Acţiune confesorie. Decizia nr. 159/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 14173/200/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 159
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. O.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanta- recurentă O. P. SA cu sediul în București . sector 1, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat C. R. P. cu sediul în București, ., ., împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria B. la data de 27.02.2015 în dosarul civil nr_, în contradictoriu cu intimații I. A. domiciliat în ., ., ., sector 2, D. B. domiciliat în București . 107, . sector 2 și D. M., domiciliată în București . 107, . sector 2- București având ca obiect, acțiune confesorie recurs împotriva încheierii de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. A. pentru recurenta O. P. SA si avocat A. R. pentru intimatul D. B., lipsă fiind intimații I. A. reprezentati de avocat B. A. M. și D. M. reprezentată de avocat M. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, după care,
Reprezentanta recurentei – avocat P. A. depune la dosar copie de pe incheierea de sedință din data de 18.05.2015 pronunțată de Tribunalul București- Sectia III civilă. Având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului D. B.- avocat A. R., având cuvântul pe arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului I. A. - avocat B. A., depune la dosar împuternicire avocațială. Având cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatei D. M. - avocat M. A. având cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri..
Apărătorul ales al recurentei - avocat P. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei instanței de fond în vederea reluării judecății acțiunii. Mai arată că, instanța își motivează soluția de suspendare prin raportare la soluția ce s- a pronunțat în cauza de la București. Având în vedere obiectul încheierii atacate nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția conform art 488 pct 6, art 425 alin 1 și 424 alin 5 cod procedură civilă. Instanța nu motivează hotărârea pronunțată, aceasta dispunând suspendarea judecării cauzei în baza art 413 alin 1 pct 1 NCPC fără a arăta care este legătura între cele două dosare și cum anume judecata în prezenta cauză ar depinde de vreun drept care face obiectul dosarului nr_/299/2008.Astfel că motivarea unei hotărâri trebuie să cuprindă pe de o parte argumentele care au format convingerea instanței, iar pe de altă parte motivele pentru care au fost respinse susținerile părți: motivarea unei hotărâri nu trebuie să fie pur formală, trebuie ca toate ideile sa aibă legătură cu obiectul hotărârii respective. Instanța trebuia să arate care sunt motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, care sunt argumentele ce stau la baza soluției de suspendare a judecății si pentru care nu s-a reținut susținerea recurentei că dosarul nr_/299/2008 aflat p e rolul Tribunalului București depinde de soluția din prezenta cauză si nu invers cum a dispus instanța. Astfel că, soluția în prezenta cauză depinde de existența și exercitarea deplină a dreptului de servitute, care face obiectul prezentei acțiunii confesorii de servitute, pe când în acțiunea aflată la București s-a dispus probe si este vorba de un drept de creanță. Ori instanța s-a limitat să ia act de faptul că reclamanta a prezentat un raport de expertiză întocmit în dosarul nr_/299/2008 aflat pe rolul Tribunalului București și cu suprafața din raportul respectiv bazându-se pe toate probele efectuate în dosarul anterior menționat si de faptul că este ținută de motivarea ce se va pronunța în cauza de la București, că toată motivarea reclamantei este întemeiată pe acel dosar si toate dovezile sunt întemeiate pe acea acțiune. Apreciază că nu există nici un motiv pentru a sta suspendat până la soluționarea cauzei de la București. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei instanței de fond în vederea reluării judecății acțiunii.
Avocat M. A. pentru intimata D. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de O. P. SA ca nefondat, să se mențină încheierea de suspendare din data de 27.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. cu consecința până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr_/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București cu cheltuieli de judecată.. Cu privire la primul motiv de recurs solicită respingerea acestuia ca nefondat. Astfel că, încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția conform art. 488 art. 425 alin 1 art. 424 alin 5 cod procedură civilă În motivarea admiterii cererii de suspendare a cauzei, instanța a avut in vedere si faptul că suprafața de teren pentru care recurenta solicită obligarea pârâților să înceteze tulburarea exercitării dreptului de servitute este de 89.588 m.p .adică exact cea care a fost determinată prin raportul de expertiză efectuat în cauza de la București, această încheiere este motivată având în vedere suprafața de 8,9 ha de teren. În cauza aflată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București s-a dispus refacerea raportului de expertiză. Instanța fondului a reținut că este ținută de motivarea hotărârii ce se va pronunța în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București .Cu privire la cel de-al doilea motiv, respectiv soluția ce se va pronunța in dosarul nr_/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București depinde de dreptul de servitute legală asupra suprafeței de 89,588 m.p, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Prin sentința civilă nr 2301/13.02.2014 Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea reclamanților a recunoscut explicit existența dreptului de servitute legală în favoarea recurentei de vreme ce aplicând prevederile art 7 din Legea nr 238/2004 a stabilit cuantumul rentei anuale aferente servituții legale. Instanța va determina suprafața urmând ca ulterior să se pronunțe asupra existentei sau inexistentei. Apreciază că în mod corect instanța a suspendat cauza până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat si menținerea încheierii de suspendare pronunțată de Judecătoria B. la data de 27.02.2015, cu cheltuieli de judecată depune la dosar chitanța nr 5/27.03.2015 reprezentând onorariu avocat.
