acelor bunuri, situație în care apreciază că era necesară introducerea sa în cauză și actualizarea raportului de evaluare a bunurilor supuse executării.
Consideră recurenții că, în această situație a fost justificată încheierea procesului verbal de către executorul judecătoresc Lumperdan F., iar motivele invocate în acel proces verbal reprezentau un refuz motivat de a continua executarea.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază recurenții că soluția Judecătoriei B. este nelegală și consideră că se impune completarea raportului de evaluare în sensul celor indicate de executorul judecătoresc, așa încât solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare promovată de ..
In termen legal intimata B. SA București a formulat în temeiul art.115 Cod.proc.civ., întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca tardiv formulat, având în vedere data comunicării sentinței instanței de fond (19.03.2014), iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.1163 din data de 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria B..
A susținut intimata că hotărârea instanței este temeinică și legală având în vedere ca, din probele administrate a rezultat că în mod nejustificat, executorul judecătoresc, L. F., a dispus prin Procesul-verbal din data de 07.10.2013 întocmit în cadrul dosarului de executare silită nr.575/2012, oprirea executării silite întrucât, B. SA „nu a completat Raportul de evaluare cu indicarea în mod distinct a valorii bunurilor imobile urmărite proprietatea garanților ipotecari și nu a evidențiat dreptul de uzufruct și celelalte drepturi înscrise ulterior ipotecii".
Așa cum a reținut și instanța de fond, B. SA, în calitate de creditoare nu are printre obligații și pe aceea de a determina sau completa valoarea de evaluare a imobilului, neputându-i-se găsi o culpă cu privire la modul de întocmire a raportului de evaluare, în schimb, executorul judecătoresc, în calitatea sa oficială de persoană investită cu îndeplinirea unui serviciu de interes public conform dispozițiilor art.2 alin.1 din Legea 188/2000 are ca și obligație principală pe aceea „de a stărui, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu".
Decizia executorului este cu atât mai nejustificată, cu cât, în dosarul execuțional menționat, niciuna dintre părți, nu a înțeles să formuleze contestație la executare cu privire la Raportul de evaluare existent în dosar, iar în temeiul art.500 alin.2 Cod proc civ, executorul judecătoresc avea posibilitatea solicitării părerii unui alt expert, și în niciun caz, soluția corectă din punct de vedere economic și juridic nu era oprirea executării silite din culpa creditoarei.
Se susține în întâmpinare că, în aceste împrejurări B. SA este prejudiciată fiind în imposibilitatea de a-și valorifica garanția și de a recupera măcar în parte debitul în valoare de peste 900.000 lei.
Apreciază intimata că recursul declarat de intimații garanți cuprinde motive care nu au legătură directă cu această contestație și cu motivul refuzului executorului de a continua executarea silită.
Raportat la situația de fapt, se învederează în întâmpinare că prin cererea înregistrată sub nr.575/2012 la B. L. F., a solicitat, în temeiul contractelor de ipotecă autentificate sub nr.1672/13.12.2006 și 1724/19.06.2007 de BNP V. R. C., accesorii la Contractul de credit nr.2609/06.12.2006, (astfel cum a fost modificat prin actele adiționale), executarea silită asupra imobilul compus din teren intravilan curți construcții în suprafață de 10.142 mp (din acte 8.612 mp) și construcțiile de la C1 la C11, situat în ., având număr cadastral 156, înscris in CF nr. 5 a localității M., prin încheierea nr. BCF nr. 1271/02.11.1999.
După emiterea în dosarul de executare menționat a mai multor acte de executare: Proces-verbal de situație din data de 02.07.2012, Somație din data 27.07.2012, Proces-verbal din data de 09.10.2012 (transmis la data de 02.11.2012), adresa din data de 04.02.2013 (la care a răspuns prin transmiterea Raportului de evaluare), Comunicare Raport de evaluare către garanți din data de 10.06.2013, Proces-verbal de constatare din data de 11.07.2013, la data de 07.10.2013 B. L. F. a oprit executarea silită.
