Revendicare imobiliară. Decizia nr. 298/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 16739/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 298/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător E. P.
Judecător F. C. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul B. E. A. – domiciliat în B., cartier Micro 5, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu pârâtul Ș. C. – domiciliat în comuna Cernătești, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul B. E. A. – asistat de avocat B. C., lipsă fiind intimatul Ș. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată, recursul este motivat, netimbrat și nesemnat, iar intimatul a formulat în cauză întâmpinare și a depus concluzii scrise, după care:
Recurentul B. E. A., identificat cu cartea de identitate, procedează la semnarea cererii de recurs.
Avocat B. C., pentru recurent, depune chitanța nr._/14.05.2014 – prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 89 lei și adeverința nr. 1660/07.05.2014 eliberată de Primăria comunei Cernătești. Arată că nu mai are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat B. C., având cuvântul pentru recurentul B. E. A., învederează că terenul în litigiu a fost proprietatea mamei recurentului anterior colectivizării și a fost reconstituit ulterior, în baza Legii nr. 18/1991, prin adeverință de reconstituire. Din anul 2001 au existat mai multe litigii cu privire la acest teren, iar în anul 2007 s-a validat dreptul de proprietate al recurentului, fiind obligate cele două comisii de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. De asemenea, a existat și un litigiu în urma căruia s-a dispus anularea titlului de proprietate al pârâtului Ș. C. cu privire la suprafața de teren în litigiu. Cu toate acestea, nici până în prezent nu s-a putut realiza punerea în posesie a recurentului, datorită faptului că fiul intimatului-pârât se opune, încălcând, astfel, legea.
Arată că instanța de fond, lapidar, a respins prezenta acțiune în revendicare, pe motiv că nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul este unicul moștenitor al defunctei, deși niciodată acest aspect nu a fost pus în discuție. Au făcut, totuși, această dovadă, în calea de atac, prin depunerea certificatului de moștenitor. Precizează, însă, că recurentul nu deține titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, fapt ce nu i se datorează, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar – comisia locală motivând tergiversarea emiterii titlurilor de proprietate prin lipsa de fonduri.
De asemenea, instanța de fond a considerat că nu s-a făcut dovada faptului că terenul în litigiu este stăpânit de pârât, însă există dovezi în acest sens la dosar și chiar recunoașterea acestuia. Din înscrisurile emise de comisia locală rezultă clar că pârâtul s-a opus punerii efective în posesie a recurentului.
Sub aspectele invocate, arată că Legea nr. 18/1991 a suferit modificări, articolul 2 al. 2 din Legea nr. 1/2000 stabilind că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, în deciziile de speță, a statuat că adeverințele emise fac dovada provizorie a dreptului de proprietate și pot fi opuse cu asemenea valoare într-o acțiune în revendicare în contra posesorului care nu are nicio dovadă de proprietate.
Susține că este nedrept ca persoanele care au obținut adeverințe de reconstituire, dar nu au obținut titluri de proprietate, din motive ce nu le sunt imputabile, să sufere abuzuri.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată Cu cheltuieli de judecată pentru ambele faze procesuale, respectiv în fond și în calea de atac.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.05.2012, sub nr._, reclamantul B. E. A., în contradictoriu cu pârâtul Ș. C., a formulat acțiune în revendicare, prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și netulburată posesie terenul arabil în suprafață de 1010 mp, situat în intravilanul satului Aldeni, .. A mai solicitat obligarea pârâtului să-l despăgubească pentru lipsa de folosință a terenului pe perioada ultimilor 3 ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că terenul menționat a fost proprietatea mamei sale B. Ortansa anterior cooperativizării.
În timpul CAP-ului terenul a fost dat cu titlu de lot în folosință numiților Ș. C. și Ș. M..
După apariția legilor fondului funciar regimul juridic al terenului a făcut obiectul mai multor litigii .
Deși titlul pârâtului a fost anulat și cu toate că dreptul reclamantului a fost recunoscut judecătorește, pârâtul continuă să-l împiedice să intre în posesia terenului.
În drept, a invocat art.563 și urm.C.civ.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri-.