Avocat A. R. pentru intimatul Drăgut B., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Judecătoria B. la data de 27.02.2015, încheiere prin care s-a dispus suspendarea judecății până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr_/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, în prezent aflat pe rolul Tribunalului București în apel, cu cheltuieli de judecată. Așa cu rezultă din cererea de recurs, recurenta reia motivele menționate în cadrul dosarului de fond, motive care au fost analizate temeinic de instanța de judecată. Cât privește motivarea încheierii de suspendare aceasta a fost corectă și legală Instanța a avut în vedere cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată, si este ținută strict de cererea de chemare în judecată. Astfel că, motivele cuprinse in cererea de chemare in judecată sunt cele care au fost admise în cauza care se află pe rolul Tribunalului București în apel. Se afirmă că nu s- au discutat probele, instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize și s-a solicitat refacerea acesteia .Reclamanta a prezentat un raport de expertiză întocmit la București, cu suprafața din raportul respectiv bazându-se pe toate probele efectuate în dosarul anterior menționat. Se mai poate observa si data când au fost introduse cele două acțiuni; una în anul 2008 si cealaltă in anul 2014 care au ca obiect încetare servitute la apărarea unui drept. Consideră că dosarul de la București nu poate fi ținut de cel de la Judecătoria B.. Instanța de fond a considerat că prezenta cauză trebuie suspendată până la soluționarea cauzei aflată pe rolul Tribunalului București.Solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Judecătoria B. la data de 27.02.2015, încheiere prin care s-a dispus suspendarea judecății până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr_/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, în prezent aflat pe rolul Tribunalului București în apel, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr 601/17.06.2015 reprezentând onorariu avocat.
Avocat B. A. M. pentru intimatul I. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a cauzei dispusă la termenul din 27.02.2015 de către Judecătoria B.. Solicită să se aibă în vedere apărările formulate de colega sa. Se poate observa că au invocat si o excepție a calității procesuale ……Instanța fondului a fost investită mai întâi cu o acțiune confesorie de servitute, iar apoi cu o acțiune în constatarea existenței dreptului de servitute legală prin raportare la sentința civilă nr 2301/13.02.2014 pronunțată în dosarul civil nr_/299/2008. Totodată instanța a dispus prin încheieri repetate obligarea reclamantei la depunerea de dovezi privind dreptul de utilizare a terenurilor proprietatea intimaților pentru a se putea stabili concret la ce suprafață se raportează instanța atunci când va pronunța soluția. Cu atât mai mult aceste suprafețe oscilează de la, 1,36 ha, 5,9 ha, 8,9 ha 22,47 ha.si ulterior într-un alt proces care a avut ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate și-a precizat cererea privind constituirea unui drept pentru suprafața de 22 ha. Mai arată că, recurenta critică soluția primei instanțe și în raport de dispoz. art 488 alin 1 pct 8 NCPC întrucât în opinia acesteia, în mod greșit, la fond nu s-a reținut ca soluțiile ce urmează a se pronunța în dosarul civil nr_/299/2008 aflat pe rolul Tribunalului București în apel depind de dreptul de servitute legală asupra suprafeței de 89.588 m.p teren situat în . aferent instalațiilor petroliere și nu invers. Astfel că, analizând motivele de apel formulate chiar de către apelantă în dosarul_/299/2008 aflat pe rolul Tribunalului București constatăm că lucrurile stau exact invers. Instanța a analizat toate aspectele si a dispus suspendarea prezentei cauze. Solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a cauzei dispusă la termenul din 27.02.2015 de către Judecătoria B., depune concluzii scrise si factura nr 12/20.04.2015 reprezentând onorariu avocat.
