Succesiune. Hotărâre din 17-03-2014, Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2014

Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 2454/277/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 95/2014

Ședința publică de la 17 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE V. B.

Judecător F. C. P.

Grefier V. P.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamantul V. V., domiciliat în București, ., ., sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1356/12.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul V. V., domiciliat în București, sector 3, ..12, . .4, . obiect succesiune ieșire din indiviziune.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant V. V., personal și asistat de avocat V. V. și intimatul V. V., personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că la dosar s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 125 lei, anulată de către instanță la 23.01.2014, că intimatul a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 12.02.2014, că apelantul a formulat răspuns la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 25.02.2014, că procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocat V. V., pentru apelantul reclamant V. V., depune la dosar împuternicire avocațială și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

Pentru a se lămuri cu privire la partea din construcție pe care fiecare dintre părțile în proces o stăpânește, instanța procedează la luarea unui interogatoriu, din oficiu.

La interogatoriul din oficiu, părțile declară că imobilul moștenit de la părinți era format din 4 camere și separat o magazie, că această casă au împărțit-o, fiecare stăpânind câte 2 camere iar magazia au folosit-o împreună timp de 24 ani, că beciul se află sub casă, precizează apelantul V. V., respectiv că se află sub camerele stăpânite de acesta, lucru confirmat și de intimatul V. V..

La întrebarea instanței părțile declară că magazia moștenită de la părinți este figurată pe expertiză ca fiind construcția C5.

Pârâtul V. V. precizează că a edificat in jurul casei bătrânești o casă de locuit, respectiv C3 pe raportul de expertiză, de asemenea o bucătărie de vară, C6, o magazie pentru butoaie, C4, magazie de lemne, C8, fântână construită C7, apelantul susținând că fântâna este construită de ambele părți.

Mai arată părțile că construcția C5 reprezintă magazia moștenită de la părinți, folosită împreună, fără a fi partajată, că drumul configurat ca vecinătăți pe cele două laturi reprezintă un drum public de acces și că, in momentul de față, au o singură intrare de acces către proprietățile lor, respectiv vechea intrare de pe vremea părinților.

Avocat C. F., pentru intimatul pârât, arată că, prin încheierea de ședință din data de 5.12.2013, instanța de fond a consemnat eronat faptul că a solicitat varianta 2 a raportului de expertiză, în realitate a solicitat omologarea variantei I a raportului de expertiză, arătând că a formulat concluzii scrise în care a și motivat aprecierea .

Avocatul apelantului arată că nu este de acord cu varianta I și nu a fost niciodată de acord cu această variantă

Instanța acordă cuvântul pe cererea de suplimentare a probatoriilor formulată de către apelant, respectiv pentru efectuarea unei expertize și proba testimonială.

Avocat V. V., pentru apelantul reclamant V. V., solicită încuviințarea probelor solicitate prin motivele de apel, susținând ca fiind necesar efectuarea unei noi expertize pentru că nu este de acord cu varianta II a raportului de expertiză, deoarece instanța in mod greșit a omologat această variantă.

Cu privire la cererea de suplimentare a probatoriului cu efectuarea unei noi expertize, avocat C. F., pentru intimat, arată că nu se impune această probă, în condițiile în care la instanța de fond nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar, în fața instanței de apel, nu au fost relevate de către apelant elemente noi care să fie lămurite de o contraexpertiză.

Față de proba testimonială, așa cum a arătat și în întâmpinare, în condițiile în care nu au fost respectate dispoziție art. 194 lit. e) Cod procedură civilă, aplicabil în cauză, solicită să se dispună decăderea apelantului din această probă, în măsura în care nu a fost indicat numele, prenumele și adresele martorilor.

Instanța, în temeiul art. 470 alin. 3,4, a art. 476 alin. 2 și a art. 478 alin. 2 C.proc.civ., respinge cererea apelantului privind suplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză și cu declarațiile unor martori, având în vedere că, așa cum rezultă din susținerile scrise și orale ale apărătorului apelantului, acesta este nemulțumit, în realitate, nu de expertiză, ci de faptul că instanța a omologat o altă variantă decât cea agreată de către reclamant, ținând seama că, prin interogatoriul luat din oficiu părților, Tribunalul s-a lămurit cu privire la situația construcțiilor stăpânite de fiecare parte și luând în considerare, referitor la proba testimonială, că se impune a se constata decăderea apelantului din dreptul de a propune această probă, întrucât aceasta a fost cerută fără a se respecta art. 194 lit. e) C.proc.civ., coroborat cu art. 470 alin. 3,4 C.proc.civ.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța constată încheiată cercetarea procesului, acordându-le pe rând cuvântul, pe apel, pentru dezbateri.