Contrar celor susținute de executor în cadrul Procesului verbal atacat, în cuprinsul Raportului de evaluare, care a fost depus și la dosarul cauzei, expertul ANEVAR a dat câte o valoare atât terenului, cat și construcțiilor, identificându-le pe fiecare, în parte, așa cum rezultă de la pagina 8/9 din acest Raport. Având aceste informații tehnice și economice, executorul putea să stabilească cu ușurința prețul de pornire al licitației, pentru imobilul - teren și construcții astfel cum este descris în Contractul de ipotecă. Mai mult decât atât, acest Raport de evaluare a fost comunicat și garanților care nu au înțeles să-l conteste.
În opinia sa, apreciază că nici măcar nu era necesară o astfel de evaluare distinctă pe teren și pe fiecare construcție, în parte, întrucât în temeiul art.1777 din vechiul Cod civil ipoteca se întinde asupra tuturor ameliorațiunilor care au fost executate după constituirea ipotecii asupra fondului ipotecat.
Din economia acestui text de lege rezultă că ipoteca se întinde la toate accesoriile imobilului grevat, fără a fi nevoie de vreo mențiune specială în această privință, legiuitorul având în vedere toate ameliorările și adăugirile materiale executate asupra unui imobil, literatura de specialitate arătând care sunt ipotezele la care se aplică disp. art. 1777 Cod civil: a)construcțiile și clădirile ridicate de debitor asupra unui loc viran ipotecat vor fi încorporate în ipoteca constituită anterior asupra locului viran, b) dacă ameliorările sau clădirile au fost executate asupra imobilului de un terț detentor, ele sunt totuși cuprinse în ipotecă, creditorul ipotecar beneficiind de aceste lucrări, în sensul că i se mărește garanția, c)servituțile active dobândite în favoarea imobilului ipotecat și imobilele prin destinație încorporate după constituirea ipotecii, sunt și ele lovite de aceasta (a se vedea Tratat de drept civil. Hamangiu, Rosetti-B., Al. Baicoianu voi.II., pag. 706).
În aceste condiții, apreciază că extinderea ipotecii are loc de drept, automat, fără intervenția părților, asupra tuturor construcțiilor notate în foaia A, a cărții funciare, atâta timp cât anterior a fost notată la foaia C – ca sarcini - ipoteca asupra terenului.
Acest argument, se arată în întâmpinare, este întărit și de caracterul indivizibil al ipotecii, instituit prin art. 1746 alin. 2 cod civil, potrivit căruia ipoteca este din natura ei nedivizibilă și subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecărui și asupra fiecărei porțiuni din aceste imobile, așa încât, atâta vreme cât corpul funciar este unul singur, ipoteca trebuie să subziste asupra întregului, nu doar asupra unora din construcțiile notate în foaia respectivă.
Pe de alta parte, ipoteca este o garanție reală imobiliară, accesorie, ce conferă titularului său un drept de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar afla și un drept de preferință, în privința satisfacerii creanței sale, față de ceilalți creditori.
Subliniază intimata că, în calitate de creditor a pornit executarea silită în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractele de credit și contractele de garanție reală imobiliară: autentificate sub nr.1672/13.12.2006 și respectiv sub nr.1724/19.06.2007 de BNPA V. V. si V. R. C., titluri execuționale valabile, iar în ceea ce privește alte drepturi reale - conform extrasului CF nr._/03.07.2013 în Partea III (Foaie de sarcini), în afara ipotecii mai este menționat un drept de superficie in favoarea societății C. I. SRL, pe care evaluatorul l-a identificat și menționat în expertiză ca fiind "cu titlu gratuit" ( așa cum rezultă din Convenția prin care a fost constituit), acest drept de superficie fiind notat în anul 2011, cu mult după ipotecarea imobilului, nefiind nici măcar opozabil B. SA.
Apreciază că raportul de evaluare a fost corect întocmit, în acord cu dispozițiile art.411 Cod proc civ, conform cărora "Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație", acesta a privit bunurile pe care executorul judecătoresc le-a identificat prin Procesul verbal de situație și care a fost supus verificării instanței ( sentința civilă nr._/04.10.2012), constatându-se că executarea silită vizează bunul urmărit, nefiind justificată afirmația recurenților T. M. și T. C., că au fost individualizate bunuri care aparțin altor persoane.