În replică reprezentanta recurentei având cuvântul precizează că obiectul cauzei nu este dreptul de proprietate ci are ca obiect plata unui drept de servitute.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată:
Reclamanta O. P. S.A. a formulat recurs împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria B. la data de 27.02.2015, solicitând admiterea recursului și casarea încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță, în vederea reluării judecății acțiunii formulate de subscrisa.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, prin acțiunea introductivă, reprezentând o acțiune confesorie de servitute, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâților să înceteze tulburarea exercitării dreptului lor de servitute asupra suprafeței de 89.588 mp teren, situat în ., aferent instalațiilor petroliere aparținând acesteia.
În susținerea acțiunii, a arătat că, deși pârâții înșiși au solicitat, prin acțiunea care formează obiectul dosarului nr._/299/2008 să se stabilească cuantumul rentei anuale aferente suprafeței asupra căreia exercită un drept de servitute legală și deși a dobândit dreptul de servitute legală asupra suprafețelor respective anterior dobândirii dreptului de proprietate de către autorii pârâților și de către pârâți, aceștia neagă existența dreptului lor și solicită eliberarea terenurilor și sancționarea lor pentru ocuparea acestora.
Prin întâmpinarea formulată, I. A. a susținut că acțiunea în dosarul_/299/2008 ar fi una în pretenții și nu ar avea semnificația recunoașterii dreptului lor de servitute legală. Pentru aceste motive, acesta a invocat excepția lipsei calității active și a solicitat respingerea acțiunii confesorii, negând existența dreptului lor de servitute legală în baza art. 7 din Legea nr. 238/2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții D. B. și D. M. invocă excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că „atât subsemnații, cât și celălalt pârât, I. A., nu am negat niciodată dreptul de servitute legală de care se bucură reclamanta O. P. SA".
Ulterior, prin documentul intitulat „precizări la întâmpinare, pârâții D. B. și D. M. invocă și excepția lipsei calității procesuale active, arătând că „reclamanta nu este, până în prezent, beneficiara unui drept de servitute".
Prin cererea introdusă de I. A., D. B. și D. M. Ia Judecătoria Sectorului 1 București ce formează obiectul dosarului nr._/299/2008, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu O. P. SA:
-a. să se stabilească cuantumul rentei anuale aferente suprafeței de 89.588 mp, ocupată de sonde, instalații petroliere de exploatare, bazine de stocare a petrolului, construcții, conducte de transport țiței, stâlpi și rețele electrice și cea devenită neproductivă;
-b. obligarea la plata sumei de 4.544.485 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând c/v rentei (chiriei) aferente servituții legale datorată pentru suprafața de 89.588 mp teren afectată accesului și ocupată de sonde, instalații petroliere, bazine de stocare, construcții, conducte, stâlpi, rețele electrice pentru perioada 10.03._11, sumă reactualizată cu indicii inflației, respectiv cu suma de 553.514 lei.
Temeiul de drept al acțiunii este art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004. Prin sentința civilă nr. 2301/13.02.2014, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a admis acțiunea completată, obligând societatea noastră la plata sumelor solicitate perioada 10.03._11 și stabilind cuantumul rentei anuale aferente servitutii legale.
Împotriva sentinței civile nr. 23D1/13.02.2014 O. P. SA a formulat apel, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului București.
La termenul de judecată din data de 16.02.2015, a formulat cerere de suspendare a acestei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ 14 aflat pe rolul Judecătoriei B..
Tribunalul București a prorogat discutarea cererii de suspendare formulate, acordând termen de judecată la data de 11.05.2015.
3. La termenul de judecata din data de 27.02.2015, Judecătoria B., din oficiu, a pus în discuția părților suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/299/2008 aflat în prezent pe rolul Tribunalului București, Secția a IlI-a Civilă, cu următorul termen de judecată la data de 11.05.2015.
În susținerea respingerii cererii de suspendare a prezentei cauze, a învederat instanței că a formulat deja o cerere de suspendare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/299/2008, arătând că soluția în cauza respectivă depinde de dreptul său de servitute legală asupra suprafeței de 89.588 mp teren, situat în ., aferent instalațiilor petroliere aparținând acesteia, care face obiectul prezentei cauze.