Pe fond, avocat V. V., pentru apelant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, omologarea variantei II a raportului de expertiză întrucât această variantă este echitabilă pentru ambele părți, iar în varianta I a raportului de expertiză părțile trebuie să intre pe aceeași poartă în condițiile în care a solicitat ieșirea din indiviziune.

Fără cheltuieli de judecată.

Avocat C. F., pentru intimatul pârât V. V., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond prin care a fost omologată varianta I a raportului de expertiză, care respectă principiul echității.

Fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

I) Procedura la prima instanță

A)Obiectul și motivarea în fapt și în drept a acțiunii

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele la data de 29.07.2013 sub nr. de dosar_, reclamantul V. V., în contradictoriu cu pârâtul V. V., a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 4475 m.p. teren categorie fâneață, arabil și curți – construcții, situat în tarlaua 83 și 84 din ., conform cărții funciare înregistrată sub nr._, a titlului de proprietate 56.217, a certificatelor de moștenitor nr. 244/1989 și nr. 403/1985 și a actului de partaj voluntar nr.729/1989.

1.2. În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 1143 C.civ., s-a arătat, în esență, că, în situația în care pârâtul va fi de acord cu efectuarea unei tranzacții, în baza art.2267 C.civ., reclamantul va achiesa la aceasta, că părțile sunt descendenți ai autorului V. I. și au preluat prin partaj voluntar imobilul casă de locuit împreună cu terenul aferent, plătind sultă celorlalți moștenitori conform actelor atașate prezentei cereri, că, între timp, au decedat și ceilalți moștenitori și cu care au încheiat un partaj voluntar, respectiv mama părților V. Antimia, precum și Ș. L. și V. I., că, în prezent, părțile stăpânesc tot terenul din jurul casei, că, însă, având în vedere că ele au o vârstă înaintată, doresc să efectueze ieșirea din indiviziune pentru a lăsa copiilor această proprietate fără probleme, precum și că este necesar ca, la întocmirea propunerilor de lotizare, să se țină seama de felul în care a fost împărțită locuința, prin partaj voluntar, în așa fel încât ambele părți să aibă acces nestingherit la locuința acestora.

1.3. În dovedirea acțiunii, au fost atașate unele înscrisuri (filele 6-18, 25-28, 35-38-dosar judecătorie).

B)Apărările pârâtului

2. La data de 10.09.2013, în termen legal, pârâtul V. V. a formulat întâmpinare (fila 41-dosar judecătorie).

Prin acest act de procedură, s-a învederat, în esență, că pârâtul este de acord cu sistarea stării de indiviziune prin întocmirea unui raport de expertiză și omologarea unei variante de lotizare, că, însă, expertul care va fi desemnat în cauză trebuie să țină seama că, pe suprafața de teren în litigiu, sunt edificate mai multe construcții cu destinația case de locuit și anexe, că aceste construcții au făcut obiectul partajului voluntar dintre părți, fiind folosite, la acest moment, conform înțelegerii părților, că instanța de judecată și expertul tehnic judiciar trebuie să țină seama și de posibilitățile de acces ale părților la imobilele construcții, de particularitățile terenului, precum și de posibilitățile sau imposibilitățile de acces printr-o altă zonă decât cea folosită la acest moment de părți, precum și că pârâtul nu exclude nici posibilitatea reținerii în continuare în stare de indiviziune a unei părți din teren ce va fi folosită cu destinația de cale de acces pentru ambele părți.

C)Sentința pronunțată în cauză de judecătorie și considerentele care au format convingerea instanței

3.1. După efectuarea expertizei specialitatea topografie și cadastru dispuse de instanță și depunerea raportului de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar N. G. (filele 56-61-dosar fond), la care niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni, prin sentința civilă nr. 1356/ 12.12.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ :

- a fost admisă acțiunea civilă, având ca obiect ieșire din indiviziune, formulată de reclamantul V. V., în contradictoriu cu pârâtul V. V.;

- în consecință, a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert judiciar N. G. în varianta I, după cum urmează:

Lotul nr.1 - reclamantul V. V. va primi următoarele: cota de ½ din suprafața S1-275 m.p.-în indiviziune delimitată de punctele de contur 16, 2, 3, 31, 30, 29, 28, 27, 26, 25, 24, 23, 22, 41, 40, 39, 38,16; suprafața S2-41 m.p., delimitată de punctele de contur 17, 18, 19, 20, 21, 22, 41, 40, 39, 38, 17 aflată sub imobilul C1 (imobil aflat in proprietatea reclamantului) și suprafața S3- 2059 m.p. delimitată de punctele de contur 31, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 37, 36, 35, 34, 33, 32, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31.

Suprafața totală atribuită reclamantului V. V. este de 2.237,5 m.p. conform schiței nr.1 anexată raportului de expertiză.

