Contestaţie la executare. Sentința nr. 8638/2014. Tribunalul BUZĂU

Pe fondul cauzei, prima instanță a observat că se invocă în cadrul contestației la executare, nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2011 și că, conform dovezilor existente în dosar, împotriva acestui proces verbal de contravenție nu a fost formulată, în mod legal, plângere contravențională.

Judecătoria B. a apreciat că se impune analizarea contestației la executare prin raportarea coroborată la dispozițiile art. 47 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz, cu cele ale art. 10 din OG nr. 15/2002 potrivit cărora contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare și dispozițiilor Codului de procedură civilă, incidente în materie.

Art. 712 al. 2 C., arată că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

A considerat instanța că este evident că această prevedere legală, acordă posibilitatea verificării pe fond a titlului executoriu care nu a fost pronunțat de o instanță de judecată, doar atunci când legea nu prevede nicio procedură specială de contestare a actului pe care se întemeiază executarea silită.

Or, dispozițiile art. 31 al. 1 din OG nr. 2/2001 arată, în mod evident faptul că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Deci, motivele de fapt și de drept referitoare la fondul dreptului, sau, mai precis, motivele de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal, nu pot fi invocate decât pe calea plângerii contravenționale prevăzută de lege, iar nu pe calea contestației la executare, deoarece, în caz contrar, s-ar înfrânge voința legiuitorului, iar calea procesuală specifică prevăzută pentru desființarea titlului rămânând doar formală și lipsită de sens, deoarece partea ar putea, în mod direct, să „ocolească” prin procedura invocării direct în fața instanței de executare, a apărărilor care puteau fi invocate doar pe calea legală a căii procesuale specifice prevăzute pentru desființarea titlului.

Pentru aceste motive, instanța nu a pășit la analizarea niciunuia dintre motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către contestatoare și, pe cale de consecință, la reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal care constituie titlu executoriu.

Instanța nu a procedat nici la aplicarea legii contravenționale mai favorabile chiar dacă Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, prevede că sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. De asemenea, osancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început”.

Aceasta pentru că, tot potrivit Curții Constituționale, tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material (a se vedea Decizia nr. 57/2012, general obligatorie și au putere numai pentru viitor, conform art. 147 al. 4 Constituția României).

D. urmare, prima instanță a apreciat că tarifului de despăgubire nu îi sunt aplicabile efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 228/2007, aceasta vizând sancțiunile contravenționale, iar nu modalitățile de despăgubire, o interpretare diferită fiind contrară celor două decizii menționate, iar caracterul general obligatoriu al acestora fiind total ignorat.

Verificând din oficiu, în temeiul art. 22 C., existența altor neregularități în ceea ce privește executarea silită începută, instanța nu le-a identificat, motiv pentru care a apreciat contestația la executare ca nefondată și a respins-o.

Împotriva sentinței civile nr. 8638 pronunțată la data de 19.05.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a formulat apel contestatoarea . SRL criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

A susținut că prima instanță a apreciat eronat situația de fapt și de drept precum și aspectele precizate în cuprinsul acțiunii inițiale, că odată ce a făcut dovada că, la momentul constatării așa zisei contravenții, își îndeplinise obligațiile legale nu putea fi obligată la plata amenzii contravenționale și cu atât mai puțin la plata despăgubirii către intimată, că imediat după comunicarea procesului verbal de stabilire a contravenției a transmis prin fax, către intimată copie de pe bonul fiscal și de pe rovinietă și că i s-a comunicat de către aceasta că a fost o eroare și că litigiul este închis astfel că nu a mai formulat contestație împotriva procesului verbal de contravenție.

Consideră că a achitat datoria ce îi este pretinsă și că executarea silită se efectuează în mod abuziv, în baza unei creanțe stinse prin plată. Creanța pe care intimata o deține nu este dovedită a fi certă întrucât a făcut dovada achitării rovinietei nemaiavând nimic de achitat către intimată.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate, iar pe fond admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare silită.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispoz.art. 466 și urm.Cod proc.civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

A susținut că, așa cum a rezultat din judecarea fondului, conform dovezilor existente împotriva procesului verbal de contravenție . 11 nr._ din 18.03.2011 nu a fost formulată plângere contravențională.

Potrivit dispoz.art.712 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă „ în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.

În speță, executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, iar pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu întrucât art. 31 din O.G nr. 2/2001 prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, respectiv, plângerea contravențională.

Procesul verbal i-a fost comunicat apelantei la data de 26.03.2011 aceasta având posibilitatea de a formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare conform art.31 al. 1 din O.G nr. 2/2001 în caz contrar, procesul verbal a devenit titlu executoriu fără vreo altă formalitate .

De asemenea, aceasta putea depune plângere chiar dacă a luat cunoștință de procesul verbal cu ocazia comunicării actelor de executare de către executor, iar pe calea contestației la executare putea solicita suspendarea executării până la soluționarea plângerii.

Instanța de fond a reținut că, potrivit Curții Constituționale tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material.