Prin încheierea atacată, instanța a dispus suspendarea prezentei cauzei în temeiul art. 413 C.Proc.Civ., până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/299/2008 aflat în prezent pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă.
Recurenta consideră că, încheierea atacată este netemeinică și nelegală, necuprinzând motivele pe care se întemeiază și fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
1. încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, conform art. 488 pct. 6, art. 425 alin. (1) si 424 alin. (5) C.Proc.Civ.
Potrivit dispozițiilor art. 425 alin (1) lit. b) C.Proc.Civ., Hotărârea va cuprinde (...): considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților (...)
Totodată, art. 424 alin. (5) N.C.Proc.Civ. prevede că "Toate celelalte hotărâri date de instanță se numești încheieri, dacă legea nu prevede altfel.""""
Prin urmare, din interpretarea coroborată a celor două dispoziții legale, încheierile trebuie să respecte aceleași condiții de formă și fond precum sentințele ori deciziile pronunțate de instanțe, respectiv trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din lecturarea încheierii atacate, rezultă că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul suspendării cauzei.
Instanța nu motivează hotărârea pronunțată, aceasta dispunând suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 pct.1 N.C.Proc.Civ., fără a se cunoaște însă rațiunea pentru care instanța a apreciat că se impune suspendarea prezentei cauze.
În acest context, nemotivarea încheierii atacate echivalează cu încălcarea dreptului lor la apărare, necunoscând motivele pentru care instanța apreciază că prezenta cauză se impune a fi suspendată și nu cea aflată pe rolul Tribunalului București, așa cum a susținut motivat, neputând astfel formula apărări în consecință.
Soluția ce se va pronunța în dosarul nr._/299/2008 depinde de dreptul său de servitute legală asupra suprafeței de 89.588 mp teren, situat în ., aferent instalațiilor petroliere aparținând subscrisei, care face obiectul prezentului dosar
Acțiunea confesorie de servitute, reglementată de art. 757 NCC prin raportare la art. 696 alin. 1 NCC, este o acțiune reală prin care titularul dreptului de servitute solicită obligarea pârâtului, care poate fi chiar titularul dreptului de proprietate sau orice persoană care îl tulbură în exercitarea servituții, să îi permită exercitarea deplină și netulburată a servituții.
Pentru soluționarea acțiunii, instanța verifică existența dreptului real de servitute în patrimoniul reclamantului și existența tulburării acestuia de către pârât, acțiunea confesorie de servitute fiind o acțiune în însăși realizarea acestui drept.
Or, exact acest drept face obiectul judecății prezentului dosar, instanța urmând să verifice însăși existența dreptului lor.
In funcție de soluția asupra acțiunii confesorii, instanța va soluționa dosarul nr._/299/2008, având în vedere că, în raport de existența dreptului lor de servitute se poate stabili calitatea lor procesuală pasivă.
Lipsa dreptului lor de servitute se traduce în plan material prin inexistența obligației de plată a vreunei sume de bani pentru exercitarea acestuia și în plan procesual prin admiterea apelului formulat de subscrisa în dosarul nr._/299/2008 și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate pasivă.
In acest context, soluția din dosarul nr._/299/2008 depinde de existența dreptului lor de servitute, care face obiectul prezentei acțiuni confesorii de servitute, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea judecării cauzei din dosarul nr._/299/2008 și nu invers, cum a dispus Judecătoria B., prin încheierea atacată.
Acest lucru se impune cu desăvârșire față de atitudinea intimaților-pârâți înșiși, care, deși în dosarul nr._/299/2008 își întemeiază pretențiile pe însuși dreptul lor de servitute, totuși în prezenta acțiune confesorie neagă existența acestui drept în patrimoniul său.
Pe de altă parte, în dosarul nr._/299/2008, reclamanții I. A., D. B. și D. M. invocă un drept de creanță reprezentând valoarea exercitării dreptului lor real de servitute.
Pentru stabilirea existenței și cuantumului dreptului de creanță invocat de reclamanții din cauza nr._/299/2008, este însă absolut necesară stabilirea existenței dreptului lor de servitute legală, pentru exercitarea căruia se solicită obligarea noastră la plata sumelor de bani cerute și stabilirea cuantumului rentei anuale.
