Revendicare imobiliară. Decizia nr. 354/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 16852/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 354/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul-apelant F. E., domiciliat în comuna Vadu Pașii, . cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. F. cu sediul în B., .. 9, județ B. împotriva sentinței civile nr.3014/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată Z. A., domiciliată în B., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata Z. A. personal și asistată de avocat B. C. pentru apelantul F. E. a răspuns av C. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează prin serviciul registratură recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care,.
Pune în discuție cererea de aderare la apel în raport de dispozițiile art 293 cod proc civ .
Av B. C. pentru intimată, precizează că aderă la apel și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a depune taxa judiciară de timbru.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 150 lei.
La a doua strigare a răspuns intimata Z. A. personal și asistată de avocat B. C. și apelantul F. E. personal și asistat de av C. F..
Pentru intimata Z. A., apărătorul ales depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru
Av C. F. pentru apelant, având în vedere calificarea căii de atac și posibilul termen pentru care se poate prelungi litigiul apelantul parat F. E. înțelege să își retragă cererea de apel formulată
Se identifică apelantul parat F. E. cu CI, și înțelege să își retragă cererea de apel formulată.
Av B. C. pentru intimată solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel civil, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanta Z. A. în contradictoriu cu pârâtul F. E., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispuna obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și netulburată posesie suprafața de aprox. 60 m.p. teren cu destinația curți construcții ocupată abuziv, să-i plătească cu titlu de daune compensatorii suma de 3500 lei, să-și desființeze cele 6 ferestre de vedere deschise spre proprietatea sa, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanței că este proprietara unui imobil casa de locuit si teren aferent in suprafață de 612 m.p. situat in satul Focsanei, . B., proprietate dobândită in baza titlului de proprietate si a certificatului de moștenitor. Paratul a cumpărat în urma cu câțiva ani imobilul casă si teren aferent învecinat proprietății sale. A demolat imobilul cumpărat si a edificat un imobil nou, tot pe linia de hotar, dar la o distanta mai mare față de drum.
Face mențiunea că intre proprietăți nu a existat gard pe toata lungimea curți, ci doar parțial, de la colțul casei fostei proprietare I. E. si până la drum.
Pârâtul inițial a făcut un gard nou la . lemn, însă in urma cu câteva luni a schimbat amplasamentul gardului acaparându-i o suprafață de teren, prin smulgerea stâlpului de metal care constituia de zeci de ani reperul hotarului dintre proprietăți si a tăiat in doua părți unul dintre panourile de lemn dintre stâlpi.
De asemenea, pârâtul i-a produs daune constând in prăbușirea peretelui din spate al casei sale, prin scurgerea apelor pluviale de pe acoperișul mansardei care nu era dotată până de curând cu jgheaburi de colectare.
Mai mult, pârâtul si-a deschis 6 ferestre de vedere înspre proprietatea sa, fără consimțământul sau.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 480 Cod civil, art. 998 – 999, 612, 614 Cod civil.
Pârâtul in termen legal a formulat întâmpinare în condițiile art.114 -115 Cod pr.civ., prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In ceea ce privește primul capăt de cerere precizează ca în anul 2003 a cumpărat conform contractului de vânzare cumpărare atașat la dosar, un imobil casa de locuit cu teren aferent de 6149 m.p. având ca vecină pe latura de vest, pe reclamanta.
Încă de la cumpărarea acestor bunuri imobile, hotarul dintre proprietăți era bine stabilit pe toata lungimea, printr-un gard având o vechime de peste 30 de ani.
Conform contractului de vânzare cumpărare, a memoriului tehnic întocmit cu ocazia înscrierii in cartea funciara, lungimea la drum a proprietății sale este de 14,24 m.l si nu de 12 m.l. cum susține reclamanta.
Arată că a construit un gard nou, pe cheltuiala sa, dar în interiorul proprietății si in acest mod nu i-a acaparat reclamantei nici o suprafață de teren.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, s-a arătat că la edificarea imobilului casa de locuit a respectat prevederile art. 615 cod civil si autorizația de construire.