Pârâtul a formulat Întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii .
La termenul din 9.04.2013 reclamantul a precizat că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor daune.
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013, Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât..
De asemenea, a respins acțiunea în revendicare imobiliară ca neîntemeiată și, ca nedovedită, solicitarea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În pronunțarea acestei soluții prima instanță a adus următoarea argumentare:
„Acțiunea în revendicare este definită ca acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul neposesor cere recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.
În acțiunea în revendicare, proprietarul trebuie să dovedească că el este titularul exclusiv al dreptului de proprietate, iar scopul acțiunii constă în restituirea bunului.
De aici rezultă și condiția potrivit căreia ea trebuie introdusă împotriva celui ce deține lucrul, fire în calitate de posesor sau de detentor precar.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active reclamantului, având în vedere că acesta, la data formulării acțiunii se considera proprietarul terenului în litigiu, iar aspectele legate de dovada calității de proprietar țin de soluționarea pe fond a cauzei, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Pe fond, instanța reține că prin s. civ. nr.2556/4.05.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de petenta B. Ortansa, s-a dispus obligarea intimatelor să emită petentei titluri de proprietate pe vechile amplasmente pentru terenurile reconstituite conform Legii 18/1991, pentru care s-a eliberat adeverința nr.638/1991 și a fost pusă în posesie .
Prin decizia nr.808/9.11.2009 pronunțată de Tribunalul B. Secția Civilă în dosar nr._ s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1010 mp teren situat în intravilanul com.Cernătești, ., astfel cum a fost identificat de expert S. M. și în schița anexa 2 la raport, ce face parte integrantă din hotărâre.
În considerente, s-a menționat că prin cererea introductivă, reclamanta B. Ortansa a solicitat să se constate dreptul său de proprietate, cerere care însă este fără obiect, în condițiile în care aceasta deține adeverință provizorie de proprietate pentru acest teren, iar prin ..05.2007 pronunțată de Judecătoria B. și încheierea de lămurire a înțelesului dispozitivului ..12.2007, cele două comisii de fond funciar au fost obligate să emită acesteia titlu de proprietate și să o pună în posesie pe vechiul amplasament, inclusiv pe suprafața în litigiu.
Având în vedere că reclamantul nu a depus la dosar pentru terenul în litigiu titlul de proprietate emis de Comisia Județeană B. pentru aplicarea legilor fondului funciar și certificat de moștenitor din care să rezulte că este unic moștenitor al numitei B. Ortansa, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul exclusiv al terenului în litigiu.
De asemenea, din probele administrate nu rezultă că terenul în litigiu este deținut, în calitate de posesor sau de detentor precar de către pârât.
Având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.563 C.civ. instanța va respinge acțiunea.
Instanța va respinge ca nedovedită solicitarea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată”.
Împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 20.12.2013 a formulat recurs reclamantul B. E. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că, prin acțiunea formulată având ca obiect revendicare a solicitat ca intimatul Ș. C. să-i lase în deplină proprietate și netulburată posesia terenul arabil în suprafață de 1.010 situat în intravilanul satului Aldeni ,. ,teren care a fost proprietatea mamei sale, B. Ortanța, reconstituit ulterior prin adeverința de reconstituire nr. 638/1991 și sentința civilă nr. 2556/4.05.2007, teren cu privire la care acesta, în calitate de unic moștenitor al defunctei a fost pus scriptic în posesie de către Comisia Locală de fond funciar Cernătești.
Prima instanță i-a respins acțiunea în revendicare cu motivarea că nu a făcut dovada calității de unic moștenitor al defunctei deși nu i s-a solicitat această dovadă și pentru că nu dețin titlu de proprietate pentru terenul în litigiu.
Față de primul considerent a menționat că poate dovedi că este unicul moștenitor al defunctei B. Ortanța prin certificatul de moștenitor.
În ceea ce privește lipsa titlului de proprietate a făcut mențiunea că tergiversarea emiterii titlurilor de proprietate din cauza lipsei de fonduri aspect relevat de comisia locală prin adresele depuse la dosar nu îi este imputabilă și nu-i poate limita drepturile conferite de reconstituire a dreptului de proprietate și punerea în posesie, iar pe de altă parte nu poate justifica și nici valida posesia abuzivă exercitată de pârât.