Executarea silită, arată intimata, trebuie să privească imobilul în ansamblul său, astfel cum este descris în titlul executoriu, respectiv teren și construcții și atâta vreme cât există un titlu executoriu valabil, executorul este obligat să continue executarea silită, refuzul nefiind justificat.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul T. M. a susținut că recursul a fost depus în termen, luându-se în calcul data de primire a sentinței motivate cu poșta - nu se poate admite excepția invocată.
A susținut că pământul în suprafață de 8.612 mp aparține d-nei T. D. și nu soților T. M. și T. C., deoarece vânzarea între aceștia s-a făcut cu contract de vânzare cu clauză de întreținere, între aceștia intervenind rezoluțiunea, lucru ce se poate constata din extrasul de carte funciară și hotărârea judecătorească anexată, în prezent proprietarul terenului, T. D., face demersuri în justiție pentru a i se da pământul înapoi conform Hotărârii Judecătorești anexate care conform rezoluțiunii - și conform dispozițiilor articolului 1554, alin. 1 Codul Civil, odată intervenită rezoluțiunea contractelor se consideră că nu au fost niciodată încheiate, iar părțile revin la situația de dinaintea încheierii lor - text stipulat din încheierea nr. 5080 de Carte Funciară.
Susține de asemenea că în prezent pe rolul Judecătoriei B. secția civilă se află dosarul nr._/2000/2013 care, după ce se dă o soluție definitivă va lamuri multe aspecte, că se poate constata cu ușurință că la întocmirea ipotecii de către B. Post S.A. nu s-a ținut cont de prima sarcină, clauza de întreținere, așa încât din acest motiv consideră că ipoteca duce la nulitate deoarece a fost neglijat dreptul proprietarului, care era de fapt de rang I si apoi se trecea banca la ipoteca de rang II, lucru care era cunoscut si de către B. Post, motiv pentru care nu are scuze, ceea ce în final a dus la o revocare a proprietarului căruia nu i s-a cerut acceptul.
Din adresa B. Post S.A. nr.2430/23.07.2008 reiese clar că acesta și-a asumat riscul cu bună știință, acesta fiind primul motiv pentru care executorul judecătoresc refuză să facă executarea.
Raportul de reevaluare întocmit de S.C. EUROMBANK PROPERTY SERVICE prin CITY PROPERTY MANAGEMENT S.R.L. este cel mai mare „bluf” care a putut exista vreodată și pe care din aceste motive Executorul Judecătoresc Lumperdeanu F. nu l-a putut accepta, sens în care exemplifică: Expertiza nu are planuri cadastrale fără de care nu se poate face evaluarea; a poziționat greșit locația trecând-o la B. în loc de Popasul M. (exemplu blocul DJ 203G si blocul DNE 577); la incendiul din luna ianuarie 2011 au ars mai multe corpuri de clădire C1, C6, C7, C8 si C2, adică centrală, bucătărie, restaurant, cabină paznic și terasă, aceasta fiind o construcție monobloc cu etaj si cu anexele pe lângă ea; nu a existat drept de superficie decât pe corpul C1 iar prin distrugerea clădirii, acesta a dispărut și ipoteca de pe ele nu mai poate exista; expertiza a consemnat structuri constructive volante care nu au vocație de garanție.
Aceasta ar însemna că piscina, toaleta, anexele gospodărești, garajul, magazia cu atelierul, nu au ipotecă pe ele ceea ce înseamnă ca nu se pot executa; suprafața totală a terenului este de 8612 mp nu de 10.142 mp, diferența între cele două de 1.600 mp are un alt proprietar, iar cei de 8.612 mp neipotecați, liberi de orice sarcini conform Hotărârii Judecătorești aparține D-nei T. D. care pe buna dreptate pentru ai fi opozabilă a cerut să intre parte în proces, dar a fost refuzată.
Din acest motiv consideră că pe bună dreptate Executorul Judecătoresc se întreabă cum să execute ceva ce „ nu este ipotecat”.
Mai susține că, există în discuție o altă construcție, C8 care la data ipotecii era o fundație de beton, între timp D-na T. D. cu banii ei a construit o clădire fără etaj și fără autorizație cu toate dotările pe pământul ei, motiv pentru care nu poate sa zică nimeni ca această clădire este o "ameliorație" la altă clădire, când aceasta este de fapt o clădire de sine stătătoare, cunoscându-se proprietarul clădirii și al terenului, aceasta fiind o clădire neipotecată deoarece la momentul când s-a făcut ipoteca nu se putea ipoteca o fundație astfel că are dreptate Executorul Judecătoresc ca nu se poate executa.