Or, prin suspendarea prezentei cauze, instanța a acordat eficiență și prioritate dreptului de creanță aferent dreptului real de servitute, ce formează obiectul dosarului nr._/299/2008, față de dreptul real de servitute, a cărei protecție se urmărește prin prezenta acțiune confesorie, raționament incorect ce nu poate fi primit.
Precizează că, având în vedere prevederile art. 414 NCPC, raportate la art. 488 pct. 8 NCPC, rezultă că art. 413 NCPC, care permit suspendarea facultativă a judecării cauzei, reprezintă dispoziții de drept material în această problemă, deoarece reglementează tocmai fondul problemei soluționate prin încheierea recurată.
Deși raportat la întreaga cauză problema suspendării judecății reprezintă un incident procedural, textele care reglementează condițiile suspendării facultative reprezintă dispoziții materiale pentru această chestiune.
Or, analizând condițiile suspendării judecății, prima instanță, cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 413 NCPC, a constatat că acestea ar fi îndeplinite, deși soluționarea unei acțiuni confesorii de servitute nu poate depinde de existența sau inexistența dreptului de creanță privind plata rentei aferente servituții legale.
În concluzie, nu dreptul de servitute depinde de dreptul de creanță, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, ci exact invers, respectiv dreptul de creanță aferent dreptului de servitute depinde de recunoașterea dreptului real.
Intimații D. M. și D. B., au formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea, ca nefondat a recursului și menținerea încheierea de suspendare din data de 27.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul sus¬menționat, cu consecința menținerii suspendării cauzei până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la primul motiv de recurs - încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, conform art. 488, art. 425 alin. (1) și art. 424 alin. (5) C.pr.civ. intimații solicită respingerea ca nefondat, pentru motivele mai jos expuse.
Din considerentele încheierii de suspendare recurată se observă că instanța de judecată a pus în discuție suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._/299/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, în apel.
Astfel, analizând precizările și argumentele reclamantei de respingere a cererii de suspendare motivat de faptul că „s-a solicitat la București suspendarea dosarului nr._/299/2008", instanța, în mod corect, a reținut că respectiva cauză nu a fost suspendată (pag. 1 din încheierea atacată).
Tot în motivarea admiterii cererii de suspendare a cauzei instanța a avut în vedere și faptul că suprafața de teren pentru care recurenta reclamanta solicită instanței obligarea pârâților să înceteze tulburarea exercitării dreptului de servitute este de 89.588 mp teren situat în ., adică exact cea care a fost determinată prin raportul de expertiză efectuat în dosarul din București.
Astfel, în mod corect instanța a reținut că reclamanta a prezentat un raport de expertiză întocmit la București, cu suprafața din raportul respectiv, bazându-se pe toate probele efectuate în dosarul anterior menționat (pag. 2 din încheierea atacată).
Mai mult, la formarea convingerii instanței, o importanță deosebită a avut faptul că Sentința civilă nr._.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București nu este definitivă.
Astfel, instanța fondului a reținut că este ținută de motivarea hotărârii ce se va pronunța în cauza de la București, că toată motivarea reclamantei este întemeiată pe acel dosar și toate dovezile sunt întemeiate pe acea acțiune (pag. 2 din încheierea atacată].
Având în vedere motivele, în fapt, sus menționate, ținând seama de dezbaterile și argumentele părților, de obiectul acțiunii astfel cum a fost formulată, precum și de întregul material probator administrat în cauză, instanța fondului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ, a suspendat judecata până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
în concluzie, susținerile recurentei reclamante potrivit cărora încheierea de suspendare din data de 27.02.2015 nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la pronunțarea soluției sunt nefondate, iar hotărârea este temeinic motivată și permite verificarea raționamentul logico-juridic care a stat la baza pronunțării ei.
II. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, respectiv că soluția ce se va pronunța în dosarul nr._/299/2008 depinde de dreptul de servitute legală asupra suprafeței de 89.588 mp. teren, situat în ., aferent instalațiilor petroliere aparținând acesteia, care face obiectul prezentului dosar, intimații solicită respingerea ca nefondat, pentru următoarele motive:
Obiectul cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, respectiv: "să obligați pârâții să înceteze tulburarea exercitării dreptului nostru de servitute asupra suprafeței de 89.588 mp teren situat în ., aferent instalațiilor petroliere aparținând subscrisei, cu cheltuieli de judecată", 2. de la argumentația reclamantei potrivit căreia "prin Sentința civilă nr. 2301/13.02.2014, Judecătoria Sectorului 1 București, admițând acțiunea reclamanților, a recunoscut explicit existența dreptului de servitute legală în favoarea subscrisei, de vreme ce, aplicând art. 7 din Legea nr. 238/2004, a stabilit cuantumul rentei anuale aferente servituții legale".