În practica instanței supreme s-a statuat că deși prin decizia nr. 1 din 30 iunie 1997 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție ,secțiile unite s-a stabilit că adeverința și procesul verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluționării unei acțiuni în revendicare”adeverința și procesul verbal de punere în posesie au valoare provizorie, fac dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate și pot fi opuse cu asemenea valoare într-o acțiune în revendicare în contra posesorului care nu are nici o dovadă de proprietate sau pot fi comparate în cazul în care atât reclamantul cât și pârâtul există doar adeverința și procesul verbal de punere asupra aceluiași teren”.
Urmează a se vedea decizia civilă nr. 2567 pronunțată în dosarul civil nr. 3048/2004 în ședința publică din 31.03.2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție .
Un alt considerent lapidar al primei instanțe este acela că nu rezultă din probele administrate că terenul în litigiu este deținut de pârât, ori pârâtul nu a negat sub nici o formă acest aspect, iar pe de altă parte, din înscrisurile emanate de la comisia locală rezultă fără dubiu că pârâtul s-a opus punerii acestuia efectiv în posesie motiv pentru care punerea sa în posesie s-a făcut doar scriptic prin procesul verbal de punere în posesie.
A solicitat admiterea recursului ca fiind fondat, urmând a fi obligat intimatul la cheltuieli de judecată efectuate în fond și în recurs.
În drept, a invocat dispoz.art.304 pct.9 și art.304 pct.1 Cod proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că prima instanță a avut în vedere faptul că, prin decizia civilă nr. 808 pronunțată la data de 9.11.2009 de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ pe care recurentul-reclamant a invocat-o drept dovadă a dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.010 m.p teren situat în intravilanul satului Aldeni, . așa cum a fost identificat de expert S. M. și în schița anexă 2 a raportului de expertiză, ce face parte integrantă din hotărâre.
Din raportul de expertiză depus la dosar rezultă motivul pentru care Comisia de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate nu i-a emis reclamantului un nou titlu de proprietate pentru terenul în litigiu și anume, pentru ca în compensare pentru acest teren al cărei proprietară a fost defuncta B. Ortansa până în anul 1960, acesta a primit un teren echivalent în punctul „ la pirsici”, teren situat tot în intravilanul satului Aldeni, ..
Prin recursul formulat împotriva sentinței instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului acesta critică motivarea, susținând că, în ciuda precizărilor exprese cuprinse în decizia nr. 2567 pronunțată de Î.C.C.J precum că ”adeverința și procesul verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluționării unei acțiuni în revendicare „ acestea ar putea totuși fi luate în considerare de către instanțele de judecată deoarece au valoare provizorie și deci, după opinia sa fac dovada proprietății până la eliberarea titlului de proprietate .
Dacă ar fi studiat cu mai multă atenție, ar fi observat că tocmai acest lucru este precizat de către Î.C.C.J și anume, că aceste înscrisuri au doar valoare vremelnică până la eliberarea titlului de proprietate, care pot fi modificate pe parcurs, dar nu pot fi comparate cu titlurile de proprietate.
Recurentul nu poate obține niciodată un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu pe care este amplasată locuința intimatului, construită cu autorizație de construcție în perioada 1969-1971 cu toate avizele prealabile ale autorităților locale,deoarece după cum este precizat expres la aliniatul 3 al dispozitivului deciziei nr. 808/9.11.2009 pronunțată de Tribunalul B. –Secția Civilă în dosarul civil nr._ ”respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului său de proprietate asupra acestei suprafețe de teren și obligarea la emiterea titlului de proprietate pentru acesta”, iar la fila 3 din încheierea ședinței din Camera de Consiliu din 18.12.2007 referitoare la înțelegerea dispozitivului sentinței civile nr. 2556/4.05.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ existentă la dosarul cauzei de față se face precizarea expresă că” pârâtele au fost obligate să emită titlu de proprietate pe vechile amplasamente, numai pentru suprafețele de teren pentru care a fost pusă în posesie conform Legii nr. 18/1991 ,pentru celelalte suprafețe de teren ocupate, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate să se facă pe alte amplasamente anume stabilite de Comisia Locală Cernătești .