Lotul nr.2 - pârâtul V. V. va primi următoarele: cota de ½ din suprafața S1 - 275 m.p. – în indiviziune delimitată de punctele de contur 16,2,3,31,30,29,28,27,26,25,24,23,22,41,40,39,38,16; suprafața S4-2100 m.p. delimitată de punctele de contur 1, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 12, 13, 14, 15, 1, pe această suprafață sunt amplasate construcțiile C3, C4, C6, C7, C8 aflate în proprietatea pârâtului V. V..

Suprafața totală atribuită pârâtului V. V. este de 2.237,5 m.p. conform schiței nr.1 anexată raportului de expertiză.

Conform acestei variante părțile vor rămâne în indiviziune cu privire la suprafața S1 - 275 m.p. – în indiviziune delimitată de punctele de contur 16,2, 3,31,30,29,28,27,26,25,24,23,22,41,40,39,38,16, pe care se află și magazia C5, permițând accesul ambelor părți și la beciul aflat la subsol.

- au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și s-a obligat pârâtul la plata sumei de 525 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

3.2. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 4475 m.p. teren categorie fâneață, arabil și curți-construcții situat în tarlaua 83 și 84 din ..

În conformitate cu cartea funciară nr._, titlul de proprietate nr._, certificatele de moștenitor nr. 244/1989 și nr. 403/1985 și act de partaj voluntar nr.729/1989, părților le-a revenit cota de câte ½ din imobilele casă de locuit și anexe, precum și din terenul aferent acestora situate în ..

Din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar N. G. a rezultat:

- că suprafața totală a terenului ce face obiectul litigiului este de 4.475 m.p.;

- că, pe această suprafață de teren, sunt amplasate mai multe construcții, respectiv: C1-imobil casă de locuit înscris în cartea funciară nr._ aflat în proprietatea reclamantului V. V., C2-imobil înscris în aceeași carte funciară proprietatea reclamantului V. V., C3-imobil casă de locuit înscris in aceeași carte funciară aflată în proprietatea pârâtului V. V., C4-imobil înscris în aceeași carte funciară aflat în proprietatea pârâtului V. V., C5-imobil înscris in aceeași carte funciară aflat în proprietatea celor două părți, C7-fântână aflată în posesia pârâtului V. V., precum și C8-magazie aflată în posesia pârâtului;

- și că imobilele C1 și C3 alcătuiesc împreună un corp de clădire având destinația imobil casă de locuit, iar, anexat acestui imobil, este și beciul C2/b aflat la subsol.

În ceea ce privește variantele propuse de către expert, s-a apreciat de judecătorie că varianta I respectă criteriile prevăzute de art. 987 C.proc.civ.:

- având în vedere că, prin omologarea acestei variante, părților li se atribuie suprafețele de teren aferente construcțiilor aflate în folosința părților, cu excepția suprafeței de 275 m.p. care va rămâne în indiviziune și pe care se află construcția C5, cu destinația de magazie, în acest mod asigurându-se și accesul ambelor părți la beciul aflat la subsol;

- ținând seama că, prin omologarea acestei variante, se valorifică faptul că pârâtul V. V. a amenajat curtea, prin betonarea aleilor, iar . de locuit folosit de acesta se face printr-o scară exterioară pe care a betonat-o, unul dintre criteriile partajului fiind și acela ca, înainte de a se cere împărțeala, vreuna din părți să fi făcut construcții sau îmbunătății cu acordul celorlalți coproprietari;

- luând în considerare că, criteriile legale prevăzute exemplificativ de art. 987 C.proc.civ. sunt justificate rațional și obiectiv, pentru a îndruma instanța și a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferință, astfel că toate aceste dispoziții trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtașilor și a se face o împărțeală echitabilă;

- întrucât, plecând de la prevederile art. 987 C.proc.civ., se poate observa că imobilele sunt comod partajabile în natură, iar varianta I, omologată de instanță, satisface cerințele enunțate de aceste dispoziții legal, fiind echitabilă pentru ambele părți.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a considerat de prima instanță că se impune ca, în conformitate cu art.453 C.proc.civ., în condițiile în care ieșirea din indiviziune profită ambelor părți, iar ambele părți au făcut cheltuieli, să se compenseze în parte aceste cheltuieli și să se oblige pârâtul la plata sumei de 525 lei către reclamant.

D)Apelul formulat în pricină de către reclamant și apărările intimatului în fața instanței de apel

4.1. Împotriva acestei sentințe civile, nr. 1356/12.12.2013, reclamantul V. V. a declarat, cu respectarea termenului legal, apel, înregistrat la data de 16.01.2014.

S-a solicitat ca, în urma admiterii apelului:

- în principal, să fie schimbată sentința apelată în sensul de a se omologa varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit în cauză;

- în subsidiar, să se dispună anularea raportului de expertiză, numirea altui expert care să efectueze o altă expertiză și admiterea probei cu 2 martori.