Cu privire la corpul C9, botezat locuința de serviciu, construit fără autorizație în locul unei magazii din lemn prin care bătea vântul, se arată că, din această magazie a mai rămas aproape jumătate și sub același acoperiș, refăcut s-a construit o locuința de serviciu care deservește personalului si nu poate fi considerata o „ameliorație” deoarece la data ipotecarii nu exista, iar pământul aparține lui T. D..
Din punct de vedere procedural, se arată în întâmpinare, această expertiză nu a respectat nicio normă, deoarece nu a ținut cont de abordarea prin randament a proprietăților fiind cea mai recomandată metodă în acest caz, metoda ANEVAR si UNEAR, iar cei care au făcut expertiza nu au semnat și nu au certificat dacă sunt absolvenți ai seminarului Raport de Evaluare, Raport de Verificare si nici nu au cerut aprobarea băncii de a lucra cu raportul uniform, aceasta procedură putându-te obliga la obținerea autorizației pentru construcții neautorizate.
Susțin de asemenea că toată zona care se presupune a fi fost ipotecată a fost reconstruită în altă configurație decât cea din planul cadastral inițial prin reconstrucția după incendiu a terasei si a restaurantului cu alte fundații si alte suprafețe, construcții noi, care nu sunt ipotecate si care dorește banca a fi executate, și care nu pot fi considerate "ameliorații". După repunerea în drepturi a Hotărârii Judecătorești a d-nei T. D. aceste clădiri aparțin unor persoane fizice așa cum au fost si înainte, dar dirijate in folosul D-nei T. D. care culege roadele pământului, împrejurare în care are dreptate Executorul Judecătoresc ca nu se poate executa!
De asemenea, această locație nu poate funcționa decât ca una singură de sine stătătoare, toate locațiile din ea sunt dependente una de alta prin alimentare cu energie electrică, prin alimentarea cu apă și sistemul de canalizare, evacuare a apelor uzate conform autorizației de mediu, nu există planuri cadastrale de împărțire a locațiilor ca să fie singulare în folosință și mai mult în zona împrejmuită există 1.660 mp de teren proprietate persoană fizică care nu pot fi localizați cadastral în perimetrul împrejmuit, motiv pentru care persoana fizică nu a putut face pe această suprafață de 1.660 mp planul cadastral deși i-a cumpărat de la Primăria M. cu aprobarea Consiliului Local.
În aceste condiții rezultă clar că sunt încă multe probleme nerezolvate iar din punct de vedere procedural chiar imposibil de pus în practică în acest moment, lipsa autorizațiilor de construcție, lipsa planurilor cadastrale, despărțirea proprietății în clădiri ipotecate și neipotecate, lipsa totală a pământului de sub aceste construcții pentru care nu există de la T. D. proprietara pământului nici un drept de superficie, ori se știe clar că fără acest drept de superficie nu se poate construi, nu se pot face planuri cadastrale și înregistra acestea și nici nu se poate face o evaluare a locației.
Pentru locația de la Sărata Monteoru - Complexul La P. - hotel și restaurant de 3 stele arată că este ipotecat doar restaurantul cu hotelul, celelalte locații din curte, aparținând lui T. B. I. care este si proprietarul pământului de 2155 mp., aceste locații care aparțin lui T. B. neputând fi considerate ameliorații deoarece proprietarul pământului poate construi și dărâma orice pe pământul său. Mai mult clădirea restaurantului prin . S.C. C. I. S.R.L. nu mai are drept de superficie sau comodat pentru firma de mai sus, situație în care acesta poate dispune o alta superficie sau un alt comodat pentru a-și putea plăti impozitele și taxele locale.
Menționează că în prezent cele două locații sunt administrate de S.C. C. INVENT SALES S.R.L., sunt păzite, întreținute, văruite și taxe plătite la zi la Primăria M., societatea respectivă și-a dotat obiectivele exploatate cu mobilier, obiecte de inventar, a angajat personal deservire, a făcut niște cheltuieli pe care le poate revendica și ca o mențiune în plus administratorul noii societăți S.C. C. INVENT SALES S.RL. a făcut în mai multe rânduri băncii o propunere de preluare a creditului pe o perioada de 30 - 35 ani cu plata unei sume lunare de 2000 - 5000 lei și stoparea parțială a dobânzilor, sau stabilirea unei dobânzi liniare de la început la sfârșit, propunere care nici nu a fost luată în seamă de bancă, neprimind nici un răspuns concret.