Așadar, prin prezenta "acțiune confesorie", astfel cum a fost formulată de către reclamanta recurentă ., se invoca tulburarea dreptului de servitute asupra terenului în suprafață de 89.588 mp, drept recunoscut prin Sentința civilă nr. 2301/13.02.2014 și se solicită obligarea la încetarea tulburării și nicidecum nu se solicită instanței recunoașterea/constatarea acestui drept.
Mai mult, întregul material probator folosit în prezenta cauză este cel administrat în dosarul din București, care se află pe rolul instanței încă din anul 2008 și care se judecă independent de dosarul ce face obiectul prezentei cauze.
Așadar, în mod corect, Judecătoria B. a suspendat judecata cauzei ce face obiectul prezentului dosar până la rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 2301/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Susținerile recurentei reclamante potrivit cărora soluția ce se va pronunța în dosarul din București depinde de soluția din prezentul dosar deoarece doar în cadrul acestei acțiuni instanța verifică existența dreptului real de servitute al recurentei reclamante sunt eronate și solicită să fie respinse.
Menționează că pentru a pronunța Sentința civilă nr. 2301/13.02.2014 Judecătoria Sectorului 1 a analizat raportul juridic dintre părți, a verificat existența dreptului de proprietate deținut de reclamanți asupra terenurilor afectate de instalațiile petroliere, precum și existența și întinderea dreptului de servitute al pârâtei . prin efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în comisie de trei experți (specialitatea topografie, cadastru și geodezie, specialitatea petrol și gaze și specialitatea silvicultură) și nu doar a stabilit cuantumul rentei aferente servituții.
Astfel, solicită să se observe că obiectivele încuviințate de Judecătoria sectorului 1 București pentru expertiza tehnică au fost următoarele:
1. Să se stabilească suprafața de teren, proprietatea reclamanților, ocupată de sonde, instalații petroliere de exploatare, bazine de stocare a petrolului și alte construcții aflate în patrimoniul pârâtei; 2. Să se stabilească suprafața de teren forestier proprietatea reclamanților, afectată de conducte de transport ale țițeiului aflate în patrimoniul pârâtei; 3. Să se stabilească suprafața de teren forestier proprietatea reclamanților devenit neproductiv ca urmare a exploatării instalațiilor petroliere aflate în patrimoniul pârâtei; 4. Să se stabilească suprafața de teren forestier proprietatea reclamanților afectată de stâlpi și rețele electrice ale pârâtei.
În funcție de rezultatul raportului de expertiză și-a precizat acțiunea ce face obiectul dosarului nr._/2008 iar instanța a admis-o si a stabilit cuantumul rentei anuale aferent servituții pentru suprafața de teren astfel cum a fost determinată prin raportul de expertiză, respectiv 89.588 mp. Împotriva Sentinței nr. 2301/13.02.2014 . a declarat apel, pentru motivul, printre altele, că suprafața de teren nu a fost corect determinată și a solicitat inclusiv refacerea expertizei.
În aceste condiții este mai mult decât evident că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar astfel cum a fost formulată depinde întrutotul de soluția definitivă ce se va pronunța în dosarul din București și nu invers.
Totodată, susține recurenta reclamantă că în dosarul nr._/299/2008 reclamanții - adică ei - au invocat un drept de creanță reprezentând valoarea exercitării dreptului real de servitute, iar pentru stabilirea existenței și cuantumului dreptului de creanță invocat este absolut necesară stabilirea existenței dreptului de servitute. Prin suspendarea prezentei cauze, susține reclamanta, instanța a acordat eficiență și prioritate dreptului de creanță aferent dreptului real de servitute, față de dreptul real de servitute a cărei protecție se urmărește prin prezenta acțiune confesorie.