4.2. În motivarea apelului, s-a susținut, în esență, că variantele 1 și 3 din raportul de expertiză au propuneri de lotizare cu rămânerea în indiviziune pentru suprafața curți-construcții, că, însă, apelantul nu poate accepta rămânerea în indiviziune, pentru că a „formulat o cerere pentru ieșirea din indiviziune și nu o constatare a indiviziunii”, plătind taxele de timbru corespunzătoare și întrucât pârâtul, „fiind mai în putere și cu mușchii mai antrenați”, îl șicanează, îl lovește, că pârâtul a construit fără acordul apelantului și fără autorizație de construire cinci camere în jurul părții de imobil ce i-a revenit în urma partajului voluntar, că, în mod greșit, expertul a reținut că pârâtul a făcut unele îmbunătățiri și că fântâna este în posesia pârâtului, în condițiile în care „fântâna este bun comun în devălmășie fiind construită cu bani în cote egale”, că apelantul nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, pentru a da instanței posibilitatea de a alege o variantă de lotizare, dar că nu înțelege „cum instanța de judecată a putut să țină seama de afirmații mincinoase ale expertului (...) dirijate de către pârât”, că trebuie să se constate că expertiza este lovită de nulitate, întrucât „expertul a avut calitatea de martor”, că se impune a i se încuviința apelantului proba cu doi martori „pentru a demonstra contrariul declarației testimoniale a expertului”, că trebuie numit un alt expert „care să întocmească o expertiză reală nepărtinitoare”, că este necesar a se omologa varianta a II-a, întrucât, în cazul acesteia, „s-a respectat ieșirea din indiviziune, iar părțile nu mai au posibilitatea să se întâlnească pe același drum și să se mai înjure și reclamantul poate să folosească în liniște puțină proprietate”, că, deși în varianta 2 apelantul rămâne fără fântână, el are posibilitatea să-și facă intrare separată, aceasta fiind „singura soluție ca părțile să se liniștească pe viitor (...) liniștea fiecăruia dintre ei contează mai mult decât orice”, că beciul se află sub construcția C1, adică sub camera reclamantului V. V. și trebuie folosit exclusiv de acesta, că, „prin omologarea variantei nr. 1 din raportul de expertiză s-a făcut o expropriere a reclamantului în sensul că acesta nu mai poate folosi fântâna însă pârâtul poate folosi beciul și să treacă prin ușa casei reclamantului ca să intre în beci și să-i mai aplice câte o corecție”, că, în varianta 2 cerută de apelant, acesta „pierde fântâna, însă rămâne cu beciul care se află chiar sub camera dormitor”, că, în varianta 1, apelantul „pierde tot, adică fântâna, beciul, liniștea și siguranța sa”, precum și că, în mod eronat, s-a reținut de judecătorie că fântâna este în posesia pârâtului, fără să existe probe care să ateste acest fapt.

5. Apelantul-reclamant V. V. a depus la data de 25.02.2014, cu respectarea termenului defipt de art. XV alin. 4 din Legea nr. 2/2013, răspuns la întâmpinare (filele 18-21-dosar apel), prin care a reiterat susținerile făcute în motivarea apelului și a pretins a i se admite proba cu cercetarea la fața locului.

6. La data de 12.02.2014, în termen legal (conform art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013), pârâtul V. V. a formulat întâmpinare (filele 11-14-dosar apel), prin care a cerut a se respinge apelul, ca nefondat.

S-a relevat, în motivare, în esență, că solicitarea apelantului de a se omologa varianta a II-a nu este argumentată în concret, nefiind întemeiată pe vreunul dintre criteriile enumerate de art. 987 C.proc.civ., că, constatările și concluziile expertizei topo nu au fost contestate de către apelant prin intermediul unor obiecțiuni la raportul de expertize, fiind, astfel, însușite de apelant, că nu este funcțională fântâna la care se referă apelantul, aceasta fiind construită de intimat, că varianta 2 „produce o expropriere a intimatului (...), dreptul de proprietate fiind întabulat opozabil inclusiv apelantului, aspect care conduce la o lămurire a dreptului de proprietate asupra acestor construcții”, că la prima instanță nu s-a cerut argumentat de către apelantul-reclamant efectuarea unei contraexpertize, că apelantul nu expune care sunt aspectele care trebuie lămurite prin noua expertiză cerută, precum și că apelantul nu s-a conformat cerințelor deduse din art. 470 alin. 3,4 C.proc.civ., coroborat cu art. 194 lit. e) C.proc.civ., impunându-se decăderea sa din probele noi cerute în apel.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor acestuia și a probelor administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:

II) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză

7. Este necesar de reliefat, în primul rând, că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul V. V., în contradictoriu cu pârâtul V. V., a vizat împărțeala terenului în suprafață de 4475 m.p., având categoriile de folosință fâneață, arabil și curți – construcții, situat în tarlaua 83 și 84 din ..