Consideră că, executorul dacă va dori să valorifice sub orice forma o parte din aceste locații cu niște sume modice stabilite cu conducerea noii societăți va accepta plata lunară, însemnând de fapt o recuperare parțială la așa zisul prejudiciu.
La rândul său, numita T. D., proprietara pământului s-a adresat instanței de judecată ca să oblige pe toți cei care se fac vinovați de tergiversarea punerii în practică a Hotărârii Judecătorești nr._/200/2011 ca în baza acesteia să se demoleze toate clădirile existente pe teren și să i se dea terenul liber de orice sarcină, așa cum prevede art.1554, alin 1 " părțile trebuie sa revină la situația existentă înainte de încheierea lor." Consideră că cele 2 contracte de vânzare cumpărare_ și_/1808/1995 nu au fost niciodată încheiate anulându-se dreptul de intabulare și contractele.
La termenul din 16.06.2014, recurentul T. M. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimata B. SA și înscrisuri, respectiv: copie de pe certificatul emis de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2013, sentințele civile nr._/27.11.2012, nr.4138/3.06.2010 ale Judecătoriei B., adresa B. SA nr.2430/23.07.2008, titlul de proprietate nr._/4/27.05.1996, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/18.08.1995, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1449/30.01.1995, carte funciară, acordul autentificat sub nr.2648/9.09.2011, actul adițional autentificat sub nr.2588/31.10.2008 și declarația autentificată sub nr. 405/9.02.2001.
La același termen instanța a pus în discuție excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata B. SA prin întâmpinare și raportat la înscrisurile atașate la dosar a dispus respingerea acesteia motivat de faptul că, hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac a fost comunicată în data de 20.03.2014 și ultima zi în care se putea formula recurs era 7.04.2014, dată la care s-a înregistrat cererea de recurs conform rezoluției de la fila 4 dosar.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale incidente, precum și din oficiu în fapt și în drept conf. art. 304 ind.1 cod proc. civ., tribunalul constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății contestatoarea B. SA a formulat, în temeiul art. 399 si următoarele C.proc.civ., în contradictoriu cu B. L. F., T. C., T. M. și ., contestație la executare împotriva procesului-verbal încheiat în data de 07.10.2013, emis în dosarul de executare nr.575/2012 al B. L. F., comunicat în data de 17.10.2013, prin care a solicitat anularea procesului verbal încheiat în data de 07.10.2013, să se constate că nu există impedimente la continuarea executării silite și să se dispună obligarea B. L. F. la continuarea efectuării actelor de executare silită în dosarul nr. 575/2012, susținând în motivarea contestației că, între societatea C. I. SRL în calitate de împrumutat și contestatoare, în calitate de creditor s-a încheiat Contractul de credit nr. 2609/06.12.2006, modificat și completat prin actele adiționale nr. 1/19.06.2007, nr. 2/18.06.2008, nr. 3/16.12.2008 și nr.3/22.12.2008, că acest credit a fost garantat cu garanție reală imobiliară asupra imobilului, proprietatea garanților ipotecari, T. C. și T. M., așa cum rezultă din contractul de ipoteca autentificat sub nr. 1672/13.12.2006 de BNPA V. V. și V. R. C. și respectiv, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1724/19.06.2007 de BNPA V. V. și V. R. C., actele de proprietate avute în vedere la data luării în garanție fiind: Contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1449/30.01.2005 de BNS V. E.; Contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr._/18.08.2005 de BNS V. M. C.; Declarație autentificată sub nr.405/09.02.2001 de BNP prin care T. D. declară că renunță la dreptul de întreținere; Autorizație de construire nr. 74/1996 - chioșc; Autorizație de construire nr.20/1995 - Locuință; Autorizație de construire nr.12/1999 – anexe, că potrivit încheierii de intabulare nr.1271/02.11.1999, atât terenul cât și construcțiile erau intabulate pe numele celor doi garanți, la data luării în garanție fiind libere de sarcini, iar ca urmare a neachitării debitelor, banca, în calitate de creditor, prin cererea formulată la data de 02.12.2011 a solicitat executarea silită asupra bunului imobil ipotecat având număr cadastral 156, înscris în CF vechi nr. 5 (actual CF nr._) a localității M., cerere care a fost adresată Corpului Executorilor Bancari, iar prin încheierea pronunțată în data de 16.12.2011, Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii, însă la data de 11.06.2012, după desființarea profesiei de executor bancar, a formulat o cerere de continuare a executării silite care a fost înregistrată sub nr.575 la B. L. F..