Referitor la ultimul capăt de cerere, pârâtul a susținut că a obținut întreaga documentație necesară si a respectat proiectul întocmit.
Părțile au uzat de un probatoriu cu înscrisuri, martori si expertiză tehnică specialitatea cadastru – topografie si construcții, cercetare la fata locului.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr.3014/21.02.2014 prin care a admis în parte acțiunea promovată de reclamantă ; a dispus obligarea pârâtului să platească reclamantei suma de 3500 lei reprezentând daune compensatorii, pentru pagubele produse prin scurgerea apelor pluviale pe terenul său și prăbusirea unui perete al imobilului în urma scurgerii apelor pluviale de pe acoperisul pârâtului, fiind respinse capetele de cerere privind revendicarea si desființarea ferestrelor și totodată s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 400 lei reprezentând majorare onorariu expert constructii Dascălescu I. și obligarea pârâtului să platească reclamantei suma de 1300 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: „Reclamanta Z. A. este mostenitoarea defunctului D. V., asa cum rezult din certificatul de mostenitor nr. 50/6.04.2006 intocmit de B.N.P. F. E. R. si proprietara unui imobil casa de locuit cu teren aferent de 612 m.p. situat in satul Focsanei, . Buzau, conform titlului de proprietate nr._/60/14.l0.2002 eliberat de Comisia Judeteana Buzau.
Paratul este proietarul imobilului situat in aceeasi localitate care se invecineaza cu imobilul proprietatea reclamantei, dobandit conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1234/29.05.2003 de B.N.P. J. N., imobil ce a fost cumparat de la numita I. E. si pentru care s-a deschis C.F. a comunei Vadu Pasii.
In urma demolarii imobilului casa de locuit cumparat de la numita I. E., paratul a inceput edificarea unei noi constructii, conform autorizatiei de construire si certificatului de urbanism eliberate de Primaria comunei Vadu Pasii si depuse la dosarul cauzei.
Prin cererea introductiva reclamanta a sustinut ca paratul a edificat un nou imobil casa de locuit pe linia de hotar dintre proprietati, schimband amplasamentul gardului de la . unui stalp ce constituia semnul de hotar i-a cotropit o suprafata de teren.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza sub acest aspect, care se coroboreaza cu raportul de expertiza specialitatea cadastru intocmit de expert tehnic judiciar N. G., dar si cu propriile constatari ale instantei facute cu ocazia cercetarii la fata locului, a rezultat ca noul gard construit de parat nu afecteaza proprietatea reclamantei, fiind edificat in paralel cu fundatia gardului vechi, necontropindu-i in nici un fel proprietatea acesteia.
Avand in vedere concluziile raportului de expertiza specialitatea cadastru, dar si dispozitiile art. 480 Cod civil, instanta va respinge capatul de cerere avand ca obiect revendicare ca neintemeiat.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere privind obligarea paratului la plata sumei de 3500 lei reprezentand daune constand in prabusirea peretelui din spatele casei prin scurgerea apelor pluviale de pe acoperisul casei paratului, se vor avea in vedere in primul rand dispozitiile art. 998 – 999 Cod civil privind angajarea raspunderii civile delictuale prin care se cer a fi indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: sa existe un prejudiciu, unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei exclusive a paratului.
Din continutul raportului de expertiza specialitatea constructii se desprinde concluzia ca imobilul proprietatea reclamantei in prezent a ajuns . degradare avansata, prezentand numeroase fisuri in peretii interiori si exteriori, cat si daramarea in intregime a unui perete exterior, cedarea acoperisului si deplasarea acestuia inspre proprietatea paratului, intrucat fie imobilul paratului a fost construit fara a respecta in totalitate autorizatia de construire si planul de situatie, fie nu a avut montate corespunzator jgheaburi si burlane, aspecte care au facut ca apele provenite din ploi sau din topirea zapezilor sa cada peste imobilul proprietate a paratei, contribuind la degradarea acestuia, valoarea daunelor suferite fiind de 12.366 lei.