Altfel spus, prin cererea dedusă judecății în prezenta cauză, nu a fost învestită instanța cu soluționarea nici a unui partaj al construcțiilor aflate pe acest teren, nici a unui partaj succesoral, condiții în care instanța avea obligația, instituită de art. 22 alin. 6 C.proc.civ., „să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii”.

8. Apoi, în al doilea rând, se cuvine relevat, față de caracterul de cale devolutivă de atac a apelului pendinte, că, în fapt:

- conform mențiunilor inserate în certificatul de moștenitor nr. 403/1985 (filele 7,17-18-dosar judecătorie), moștenitori ai defunctului V. I., decedat la data de 5.05.1981, au rămas V. A., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 7/28 din masa succesorală (compusă din ½ din casă, grajd și terenul aferent în suprafață de 250 mp, aflat în vatra satului și comunei Măgura, județul B.) și fiii defunctului, respectiv reclamantul V. V., pârâtul V. V. și numiții V. I., V. C., V. F., V. G., Ș. L., cu o cotă de câte 3/28 fiecare din masa succesorală;

- prin certificatul de moștenitor nr. 244/1989 (fila 6-dosar judecătorie), se atestă că moștenitori ai defunctei V. A., decedată la data de 14.06.1988, au rămas, cu cote de câte ½ fiecare, reclamantul V. V. și pârâtul V. V., ceilalți fii ai defunctei, respectiv V. I., V. C., V. F., V. G., Ș. L., fiind renunțători la succesiune și că, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei amintite, se află 5/8 din casă și grajd și ¼ din terenul aferent în suprafață de 250 mp, aflat în vatra satului și comunei Măgura, județul B.;

- prin titlul de proprietate nr._/88/14.06.2005 (fila 8-dosar fond), s-a reconstituit în favoarea defunctului V. I., cu moștenitorii V. V., V. V., V. I., Ș. L., dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de teren de 1 ha și 2.600 mp pe raza comunei Măgura, din care mai multe suprafețe de teren în tarlalele 83 și 84, cu categorii de folosință fâneață și curți-construcții;

- prin actul de partaj voluntar autentificat cu nr.729/2.06.1989 (filele 15-16-dosar fond), numiții V. I., V. C., V. F., V. G. și Ș. L. au transmis către părțile din prezentul dosar (reclamantul V. V. și pârâtul V. V.) cotele lor părți (în total 15/28) din masa succesorală dobândită de pe urma defunctei V. A.;

- conform datelor din extrasul de carte funciară nr._ al localității Măgura (filele 36-38-dosar fond), terenul având nr. cadastral_, cu o suprafață măsurată de 4.475 mp (din acte 5.200 mp), are ca proprietari pe reclamantul V. V., pârâtul V. V. și numiții V. I. și Ș. L., iar pe acest teren se află edificate cinci construcții, identificate C1,C2,C3,C5,C5;

- potrivit celor inserate în extrasul de carte funciară nr._/C2 al localității Măgura (fila 9-dosar fond), reclamantul V. V. este înscris ca proprietar prin construire al construcției C2.

9. De asemenea, este necesar de reliefat că, în speță, la prima instanță, a fost efectuată expertiză topo-cadastrală, fiind întocmit de către expertul tehnic judiciar N. G. raportul de expertiză înregistrat cu nr. 1766/15.11.2013 (filele 56-61-dosar judecătorie), din care rezultă că:

- suprafața totală a terenului ce face obiectul litigiului este de 4.475 m.p.;

- pe această suprafață de teren, sunt amplasate mai multe construcții, respectiv: C1-imobil casă de locuit înscris în cartea funciară nr._-C1 UAT Măgura ca fiind în proprietatea reclamantului V. V., C2-imobil înscris în cartea funciară nr._-C2 UAT Măgura ca fiind proprietatea reclamantului V. V., C3-imobil casă de locuit înscris în cartea funciară nr._-C3 UAT Măgura ca fiind în proprietatea pârâtului V. V., C4-imobil înscris în cartea funciară nr._-C4 UAT Măgura ca fiind în proprietatea pârâtului V. V., C5- imobil înscris în cartea funciară nr._-C5 UAT Măgura ca fiind în proprietatea reclamantului V. V. și a pârâtului V. V., C6-imobil aflat în posesia pârâtului V. V., C7-fântână aflată în posesia pârâtului V. V., precum și C8-magazie aflată în posesia pârâtului V. V.;

- imobilele C1 și C3 alcătuiesc împreună un corp de clădire având destinația imobil casă de locuit, iar, anexat acestui imobil, este și beciul C2/b aflat la subsol.