Solicită să se observe că susținerile reclamantei sunt eronate deoarece acțiunea în pretenții bănești este o acțiune civilă în realizarea dreptului prin care reclamantul pretinde obligarea pârâtului la respectarea dreptului subiectiv ce i-a fost încălcat, precum și obligarea lui la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
Ceea ce omite întotdeauna recurenta este faptul că acțiunea sa este făcută în apărarea dreptului de proprietate asupra terenului, drept care este limitat de o servitute legală - dezmembrământ al dreptului nostru de proprietate, servitute care potrivit art. 2 alin. (2) din Legea petrolului nr. 238/2004 se exercită contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate, pe baza convenției încheiate între părți cu respectarea prevederilor legale.
Așadar, mergând pe teoria recurentei, apreciază că instanța a acordat prioritate și eficiență dreptului lor de proprietate față de dreptul de servitute - dezmembrământ al dreptului lor de proprietate - servitute care se exercită în mod abuziv în lipsa plății rentei anuale și implicit în lipsa unui drept legal de folosință asupra terenurilor afectate de instalații petroliere dobândit în condițiile art. 6 din Legea petrolului nr. 238/2004 potrivit căruia; "dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării operațiunilor petroliere se dobândește în condițiile legii, prin:
a)vânzarea-cumpărarea terenurilor și, după caz, a construcțiilor situate pe acestea, la prețul convenit între părți;
b)schimbul de terenuri, însoțit de strămutarea proprietarului afectat și de reconstrucția clădirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenției părților;
c)închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părți;
d)exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii;
e)concesionarea terenurilor;
f)asocierea dintre proprietarul terenului și titularul de acord;
g)alte proceduri prevăzute de lege.
Folosința este o componentă a dreptului de proprietate, care nu poate fi invocată decât în prezența unui just titlu. Faptul că reclamanta are amplasate bunuri - instalații și sonde petroliere - pe terenurile respective, chiar și dintr-o perioadă anterioară dobândirii dreptului lor de proprietate, nu îi dă dreptul de folosință fără acordul proprietarului.
Pentru aceste motive solicită să se respingă ca nefondate argumentele avute în vedere la susținerea celui de al doilea motiv de recurs.
Tribunalul analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs invocat de recurentă, precum că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, conform art.488, art.425 și art. 424 alin.5 Cod pr.civilă, Tribunalul constată că este nefondat.
În adoptarea soluției de suspendare, instanța a avut în vedere condițiile prevăzute de art.413 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, potrivit cărora „instanța poate suspenda judecata: 1) dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.
Chiar dacă motivarea instanței de fond nu este una amplă și nu a urmărit să răspundă tuturor susținerilor recurentei,are relevanță faptul că motivarea s-a raportat la dispozițiile art.413 alin.1 pct.1 Cod. procedură civilă și dosarul nr._/299/2008, că soluționarea prezentei cauze depinde de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți, respectiv obiectul dosarului nr._/299/2008.
Astfel, din considerentele încheierii de suspendare recurată se constată că instanța de fond a pus în discuția părților suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului_/299/2008 aflat pe rolul Tribunalului București.
S-a reținut că la Tribunalul București s-a solicitat suspendarea dosarului_/299/2008 în raport de prezentul dosar, dar că respectiva cauză nu a fost suspendată.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta a prezentat un raport de expertiză întocmit în acel dosar, cu suprafața identificată de expert și că acțiunea reclamantei se bazează pe toate probele efectuate în acel dosar.
După ce și-au susținut concluziile pârâții prin apărător, susținând că prezenta acțiune este o acțiune confesorie de servitute și reclamantul își exercită dreptul de servitute în limitele stabilite de instanța din București, care a fost stabilită la suprafața de 8,9 ha conform raportului de expertiză prezentat la dosar, instanța de fond și-a însușit concluziile pârâților, astfel că a reținut că este ținută de motivarea hotărârii ce se va pronunța în cauza de la București, că toată motivarea reclamantei este motivată pe acel dosar și toate dovezile sunt întemeiate pe acea acțiune.
Tribunalul apreciază, în raport de cele reținute, că motivarea încheierii de suspendare corespunde dispozițiilor legale și cuprinde suficiente elemente care să permită instanței de control verificarea legalității și temeiniciei acesteia.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv că „soluția ce se va pronunța în dosarul nr._/299/2008 depinde de dreptul recurentei de servitute legală asupra suprafeței de 89,588 mp teren situat în ., aferent instalațiilor petroliere aparținând recurentei, care face obiectului prezentului dosar, Tribunalul constată că este nefondat.