Așa se explică faptul că, pentru terenul în litigiu pe care era edificată locuința construită de părinții săi, cu autorizație legală comisia locală Cernătești cu acordul defunctei B. Ortansa l-a pus pe recurent în posesie cu o suprafață echivalentă în punctul „La pirsici”tot în vatra satului Aldeni.
Această precizare se face și în dispozitivul încheierii la pagina a patra.
Prin însăși decizia nr. 2567 pronunțată de Î.C.C.J în dosarul nr. 3048/2004 depusă de recurent drept practica judiciară acesta de fapt achiesează la soluția dată de instanța de fond, fiind de acord cu faptul că adeverințele și procesele verbale de punere în posesie au valoare provizorie și nu pot fi comparate cu titlul de proprietate .
Aceste înscrisuri cu valoare vremelnică nu pot fi examinate în cadrul soluționării unei acțiuni în revendicare.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată la dosar fiind depuse chitanțele cu cheltuielile efectuate la instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Din considerentele sentinței recurate rezultă că trei sunt motivele care au determinat instanța fondului să respingă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de către recurentul reclamant, și anume: lipsa titlului de proprietate, lipsa dovezii calității acestuia de moștenitor al autoarei sale, B. Ortansa (cunoscută și sub numele de Ortanța), lipsa dovezilor că terenul s-ar afla în posesia pârâtului.
În ceea ce privește primul aspect, lipsa unui titlu de proprietate, Tribunalul constată că prima instanță ajunge la concluzia că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate deși reține că prin sentința civilă nr.2556/4.05.2007, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de autoarea acestuia, petenta B. Ortansa, și au fost obligate cele două comisii de fond funciar, pârâte, în cauza respectivă, să emită acesteia titlu de proprietate pe vechile amplasamente, pentru terenurile reconstituite conform Legii 18/1991, printre care și suprafața de 1010 mp teren situat în intravilanul com.Cernătești, ., astfel cum a fost identificat de expert S. M. în schița anexa 2 la raport și că, ulterior, prin decizia civilă nr.808/9.11.2009, pronunțată de Tribunalul B. -Secția Civilă în dosar nr._, s-a respins capătul de cerere din cererea formulată de B. Ortansa având ca obiect constatarea dreptului de proprietate pentru terenul de mai sus tocmai pe considerentul că cererea este fără obiect de vreme ce aceasta deține adeverință provizorie de proprietate pentru acest teren, iar prin sentința civilă nr.2556/4.05.2007 pronunțată de Judecătoria B. și încheierea de lămurire a înțelesului dispozitivului acesteia, din 18.12.2007, cele două comisii de fond funciar au fost obligate să-i emită titlu de proprietate și să o pună în posesie pe vechiul amplasament, inclusiv pe suprafața în litigiu.
Or, din aceste două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prima instanță trebuia să observe că dreptul de proprietate al autoarei reclamantului recurent asupra terenului revendicat există, el fiind deja stabilit de către instanțe definitiv și irevocabil, iar lipsa înscrisului, titlu de proprietate, pe care trebuie să îl emită cele două comisii de fond funciar nu echivalează cu lipsa dreptului însuși ci se doar într-o simplă procedură administrativă pe care acestea trebuie să o aducă la îndeplinire de vreme ce s-a stabilit în sarcina lor o obligație în acest sens prin prin sentința civilă nr.2556/4.05.2007 pronunțată de Judecătoria B..
Tot în legătură cu dovada dreptului de proprietate mai reține Tribunalul că suprafața în litigiu a fost inițial înscrisă în titlul de proprietate nr._/40/16.01.2004 eliberat pe numele autorului pârâtului, defunctul Ș. N., numai că prin decizia civilă nr 808 din 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr_ s-a admis acțiunea formulată de B. E. A. și s-a anulat în parte titlul de proprietate în sensul excluderii din acesta a suprafeței de 1010 mp teren situat în intravilanul com.Cernătești, ., astfel cum a fost identificat de expert S. M. în schița anexa 2 la raport, adică tocmai terenul care face obiectul litigiului de față.