10. Cu privire la aceste constatări de fapt ale expertului tehnic judiciar inserate în raportul de expertiză întocmit, Tribunalul subliniază că, așa cum chiar apelantul-reclamant a recunoscut în motivarea apelului declarat (fila 4-dosar tribunal), nu s-au formulat obiecțiuni în fața primei instanțe.

Elocvente în acest sens sunt și cele inserate în încheierea din data de 5.12.2013 (fila 67-dosar fond), conform cu care ambele părți, prezente personal și asistate fiecare de câte un avocat, au declarat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză, cerând acordarea cuvântului în dezbaterea fondului.

11. Or, în aceste condiții, devin aplicabile pe deplin dispozițiile art. 337 C.proc.civ., conform cărora „Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicție între părerile experților, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate solicita experților, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze”.

Ca urmare, rezultă din aceste prevederi legale că părțile pot cere instanței lămurirea ori completarea raportului de expertiză „la primul termen după depunerea raportului”.

Altfel spus, este de notat că, în speță, reclamantul (apelant) V. V., în ipoteza în care era nemulțumit de unele dintre constatările de fapt ale expertului consemnate în raportul de expertiză sus-evocat, putea să ceară lămurirea ori completarea raportului de expertiză într-un anumit termen, respectiv „la primul termen după depunerea raportului”, adică la termenul din data de 5.12.2013, ceea ce, așa cum am arătat anterior (pct. 10), nu s-a întâmplat.

Consecința acestei omisiuni a părții respective de a cere lămurirea sau completarea raportului de expertiză este aceea că, în baza art. 185 alin. 1 teza I C.proc.civ., a intervenit decăderea reclamantului (apelant) V. V. din acest drept procesual.

Așa fiind, apelantul V. V., în fața instanței de apel, nu poate critica ori aprecia ca nelămurite unele dintre constatările (cum ar fi cea în sensul că fântâna C7 este în posesia pârâtului ori că ar fi mincinoase aceste constatări) consemnate în raportul de expertiză la care nu a formulat obiecțiuni în termenul legal, un atare act de procedură fiind lovit de nulitate, în condițiile art. 185 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., potrivit cu care „Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

12. Totodată, trebuie evidențiat și că, deși în motivarea apelului promovat apelantul-reclamant a susținut că nu ar fi reale constatările expertului care a întocmit raportul de expertiză, nu au fost propuse în condiții procedurale probele susceptibile de a infirma aceste constatări.

Astfel, este de observat că, prin cererea de apel, apelantul-reclamant a solicitat a i se încuviința probele cu doi martori și cu o nouă expertiză tehnică judiciară în specialitatea topo-cadastru, iar, prin răspunsul la întâmpinare depus în faza apelului, a propus administrarea probei cu cercetare la fața locului.

13. Or, referitor la proba cu o nouă expertiză, Tribunalul constată că:

- pe de o parte, sunt aplicabile prevederile art. 338 C.proc.civ., conform cărora „(1) Pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert. (2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar”, de unde rezultă că, în ipoteza în care nu s-a cerut contraexpertiza „la primul termen după depunerea raportului”, adică, în speță, la termenul din data de 5.12.2013 [ceea ce, așa cum am arătat anterior (pct. 10), nu s-a întâmplat], a intervenit decăderea părții interesate din acel drept procesual;

- pe de altă parte, apelantul, deși prin apelul formulat a propus proba cu expertiză, a făcut această solicitare în subsidiar, adică în ipoteza în care nu va fi omologată varianta a II-a din raportul de expertiză și, contrar obligației instituite de art. 14 alin. 3 C.proc.civ., nu a expus „în mod corect și complet” faptele care ar constitui teza probatorie a noii expertize, ceea ce reiese cu prisosință din simpla analiză a susținerilor făcute în motivarea apelului formulat în pricină (a se vedea supra, pct. 4.2.).

14. Apoi, privitor la proba testimonială, Tribunalul constată că nu au fost respectate de către apelantul-reclamant, deși acesta a fost asistat de către un avocat, prevederile art. 470 alin. 3,4 C.proc.civ., coroborate cu cele ale art. 194 lit. e) C.proc.civ.

Într-adevăr, din analiza acestor dispoziții legale, reiese că, în ipoteza în care, prin cererea de apel, se propune proba cu martori, „se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 194 lit. e)” C.proc.civ., care obligă a se „arăta numele, prenumele și adresa martorilor”.

Or, din simpla cercetare a apelului declarat (redactat de către un avocat, presupus profesionist al dreptului și, deci, cunoscător al prevederilor legale), rezultă cu prisosință faptul că apelantul-reclamant a omis să indice numele, prenumele și adresa martorilor, condiții în care intervine decăderea sa din această probă testimonială, conform art. 470 alin. 3 teza I C.proc.civ., care dispune că „Cerințele de la alin. (1) lit. b) și e) și cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar cele de la alin. (1) lit. c) și d) [nota redactorului: la lit. d) se menționează că cererea de apel va cuprinde „probele invocate în susținerea apelului”], sub sancțiunea decăderii”.