D. urmare, tarifului de despăgubire nu îi sunt aplicabile efectele deciziei Curții Constituționale nr.228 /2007 aceasta vizând sancțiunile contravenționale, iar nu modalitățile de despăgubire, o interpretare diferită fiind contrară celor două decizii menționate, iar caracterul general al acestora fiind total ignorat.

A solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu consecința derulării în continuare a procedurii de executare silită, a obligării debitorului la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro m precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din aceasta.

În drept, a invocat dispoz.art. 205 din Noul cod de procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul nefondat pentru următoarele motive:

Pretinde apelanta că sentința pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală deoarece, de vreme ce achitase rovinieta, nu mai putea fi sancționată cu amendă și, cu atât mai puțin, obligată la plata tarifului de despăgubire deoarece își îndeplinise obligațiile prevăzute de lege.

Mai afirmă și că creanța a fost stinsă prin plată și că acesta nu are un caracter cert atât timp cât a achitat taxa de utilizare a rețelei naționale de drumuri publice prev de OG 15/2002.

Tribunalul nu poate primi aceste critici.

Constată instanța de control judiciar, că apelanta a învestit prima instanță cu o contestație la executare care este guvernată de dispozițiile art 711 și următoarele Cod procedură civilă.

Art. 712 al. 2 Cod procedură civilă, prevede că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede, în legătură cu acel titlu executoriu, o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

În speță, titlul executoriu în baza căruia, la cererea intimatei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI - CESTRIN, B. A. A. a întocmit dosarul de executare nr. 731/2013 privind pe debitoarea L. P. . debitului de 28 euro contravaloare tarif de despăgubire, este procesul verbal de contravenție . nr._/18.03.2011.

Art 31 din OG2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevede că împotriva procesului verbal de contravenție se poate formula plângere contravențională în termen de 15 zile de la înmânare sau comunicare.

Așadar, acea cale procesuală specifică pentru desființarea titlului executoriu la care face trimitere art. 712 al. 2 Cod procedură civilă, anterior redat, este, în materie contravențională, plângerea contravențională în cadrul căreia se supune controlului instanței de judecată legalitatea și temeinicia acestuia.

Or, apărările contestatoarei privind netemeinicia procesului verbal de contravenție determinată tocmai de faptul că, la momentul constatării contravenției, aceasta pretinde că deținea rovietă valabilă, puteau fi valorificate numai pe calea plângerii contravenționale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, bonul fiscal pe care aceasta îl aduce drept dovadă a achitării rovinietei, este emis pentru o mașină cu alt număr de înmatriculare decât cea deținută de aceasta, explicația adusă fiind că s-a greșit nr de înmatriculare de către funcționarului persoanei juridice distribuitoare a rovinietelor.

Tribunalul nu exclude posibilitatea ca susținerile contestatoarei apelante să fie reale, iar taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale prev de OG 15/2002 să fi fost achitată la momentul încheierii procesului verbal de contravenție, ci, în acord cu prima instanță, relevă doar faptul că, în raport de prevederile art. 712 al. 2 Cod procedură civilă, apărările sale nu pot fi invocate în procedura contestației la executare pendinte astăzi judecății.

Cât privește stingerea creanței prin plată, Tribunalul constată că sub această formulare, apelanta invocă același lucru, adică existența rovinietei la momentul încheierii procesului verbal de contravenție, creanța pe care o consideră stinsă nefiind cea cuprinsă în procesul verbal devenit titlu executoriu, adică amenda sau tariful de despăgubire ci creanța statului de a încasa rovinieta în temeiul OG15/2002 de la toți utilizatorii rețelei de drumuri naționale. Același lucru are în vedere și atunci când vorbește de lipsa caracterului cert al creanței.

Creanța pusă în executare de către intimată în dosarul de executare nr. 731/2013 al B. A. A. nu este rovinieta a cărei obligație de plată s-a născut în sarcina apelantei în baza OG 15/2002 ci tariful de despăgubire instituit în sarcina ei prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.03.2011.

Este adevărat că, în măsura în care rovinieta ar fi fost plătită la momentul constatării contravenției, nu se poate vorbi de un tarif de despăgubire pentru că nu există o pagubă adusă rețelei de drumuri naționale administrată de intimată, însă, așa cum s-a arătat în cele ce preced, aceasta presupune verificarea pe fond a procesului verbal de contravenție iar acest lucru nu se poate face în procedura contestației la executare.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept Tribunalul concluzionează în sensul caracterului temeinic și legal al sentinței pronunțată de Judecătoria B. astfel că, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civivlă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta contestatoare . în Rm Sărat, ..4, jud.B., împotriva sentinței civile nr.8638/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-DIRECȚIA REPARAȚII DRUMURI ȘI PODURI SA, cu sediul în București, ..401A, sector 6.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2014

Red.A.Mdos.fond-_

Teh.red.A.M/A.P/4ex.jud.fond- I.C.

10.12.2014