În situația faptică expusă este evident că soluționarea dosarului nr._ 14 depinde și de ce va decide instanța în dosarul nr._/299/2008.
Astfel, în prezenta cauză, recurenta a învestit instanța de fond cu o acțiune confesorie prin care a solicitat obligarea pârâților să înceteze tulburarea exercitării dreptului său de servitute asupra suprafeței de 89,588 mp situată în ., aferent instalațiilor petroliere ce-i aparțin.
Recurenta a motivat că prin cererea înregistrată sub nr._/299/2008 pârâții(intimații din prezenta cauză) au solicitat stabilirea cuantumul rentei anuale aferente suprafeței de 89,588 mp ocupată de instalațiile petroliere, precum și obligarea la plata sumei de 4.544.485 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând c/v. rentă și prin sentința civilă nr.2301/13.02.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea reclamanților, a recunoscut explicit existența dreptului de servitute în favoarea recurentei și a stabilit cuantumul rentei anuale aferente servituții legale.
A precizat că hotărârea nu a rămas definitivă.
Prin sentința civilă nr. 2301/13.02.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a analizat raportul juridic dintre părți, a verificat existența dreptului de proprietate deținut de reclamanți asupra terenurilor afectate de instalațiile petroliere, precum și existența și întinderea dreptului de servitute ale O. P. prin efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de experți.
De observat, că în cadrul acestui proces este stabilită întinderea servituții de trecere în raport de care se calculează și c/v chiriei anuale conform art. 7 alin.2 și 3 din Legea 238/2004.
Așa cum rezultă din actele dosarului, intimații nu neagă dreptul de servitute legală de care se bucură . suprafața totală de teren ocupată și afectată, care, susțin intimații, în realitate, este mult mai mare decât cea pentru care s-a stabilit renta anuală aferentă dreptului de servitute și care face obiectul dosarului nr._/299/2008.
Deci, ca să se formuleze o acțiune confesorie de servitute, cerând instanței să oblige pârâții la recunoașterea calității de titular al dreptului de servitute și să permită exercitarea acesteia, trebuie să fie stabilită suprafața exactă ocupată de instanțiile petroliere.
Cum această chestiune, privind stabilirea suprafeței exacte ocupată de instalațiile petroliere, în raport de care se stabilește chiria datorată, se hotărăște în dosarul nr._/299/2008, în mod corect a reținut instanța de fond că soluția din prezentul dosar depinde de soluția din dosarul nr._/299/2008 și, în consecință, a dispus suspendarea cauzei conform art. 413 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă.
Față de considerentele expuse, în baza art. 496 Noul Cod de Procedură Civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul I. A., în cuantum de 10.000 lei, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă potrivit cărora instanța poate, din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Totodată, practica în această materie a CEDO statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Prin urmare, având în vedere munca desfășurată de avocatul ales al intimatului I. A., în sensul că acesta nu a formulat întâmpinare, ci doar concluzii scrise, iar apărările formulate sunt identice cu ale celorlalți avocați ai intimaților, ținând cont de faptul că prezenta cauză nu este una complexă, Tribunalul apreciază că suma de 10.000 lei este prea mare, sens în care o va reduce la suma de 2.500 lei.
În baza art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă va obliga recurenta la câte 2.500 lei către intimații I. A. și D. M. și la 2.480 lei către intimatul D. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta O. P. SA, cu sediul în București . sector 1, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat C. R. POPESCU, cu sediul în București, ., ., împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria B. la data de 27.02.2015 în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații I. A., domiciliat în București, ., ., ., sector 2, D. B., domiciliat în București, .. 107, . sector 2 și D. M., domiciliată în București .. 107, ..
Dispune reducerea onorariului de avocat achitat de intimatul I. A. de la suma de_ lei la 2500 lei.
Obligă recurenta la câte 2500 lei către intimatul I. A. și D. M. și la 2480 lei către intimatul D. B..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D., fiind în CO, prezenta s-a semnat de noi, Președinte Secție |
Grefier, R. O., fiind în C.O., prezenta s-a semnat de noi, grefier șef. |
Red.D. A.E./08.07.2015
Tehdact..D.A.E./C.E./7ex.
Judecătoria B..
Dosar fond nr._ 14
Judecător fond: P. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2711/2015. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Sentința nr. 762/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