15. În fine, referitor la proba cu cercetare la fața locului, Tribunalul constată că au fost nesocotite de către apelantul-reclamant, deși acesta a fost asistat de către un avocat, prevederile art. 470 alin. 1 lit. d) C.proc.civ., care impun ca cererea de apel să cuprindă „probele invocate în susținerea apelului”.

Or, este de remarcat că această probă a fost propusă de către apelantul-reclamant nu prin cererea de apel, ci prin răspunsul la întâmpinare depus în fața instanței de apel.

Prin urmare, în aceste condiții, intervine decăderea părții respective din dreptul de a pretinde administrarea acestei probe, față de prevederile art. 470 alin. 3 teza I C.proc.civ. (sus-citate la pct. 14) și ale art. 478 alin. 2 teza I C.proc.civ., conform cu care „Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare”.

16. În al treilea rând, nu pot fi primite alegațiile apelantului-reclamant, făcute în motivarea apelului promovat în cauză, cum că ar trebui să se constate că expertiza este lovită de nulitate, întrucât „expertul a avut calitatea de martor”.

Sub acest aspect, este de relevat, pe de o parte, că, potrivit art. 330 alin. 1 C.proc.civ., instanța dispune efectuarea unei expertize „când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști”.

Reiese, deci, că expertul nu este martor, ci un consultant, care ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate (a se vedea, în acest sens, de exemplu, decizia nr. 2965/1974 a fostului Tribunal Suprem-Secția civilă).

Pe de altă parte, se observă că reclamantul (apelant) nu a cerut anularea raportului de expertiză întocmit la prima instanță în condițiile prescrise de art. 178 alin. 3 lit. b) C.proc.civ., conform cu care „nulitatea relativă trebuie invocată: b) pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond”, atâta vreme cât, la termenul din data de 5.12.2013, a acceptat să pună concluzii în dezbaterea fondului fără a invoca nulitatea relativă a raportului de expertiză (a se vedea supra, pct. 10 par. 2).

17. Tot nefondate trebuie considerate, în al patrulea rând, și aserțiunile apelantului-reclamant, făcute în motivarea apelului promovat în cauză, cum că varianta I a raportului de expertiză, omologată prin sentința apelată, nu ar respecta cerințele legale, nefiind echitabilă, pentru că apelantul „pierde tot, adică fântâna, beciul, liniștea și siguranța sa”.

18. Astfel, în acest context, se observă, pe de o parte, că, în această variantă însușită de prima instanță prin sentința obiect al apelului pendinte:

- fiecare dintre părțile litigante a primit în exclusivă proprietate câte o suprafață de teren aproximativ egală, respectiv reclamantul V. V. suprafața S3 de 2059 mp, iar pârâtul V. V. suprafața S4 de 2100 mp;

- pe terenul S3 în suprafață de 2059 mp atribuit în proprietate exclusivă reclamantului V. V. se află construcțiile C1 și C2, respectiv imobilul casă de locuit înscris în cartea funciară nr._-C1 UAT Măgura ca fiind în proprietatea reclamantului V. V. și anexa C2 - imobil înscris în cartea funciară nr._-C2 UAT Măgura ca fiind proprietatea reclamantului V. V.;

- pe terenul S4 în suprafață de 2100 mp atribuit în proprietate exclusivă reclamantului V. V. se află construcțiile C3-imobil casă de locuit înscris în cartea funciară nr._-C3 UAT Măgura ca fiind în proprietatea pârâtului V. V., C4-imobil înscris în cartea funciară nr._-C4 UAT Măgura ca fiind în proprietatea pârâtului V. V., C6-imobil aflat în posesia pârâtului V. V., C7-fântână aflată în posesia pârâtului V. V., precum și C8-magazie aflată în posesia pârâtului V. V.;

- suprafața S1 de 275 mp a rămas în indiviziune (coproprietate), întrucât pe acest teren s-a constatat de către expert că este amenajată calea de acces comună care permite accesul ambelor părți la imobilele casă de locuit proprietatea fiecăruia (C1, în cazul reclamantului V. V., respectiv C3, în cazul pârâtului V. V.), la magazia aflată în coproprietate- C5 - imobil înscris în cartea funciară nr._-C5 UAT Măgura ca fiind în proprietatea reclamantului V. V. și a pârâtului V. V. și la beciul aflat în subsol C2/b, în această suprafață fiind inclus și terenul aflat sub magazia C5.

19. Apoi, pe de altă parte, se remarcă faptul că, însușindu-și varianta I de lotizare propusă prin raportul de expertiză întocmit în pricină, prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a prevederilor art. 987 C.proc.civ.