S-a susținut că, după emiterea mai multor acte de executare, la data de 07.10.2013 B. L. F. a oprit executarea silită, iar Procesul-verbal din data de 07.10.2013 (comunicat la data de 17.10.2013) al B. L. F. cuprinde refuzul de a întocmi acte de executare subsecvente și implicit continuarea executării silite, refuzul fiind motivat de faptul că reclamanta „nu a completat Raportul de evaluare cu indicarea în mod distinct a valorii bunurilor imobile urmărite și nu a evidențiat dreptul de uzufruct și celelalte drepturi „înscrise ulterior ipotecii", așa încât consideră nejustificat un astfel de refuz, executorul judecătoresc având obligația să stăruie prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu.
Prin sentința a cărei recurare se solicită, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A în contradictoriu cu intimații B. L. F., T. C., T. M. și S.C. C. I. S.R.L., a anulat procesul-verbal încheiat la data de 07.10.2013 întocmit în dosarul de executare nr. 575/2012 al B. L. F. și a dispus continuarea executării silite în dosarul de executare nr.575/2012 al B. L. F..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații T. M. și T. C., arătând că hotărârea este nelegală, apreciind că instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatoarea ., anulând procesul verbal încheiat la data de 07.10.2013 de către executorul judecătoresc Lumperdan F., prin care acesta aducea la cunoștința creditorului că nu poate continua executarea deoarece, raportul de evaluare primit in luna mai 2013, nu este complet.
Au susținut că, după ce au fost citați, au solicitat sa fie introdusă în cauză numita T. D., persoană care între timp a devenit proprietară pe o parte din bunurile supuse executării silite în condițiile în care așa cum corect a observat și instanța de fond, la momentul încheierii celor doua contracte de ipotecă, că ei au dobândit o parte din bunuri printr-un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere de la T. D. iar între timp, prin hotărâre judecătorească, T. D. a redevenit proprietara acelor bunuri, situație în care apreciază că era necesară introducerea sa în cauză și actualizarea raportului de evaluare a bunurilor supuse executării.
Consideră că, în această situație a fost justificată încheierea procesului verbal de către executorul judecătoresc L. F., iar motivele invocate în acel proces verbal reprezentau un refuz motivat de a continua executarea, împrejurare în care apreciază că soluția Judecătoriei B. este nelegală și consideră că se impune completarea raportului de evaluare în sensul celor indicate de executorul judecătoresc, așa încât solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare promovată de ..
Recursul nu a fost motivat în drept, însă din motivarea în fapt rezultă că se invocă motivul de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, care prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere când „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când, din modul în care este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
A doua ipoteză a motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă se referă la situația în care instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.
Tribunalul constată că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când nesocotește o normă de drept substanțial sau atunci când interpretează greșit o normă juridică aplicabilă, și, raportat la aceste aspecte, observă că instanța de fond a interpretat și a aplicat corect legea, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul, pe de altă parte, nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din Codul de procedură, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, inclusiv în privința netemeiniciei, în baza art. 3041 din Codul de procedură civilă, hotărârea neputând fi atacată cu apel.
Raportat la speța dedusă judecății, tribunalul constată că așa cum corect a reținut instanța de fond, potrivit art. 399 C. pr. civ, împotriva executării silite sau a oricărui act de executare pot formula contestație cei interesați sau vătămați prin executare, că se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să înceapă executarea silită sau să îndeplinească un act de executare așa încât contestatoarea are la dispoziție opțiunea între a formula plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc prevăzută de art. 56 alin.2 din Legea 188/2000 și respectiv contestație la executare, prima neexcluzând-o pe cea de a doua.