Prin urmare, avand in vedere concluziile expertizei specialitate constructii, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cerintele impuse de dispozitiile art. 998 – 999 Cod civil privind angajarea raspunderii civile delictuale, iar paratul este vinovat de avariile produse imobilului proprietatea reclamantei.
Cum insa instanta se poate pronunta numai asupra obiectului cererii de chemare in judecata, potrivit dispozitiilor art. 129 al. 6 Cod pr.civ., iar reclamanta nu si-a modificat catimea obiectului actiunii, la suma rezultata din raportul de expertiza, instanta va admite in parte acest capat de cerere ca fiind intemeiat si va dispune obligarea paratului sa plateasca reclamantei suma de 3500 lei reprezentand daune compensatorii, pentru pagubele produse prin scurgerea apelor pluviale pe terenul sau si prabusirea unui perete al imobilului in urma scurgerii apelor pluviale de pe acoperisul paratului.
Referitor la ultimul capat de cerere prin care reclamanta solicita obligarea paratului sa desfiinteze cele 6 ferestre de vedere ce dau spre proprietatea acesteia, se vor avea in vedere dispozitiile art. 612 Cod civil potrivit carora nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere asupra proprietatii vecinului sau la o distanta mai mica de 19 dcm.
Sub acest aspect, in literaratura de specialitate s-a statuat faptul ca prin fereastra de vedere se intelege acea deschidere a unei ferestre spre fondul vecin, prin care sa se poata privi spre acesta, avand drept scop de a proteja viata intima a vecinului.
Asa cuma rezultat din continutul raportului de expertiza specialitatea constructii (completare), cele trei ferestre construite de parat sunt construite sub inaltimea gardului ce desparte cele doua proprietati, deci nu sunt ferestre de vedere deoarece sunt blocate de inaltimea gardului, iar referitor la celelalte trei ferestre, acestea sunt tip velux si sunt construite in tavanul mansardei, fiind ferestre de lumina si aerisire.
In consecinta, apreciind ca nu sunt incidente dispozitiile art. 612 Cod civil, va respinge acest capat de cerere ca neintemeiat.
In temeiul dispozitiilor art. 274 – 275 Cod pr.civ., potrivit carora partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, va dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 400 lei reprezentand majorare onorariu expert constructii Dascalescu I., iar a paratului sa plateasca reclamantei suma de 1300 lei reprezentand cheltuieli de judecata.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul F. E. criticând-o în parte pentru nelegalitate și netemeinice, precum și împotriva încheierii din data de 07.02.2014.
În motivele de recurs, recurentul a apreciat că hotărârea este nelegală si netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.), solicitând, reexaminarea cauzei sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc.civ., și admiterea recursului, în principal, prin casarea hotărârii si rejudecarea de către instanța de recurs, cu administrarea de probe noi, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul respingerii pe fond a capătului de cerere privind despăgubirile în cuantum de 3500 lei la care a fost obligat.
Recurentul a apreciat că în motivarea hotărârii atacate, judecătoria reține că imobilul proprietatea reclamantei a ajuns într-o stare avansată de degradare exclusiv din culpa sa, preluând concluziile raportului de expertiză construcții, întocmit de expertul Dascălescu I..
Mai reține instanța fondului că imobilul proprietatea sa a fost construit fără respectarea în totalitate a autorizației de construire si că acesta nu a avut montate corespunzător burlane si jgheaburi, aspecte ce au făcut ca apele pluviale provenite din ploi sau topirea zăpezilor să cadă peste imobilul proprietatea reclamantei, contribuind la degradarea acestuia . In continuare, s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 998 si 999 C.civ., în sensul că există un prejudiciu, o faptă ilicită, un raport de cauzalitate între prejudiciu si fapta ilicită si vinovăția exclusiva a pârâtului.