Trebuie concluzionat astfel:

- având în vedere că, prin omologarea acestei variante, părților li se atribuie suprafețele de teren aferente construcțiilor aflate în folosința părților, cu excepția suprafeței de 275 m.p. care va rămâne în indiviziune și pe care se află construcția C5, cu destinația de magazie și aflată în coproprietate conform mențiunilor de carte funciară sus-evidențiate (pct. 9);

- ținând seama că nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de apel, reclamantul-apelant V. V. nu a probat contrariul celor reținute de către expert în raportul de expertiză, în sensul că pârâtul V. V. a amenajat curtea, prin betonarea aleilor, iar . de locuit folosit de acesta se face printr-o scară exterioară pe care a betonat-o și că, construcțiile C6, C7, C8 sunt în posesia pârâtului V. V.;

20. În al cincilea rând, nu pot fi acceptate nici alegațiile apelantului-reclamant, făcute în motivarea apelului promovat în cauză, cum că variantele 1 și 3 din raportul de expertiză ar avea propuneri de lotizare fără rămânerea în indiviziune pentru suprafața curți-construcții, fiind mai echitabile ori că, prin omologarea variantei I de lotizare, s-ar perpetua starea de conflict dintre părți, întrucât pârâtul, „fiind mai în putere și cu mușchii mai antrenați”, îl șicanează și îl lovește pe reclamant, împiedicându-l „să folosească în liniște puțină proprietate”.

Astfel, este de observat, în această privință:

- că varianta 2 de lotizare, deși face ca nicio suprafață de teren să nu rămână în coproprietate, impune pârâtului V. V. să facă cheltuieli suplimentare pentru a construi alei de acces și a amplasa porți de acces (ceea ce acesta nu a acceptat) și împiedică accesul pârâtului V. V. la magazia C5, adică la un imobil înscris în cartea funciară nr._-C5 UAT Măgura ca fiind în proprietatea reclamantului V. V. și a pârâtului V. V.;

- că varianta 3 de lotizare nu a fost solicitată de către apelantul-reclamant nici chiar la prima instanță, probabil pentru că impunea acestei părți să facă cheltuieli suplimentare pentru a amenaja o nouă intrare și a construi o nouă ușă în spatele magaziei C5, iar, contrar celor afirmate de către apelant, presupune ca părțile să rămână în coproprietate cu privire la suprafața de teren de 26 mp, aferentă construcției C5;

- și că susținerile apelantului-reclamant referitoare la șicanările și lovirile aplicate de către pârât nu sunt dovedite în așa măsură încât să se formeze convingerea instanței cu privire la veridicitatea lor, singura „probă” în acest sens fiind reprezentată de unele acte (filele 64-66-dosar fond), reprezentate de un denunț făcut la organele de poliție, acestea limitându-se la a lua „măsura avertizării” (neprevăzută în legislație) față de pârâtul V. V., fără a socoti necesar să procedeze la inițierea unor acte premergătoare ori a unor cercetări penale.

21. În fine, nu sunt fondate nici aserțiunile apelantului-reclamant, făcute în motivarea apelului promovat în cauză, cum că greșit s-a reținut că fântâna ar fi în posesia pârâtului, în condițiile în care „fântâna este bun comun în devălmășie fiind construită cu bani în cote egale”.

Într-adevăr, se observă că apelantul-reclamant susține anumite împrejurări de fapt, în condițiile în care nu a propus și nu a administrat vreo probă care să dovedească cele afirmate.

Aceasta deși sarcina probei îi revenea reclamantului (apelant), în baza art. 249 C.proc.civ., potrivit cu care „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

III) Soluția Tribunalului asupra apelului pendinte

22. Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., va respinge apelul, ca nefondat, impunându-se păstrarea sentinței apelate față de constatarea în sensul că această hotărâre este legală și temeinică.

23. Prezenta decizie este definitivă, în sensul art. 634 alin. 1pct. 4 C.proc.civ., neputând fi atacată cu recurs, având în vedere prevederile art. 994 alin. 3 teza I C.proc.civ., conform cărora „Hotărârea de partaj este supusă numai apelului”, coroborate cu cele ale art. 483 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., potrivit cărora „Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamantul V. V., domiciliat în București, ., . împotriva sentinței civile nr. 1356 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul V. V., domiciliat în București, sector 3 ..12, . .4, ..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, în data de 17.03.2014.

Președinte,

V. B.

Judecător,

F. C. P.

Grefier,

V. P.

Red.CFP/Th.red.CFP/4 ex./20.03.2014

d.f. nr._ – Judecătoria Pătârlagele

j.f. M. M. G.

← Pretenţii. Hotărâre din 24-02-2014, Tribunalul BUZĂU		Validare poprire. Sentința nr. 143/2014. Tribunalul BUZĂU →

Succesiune. Hotărâre din 17-03-2014, Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Hotărâre din 17-03-2014, Tribunalul BUZĂU