Se invocă faptul că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea lor de a fi introdusă în cauză numita T. D., persoană care între timp a devenit proprietară pe o parte din bunurile supuse executării silite în condițiile în care așa cum corect a observat și instanța de fond, la momentul încheierii celor doua contracte de ipotecă, ei au dobândit o parte din bunuri printr-un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere de la T. D. iar între timp, prin hotărâre judecătorească, T. D. a redevenit proprietara acelor bunuri, situație în care apreciază că era necesară introducerea sa în cauză și actualizarea raportului de evaluare a bunurilor supuse executării.
Este adevărat că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către intimați, respectiv sentința civilă nr._/27.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., numita T. D., a devenit proprietară pe o parte din bunurile supuse executării silite, din conținutul sentinței rezultând că soții T. M. și C. au fost de acord cu acțiunea promovată de aceasta având ca obiect rezilierea contractelor ce au constituit titlul de proprietate al recurenților debitori, asupra imobilelor ipotecate, însă acest aspect este lipsit de relevanță în condițiile în care prin declarație autentificată sub nr.405/09.02.2001 de BNP T. D. a declarat că renunță la dreptul de întreținere.
Tribunalul constată de asemenea că, așa cum se susține în întâmpinarea formulată de intimata creditoare, raportat la disp. art.1777 din vechiul Cod civil ipoteca se întinde asupra tuturor ameliorațiunilor care au fost executate după constituirea ipotecii asupra fondului ipotecat, din economia acestui text de lege rezultând că ipoteca se întinde la toate accesoriile imobilului grevat, fără a fi nevoie de vreo mențiune specială în această privință, legiuitorul având în vedere toate ameliorările și adăugirile materiale executate asupra unui imobil, literatura de specialitate arătând care sunt ipotezele la care se aplică disp. acestui articol, argument, întărit și de caracterul indivizibil al ipotecii, instituit prin art. 1746 alin. 2 cod civil, potrivit căruia ipoteca este din natura ei nedivizibilă și subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecărui și asupra fiecărei porțiuni din aceste imobile, așa încât, atâta vreme cât corpul funciar este unul singur, ipoteca trebuie să subziste asupra întregului, nu doar asupra unora din construcțiile notate în foaia respectivă.
Mai mult, ipoteca este o garanție reală imobiliară, accesorie, ce conferă titularului său un drept de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar afla și un drept de preferință, în privința satisfacerii creanței sale, față de ceilalți creditori.
Nu în ultimul rând, tribunalul constată că așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, potrivit disp. art. 399 C. pr. civ., împotriva executării silite sau a oricărui act de executare poate formula contestație la executare orice persoană lezată prin executare, așa încât, în măsura în care executarea silită se poartă asupra unor bunuri ce aparțin unei terțe persoane, aceasta are deschisă calea contestației la executare pentru a-și apăra drepturile.
Referitor la modul de evaluare a bunurilor supuse executării silite, tribunalul constată că în situația în care vreuna dintre părțile raportului juridic execuțional era nemulțumită de concluziile raportului de evaluare avea posibilitatea de a formula contestație la executare îndreptată împotriva acelui act, lucru pe care recurenții nu l-au făcut, împrejurare în care refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea nu este justificat, cu atât mai mult cu cât acesta avea obligația de a stărui în îndeplinirea actelor de executare silită.
De altfel, prin răspunsul la întâmpinare formulat recurentul T. M. invocă aspecte legate de modul de evaluare a imobilelor și de situația acestora care nu au fost invocate în motivarea recursului promovat și nici nu pot constitui motive de nulitate de ordine publică pentru a fi incidente disp. art. 3041 cod proc. civ.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constatând că sentința recurată este temeinică și legală așa încât va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de intimații T. C. și T. M., domiciliați în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr.1163/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea B. SA, cu sediul în București, ..6A, sector 2 și intimații B. L. F., cu sediul în B., . . jud.B. și . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ MUNTENIA IPURL, cu sediul în B., ., ..B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2014.
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. M. | Judecător, E. P. |
Grefier, C. C. |
Red. MȘ /Tehnored CC/MȘ/ 2 ex./ 14.07.2014
Dosar fond nr._ / Judecătoria B., Judecător fond N. G.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 414/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