Hotărârea atacată s-a apreciat a fi dată în baza unei expertize incomplete, ce nu clarifică toate aspecte esențiale ale cauzei . A mai apreciat recurentul că cererea sa de efectuare a unei contraexpertize, formulată în fața instanței de fond, a fost întemeiată si in mod nelegal a fost respinsă, deși a detaliat si precizat în mod explicit lacunele primei expertize si elementele fără suport științific .
În mod evident, atât prin conținutul raportului, cât si prin răspunsul la obiecțiuni, expertul face mențiuni ce nu corespund realității, aprecieri subiective, fără suport științific, ba mai mult, își depășește atribuțiile și formulează concluzii ce nu i-au fost trasate si nu au legătură cu obiectivele expertizei (referiri cu privire la linia de hotar dintre cele două proprietăți).
Recurentul a apreciat că soluția pronunțată nu se coroborează cu toate probele de la dosarul cauzei. Astfel,declarația martorului Solzea Z., conform căreia "odată cu construcția acoperișului imobilului paratului s-au montat jgheaburi si burlane", contrazice concluzia expertului că nu ar fi avut aceste elemente la construcția acoperișului, cercetarea la fața locului, care confirmă existența acestora, fotografiile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă dotarea casei cu aceste elemente constructive .
Singura proba pe care se întemeiază hotărârea o constituie expertiza specialitatea construcții efectuată în cauză, ale cărei concluzii și motivare le-a contestat (formulând si cerere de efectuare a unei contraexpertize).
Expertiza concluzionează câteva cauze pe care expertul le apreciază ca favorizatoare (dar nu determinante) în producerea degradărilor la imobilul reclamantei.
Jgheaburile de la imobilul său au dimensiunea de 15 cm în diametru, iar burlanele de 10 cm, fiind corespunzătoare din punct de vedere tehnic, acestea fiind și motivele pentru care a solicitat contraexpertiza, fiind evident că expertul nu a apreciat si măsurat în mod corect.
În al doilea rând, expertul a refuzat constant să răspundă unui obiectiv trasat si deosebit de important pentru cauză, și anume dacă apele pluviale dirijate prin burlanele de pe imobilul său curg numai pe proprietatea sa, având în vedere elementele constructive ale imobilului (gard, soclu, trotuare, panta terenului) . În acest mod, expertiza nu aduce nici un element probatoriu care să confirme că apele pluviale de pe imobilul său cad pe proprietatea reclamantei, doar în acest fel rezultând o potențială fapta ilicită care să atragă răspunderea delictuală.
În al treilea rând, expertul constată că imobilul proprietatea reclamantei este vechi de peste 62 ani, nu este prevăzut cu jgheaburi sau burlane, apele scurse de pe acest acoperiș cad la baza imobilului, în pământ, este construit din chirpici de pământ, nu are trotuar, nu are fundații (ci doar piatra naturala pe care se reazemă tălpici de lemn) etc. La data expertizei, starea imobilului era mai rea decât satisfăcătoare, conform fotografiilor . Deși constată acestea, expertul nu are în vedere niciun moment că, datorită sistemului său constructiv si vechimii, degradarea acestui imobil nu se poate datora culpei sale exclusive, care nu ar fi montat jgheaburi si burlane corespunzătoare . Așa cum expertul trage concluzia că scurgerea timp de aprox. 1 an a apelor pluviale în exces de pe imobilul său a provocat daune, face de neînțeles de ce același expert nu analizează și factorii proprii ce au condus la degradarea imobilului reclamantei, respectiv vechimea acestuia, faptul că nu are sistem de scurgere a apelor pluviale, construcția din chirpici de pământ, fără fundație betonata, fără trotuare, etc . Este greu de crezut că timp de 62 de ani de la construirea acestui imobil, timp în care acesta nu a fost renovat si, in ultimii ani, chiar nelocuit, nu au contribuit la degradarea lui, ci doar culpa sa .