Așa fiind, la acest moment pârâtul nu mai este proprietar asupra terenului.
Cât privește cel de al doilea aspect care a condus instanța fondului la concluzia caracterului neîntemeiat al acțiunii, lipsa dovezii calității de moștenitor a recurentului reclamant față de B. Ortansa, instanța de recurs constată că în calea de atac s-a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 10 din 29 ianuarie 2009, din care rezultă că unicul moștenitor acceptant al succesiunii acestei defuncte, al cărei deces a survenit la data de 10.11.2008, este B. E. A..
În fine, ultimul motiv reținut de judecătorul fondului în fundamentarea soluției la care s-a oprit este acela că nu s-a făcut dovada faptului că terenul de află în posesia pârâtului intimat.
Or, de vreme ce acesta nu a negat nicio clipă că s-ar afla în posesia terenului iar prin toate demersurile procedurale pe care le-a inițiat în cauza de față dar și în litigiile anterioare nu a făcut decât să încerce să-și apere, inițial proprietatea, iar după aceea posesia, evident că nu se poate reține că terenul nu se află în stăpânirea lui.
Cât timp acest lucru nu a fost contestat de către pârâtul intimat, reclamantul recurent nu avea sarcina de a dovedi faptul posesiei, împrejurările necontestate neavând nevoie a fi dovedite.
Cum, din toate considerentele de mai sus, rezultă că reclamantul recurent este proprietarul suprafeței de 1010 m.p. teren situat în intravilanul comunei Cernătești, ., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză S. M., întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei B. (anexa nr. 2), drept dobândit prin moștenire de la autoarea sa, B. Ortansa care, la rândul ei, l-a obținut prin reconstituire în temeiul Legiilor fondului funciar, conform sentinței civile nr.2556/4.05.2007, pronunțată de Judecătoria B., definitivă și irevocabilă, astfel cum a fost lămurită prin încheierea ședinței Camerei de consiliu din data de 18.12.2007 și cum pârâtul intimat, urmare a anulării parțiale, prin decizia civilă nr 808 din 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr_ a titlului de proprietate emis pe numele defunctului său autor, a pierdut calitatea de proprietar asupra acestui teren față de care a devenit posesor neprorpietar, Tribunalul constată că, atunci când a respins acțiunea în revendicare, prima instanță nu a făcut o apreciere corectă a materialului probator administrat, pronunțând o soluție afectată de netemeinicie.
D. consecință, în temeiul art 304 ind 1 coroborat cu art 312 alin 2 și 3 Cod procedură civilă, recursul este găsit ca fondat, motiv pentru care va fi admis și va fi modificată, în tot, sentința recurată în sensul că, în temeiul art 563 cod civil aprobat prin Legea 287/2009, aplicabil în cauză în conformitate cu dispozițiile art 5 alin 2 din Legea 71/2011, acțiunea va fi admisă și va fi obligat intimatul să lase, în deplină proprietate și liniștită posesie recurentului, suprafața de teren în litigiu.
În temeiul art 274 Cod procedură civilă, pârâtul intimat va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantul recurent la judecata în fond și în recurs, în total suma de 1830,5 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător conform dovezilor aflate la filele 6, 7, 54 și 71 dosar fond și 11 și 22 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul – reclamant reclamantul B. E. A. – domiciliat în B., cartier Micro 5, ., împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu pârâtul Ș. C. – domiciliat în comuna Cernătești, ., și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite acțiunea și obligă intimatul să lase, în deplină proprietate și liniștită posesie recurentului, suprafața de 1010 m.p. teren situat în intravilanul comunei Cernătești, ., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză S. M. întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei B. (anexa nr. 2).
Obligă intimatul la 1830,5 lei cheltuieli de judecată către recurent. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2014
Președinte, A. M. | Judecător, E. P. | Judecător, F. C. P. |
Grefier, M. H. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2ex.jud. fond A.L.A.
25.06.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 10/2014. Tribunalul BUZĂU | Grăniţuire. Decizia nr. 217/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