De asemenea, concluzia expertului că apele în exces au căzut pe gardul ce desparte cele două proprietăți nu este de natură a justifica daune la imobilul reclamantei . Totodată, afirmația este lipsită de suport, atâta timp cât expertul nu a analizat si nu a demonstrat științific că în perioada de 2 ani (2011 -2013) jgheaburile si burlanele imobilului său nu ar fi fost apte să preia precipitațiile atmosferice real demonstrat a fi căzut în regiunea imobilelor . Numai în situația în care s-ar fi demonstrat științific că elementele constructive nu ar fi putut prelua în mod corect cantitatea de precipitații real a fi căzute, se poate discuta despre posibila culpa a sa.
În ce privește nerespectarea unor prevederi ale Legii nr. 50/1991, recurentul a apreciat că expertul nu dă nicio explicație științifică cum ar fi putut produce această schimbare de amplasament daune la imobilul reclamantei . În aceste condiții, simpla opinie a expertului nu constituie probă si nu poate întemeia o hotărâre prin care să se constate culpa sa exclusiva.
Expertiza nu prezintă elemente concrete, exprese, care să releve existența unor fapte ilicite ale sale, a unui raport direct de cauzalitate între acestea și prejudiciul produs și nici culpa sa exclusivă în producerea daunelor la imobilul reclamantei . Atât raportul inițial, cât si răspunsul la obiecțiuni (in ceea ce privește daunele imobilului reclamantei), sunt în întregime subiective, concluziile fie nu sunt fundamentate științific, fie nu corespund realității, iar expertul în mod constant a dat dovadă de rea credință și chiar a favorizat nejustificat reclamanta, contrazicând elemente concrete ale cauzei si emițând opinii greșite si subiective .
Sunt evidente motivele pentru care a solicitat efectuarea unei contraexpertize în cauză, detaliind în cererea sa toate aspectele controversate ale primei expertize, însă judecătorul fondului a respins aceasta probă prin încheierea din data de 07.02.2014, încheiere pe care înțelege să o atace prin prezentul recurs .
În subsidiar, recurentul a apreciat că instanța fondului nu a interpretat în mod complet întreg probatoriu administrat, ci doar a preluat concluziile expertizei, înlăturând nemotivat restul probelor . De altfel, expertiza prezintă un profund caracter subiectiv, este lipsită în aprecieri de suport științific si chiar contrazice, pe alocuri, logica si realitatea din teren, aspecte prezentate instanței, însă înlăturate fără temei.
Chiar dacă s-ar trage concluzia că exista potențiale fapte ilicite ale sale (în speță, nedimensionarea corectă a burlanelor si jgheaburilor), acestea nu sunt de natură a fi în raport direct de cauzalitate cu pretinsul prejudiciu . Astfel, expertiza nu a avut în vedere aspecte ce țin de vechimea si starea imobilului reclamantei la data construirii imobilului său, de elementele constructive proprii ale imobilului reclamantei.
Probele administrate nu stabilesc în mod cert si exclusiv vinovăția sa în producerea daunelor .
Atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unor fapte ilicite, a unui raport direct de cauzalitate între acestea și prejudiciul produs și nici a culpei exclusive a sa în producerea daunelor la imobilul reclamantei, recurentul a apreciat că instanța fondului a pronunțat o hotărâre lipsită de temei, în neconcordanță cu probatoriul administrat.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304,304 ind.l, 312, 212 C.proc.civ., 998-999 C.civ.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat recalificarea căii de atac, în sensul că aceasta este apelul, și nu recursul, cum eronat s-a menționat în hotărârea primei instanțe, întrucât acțiunea sa a avut mai multe capete de cerere principale, unul dintre acestea fiind servitutea de streașină sau servitutea privind scurgerea apelor meteorice, capăt de cerere care atrage calea de atac a apelului.
Chiar daca abia prin articolul 460 NCPC se reglementează în mod expres calea de atac în cazul mai multor capete de cerere principale, acest principiu a fost recunoscut si admis chiar si fără text expres de lege si în contextul vechii reglementari - respectiv unicitatea caii de atac.
Totodată, reclamanta a formulat cerere de aderare la apel prin care a solicitat schimbarea sentinței pronunțate de Judecătoria B., în sensul admiterii cererii sale în revendicare, justificat de faptul că este evident că pârâtul i-a ocupat o suprafața de teren prin modificarea semnelor de hotar, profitând de lipsa sa.
Astfel, hotărârea primei instanțe s-a bazat pe un raport de expertiză mai mult decât superficial si vădit eronat, raport care a indicat drept semn de hotar o fundație ca fiind rămășiță a vechiului gard, dar care în realitate reprezintă fundația unei anexe gospodărești.
Pentru că instanța nu i-a admis o contraexpertiză, a apelat la un expert extrajudiciar care a confirmat susținerile sale, în sensul certitudinii cotropirii unei suprafețe de teren de către pârât, iar cu ocazia efectuării expertizei construcții expertul desemnat a constatat aceeași situație.
În ceea ce privește recursul/apelul pârâtului, s-a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
Astfel, prin capătul al doilea al cererii de chemare în judecată s-a solicitat ca pârâtul să-i plătească daune compensatorii pentru pagubele produse prin scurgerea apelor pluviale de pe acoperișul casei sale pe peretele învecinat al imobilului proprietatea sa. Pârâtul încearcă să demonstreze că degradarea imobilului său nu s-ar datora faptei sale culpabile sau că ambele părți ar avea partea sa de culpa.
Independent de criticile aduse de acesta concluziilor raportului de expertiză, critici evident nefondate, s-a solicitat să se aibă în vedere chiar planșele foto atașate raportului de expertiză și faptul că nu se poate explica altfel că doar peretele casei sale orientat spre casa pârâtului a suferit degradări importante cauzate de umezeală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 282 si urm., art. 293 C.proc. civ.
Recurentul, prin răspunsul la întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de recalificare a căii de atac, în opinia sa calea de atac corectă fiind recursul, iar în ce privește cererea de aderare la apel, față de corecta calificare a căii de atac ca și recurs, respingerea acesteia ca inadmisibilă .
Cu privire la calificarea căii de atac, Tribunalul prin încheierea din 01.10.2014 a stabilit că acesta este apelul, având în vedere că toate capetele de cerere formulate în fața instanței de fond, respectiv revendicare, pretenții și servitute de vedere sunt principale, ultima dintre acestea fiind prevăzută cu apel și față de unicitatea căii de atac s-a apreciat că prezenta acțiune nu poate fi atacată decât cu apel.
Anterior închiderii dezbaterilor, apelantul prezent, asistat de apărător a solicitat să se ia act de renunțarea sa la cererea de apel.
Față de voința apelantului și dispozițiile art.246 Cod procedură civilă, în virtutea principiului disponibilității părților, Tribunalul va lua act de renunțarea apelantului la cererea de apel formulată.
În ce privește cererea de aderare la apel formulată de apelanta Z. A., Tribunalul față de dispozițiile art.293 alin.2 Cod procedură civilă și renunțarea la cererea de apel a apelantului F. E., va dispune respingerea cererii, ca lipsită de efecte.
Totodată, Tribunalul în raport de solicitarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reținând dispozițiile art.246 alin.3 Cod procedură civilă, precum și faptul că apelantul a renunțat la cerere pe parcursul judecății, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1150 lei cu acest titlu către intimată, reprezentând onorariu avocat și taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la cererea de apel, formulată de pârâtul-apelant F. E., domiciliat în comuna Vadu Pașii, . cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. F. cu sediul în B., .. 9, județ B. împotriva sentinței civile nr.3014/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată Z. A., domiciliată în B., ., ..
Respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamanta-intimată Z. A., în contradictoriu cu pârâtul-apelant F. E..
Obligă apelantul F. E. la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Z. A..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, R. - A. S. |
Red.SG
Tehnored.OC
2 ex./06.10.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond_ .
Judecătoria B.
Jud. fond F. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 26/2014. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
